≡ Menu

€uro, €uroțucălar, €uroastenie


Degringolada lui Traian Radu Ungureanu constituie un spectacol dintre cele mai întristătoare. Am scris, în câteva rânduri, despre  TRU, care a ţinut morţiş să involueze de la un foarte haios jurnalist sportiv la un ţucălar politic. A reuşit. De mult și con brio. De curând, m-am uitat la câteva videoclipuri, filmulețe, și am rămas siderat de patosul și ridicolul puse de Ungureanu în prezentarea teoriei chibritului. Vreau să spun a chibritului care nu ia foc.

Astăzi, TRU îşi strânge  încă o dată buzele în muştiuc şi mai titireşte câteva osanale. La final – o piruetă. În vreme ce ţucalul rămâne acelaşi, cuvântul de foc al €uroţucălarului încrustează pe mânerul recipientului un Blaga, mon amour. În Freestyle Script, fonta preferată a celor cu vocaţia camarilei.

 

Învăţat cu coatele roase în mari biblioteci ale lumii, Teodor Baconschi e ros, de la o vreme, de mari ambiţii politice. Crede că i se cuvine funcţia de Prim Vicepreşedinte al PDL, iar despre fotoliul principal de la Cotroceni nu are nici o îndoială că a fost încleiat exact pe măsura şezutului Domniei sale. Ce rămâne, în continuare, neclar este pe ce se bazează Teodor Baconschi, când nutreşte asemenea visuri de mărire.

Despre speranţele pe care le-au nutrit unii de la cei doi şi cu ce s-au ales până la urmă, un articol excelent, Good bye integritate, TRU, Baconschi ş.a.m.d., semnează Andreea Pora în revista 22. Citez :

“Ceea ce a pus însă cruce oricărei pretenţii de reformă a PDL au fost nu atât discursurile, cât tăcerile. Dacă aşteptările în ce priveşte curajul lui Boc de a pleda la scenă deschisă prointegritate şi nu doar despre cum „am salvat ţara“ nu au fost foarte mari, dacă la Blaga nu a surprins atitudinea de miliţian încruntat ameninţător ca la o razie în vămi, tunând despre „solidaritate“ şi „noaptea cuţitelor lungi“, în schimb Traian Ungureanu a lăsat un gust acru-amar. Aşadar, fostul jurnalist şi reprezentant al societăţii civile consideră că integritatea este o „fixaţie“ generatoare de „pesimism“ şi apucături „emo“. Emoţionant! Ca să vezi ce impact ameţitor asupra trecutelor integrităţi are maestrul Blaga şi vitrina luxoasă cu prim-vicepreşedinţi pe care i-a rezervat-o. Dar cea mai cutremurătoare a fost tăcerea la momentul oportun a ministrului Baconschi.”

 


„Inspirat de principiile creştine ale cinstei, dreptăţii şi integrităţii“, Baconschi a dat un comunicat de presă, pe 28 februarie, în care „saluta cu speranţă“ acceptarea de către Comisia de statut şi conducerea PDL a clauzelor de integritate propuse de Macovei pe motiv că „exigenţe etice mai înalte în selecţia, promovarea sau sancţionarea membrilor“ vor fi o „garanţie a credibilităţii în faţa alegătorilor“. Când curentul în partid s-a schimbat, Baconschi a uitat oportun şi de „reforma morală, statutară şi doctrinară“, şi de promisiunea făcută „prietenilor şi colegilor“ Preda, Voinescu şi Macovei de a susţine înaltele principii. Tăcerea la CNC a fost abisală, iar amnezia atât de profundă încât a uitat să voteze pentru. Ce să mai zici? Crucea pusă iluziilor despre PDL este exact de dimensiunea unor astfel de gesturi.”

Aha, ne-am trezit: tăcerea care vorbește! Și încă asurzitor. Dacă vi se pare că nu mă înşel, poate vă faceţi timp să citiţi integral articolul aici.

Ce mă nedumerește este totala surpriză manifestată de Andreea Pora în legătură cu Traian Radu Ungureanu. Totuși, “ascensiunea” lui TRU nu a început cu un kilogram de onestitate. Dacă nu mă înșel, TRU a fost prins cu mâța deontologică în sacul bancar. Adică, figura și pe statul de plată al Cotidianului și pe statul de plată al PDL pentru propaganda făcută acestui partid în paginile… Cotidianului. Și asta, chiar înainte de a fi devenit, oficial, membru PDL. True?

Diferența între eroi și €uroi  trebuie  pricepută  de la bun început. Altfel, ne trezim victimele €uroasteniei de primăvară.

Nu vă alarmați – există și astenie  €uro-Atlantică.

La 10 noiembrie 2010, în textul Dublul standard: corectitudine/incorectitudine politică, pomeneam cum şi de ce a fost alungat de la National Public Radio (NPR), cunoscutul analist politic Juan Williams. Iată că azi, cea care părea intangibilă și a procedat desgustător în cazul Williams – Vivian Schiller – devine un fel de “Vivian Who”? Atotputernica șefă (Chief Executive Officer) a NPR-ului a fost, la rându-i, pusă pe liber.

Oops!

Tot pentru motive de incorectitudine politică. Românul zice: “Dumnezeu nu bate cu parul”. Americanul spune:  “Don’t get mad, get even.” Cei de la NPR sunt chit!

Pentru a-i consola pe cei care cred că doar în România se practică toate mizeriile din lume, scriam în textul din 10 noiembrie 2010: “Dacă ar exista stenograme ale conclavurilor în care s-a pregătit şi executat îndepărtarea lui Juan Williams de la NPR, din ele ar lipsi doar jegul lingvistic ce abundă în stenograme din alte părţi. Jegul mecanismului s-ar dovedi probabil aproximativ acelaşi.“

Am avut gura aurită!

Cineva s-a folosit de o cameră ascunsă şi a imprimat în ce termeni se referă unul dintre marii mahării de la NPR (Ron Schiller, nici o legătură de rudenie, suntem asiguraţi, cu Vivian Schiller) în legătură cu Partidul Republican şi cu mişcarea cunoscută sub numele de Tea Party.

Cine este interesat de întreaga poveste o poate citi aici.

 

 

  • Şi care este mirarea? Aşa a fost dintotdeauna în România, “vocile publice” au fost mereu pe vreo listă de plată, că a fost Malaxa, Auschnitt, PNŢ, PNL, PCR, PSD, SOV, Voiculescu, PDL a contat prea puţin. Cei mai dibaci dintre acrobaţi au reuşit să schimbe la timp caruselul şi să scape cu viaţa şi averea. Cei mai neîndemânatici sau neinspiraţi au căzut şi şi-au rupt gâtul, iar acum trec de martiri, indiferent de ce epocă vorbim. Asta este, nu înţeleg de unde atâta insistenţă în speranţă şi principii.

  • @) Dorin Tudoran

    Pe mine nu ma surprinde degringolada ipochimenilor cu pricina, pe care, cred, m-am straduit s-o semnalez de la inceputuri, de la ivirea primelor mladite. Sint insa, mai degaba, placut surprins de semnele de luciditate oferite de d-na Pora, care n-a fost mereu atit de atenta cu deraierile mintale sau etice.

  • Dorin Tudoran

    @ George Damian
    Nu inteleget “de u nde atat insistenta in speranta si principii”? Pacat.

  • InimaRea

    Nu-mi place defel d-na Pora -- de la-nceput nu mi-a. Nu-i vorba de nonatractie masculina ci de una supra-sexuala, chiar extra, conotatia sexuala fiind de la bun inceput exclusa. Am vazut-o croita pe genul “rea de gura” -- o conditie de succes in publicistica chiar si cind acea gura are un fioros aer famelic. Am vazut-o la televizii, am citit-o prin EvZ, apoi in 22 -- cind i s-a creat loc acolo, pentru a sustine campania lui Basescu. Am vazut-o, apoi -- anti, brusc, inexplicabil pentru mine, care nu am informatii pe surse despre ce i s-a promis si nu i s-a rezolvat apoi. Nu-i singura dezamagita -- mai scriu unii inversunat impotriva celui pe care-l botezasera Salvatore de la Patria.
    La indicatia dv, am citit si filipica din 22 -- mi se pare dezarticulata, revansarda. Nu-i tot partidul care -- acum 2-5 ani -- era singura speranta de bine a romanilor? Nu erau si-atunci “greii” acolo, in fruntea sa?
    Dar mi-a placut “concluzia amara” -- cum ca s-a despartit PD-L de Basescu. S-a-ntimplat inevitabilul dar totusi este trist pe lume. Ce chestie!
    De fapt, daca a facut mai mult rau altora decit romanilor, Basescu tocmai portocaliilor sai li l-a facut. I-a tocat la cap -- de fiecare data, “pentru ultima data” -- sa mearga pe mina lui. Si au mers si a iesit ce se vede -- o brambureala fara cap si coada, din care nu-ntelege nimeni nimic, dar care se numeste guvernare de Dreapta. Evident, cu toti fostii pesedei adunati in izmana de 4 stele a lui Oprea. Si cu ungurii -- “singurii politicieni seriosi” de la noi.
    Povestea asta cu criteriile de integritate e o sopirla de-a lui Basescu, care-a trimis in misiune sincigasa citiva fraieri de serviciu. Acum, aceia care s-au retras la timp sint blamabili, isi tac lasitatea asurzitor de elocvent. O fi vreun act de curaj sinuciderea politica dar nu atunci cind ai hotarit sa-ti faci o viata in politica -- asa cum a Baconski. La altii, a te duce cu capu-nainte se chema prostanaceala. Am avea, adica, dublu standard.
    Tocmai TRU imi da motive sa cred ca Basescu s-a lepadat de “reformisti”, intr-un gest de impacare cu “ai sai”. El e-n rolul lui Louis Armstrong, gornind “Silence a comandat sefu””.
    Mai ramine de rezolvat Lincu acela, menit a arunca gaina moarta-n ograda sindicatelor din vami, si care parea potrivit chiar unui rol principal -- sa-l puna pe Blaga in discutie. Pare-se ca a iesit ca dracu’ -- Lincu a-ncurcat replicile, asa ca Regina a reiesit a fi chiar PD-L nu Blaga, ca-n scriptul “original”. Sau s-a schimbat scriptul si lui n-a avut cine-i spune.
    Problema problemelor nu e criza -- de orice fel -- ori saracia sau incalzirea globala. Astea-s fleacuri. Ci unde-si gaseste Basescu azil, dupa -- caci il asteapta “pretini politici” cu dintii la gard. Sa puna de-un alt partid, nu-i rost -- astea de-acum chiar au luat tot ce se putea lua. Sa faci acum un partid care sa conteze la alegerile viitoare e cum ai face un om de zapada din tarina -- o fi colbul alb dar nu se tine laolalta, nu-i poti pune nici nas, nici tichie de margaritar.
    Acum, ADN fesenist ne spune ca Blaga ori incaleca PD-L, ori are soarta lui Mitrea -- de executat exil politic. E drept ca, la pedelei, merge vorba cronicarului: Era om nu mare la stat dar … degraba varsatoriu de singe nevinovat”. Adica, i se cam ia capu’ exilatului. Deci, e cam pe viata si pe moarte.
    Dar de unde sa stie Andreea Pora toate astea, cind d-ei nu-i decit ziarista?

  • Dorin Tudoran

    @InimaRea

    “Filipica” dnei Pora nu mi s-a parut “revansarda”. Mi s-a parut un text despre iluzii pierdute. Sigur, in asemenea texte, tonul poate parea — sau chiar poate fi, pe alocuri — usor revansard.
    Aveti dreptate cand intrebati daca nu e vorba de acelasi partid care “acum 2-5 ani era singura speranta a romanilor”. Este si unul dintre motivele pentru care m-am intrebat de ce Andreea Pora nu a avut nimic de spus cand TRU a fost prins cu “mata deontologica in sacul bancar”, inca la inceput, si este cu totul surprinsa abia acum de anumite lucruri. Una peste alta, deseori idolatrizarile sfarsesc in… diabolizari. Eh, s-a intamplat si invers, cand oameni ce-l injurau cu foc pe Traian Basescu inainte de a deveni presedinte, au inceput sa-l laude, de mama focului, dupa ce i-a luat in trenul prezidential. Lucruri, as spune, de neevitat. Important este daca se poate invata ceva din ele…

  • serban

    a cenzura o opinie care nu va e favorabila e rusinos ,punct

  • amzo

    iluziile pierdute pierdute ale doamnei pora? hmm, domnul tudoran, v-as suspecta de inocenta, dar stiu ca nu-i cazul. pai daca pina si marii corifei ai gindirii romanesti sint niste biete oite manevrate, noi , cetatenii turmentati ce sa mai stim zice? daca peste o saptamina se remusca si domnii tismaneanu, patacheivici sau chiar si domnul mihaies, o sa spunem si despre ei ca expectantele le-au fost inselate de blaga/basescu?
    de ce acesti indivizi n-au avut niciodata decenta sa spuna, ca AP, “am fost un porc”? nu, ei au crezut in “propasirea neamului” dar cei care urmau sa ne “pricopseasca” s-au pierdut pe drum. doamna pora si sus-numiti vor gasi tot timpul o scuza -- ei ne-au vrut binele dar, pe de o parte, noi prostii nu i-am inteles, pe de alta parte eroii s-au dovedit niste “euroi”

  • Radu Humor

    Pentru ca tot ati apelat la “zicale” in ce o priveste pe ziarista si pe ziarist, ar merge de minune vorba aia romaneasca :
    “Ride harb de oala sparta” ( nu stiu americanii ce ehivalent au, dar cred ca ceva cu “ride de o fata mare, una de pe centura” :roll:
    Mi se pare induiosatoare intelegerea si aprecierea de care se bucura una ca Andrea Pora, nu numai din partea dvs, ci si a revistei “22” !
    Cine stie numara pana la ….”22″, stie si ce nivel avea inainte si in ce hal a ajuns acum !

    P.S. Sper sa nu fie molipsitor….

  • ovidiu

    Domnule Tudoran, găsesc ironic că citați puternic din “această Roșianu de semn politic opus.” Și întristător că, nu cu mult timp în urmă, spuneați că dumneavoastră nu îi puteți pune pe Emil Hurezeanu și Andreea Pora în același plan. Nici eu nu aș face-o, gândindu-mă la oaspetele lui Marian Vanghelie.

  • Dorin Tudoran

    @ovidiu

    Nu este vorba de nici o ironie: nici involuntara, nici intentionata. Da, eu, unul, nu o pot pune, profesional, pe Andreea Pora alaturi de Emil Hurezeanu. Dar citind un articol — si nu este singurul -- foarte bun al dnei Pora, nu vad de ce nu l-as mentiona. Ce ii reprosez dnei Pora este ca e mereu gata sa sara la carotida “celorlalti”. Ca ziarist independent, e treaba ta. Ca pozitie cheie in televiziunea de stat, ar fi altceva. Gresesc? Ca Hurezeanu accepta invitatii la petreceri ce displac altora, e treaba lui. Daca dupa o asemenea petrecere il lauda pe Vanghelie si sare la… carotida dusmanilor lui Vanghelie, nu mai este doar treaba lui. Gresesc?

  • Dorin Tudoran

    @serban

    Nu din cauza ca imi este defavorabil nu am postat comentariul dvs. anterior. Nu l-am postat fiindca este insolent si foloseste insinuari deplorabile. Cum bine spuneti, punct.

  • Dorin Tudoran

    @Radu Humor

    Sper sa nu fie molipsitoare verva dvs. ce include “zicala” cu “una de pe centura”… Zau nu se face!

  • InimaRea

    Imi pare rau dar n-o pot lua in serios pe A Pora. Nu fiindca nu-i genul meu -- jurnalistic, of course -- ci pentru ca nu se poate stapini sa nu puna si ea o pereche de coarne celor care cred in “reformisti” si “criterii de integritate”. As putea paria ca d-ei nu crede asta, cum nu ca vinul se poate face si din struguri.
    Am vazut un videoclip din ciclul Comici vestiti -- M Macovei si CTP, intr-un “dialog” pe tema “reformei PD-L”. Unde leit motivul madamei Macovei era “La valeur n’attende pas le nombre des annees” -- faimoasa replica din Corneille. Era vorba despe cincinalul de ucenicie impus de statutul PD-L, inainte de a visa vreun membru sa ajunga in conducerea partidului. M Macovei nu-si exprimase intentia de a candida ori a depune vreo motiune -- la congresul PD-L -- dar altii, da. Si d-ei nu socotea corect ca aceia sa astepte trecerea anilor pentru a putea candida.
    Mi-am amintit de madam Udrea -- oare d-ei era majora cind a devenit vice la PD-L ori i s-a socotit si vechimea din PNL? Dar DragaStolo avea acea vechime ori tot asa? Sau tot altfel, ca PNL nu i-a cerut adeverinta de vechime cind l-a instalat presedinte.
    “Partidul” raspunsese ca nu era nici o problema cu regula cincinalului -- nominal, un membru poate primi derogarea de a pofti la taburetul cu spatar inalt -- un fel de strapontina de lux, ai zice. Dar madam Macovei era reformista -- iar aceea era parte a reformei sale, de care -- cum se vede -- “partidul” nici avea nevoie, nici se sinchisea.
    Asa si cu criteriile de integritate. Semantic, ar fi “de intregeala”, “de implineala” ( jargon dimbovitean actual)- cita vreme nu se specifica la ce se raporteaza integritatea -- la politic, juridic, moral? Punctual, pare-se ca a fi integru -- in filosofia reformista -- este sa n-ai plingere penala depusa impotriva ta. Pai, si pe-o furculita daca te judeci cu fostul/fosta, avocatul te sfatuieste sa-i faci plingere penala, sa-l bagi in sperieti, sa dea -- dracu’! -- furculita inapoi, sa nu ramina tacimul descompletat, ca provoaca disconfort si din sertar, darmite daca apare pe masa.
    Acu’, treaca-mearga -- fie si criterii de-astea, de integritate politica (as zice). Dar ce te faci ca, dupa ce le-ai adoptat, mai tebuie sa le si faci sa functioneze. Cu cine? Chiar ma-ntreb daca exista macar unul in conducerea PD-L (PSD, PNL, PC draci-laci, cred ca si UDMR merge uns aici) sa n-aiba un dosar pe undeva, unde sa-l vrea cineva in zeghe si catuse. Zicem c-ar fi nu unul citiva -- chiar. Dar ceilalti se simt vizati? Avea madam Macovei -- dimpreuna cu ailalti reformisti -- ceva de-mpartit cu restul conducerii PD-L, betonat cu plingeri penale? Poate ca n-avea dar Cineva avea -- si a aratat pisica.
    Adica, i-a pus-o-n brate madamei Macovei, sa mearga cu ea la consiliul ala al lor, si s-o mingiie pe blanita. Cita vreme s-a stiut ca era o pisica anume -- rasa “President” -- s-au tinut mai multi de coada ei, dadea bine sa fii iubitor de animale de rasa si caline (care zgiriie rau, spun gurile rele). Cind s-au trezit ca nu era de rasa ci maidaneza, au stuchit-o. Dar au ramas linga coada ei cu-adevarat numai marii iubitori de pisici.
    Din sursa sigura, stiu ce-a zis Berceanu: Noaptea, toate pisicile sint negre, hai sa stingem lumina!
    Oltean berbant, ce sa-i faci?

  • Dorin Tudoran

    @InimaRea

    Berceanu Gura de Aur?
    Daca despre el este vorba, gata, imi tin gura.

  • ovidiu

    Imi puteti spune care sunt realizarile profesionale/jurnalistice ale domnului Hurezeanu in Romania? De la inceputuri si pina in prezent, cum s-ar zice.

    “Daca dupa o asemenea petrecere il lauda pe Vanghelie si sare la… carotida dusmanilor lui Vanghelie, nu mai este doar treaba lui. Gresesc?” Nu cred ca gresiti.Dar asta e si problema, ca nu mai este treaba lui. Pentru ca daca eu sint seful cuiva care e “invitatul” lui Vanghelie si acel cineva sare la “carotida dusmanilor lui Vanghelie”, situatia e aceeasi. Faptul ca o fac eu sau o face subalternul meu pe care nu il penalizez, situatia e aceeasi. Gresesc?

  • Dorin Tudoran

    @ovidiu

    Cred ca simpla lectura a textelor celor doi sau urmarirea unor emisiuni de radio sau televiziune in care apar poate da un raspuns la intrebarea daca cei doi se afla in aceeasi liga. Dar, recunosc, opinia ca nu sunt este una strict personala, deci subiectiva si trebuie luata ca atare.

    Continuu sa cred ca gresiti… Sunt multe cazurile in care subalternul nu e vinovat de simpatiile si antipatiile sefului, nu le impartaseste si nu se supune ordinelor de a sari “la carotida” dusmanilor. Si invers -- seful nu este direct responsabil de matrapazlacurile subordonatului; mai ales daca le penalizeaza prompt si fara echivoc. Deci, aici nu gresiti…

    Cum spuneam -- o simpla parere.

  • Zitta

    Domnilor, mi se pare mie, sau ați rămas singuri la postarea asta? Oare de ce?

    Profit de faptul că azi nu mai sunt ”zitta”, și salut prezenta doamnelor, care știu că vă citesc prin fereastră, domnilor.
    Bun venit Mara, nu te speria, să nu fugi!

    @InimaRea: de obicei îmi placi, fără nicio conotație!, azi nu!
    Argumentul e, cumva, pe dos: prea multe ”madam” si niciun ”musiu”!
    Adresarea asta o pun pe seama unor oarece conotații politice, iară nu (ne)politicoase!

  • @Dorin Tudoran
    Poate că am exagerat. Normală este insistenţa în speranţă şi principii. Anormală este slugărnicia. Dar ajungem la chestiunea: nu cumva norma este stabilită de majoritate? Nu cumva “starea de normalitate” este reprezentată de majoritatea şi -- deja tradiţia -- slugărniciei intelectualilor din România? Ce ne facem când vedem că fenomenul se repetă pe durate lungi, de secole?

  • mariana

    @ Zitta / @ Inima Rea
    Imi pare rau ca va contrazic, doamna. Eu am indrazneli nebanuite, cateodata surprinzatoare si pentru mine… Ceea ce ma impiedica sa iau parte la disputele privind politica romaneasca este pur si simplu bunul simt, dat fiind ca nu cunosc decat superficial persoanele in cauza si deloc dedesubturile care, se pare, conditioneaza atitudinea unuia sau altuia la un moment dat. Dar chiar este obligatoriu ca acestea (dedesubturile) sa existe intotdeauna ? Mie, articolul dnei. Pora mi-a placut, nu l-am gasit “dezarticulat”, spre deosebire de multe altele.” Revansard” ? Exista probe certe ca i s-au promis “mari si tari” ramase “in alto mare” (traduc: in imposibilitate de a ajunge la tarm; promisiuni neonorate) ?
    Cat despre dna. Macovei si al dansei atribuita “pensée leit-motiv”, imi este oare permisa o parafrazare a celebrei fraze “Aux ames bien nées, la valeur n’attend point le nombre des années” cu “Aux ames bien passionées, la valeur n’attend point le nombre des années” ? Poate ca dumneaei se gandea la asta, poate ca inca mai crede in politica facuta din pasiune. Sunt naiva ? Poate da, dar daca nu ?

    (Ma scuz pentru grafia incorecta a cuvantului francez “ames”- suflete ; nu ma descurc inca foarte bine cu tastiera. Tot e ceva ca n-am gresit conjugarea….)

  • Dorin Tudoran

    @ George Damian

    Cred ca fiecare trebuie sa reactioneze dupa cum ii dicteaza constiinta.
    Daca nu schimbam nimic, urmeaza alte catreva… secole.
    Nu, nu cred ca defectele intelectualitatii s-au manifestat mereu, cu aceeasi intensitate.

  • InimaRea

    zitta, mariana: Doamnelor, sint un neinteles -- vai mie! Eu iubesc Femeia, doamnele mele, ba chiar si-n clipa asta -- si-n urmatoarea, sper -iubesc o femeie. Nu sint misogin decit foarte de dimineata ori foarte tirziu in noapte, cind functionez pe baterii -- daca ma pot astfel exprima. E o doza modica de misoginism, care-mi permite -- cred eu -- a desoebi femeile care merita sa fie iubite (ca dv., doamnele mele) de cele care nu. Daca, insa, dv sustineti ca nu se exista femei sa nu merite a fi iubite, eu ma declar lipsit de imaginatie, caci nu-mi pot inchipui unele ipostaze feminine in lingavul decor erotic. Poate ca-ntr-unul vivandier, da -- dar eu in zona aceea n-am cutezat a ma aventura din cauza naturelului meu sensibil. partial feminin, poate cam binisor partial, admit.
    Aluzia la Corneille mi-o doream ironica, dat fiind contextul -- departe de a fi eroic, zic eu. Dupa cum, si exasperant departe de rigoarea clasica -- orice-ar gestiona acel clasicism. Eu vad -- in pasajul incepind cu “Aux ames bien nés..” romantism, nu clasicism. Atunci -- da, madam Macovei ori Pora poate intruchipa un Quasimodo politic dimbovitean, mergind de minune cu un decor anacreontic, y compris venerabila muzica lautareasca d’antan.
    Cu toate defectele mele huxley-an ascunse-ndaratul portretului vesnic tinar si ferice, ramin al dv umil servitor de inima-albastra.

  • lucid

    “Cred ca fiecare trebuie sa reactioneze dupa cum ii dicteaza constiinta” -- corect, D T! Dupa tacerea asurzitoare relativ la cumplit de nedreapta condamnare a coechipierului de hochei (sper sa nu confund sportul) banuiesc ca suntetzi pe dicteu automat onirico-suprarealist, ca de, asa e poetzii, firi sensibile…..

  • anamaria

    @ George Damian
    Noroc ca exista un etern vinovat: Intelectualii. La gramada, toti si oricand! In fisa postului din noul cod al muncii va fi mentionat: profesia-intelectual, obligatie de serviciu-lipsit de defecte. Asa ne vom asigura ca d-na Macovei nu va mai uita motivul adeziunii sale politice, d-na Pora nu va mai scrie scrasnind din dinti, etc.

    Ceva mai lipseste: definitia ‘telectualilor. Cate masterate, unde luate, la zi sau la distanta, vechime in munca de partid la lipit afise. Apoi-cum pot fi exclusi din cenaclul ‘telectualilor, sau pe ce criterii merg la DNA si cand li se da drumul acasa.

  • Radu Humor

    @lucid
    Pe unul ca tine il credeam mult mai…
    Chiar nu dati seama de ridicolul situatiei in care suntem pusi in urma acestei “epocale” descoperiri la care te referi : ca Dan Voiculescu a colaborat cu Securitatea (continui sa scriu cu “S” , deoarece printre ei erau si multi patrioti, spre deosebire de cei de astazi !).
    Atata timp cat niciunul dintre cei la care a lucrat , cu carte de munca Voiculescu, si la negru, Basescu, nu a fost condamnat la o zi de puscarie, sau sa i se confiste ceva din avere, cum poti sa-i condamni cu atata stupizenie pe cei din urma, fara a te face de rasul si al curcilor , nu doar al “curcanilor”, care-si rad linistiti in barba plina de margele si dosare puse bine la pastrare ?!

  • mihai rogobete

    Dacă tot s-a răcit mămăliga şi se poate da-n ea cu palma, dacă tot invocăm dezideologizarea triburilor partidice, încăierate să radă de pe faţa pământului însăşi disociaţia stânga dreapta, pentru a restaura antipolitismul totalitar -- fără să fi fost sedus de contorsionismul celor pomeniţi nici cu titlu exotic -- mă-ntreb, la rându-mi retoric: de la care ideologie la care au baleiat prestidigitatorii de alba-neagra ai bâlciului nostru pseudo-politicianist? De la legionari la securişti, s-o creadă dl. Ionescu Quintus c-a fost vreo schimbare. De la Voiculescu la Băsescu, nici în ruptul pisicii.
    Stimatelor doamne, o fi Elena Udrea vulgară, da-i, recunosc, numai bună.

  • READER

    anamaria,
    Lucrurile au fost lamurite inca din 1926:

    “Mi se pare că despre intelectuali se vorbeşte de la o vreme ca despre o clasă socială. Fiindcă muncitorii manuali formează, propriu-zis, o clasă sau clase, s-a grăbit lumea să-i facă şi pe cei intelectuali tot o clasă. În felul acesta se poate disputa în bloc şi confortabil despre intelectuali, mai ales contra lor.

    Multă lume este foarte supărată pe dânşii. Şi eu înţeleg bine de ce. Fără exagerare, intelectualii sunt singuri vinovaţi de tot ce se întâmplă în viaţa societăţilor, dacă luăm vinovăţia în înţelesul cel mai strict; maximum de luciditate în momentul faptei, prin urmare maximum de răspundere. Alte clase sociale, bancheri şi industriaşi mari sau mineri sindicalizaţi pot dispreţui şi urî pe intelectuali, dar aceasta e numai o stare de sentiment, mai mult ori mai puţin vagă. Singuri intelectualii au fost în stare să prepare filosofic discreditul inteligenţei, să dea prestigiu de argumentare dispreţului şi urii altor clase şi meserii faţă de intelectuali. Sigur, acesta-i cel mai pompos şi rafinat caz al lichelismului, pe care, deunăzi, Henri Barbusse şi Camil Petrescu îl dădeau în spinarea intelectualilor.

    “Afară ticăloşilor! -- ticăloşi, Măria Ta”, ca pe vremea lui Karkaleki.

    Evident, intelectualii fac totul, deoarece ei creează tehnica, şi tot ei creează şi ideile.

    Doar fizicii şi mecanicii puri, Becquerel, Herz, Maxwell, Röntgen şi nu mai ştiu care, au făcut posibilă toată tehnica radiografică, şi radiofonică; iar nu contramaiştrii care supravegheau turnarea şurupurilor, nici bancherii care finanţează negustoria cu raze şi unde. Financiarii şi contramaiştrii sunt inocenţi cu desăvârşire de orice inventivitate, prin urmare de evoluţia producţiei, în înţeles nedemagogic al cuvântului… Intelectualii au fabricat oricând religia şi politica. Ei au făcut budismul, creştinismul, socialismul -- ei şi numai ei. Cine dracul avea să le facă dacă nu ei? Nimic nu poate fi fapt istoric, dacă nu trecea prin capul intelectualului, şi fără această lămurire intelectuală, viaţa societăţii n-ar avea alt nivel şi altă semnificaţie decât o bătaie între doi ţărani de la o piatră de hotar.

    Toată lumea are aerul să ştie acestea. Oricare prostănac zâmbeşte de asemenea lucruri -- de la sine înţelese, fiindcă dobitocul nu-i în stare să-şi clarifice că nimic din ce crede el că ştie nu i-ar fi dat în gând lui singur, nici milioanelor de semeni stereotipi ai săi.

    Ei aşa: intelectualii poartă vina întreagă a vieţii istorice, pentru că ei reprezintă luciditatea societăţii.întreagă a vieţii istorice, pentru că ei reprezintă luciditatea societăţii.”

    Intregul eseu, AICI .

  • Dorin Tudoran

    @lucid

    1. Tacerea asurzitoare? Cine a tacut? Putin fair-play ar prinde bine: la o saptamana-10 zile dupa ce au aparut primele probe ale colaboprarii lui DV cu Securitatea am scris in chiar ziarul sau, Jurnalul National, un pamflet, “Felix, Mircea si Dorin”. Si alte cateva texte.

    2. Da, sunt pe dicteu automat: in legatura cu lucrurile despre care nu mi-am schimbat opinia, spun acelasi lucru si astazi.

    3. E trist sa va vad practicand “vina prin asociere”. Sunteti, cumva, vinovat pentru colaborarile cu Securitatea a colegilor dvs. de liceu sau de facultate sau de birou? Daca va simti, cumva, vinovat din cauza lor, gresiti.

  • Inima rea

    Don Tudoran, nu stiti sa umbali cu “lucid”. Am instructiuni de folosire daca va intereseaza. Tipul e realmente interesant caci 3/4 (5/8 poate, mai curind) e dus, sufera de sindromul Jules Verne (care-n Africa n-a calcat dar nici c-avea nevoie.

  • Daca_nu_nu

    „E trist sa va vad practicand “vina prin asociere”…”

    Acuma, poate iar va crede Lucid că am ceva împotriva lui. Dar nu am. Chiar nu am. Vreau numai să spun un lucru: îl înţeleg perfect pe Dorin Tudoran, fiindcă mă lupt de ceva vreme cu o mentalitate de genul celei citate mai sus. Există la noi o plăcere perversă de a pune pe cineva la zid, dacă acel cineva discută pur şi simplu ori se salută cu un alt cineva despre care acuzatorul şi-a format o anume părere, care se întâmplă să nu fie pe placul celui care acuză sau, altfel spus, dacă se arată favorabil unei opinii oarecare a celui vizat de acuzator.
    Mai exact: Dacă X nu-l place pe Y, iar eu mă aflu în oareşice cordialitate cu Y -- în sensul că ne suportăm reciproc -- de ce trebuie să fiu eu exact ca Y? Că aşa-i convine lui X?
    Uite, de-asta, cred eu, nu putem merge înainte. Din prea multă suspiciune măruntă, de la nivelul individului obişnuit până la nivelul celor câteva personalităţi -- puţine! -- pe care le mai avem şi în care nu mai avem răbdarea şi puterea să credem.
    Păcat…

    P.S. Dumnezeu să-i aibă în paza Sa pe nefericiţii din Japonia.

  • mariana

    @ Inima Rea
    Sa fie oare pentruca sunt coplesita de vestile teribile venind dinspre Japonia ca nu reusesc sa dau de capatul realului sens al raspunsului D.stra ?
    Nu v-am acuzat de misoginism si concord ca exista femei care nu merita sa fie iubite, fara a fi nevoie sa ma aventurez (nici nu e cazul) in imaginarul ipostazelor lor in decor lingav erotic sau vivandier.
    Spuneam destul de clar, cred, ca nu le cunosc pe cele doua doamne decat in mod superficial, motiv pentru care nu-mi permit sa dau cu bata si las o margine de credit bunei lor credinte, asta ne insemnand in nici un caz ca le identific in Quasimodo, pentru mine chintesenta frumusetii interioare si a spiritului de sacrificiu.
    Ultima D.stra fraza imi ramane obscura de oarece nu gasesc nici o contradictie intre umanismul, pacifismul si preocuparile lui Huxley pentru temele spirituale si faptul ca va descrieti (chiar cu ironie) “vesnic tanar si ferice”. Asta in cazul in care undele seismice n-au ajuns pana aici si mi-au dat complet peste cap si ramasita de dreapta judecata…

  • InimaRea

    mariana: Doamna, eu nu-mpletesc vorbe ci asa-mi vin, impletite cu de toate. Cind apar si-ncilcite, asta e! Nu va faceti inima rea dinr-atit!
    PS: Acum vad si eu ca-i cam incilcita aluzia la Potretul lui Dorian Gray. M-a luat valul, bine ca nu era tsunami.
    PPS: Si mie-mi pare rau de japonezi dar am toata increderea in ei. Ma gindeam ca un cutremur de 8,9 ar fi ras de pe fata pamintului orice alta asezare decit una japoneza.
    Cum-necum, ei au trecut Apocalipsa. Pe noi, de-aici, ne spulbera mult mai putin de-atit. Mila mi-e de ei dar de noi mi se rupe inima.

  • Dorin Tudoran

    @InimaRea
    Dimineata am vazut o stire: in Bucuresti, dupa cutremurul din 1977, pana acum au fost consolidate doar…21 de cladiri. Fereasca Dzeu…

  • Florin Iaru

    @Dorin,
    Zici aşa: “Și asta, chiar înainte de a fi devenit, oficial, membru PDL. True?” Greşit. Nu True, ci TRU! 🙂
    TRU este exemplificarea delirului partizan din anii ’30-’40, cînd toate barierele bunului simţ s-au ridicat şi a început delirul naţional. Ceea ce ar trebui să ne facă să cădem pe gînduri: nici o inteligenţă nu e scutită de imbecilizare şi meschinărie.
    Punem pariu că, şi azi, şi pînă la moarte, TRU va zice că e bine ce-a făcut! L-a slăbit pe Vîntu din interior, luîndu-i banii şi a slujit cauza României portocalii…
    Acu, ca să mai rîdem puţin, căutaţi nr 3, 19-25 ianuarie din Caţavencu. Prietenii (dar şi duşmanii) ştiu de ce. Veţi vedea un animal mic pe umărul unui om mare…

  • Florin Iaru

    A iubi oamenii politici… ce melancolie! Dar şi ce prostie!
    De ce, întreb, de ce să nu-ţi iubeşti aproapele, femeia sau bărbatul, copiii, prietenii? Cum vine asta să iubeşti nişte oameni cu care n-ai cinat niciodată?

  • Florin Iaru

    Să te cheme @lucid şi să fii fanatic, ori poate mazochist…

  • Florin Iaru

    @Daca_nu_nu
    “P.S. Dumnezeu să-i aibă în paza Sa pe nefericiţii din Japonia.”
    Fără parti-pris, fără blasfemie şi fără nimic altceva. Dacă eşti credincioasă, atunci trebuie să admiţi că El a ordonat cutremurul. Pentru că, dacă n-a fost voinţa Lui, asta înseamnă că nu e atotputernic. Înţelegi urmarea, care e imposibil de redat, căci te va întrista.
    E bine să nu-l amestecăm pe Dumnezeu în nici o afacere, în nici o suferinţă. Orice intervenţie ar fi o slăbiciune şi-o dovadă de neputinţă în legătură cu toate celelalte fiinţe din subordine.
    Nu săriţi cu parul, sper să nu fi jignit sentimentele nimănui!

  • Dorin Tudoran

    @Florin Iaru

    Discutie dificila cea despre cand si de ce il pomenim pe Dumnezeu…

  • Florin Iaru

    Eu zic, Dorin, să Îl pomenim numai cînd vorbim de noi înşine. Corect?

  • Florin Iaru

    Revin la subiectul Baconschi. Vorbind cu unamic din Spania, omul a ridicat glasul şi a zis: “furt pe faţă, ai văzut banda rulantă de la Paris?” Brusc, mi-am adus aminte de hohotele de rîs ale altui amic, parizian care mi-a zis că sîntem nebuni cu statisticele lui peşte; a votat lejer, fără să se îmbrîncească cu nimeni!
    Incredibil! Să avem în faţă ecuaţia rezolvată şi să nu-i pricepem rostul! N-a fost înghesuială, spun martorii oculari, votatul dura şi un minut sau două, dar statistica zice că a votat un om la 14 secunde. Faceţi diferenţa între 14 secunde şi 2 minute şi veţi afla cîte voturi s-au mînărit… de 6-8 ori mai multe decît au fost în realitate! Cine era ambasador? Viitorul preşedinte? Ha ha ha!
    Cred că e subiect de anchetă devastatoare!

  • Dorin Tudoran

    @Florin Iaru

    De ancheta, ar putea fi. Devastatoare? Ce rezultate de ancheta si pe CINE a “devastat” vreodata in Romania?

  • Daca_nu_nu

    Acuma, domnule Iaru, cu toată dragostea şi cu toată preţuirea ce vi le port, nu mă pot abţine de la un răspuns, deşi poate mai bună ar fi tăcerea…
    Vă spun numai atât: o dată că nici prin cap nu mi-ar fi trecut să-ntreb pe cineva când să-L pomenesc pe Dumnezeu şi când nu; a doua că nici prin cap nu mi-ar fi trecut să spun cuiva când să-L pomenească pe Dumnezeu şi când nu. În aşa chestiune delicată nu cred să fie loc de consultaţii, consilere, sugestii, recomandări et cetera.
    În rest, numai gânduri bune.

  • Florin Iaru

    Daca_nu_nu
    Cu toată dragostea… Nimeni nu ştie, nu-şi imaginează şi nu poate decide ce are Cel de Sus de gînd. Asta e tot ce aveam de spus. Dacă eşti credincios, e ca şi cum I-ai recomanda ce să facă, pentru că El nu ştie… Dar, dacă credeţi că D-zeu are grijă şi de “păgîni”, intraţi, cum să vă spun, într-o aporie teologică.
    Am înţeles ce aţi rut să spuneţi (compasiune), dar m-a mirat sensul cuvîntător al cuvintelor. Ţin prea mult la dvs. ca să vă supăr…

  • Florin Iaru

    Dragă Dacă_nu_nu…
    Există nişte limitări ale cunoaşterii şi ale viziunii. Dacă eşti ateu, spui: Atîta cunosc, atîta pot. Dacă, însă, eşti religios, spui: Dumnezeu ştie de ce s-a-ntîmplat ce s-a-ntîmplat. Numai că, în clipa următoare, am următoarea dilemă: Îi înţeleg raţiunea şi sînt egalul Lui, sau nu sînt şi nu pricep nimic. Dacă sînt egalul, totul mi-e permis, că sînt membru al clubului. Nu comentez. Dacă, însă, nu Îl înţeleg, orice raţiune este inutilă şi futilă. Nu pricep şi limitele cunoaşterii mele nu ajung atît de sus. Urmarea e că nu ştiu dacă rugăciunea ticălosului, dacă moartea unui nevinovat, dacă suferinţa unui copil muribund nu sînt, cumva, lucruri pe care nu sînt chemat să le pricep, hotărîte prin ucaz dumnezeiesc. Abia acum te întreb, draga mea îndrăzneaţă şi nonconformistă, ce faci? Asta am spus, de fapt. Cei care au murit în acest dezastru sînt exact asemenea celor care mor, minut de minut, în lume… Moartea nu e eroică, dramatică, înălţătoare… Nu te-am auzit cerînd ceva pentru cei care sfîrşesc pe un pat de spital, de foame sau împuşcaţi ca nişte vite. Dumnezeu, dacă e, nu e mediatic!
    Scuzaţi-mă, dragi prieteni, m-a luat valul…

  • Florin Iaru

    Nu blasfemiator aş fi vrut să sune ce spun, ci interogativ… Sper că aşa mi-am putut exprima, nejignitor, nişte păreri…

  • mihai rogobete

    Riscaţi impardonabil, dle. Iaru: poezia este “gândită” artistic, icoana -- hieratic. Aporiile nu sunt contradicţii logice, ci ireductibilităţi paradigmice; altfel, ar urma să ne interogăm în care Dumnezeu crede Dumnezeu? Ca să-l pierdem.

  • Florin Iaru
  • Daca_nu_nu

    Domnule Iaru, înţeleg ce spuneţi dumneavoastră şi vă asigur că nu m-am supărat deloc. E dreptul dumneavoastră să aveţi o opinie, câtă vreme opinia dumneavoastră nu mă atinge. Când mă atinge, intervine şi dreptul meu de a mă apăra, presupun. Fiindcă, dacă dăm înapoi filmul discuţiei noastre, am impresia că observaţiile dumneavoastră mă îngrădesc pe mine mai mult decât vă îngrădeşte pe dumneavoastră afirmaţia mea nevinovată care se dorea un fel de Sit sibi terra levis! pentru cei dispăruţi, şi, da, exact cum spuneaţi, un semn de compasiune pentru cei rămaşi fără adăpost, indiferent de Dumnezeul sau Dumnezeii care ne au în pază şi pe noi şi pe ei.
    Sigur că moartea lor este, pe undeva, totuna cu morţile izolate, că viaţa-i viaţă, indiferent că te părăşeşte de unul singur ori la grămadă. Dar asemenea catastrofe nu ne pot lăsa indiferenţi, oricât sânge rece am avea. Poate Dumnezeu ne mai şi încearcă, mai ştii… Asta o cred mai degrabă decât să admit că Dumnezeu este generatorul răului şi „las că ştie el ce face”.
    Spuneţi că nu m-aţi auzit „cerând ceva pentru cei care sfîrşesc pe un pat de spital, de foame sau împuşcaţi ca nişte vite”. Nu m-aţi auzit, pentru că, de regulă, vedetele se ocupă cu lansarea protestelor (pe care le semnez, de câte ori am ocazia) ori cu strângerea de fonduri pentru astfel de nefericite evenimente. Ce pot face eu, în calitate de muritor de rând, este să contribui după puterile mele, oferind din ce-i al meu, de fiecare dată când se lansează astfel de apeluri, de la bani, la hrană, îmbrăcăminte, cărţi, pături etc. Dar, vă întreb, dacă aş demara eu o astfel de „cerere”, aş creşte în ochii dumneavoastră? Pentru că deocamdată văd că sunt „îndrăzneaţă şi nonconformistă”. Dacă m-aţi cunoaşte mai bine, aţi rămâne mirat de cât SUNT de CONformistă. Sunt conformistă atâta vreme cât acest statut nu-mi impune executarea cu ochii legaţi a ceva ce ştiu sigur că e inutil, ba chiar dăunător. De-aci încolo, da, sunt nonconformistă, aveţi dreptate. Recunosc, sunt şi îndrăzneaţă. Dacă îndrăzneala mea v-a adus vreun prejudiciu, vă cer scuze public, aici, şi vă promit că, pe viitor, voi încerca să-mi ţin îndrăzneala sub control. Cred, totuşi, că nu se va ajunge aici, câtă vreme ne aflăm într-o zonă în care -- dacă nu am înţeles eu greşit -- îndrăzneala nu e un păcat, chiar dacă, probabil, nu e o virtute.

  • Daca_nu_nu

    Referitor la credinţă, însă, văd că dumneavoastră, domnule Iaru, lansaţi două linii de discuţie: una pentru atei, a doua pentru religioşi (care, la rândul ei se bifurcă, trifurcă, Dumnezeu ştie). Pentru mine, însă, domnule Iaru, credinţa este dacă nu mai mult, cu siguranţă altceva decât o reprezentare schematică pe criteriul da/nu.
    Îmi pare rău că un gând naiv ca acela spontan de a ruga pe Dumnezeul meu creştin să aibă-n pază nişte suflete aflate la ananghie v-a pricinuit atâta învolburare.

WP Admin