≡ Menu

Eutanasierea câinilor cu covrigi în coadă – “Filiera ucraineană” (III)

Photo-blog-7-150x150[1]Puține țări au în Statele Unite un lobby atât de puternic cum are Ucraina. Primul nume care îmi vine în minte este cel al lui Lev Dobriansky.

Economist, profesor la Georgetown University (1948-1987), unde a predat și un curs intitulat ”Soviet Economics”, diplomat și activist anticomunist, Lev Dobriansky este autorul celebrei “Captive Nations Week Resolution”.

Inițiată în 1953, a fost aprobată de Congres în 1959 și a devenit lege, după ce a fost semnată de președintele Dwight D. Eisenhower. Astfel, în fiecare an, cea de a treia săptămână a lunii iulie a devenit Săptâmâna Națiunilor Captive.

Concepută spre a reaminti opresiunea sub care se aflau numeroase țări căzute pradă dictaturilor comuniste, ca și altor forme nedemocratice de guvernământ, inițiativa lui Lev Dobriansky a avut un critic înverșunat în lobby-ul rusesc, care a considerat CNWR drept un act minat de “rusofobie”.

Grație eforturilor lui Lev Dobriansky, în apropierea unuia dintre punctele cheie ale Washingtonului, Dupont Circle, a fost ridicată, în 1964, o statuie a lui Taras Șevcenco. Autor – Leo Mol.

Tot lui Lev Dobriansky i se datorează, în cea mai mare măsură, și inițiativa creării unui Memorial al Victimelor Comunismului. Acesta a devenit fapt împlinit la 12 iunie 2007. Nici de data asta nu au lipsit criticile.

L-am cunoscut pe Lev Dobriansky datorită uneia dintre fiicele sale, Paula Dobriansky (diplomat, fost subsecretar de Stat în administrația George W. Bush) de care se leagă momente importante ale vieții mele americane.

În ianuarie 2008, Lev Dobriansky s-a stins din viață, la vârsta de 89 de ani. Am participat la ceremonia organizată atunci de Georgetown University.

Printre cei care au vorbit despre cel care a înființat (1970) și condus la Universitatea Georgetown un centru de referință (Institute on Comparative Political and Economic Systems) s-a numărat și fosta sa studentă – Katerina Iușcenko, soția președintelui Ucrainei, Viktor Iușcenko, pe care aveam să-l întâlnesc mai târziu.

La întâlnirea restrânsă de după ceremonie, primei doamne a Ucrainei i s-au pus multe întrebări legate de evoluția politică, economică și socială din țara sa.

Am rămas impresionat de prudența pe care o contrapunea, discret dar repetat, entuziasmului privind viitorul apropiat al Ucrainei. Katerina Iușcenko a rostit atunci, în câteva rânduri, apelul la realism atât de bine sintetizat în formula wishful thinking.”

10.10

După cel al lui Lev Dobriansky, al doilea nume care îmi vine în minte este cel al judecătorului Bohdan A. Futey (U.S. Court of Federal Claims, Washington, D.C, 1987 – 2002), o personalitate foarte cunoscută și respectată atât în Statele Unite, cât și în Ucraina.

L-am întâlnit de multe ori, am călătorit împreună în Ucraina. În 1994 ne-am întâlnit cu președintele Leonid Kucima și ne-am reîntâlnit cu președintele Comisiei Electorale Centrale a Ucrainei, Ivan Iemeț, pe care-l întâlnisem prima oară cu un an înainte.

Printre cei pe care-i alint, în gând, numindu-i “filiera mea ucraineană”, Bohdan A. Futey are un loc aparte.

Iată ce spune, în legătură cu dezamăgirile sale legate de Ucraina, într-un interviu din 23 decembrie, anul trecut, interviu care trebuie, zic eu, și poate fi citit aici:

”Dar cea mai mare dezamăgire a mea este cea legată de sistemul judiciar al Ucrainei și de judecători. Nu văd justiția independentă garantată de Constituție. Ucrainienii și organizațiile internaționale au foarte puțină încredere în judecătorii locali. Sper să mă înșel, dar toată lumea crede că judecătorii își formulează verdictele mai degrabă pe baza ordinelor venite de sus, decât pe respectarea Consttiuției ori a legii.

Mai limpede nu se poate.

Sondajele oferă rezultate alarmante nu doar în legătură cu Ucraina, ci cu multe alte țări aflate în postcomunism. Nu atât neîncrederea într-un politician sau altul constituie problema majoră, cât neîncrederea crescândă în instituțiile statului. Și pentru asta sunt responsabili nu doar politicienii, ci mai ales cei care le aservesc instituțiile statului.

Politicienii vin și pleacă. Cei care lucrează în instituțiile statului vin și pleacă. Statul trebuie să rămână. Dar, iată-l “plecând”, când instituțiile lui sunt ”privatizate”.

Oricât de puternic este un lobby, oricât de proeminente sunt personalitățile care pledează afară interesele celor dinăuntru, aceștia din urmă sunt marii, principalii “actanți”.

10.17[1]

Iată și un episod româno-american.

La sfârșitul uneia dintre întrevederile pe care le-am obținut pentru oameni de care nu mă îndoiam că vor binele României și despre care eram convins că pot participa la edificarea lui, Secretarul de Stat, Lawrence S. Eagleburger, ne-a condus la ușa cabinetului.

Le-a urat drum bun și succes celor pe care-i ascultase cu mare atenție. Pe mine m-a rugat să mai rămân pentru câteva minute. După ce a închis ușa, m-a bătut pe umăr și mi-a spus:

”Ai ușă deschisă la mine oricând, dar încearcă să-i faci pe prietenii dumitale să înțeleagă că noi putem face multe lucruri pentru a ajuta România în anii ce vin. Dar există două lucruri pe care nici eu, nici președintele, nimeni altcineva de aici nu le poate face. Nu putem parașuta în România zece, cinsprezece milioane de oameni care să voteze cum trebuie. Și, după alegeri, nu-i putem sancționa pe cei aleși pentru că nu fac nimic din ce au promis că vor face.

Nu sunt sigur că prietenii mei au înțeles exact mesajul al cărui purtător eram, dar eu nu am uitat niciodată acel moment.

Ucraina ilustrează azi, în chip tragic, că în lipsa unui înăuntru puternic, alert și responsabil, nici cel mai puternic lobby extern nu garantează o evoluție în linie dreaptă. Unii se trezesc mai devreme. Alții – mai târziu. Mulți – niciodată.

Defetismului celor care se lasă victimizați, considerând că ei nu pot face nimic, fiindcă nu ocupă o funcție de decizie, le opun gândul unui jurist, avocat și judecător la Curtea Supremă a Statelor Unite, Louis D. Brendeis:

“The most important political office is that of the private citizen.”

Pentru a fi înțeles, un asemenea gând nu are nevoie să fie tradus.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • @) Dorin Tudoran

    Excelent si acest al treilea episod. Si, as spune, plin de invataminte -- bun, pentru cei care nu stiu totul si sint dispusi sa invete… De buna seama, l-am postat si pe acesta pe pagina mea de FB…

  • Dle Tudoran,

    Stiti ce nu inteleg eu din mesajului Secretarului de Stat Lawrence S. Eagleburger? Nu inteleg ce inseamna “sa votezi cum trebuie” cand ai de ales, bunaoara, intre dl Iliescu si dl Vadim sau intre dl Basescu2 (cu 2 de la al doilea mandat) si dl Geoana0 ( cu 0 de la niciun mandat)? Cu o vorba consacrata deja la noi, intre ciuma si holera pentru care ar trebui sa optezi ca sa se poata spune c-ai ales judicios? Mai tot timpul, poporul e admonestat -- ba de politicieni, ba de analisti, ba se mustra el inde el, om cu persoana -- c-a facut ce-a facut si iar n-a votat cum trebuie.
    Pe Secretarul de Stat American il inteleg pana la urma, nu insa si pe analistii romani. Poate dl Eagleburger nu stie ca, daca vine vorba de alegeri si democratie, la indicatorul cultura politica romanii stau mai rau chiar decat bulgarii. La indicatorul presa, asisderea, in Ro propaganda batand zob informarea altruista, presa fiind sponsorizata netransparent, infiltrata cu agenti de influenta si pliata intr-o masura zdrobitoare pe interesele economico-politice ale sponsorului din umbra. Toate aceste componente ale democratiei, odata alterate sau doar mentinute intr-o stare precara, viciaza procesul si chiar sensul votarii. Nu trebuie lasate deoparte nici suportul acordat de “serviciile” nationale candidatului care le promite si eventual le si ofera mai mult (bugete mai mari, suplimentari de personal, legi cu dedicatie, privilegii fara numar) si nici sustinerea afisata mai mult sau putin discret de marile puteri pentru unul dintre candidati, care, odata ales, le-ar putea rasplati regeste, facilitandu-le accesul la resursele propriei tari in conditii mai mult decat avantajoase. In incheiere, poate merita amintit si un vechi banc cu Bula. Se zice ca a intrebat-o pe invatatoare ce inseamna rotirea cadrelor, iar invatatoarea a recurs la analogia cu un acvariu plin cu pesti, in care, daca bagi mana si vanturi pestii, ii poti aduce pe cei de pe fundul acvariului la suprafata apei, scufudandu-i in acelasi timp mai adanc pe cei care au fost deasupra. Sugubatul Bula, pretinzand ca a inteles metafora, zice ca a rams totusi cu o nelamurire, si anume: cine a bagat pestii aia si numai aia, si nu altii, in acel acvariu? Daca in acvariul din care trebuie sa scoti un peste sunt numai pesti rai si pesti foarte rai? Si, daca alegand pestele rau cu certitudinea ca ai ales cum trebuie, constati in scurt timp ca raul ales e mai rau decat pur si simplu rau? Istoria, nefiind contrafactuala, nu vei sti niciodata daca nu cumva pestele care ti-a fost prezentat ca fiind mai rau nu s-ar fi dovedit in practica mai bun un pic decat pestele despre s-a apus ca e doar rau, adica mai putin rau decat cel foarte rau? Mai rau decat orice peste rau este ca tu, popor alegator, sa optezi pentru pestele pe care-l consideri mai putin rau, si sa vezi ca, prin diverse masinatiuni, din acvariul e scos si declarat invingator pestele pe care nu l-ai ales.

  • No Name/DP
    Eu am inteles ce-mi spunea LE. Chiar daca as vrea sa verific daca nu cumva l-am inteles gresit, nu mai pot, fiindca a trecut intr-o lume mai linistita in urma cu trei ani. Si a luat cu el si ce a facut bine, si ce a facut mai putin bine, si ce a facut rau…

  • @Dorin Tudoran

    V-as fi recunoascatoare daca, in masura timpului si dispozitiei, mi-ati explica odata ce inseamna sa votezi cum trebuie in Ro? Iar in Ro, e ca in Ro, cu un electorat lipsit, in marea lui parte, de cultura politica si extrem de sensibilizat la “atentiile” electorale, cu generozitate acordate de candidati in buza votului. In plus, oferta electorala consta in niste candidati tot “unul si unul”, invartiti in acelasi acvariu si impinsi la suprafata mai mult prin niste conjuratii decat prin abilitatile de lideri si bunele lor intentii.

  • @No Name/DP

    Daca as fi sigur ca raspunsul meu este corect, v-as spune. Dar, cum bine stiti, CERTOCRATIA este un blog in care ne distram pe seama certocratilor. Incepand de la/cu noi insine.
    Am insa banuiala ca raspunsul poate fi gasit in gandul lui Brendeis -- cea mai importanta pozitie politica este aceea de cetatean particular. Unii dintre noi (probabil, prea multi) prefera sa fie doar locuitori. Bine ar fi sa dovedim ca, orinde am trai, stim sa fim cetateni.

  • Sorin Muncaciu

    Domnule Tudoran, sunt foarte dezamagit de pozitia pe care dumneavoastra o adoptati fata de domnul Eagleburger. Acest domn a fost o unealta a oligarhiei cu un rol capital in distrugerea economica si financiara a Yugoslaviei. Presedinte la Kissinger Associates, fost director al bancii LBS Bank si Global Motors a fost participant in manevrele financiare care au prabusit sistemul financiar independent al Yugoslaviei si, industria de automobile. Plecarea lui de pe “teatrul yugoslav” a concis cu operatiunile CIA de “stimulare” a separatismului croat si musulman. Pentru conformitate cititi va rog :” The evisceration of Yugoslavia Part I:BNL, Yugo &Eagleburger de Dean Henderson.
    Razboiul din Vietnam ca si cel din Yugoslavia a avut ca scop unic distrugerea tarilor economic independente de sistemul international financiar privat!!
    La fel se va intimpla si in Ucraina, pun pariu ca: primul oficial ucrainian schimbat va fi guvernatorul bancii dupa care, IMF-ul va face legea!! La fel cum s-a intimplat si in Romania, unde Isarescu via Bilderberger si Basel a supus tara dictatului sistemului financiar privat. Este absolut heart breaking sa vad ca unul dintre cei mai activi, fost servitor ai oligarhiei, este in stima dumneavoastra !!
    Imi pare rau domnule Tudoran , am crezut ca suntem de aceiasi parte a baricadei!

  • @Sorin Muncaciu

    1. Care zice ca este pozitia pe care “o adopt” fata de LE? Tot ce am facut a fost sa amintesc o intamplare. Nu m-am lansat in judecati de valoare.
    2. Daca imi amintesc bine, nu v-am promis ca “suntem de aceeiasi parte a baricadei”.
    3. Ca sa nu mai spun ca nu inteleg care este “baricada”.
    4. Nu-mi pare rau ca ma pozitionez asa cum o fac, chair daca dvs. va pare.
    5. Asta e.

  • Sorin Muncaciu

    Domnule Tudoran, baricada este adevarul, drepturile omului si natiunilor independente, asa cum sunt consfintite in Carta ONU.Amendamentele Constitutiei SUA sunt din aceiasi baricada, vis a vis, de propaganda mass mediei din slujba oligarhiei. Referitor la cazul Eagleburger, reprezentantii plutocratiei nu sunt reprezentantii democratiei ! Aceiasi situatie se regaseste si in cazul doamnei Nuland .

  • Ontelus DG

    S-ar putea crede că reflecțiile vitriolante despre spiritul de haită care animă leadership-ul organizațiilor, al firmelor și al instituțiilor sunt gratuite, explicabile prin mizantropie. Însă chiar intelectuali remarcabili, și nu exclusiv din ,,ură de sine”, oferă hermeneutici asemănătoare. Menționăm doar trei nume, cu toate că de la aristotelicul ,,zoon politikon” și până la cioranianul ,,tratat de descompunere”, trecând prin zicerea atribuită lui Plautus, prima dată, ,,homo homini lupus est”, mărturiile în acest sens sunt nenumărate. Ne referim la definiția de ,,homo demens”, mai potrivită pentru transdisciplinarul Edgar Morin decât utopicul homo sapiens, la ,,păcatele capitale ale omenirii civilizate”, identificate de către etologul Konrad Lorenz sau la ,,violența și sacrul”, relaționate de către istoricul René Girard. Încercând să risipească vinovăția acumulată istoric la scara umanității, acești intelectuali de seamă află răul în chiar existența speciei umane, dar aceasta a fost constant condusă de către elite, atât de elogiate în superstițiile intelectualilor, deși ele poartă răspunderea genocidelor de toate felurile, culminând cu Alzheimer-ul global actual.

  • Imi dau seama ca nu v-am multumit niciodata pentru informatiile revelatoare ale articolelor dvs si-mai ales-pentru privirea echilibrata (nu indiferenta)aruncata asupra unei realitati vazuta-de obicei,la noi-doar in alb-negru.Cu parti-pris-urile violente si polemicile ne-cordiale care au devenit regula,in Romania.
    Postarile dvs demonstreaza ca adevarul nu are neaparat nevoie de violenta.Ca poate fi ZEN.
    Va multumesc pentru speranta.

  • Unimportant

    O natiune extrem de idependenta este cea coreeana (de nord).
    Cred intotdeauna ca la noi oamenii au votat mereu optimul pentru momentul respectiv. Ce fac alesii este strict responsabilitatea lor, nu a celor care i-au votat.

  • InimaRea

    Muncaciu: pesemne ca sintei ori ati rămas foarte tânăr daca luptați împotriva plutocratiei -- si-asta, din America, plutocratia-model a lumii de azi.

  • mihaidg

    Evocarea lobby-ului ucrainian ma face putin melancolic, iar in cazul românesc evocarea de catre acest Eagleburger a imposibilitatii de a parasuta milioane de electori “buni” in România este in cel ma bun caz un lapsus amuzant: americanii parasutasera deja cu ceva ani in urma citeva zeci de legionari, cu efecte politice resimtite pina in ziua de azi.

  • Faptul ca aveti atitea cunostinte in lumea americana care conteaza, va face cinste. In gluma acum, sa zic ca studiile in SUA nu sunt prea utile doamnelor, din moment ce sotii lor sfirsesc prin a le inlocui cu surorile bucatareselor. Ne putem explica, asadar, mai bine ura adinca a vesticilor impotriva lui Iuscenko, incrincenarea si graba de a-l pune sa platesca, en gross, pentru tot: fiind os de american prin sotie, daca imi permiteti o parafraza la vorbele unui vechi si autentic liberal ardelean, poate singurul liberal adevarat din Romania, Iuscenko e probabil considerat un soi de tradator. Si poate ca o solutie mai isteata decit mandatul de capturare international ar fi sa ii trimita nevasta -- si atunci poate ca Iuscenko ar prefera moartea.

  • a notarius

    Cu privire la pozitia unor oficiali americani. Fara sa intru in ideologisme sau istoricisme, nu se poate nega faptul ca de ani buni urmarim o realitate care poate fi descrisa destul de adecvat si prin sintagma Magna USA (Magna Graecia)
    Vorbim asadar de un imperiu, un pol de putere care incearca sa controleze -- singurul care pe langa interese are si mijloacele -- lumea. Este povestea eterna a fortei civilizatoare -- greci, romani, crestini, spanioli, britanici, germani etc -- care se loveste de lipsa de intelegere si cruzimea a cea ce se afla dincolo de hotare. Si asa cum grecii ii aveau pe persii lor, romani pe parti si germanici, Magna SUA se va ciondani la nesfarsit cu Rusia si cu tot ce tine de ea, de interesele ei.
    Desigur, fiecare pol de putere doreste ca transformarile care ii inlesnec patrunderea sa vina si din interior…un interior coplesit de binefacerile civilizatiei

  • InimaRea

    N-o name/DP: stirnit de Muncaciu, l-am gugalit oleaca pe Lawrence Eagleberger (“Lawrence al Macedoniei”, “Lawrence al Serbiei”, cognomene care contrazic Afirmații ca ar fi complotat la dezmembrarea Yugoslaviei. Oricum, Protagoniștii nenorocirii din Yugoslavai au fost Germania si Milosevici. Chiar si cu o Germanie sustinind deschis-militar Croația, un Havel er fi evitat dezastrul).
    Din relatarea laconica a lui DT, totuși reiese ca: discuția cu Eagleburger s-a produs, probabil, dupa alegerile din 1992, de la noi; ca oamenii de bine introdusi de DT erau învinsii in acele alegeri. Astfel ca bunavointa US nu prevala asupra Opțiunii electoratului. Si mai interesant, neîndeplinirea promisiunilor electorale nu poate fi sancționata internațional, ca încălcare a regulilor statului de drept.
    Așadar, in acel an n-au votat romanii cum trebuia, si ne amintim cum am ratat startul către NATO si UE, uitându-ne lung dupa “Țările Visegrad”.
    Din felul cum relatează DT astfel de momente, eu vad ca e atent sa nu spună mai mult decit spune. Mai curind, e invers chiar de nu prea pare posibil.

  • Domnule Tudoran, aveti dreptate, multe probleme politico-economico-sociale
    s-ar rezolva multumitor daca fiecare roman, sarb, uicranean etc. ar straluci prin calitatea de bun cetatean. Nu ca o iau eu aici pe cararea euristicii in forma ei definita de Socrate ca maieutica, DAR atingerea calitatii de bun cetatean nu e la indemana oricarui sarantoc, cum nu e nici calitatea de om virtuos, ceea ce ne spune de altfel si Stagiritul in “Etica nicomahica”. Nu doar pentru Nicomah, si nu doar pentru sec IV inainte de Hristos, virtutea, (pe care acum o definim mai ales drept calitatea de bun cetatean), isi gasea teren de implinire pe un pat de oarece bunastare materiala. Aspirantii contemporani la eudaimonia nu pot visa nici ei la asa ceva fara un suport material care sa le permita o buna educatie (inclusiv una cetateneasca). Prea lesne (si pernicios, pentru mine, prin caracterul vadit manipulator) se tot acrediteaza azi ideea ca a fi un bun cetatean inseamna a fi un sarguincios platitor de taxe si impozite si un votac disciplinat, care sa iasa sau sa nu iasa la urne dupa cum ii cer unii sau altii dintre “puternicii” zilei. Culmea ironiei e ca majoritatea celor care ti-au redus calitatea la cetatean la cea de platitor la timp de taxe si impozite este prima care eludeaza fiscul! Cu alte cuvinte, cercul bun cetateanul -- buna cetatea e vicios rau si mai bine nu-l mai mangaiem, ca devine putred!

    All in all, pana la urma, mai in toate situatiile limita, optezi intre un rău mai mare si un rău mai mic, răul mai mic venindu-ti si el, la pachet, cu alte răuri mai mult sau mai putin mici. Asta-mi aminteste de replica unei foste colege cu care, prin 2010, am deschis o discutie despre dna Udrea: “Ce vrei, draga, daca ne place Basescu, trebuie sa-l luam la pachet cu Udrea”. Mai clar de atat, nici ca se putea. (Mentionez , desi cred ca dupa atatea postari aici n-ar mai fi cazul, ca mie nu-mi placea deloc nici Basescu.) Asa ca, daca ne place America mai mult decat Rusia sau China (si ne place, fara discutie!), trebuie sa o luam la pachet, cu oricati domni Eagleburger si oricate doamne Nuland o fi avand ea. De altfel, intre dl Lavrov sl dna Nuland, fara sa mai stau ganduri, as invita-o la cina pe dna Nuland. 🙂

    P.S. Nu stiu daca ati vazut triplu-oscarizatul “ARGO”. Nu calitatea fimlului
    m-a dat pe spate, ci neasteptata lui doza de onestitate politica. Scurta conversatie din Hagia Sophia face cat milioane de cuvinte!

  • @Unimportant
    Ce fac alesii este responsabilitatea lor. Cefac cei care i-au votat cu alesii iresponsabili este responsabilitatea celor ce i-au ales.

  • @InimaRea # 16

    Asa e, din pacate eu l-am “google-it” pe Eagleburger a posteriori, ceea ce, evident, am realizat prea tarziu. In contextul mentionat de dvs., vorbele Secretarului de Stat american chiar aveau sens! Azi insa, cand apele dintre bine si rau s-au tulburat pana a ne obliga sa analizam totul la nuanta si, mai ales, la pachet (vedeti pe ce cai diferite a apucat-o in ultimii ani si asa-zisa noastra societate civila, in frunte cu a ei intelectuali publici), ori cand ai de ales intre un junghi si-o belea, mai greu. Oricum, dicteul GO WEST ramane dicteu (si-n stare de veghe si-n stare de vis), asadar, din pmdv, nu se pune-n discutie.

  • Sorry -- ceea ce, evident, am realizat ca a fost prea tarziu.

  • InimaRea

    I. Era o vreme, pe la noi, cind a fi antimaerican era a fi criminal (comunist, securist, nationalist, rasist ori macar xenofob). Asa se repezea lumea la proamericanism, incit amintea de perioada cind cea mai alba zapada era la Moscova.
    Oamenii isi cautau fagasul. Le era clar ca nu fusese bine de ei pina atunci dar nu le era deloc cum a’ sa le poata fi bine -- si-atunci, mergeau si ei -- laie -- dupa ai mai tari in clont. Multe si bune cariere de oratori ai natiei s-au faurit pe-atunci, din care mai supravietuieste CTP -- public, vorbind.
    N-am fost antiamerican, n-aveam fibra mistica necesara. Cum nici filoamerican n-am fost, tot de aceea, Citeam Istoria ideilor si credintelor religioase si cautam sa ma patrund de adevarul lui Eliade: Omul s-a nascut religios. Imi placea formula, intelegeam cum de-i venise-n pe limba, dupa care-mi ziceam: Omul e bun de la natura (JJ Rousseau), s-a nascut religios (Eliade) dar uite cum il schimba viata! De aproape nu mai conteaza cum era din nastere daca, prin dezvoltare, ajunge a se deosebi atit de mult om de om -- de la Vest la Est si de la Nord la Sud. Iar ceea ce conteaza este pirdalnica de diferenta, iar nu izbavitoarea origine comuna a speciilor (Darwin).
    Ma defineam -- uman vorbind -- mai aproape de zilele noastre: roman ortodox. Ceva ce nu depinsese de mine, asa apucasem -- ma nascusem aici, fusesem botezat din frageda pruncie, canci -- liber arbirtru! Bine, puteam fi altceva daca voiam -- sa-mi schimb cetatenia, religia, cum atitia nativi romani ortodocsi au facut-o. Dar la ce bun? Caci mai erau si alt fel de romani -- nici nascuti-crescuti aici, nici ortodocsi dar “buni romani”. Chiar si-n zilele noastre avem oameni iubiti pentru ce fac, nu pentru unde s-au nascut si cum s-au fost botezati. Bunoara Raed Arafat -- sirian (“harap”, adica) si musulman, probabil. Ori Johannis -- neamt si luteran (oricum, nu ortodox, probabil).
    (Uite ca ma pocni o idee! Arafat refuza iar postul de ministru. Domn’e, omul nu poate jura cu mina pe Biblie, de-aia tot refuza. Ca sa vezi cum impiedica o prevedere legala “un bun roman” sa fie ministru, poti sa-nnebunesti pe chestia asta!) (Hai ca ma pocni inspiratia! Omul sfinteste locul, este? Un mahomedan face asta? Cum mama supararii?)
    Asadar, am nevoie de alte “note” pentru a ma defini ca roman. Cum ar fi sarac, vitregit de soarta, impilat de cotropitori, blestemat -- ce mai!
    Chiar asa sa fie?
    (va urma)

  • neamtu tiganu

    io am fost, mult timp, filoamerican, ma uitam la avioanele americane, si-mi spuneam acesti oameni minunati si obiectele lor zburatoare nu au cum sa fie rai.
    Cind am ajuns in Germania am pierdut in pic stima fata de amis, mai ales ca i-am cunoscut personal, pa unii.
    Azi, as spune, ca si amis sunt oameni ca toti oamenii, nici mai buni, nici mai rai, pe undeva mi se par naivi, multele vorbe, lozinci lansate se potrivesc NUMAI lor, numai societatii lor.

    Nea Dorine, citatele din inteleptii americani mi se par amuzante, da atit!

  • Shadow

    @Dle Tudoran

    eu as citi intr-o alta cheie spusele ilustrului judecator. Si imi pare rau ca nu pot fi de acord cu spusele “secretarului de stat” -:).

    Problema nu este la “votanti”. Problema este la “implicarea acestora”. Este anormal sa “defilezi” cu “oferta politica” pe care noi o avem de 20 si de ani. Romanii nu vor sa se implice in politica si sa nu isi mai dea votul la intervale regulate asa cum o face.
    E anormal ca acesti oameni (votantii) fiind in acelasi timp si contribuabili nu se implica in perioadele “dintre alegeri”. Sa “creasca” oferta de politicieni pe care o avem.

  • InimaRea

    II. Sarac, deci. Deja, o lume-ntreaga stie ca romanii sint saraci. Ei, primii, duc in lumea vestea saraciei lor. Cine-i aude, crede ca traiesc in nisipuri -- niste vietati si uimitoare, si de plins, la ce vitrege conditii s-au fost adaptat. Iar cine citeste presa din tara, se minuneaza de cum pot trai oamenii acestia -- o duc dintr-o nenorocire in alta. Si mai sint si jefuiti pe deasupra! Dar ce li se fura -- saracia?
    In conditiile mizerei vieti din Romania, cantitatea de carburanti auto consumata creste constant. Normal, caci si numarul mijloacelor auto. Adevarat, multi nu platesc impozit, asigurare, ITP -- “se risca”, merg asa pina-i prinde Politia rutiera. Pe urma, se descurca ei cumva. Cum si cu carburantul acela se -- dar cresterea numarului de pompe arata ca romanii dau bani pe carburant, ca nu mai concep sa traiasca fara auto. Iar masinile lor sint de toate felurile, de la bengoase -- de peste 40 000 de euro -- pina la jafuri de citeva sute: bune si-alea! Benzinesc, pufaiesc, iti faci treaba cu ele!
    Ca sa ne facem o idee despre saracia lucie de pe la noi, n-avem decit sa dam o raita prin cartierele de blocuri, unde adevarata problema nu e costul “intretinerii” ci locul de parcare. Unde aleile de 4-6 m latime, cu trotuare de juma de metru pe fiecare parte, sint ticsite de masini, astfel ca a conduce pe-acolo cere abilitate, nu gluma!
    Sigur ca masina personala nu e semn de bogatie dar nici de saracie nu e. La urma urmelor, nici mersul pe jos nu e semn de saracie ci sanatate curata! Cum nici transportul in comun nu-i alt semn decit ca imensa majoritate a familiilor de romani nu poseda decit cite un mijloc auto fiecare. Unul foloseste masina ca sa-si faca treaba, ailalti -- pe jos, cu transportul in comun, cu taxiul. Da-da! In saracia mizera din Romania, taximetria e infloritoare activitate “in servicii”. La Suceava, bunaoara, cu cam 250 000 de locuitori, tot sint vreo citeva sute de taxiuri -- iar Suceava e de batut cu piciorul de la cap la cap, in cam o ora de mers de voie. Hai, o ora si -- daca n-o iei chiar pe o cale principala -- E 85 se zicem, care duce la Siret.
    Iarasi adevarat -- nici vorba de bonuri, facturi, alea-alea! De la o vreme -- si nu de ieri, de azi -- nici de aparat de taxat, se circula la mica intelegere, cum si taximetristul lucreaza cu angajatorul: 2000 pe luna taxa de firma, si de restul ma priveste.
    Vreo doua luni -- acum citiva ani -- nu mai aveam masina, cam umblam cu taxiul pe unde-aveam treaba, Cum mi-s cam limbut, asa, ii mai intrebam de vorba -- cum e, cum merge? Sa fi zis vreunul ca da -- merge, se poate trai din asta, ferit-a Sfintu’! Toti faceau munca voluntara, aduceau de-acasa, numa’ de dragu’ de a munci in folos obstesc. Daca-i pe-asa, Suceava e orasul alor mai dezinteresati dintre romani, singurul scop in viata al localnicilor fiind de a-si servi concetatenii chiar si-n pierdere de ies. Niste loseri care se tot inmultesc, nu stiu unde vom ajunge!
    Sa mai zic de puzderia de circiumi -- numa-n Piata Burdujeni sint 6 (sase) -- si de buticuri instalate-n scara blocurilor? Unde, tot asa, oameni de suflet dau pe datorie -- “pe caiet” -- si nu prea ies in paguba.
    Bine-bine, dar care le sint clientii daca toti romanii sint saraci lipiti? Ma rog, cu cit mai saraci, cu-atit mai lipiti de circiumi -- e lege nescrisa a saraciei.
    Tot in municipiul Suceava, sint 6 hipermarket-uri -- pe linga alte penny si puzderie de buticuri, cum ziceam. Care nu prea dau faliment. Cel putin Carrefour, Julius Mall, Metro si Selgros tin de ani buni firma sus, iar la Kaufland e mereu aglomeratie. Tinem cont ca astea nu dau pe caiet, acolo-i treaba oabla -- cu factura, cu tot dichisul. Dar mai tinem si ca altele nu-s in tot judetul.
    In fine, case peste case, apartamentele inca au pret samd.
    De ce m-apucai sa-nsir toate astea? Fiindca amaritii astia de romani sint electoratul care nu voteaza cum trebuie, niciodata n-o nimereste, parca-i blestemat! Cel putin, asa birfesc partizanii invinsilor in alegeri.
    Insa altu-i schepsisul: cei pe care-i voteaza sint dintre ei, ca ei. Nu-i deranjeaza citusi de putin ca si aia pun botu’ -- toata lumea pune botu’.
    Dpartamentul de Stat iar ne trage de urechi -- Romania are o problema cu coruptia. Dar ce e coruptie la Washnigton, e perfect normal la Bucuresti, Suceava, oriunde p’aci. Eu i-as explica Departamentului de Stat cum sa-nteleaga romanii -- sa citeasca Morometii (I). Ar intelege ca e ca malaria coruptia -- o boala a pamintului, care nu te-omoara, doar ce te mai zgiltiie cind si cind dar trece, nici nu trebuie sa-ti bai capul cu ea. Poate ca se mai si moare din asta. Ei, paguba-n ciuperci! Din ceva trebuie sa ti se traga. Si-apoi -- ca-n Albastra zare a mortii (tot Marin Preda) ce mare scofala e sa-mbatrinesti? Pe la noi, ii picni mila pe unii, de fac emisiuni tv despre batrinii uitati de Dumnezeu pe pamint. Mai bine lipsa, nu?
    Toate astea, la aproape 25 de ani de la caderea comunismului, la 10 ani de cind in NATO si la 8 de cind in UE. Si tot asa a’ fi si peste 20-50 de ani, asa sa stie Departamentul de Stat! De fapt, stie, ca America nu-i doar SUA si Canada insa-i place sa se faca niznai, sa le dea romanilor peste nas.
    Gentlemen of Washington DC, romanu-i conservator, asa sa stiti! Daca apuca sa conserve ‘otia -- coruptia, cum ii ziceti voi -- asta e! Dar asta-l tine-n viata, cu asta-i invatat, si nu se da schimbat doar fiindca strimba unii din nas ca nu-i bine. Sa vina ei sa faca bine daca-s asa dastepti! Si p’orma, om vedea ce-o mai fi. Dar sa dea romanu’ vrabia din mina, pe cioara din par, n-aveti sa vedeti!

  • Ontelus DG

    Ajungem, astfel, la finele periplului teoretic asupra fenomenologiei ubicue a haitei. Caracterul inevitabil al haitei descumpăneşte pe cel care mai are iluzii în privinţa omului şi, cu deosebire, a ideii de elită. Avem, aşadar, haite naţionaliste şi haite globaliste, haite politice şi haite apolitice, haite moraliste şi haite relativiste, haite culturale şi haite aculturale, haite tehnologice şi haite atehnologice, haite teiste şi haite ateiste, haite gnostice şi haite agnostice, haite hetero şi haite gender, haite stataliste şi haite libertariene, haite occidentale şi haite orientale, haite tradiţionaliste, haite moderniste, haite postmoderniste şi haite hipermoderniste etc. Avem haite, avem high-tech, avem hi T. (citeşte hai ti), avem hai, te… ,,Hai, hai, haidi, hai, dihai, dihai/ Pe sub flori mă legănai / Haidi, hai, dihai/ Sus e cerul, largă-i lumea/ N-a şti nimeni că m-am dus.”

  • @Shadow

    De ce “in alta cheie”? Asa am citit (si citat, nu pentru prima oara) si eu spusele lui Brendeis.

  • @Ontelus DG

    Doru Stanculescu… Vechi “camard” de “arme” — din promotia” Evandro Rossetti, Mircea Vintila, Mircea Florian, Sorin Minghiat, Dan Chebac… Melancolii…

  • Nealegatorul Anonim

    @NO NAME/DP
    Doamna egerie a acestui blog, de ce trebuia sa alegem, anno Domnini MM, intre doua rele (Ion Kaghebelovici Mineriadov si Tribunul Vadim Sekurovici Fekalov)? Aud? Abtinerea, buletinul alb, inoptiunea, boicotul, ele, nu au drept de cetate in democratie? De cand? Si: Musai procedez cum imi recomanda Nepotii lui Brucan de la Grupul pentru Poliloghie Socetala si alti fanatici ai Magului din Damaroaia (care se prefac a crede, risul gurului, ca unul din cei doi antementionati e mai ”democrat” decit celalalt)? Oricum, ilescarii aveau deja majoritate in Palavrament, iar daca, prin absurd, ar fi iesit Rudotel in turul doi prezidential, mare branza! Ar fi urmat o banala coabitare, cu opozitie foarte vocala si un Nascase Cinspecase oleaca mai prudent in potlogaremele sale. Parerea mea (de vodcaroi abstinent)!

  • @Nealegatorul Anonim

    Nu-i vorba, ca in 2000 alb l-am lasat, (ca doar nu era sa risc sa-mi cada mana!), ceea ce nu cred ca voi mai face anul asta, cand am de gand sa desenez ori sa scriu un fel de mascari pe el, adica sa-l fac inutilizabil. Nu de alta, dar daca-l las alb, la cat de hoti sunt astia, ar putea sa-l stampileze altcineva in locul meu si s-o faca asa “cum trebuie” (sa iasa). :-))

  • Solutia cajvanee

    @NO NAME/DP
    ”Chiaburii” din satul natal al parintilor mei aveau, dupa colectivizare, alte trucuri ”antielectorale” la purtator: scriau mascari pe buletinul de vot (precum: ”nula din partea gurului”), dupa care se stergeau cu el, discret, in partile intime si, poluat, il aruncau in urna cu mare scarba. E drept, pe vremea aceea, fiind ”alegerile” spectacol (al Partidului Hunic dornic sa-si arate periodicamente muschii), iara nu competitie intre partide adverse, buletinele nici nu se mai numarau, nu mai era nevoie de numaratori dragneice, rezultatul de 99,99 % fiind cunoscut -- si anuntat radiofonicamente -- in cursul dupa amiezii! Dupa aceea, sistemul electoral ceausin mereu perfectionindu-se, puteai vota, de unul singur + lejer, pentru toti vecinii de pe ulicioara sau de la scara blocotetului.

WP Admin