≡ Menu

Eschivă: de stat și de partid

EVENIMENTUL  ZILEI: Dorin Tudoran scrie pe blogul personal că o serie de personalităţi precum Ştefana Bianu, Doina Cornea, Dennis Deletant, Radu Filipescu sau Radu Ioanid şi-au înaintat demisiile din Consiliul Ştiinţific al IICCMER. E adevărat? În plus, cunoaşteţi motivele pentru care au ales să acţioneze în acest mod?

VLADIMIR TISMĂNEANU: Nu am ascuns faptul că nu doresc să intru în polemici personale. Sigur, pe blogul meu îmi exprim unele opinii ceva mai pasional. Încerc să cultiv moderaţia şi fermitatea. Legea de restructurare a IICCMER din 23 februarie a fost de fapt continuarea demersului iniţiat în noiembrie 2009 când au fost comasate IICCR şi INMER (Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc).

Legea de restructurare a IICMER nu este nimic altceva decât oficializarea Anschluss-ul comunicat conducerii IICCR la 24 martie 2009, adică — cu 8 luni înaintea legii din 23  februarie 2010.

EVENIMENTUL  ZILEI: În ordinul de modificare şi completare a HG 1372/2009 prin care s-a înfiinţat IICCMER scrie, negru pe alb, că „din Consiliul ştiinţific fac parte 14 membri, numiţi prin decizie a primului-ministru, la propunerea preşedintelui Consiliului”. Puteţi să-mi oferiţi câteva nume în acest sens, din moment ce numirile se vor face, practic, la recomandarea d-voastră?

VLADIMIR TISMĂNEANU: Este încă prea devreme. Din consiliu vor face parte persoane cunoscute pentru studiile lor pe tema memoriei regimurilor totalitare, deci figuri semnificative din lumea academică din România şi din străinătate. Am tot respectul pentru consiliile precedente, ale IICCR şi INMER, dar ceea ce am în vedere este diferit. Nu vreau să grăbesc lucrurile, voi fi la Bucureşti între 14-22 martie şi mă voi întâlni cu absolut toţi cercetătorii. Sunt emoționat să aflu că dl Vladimir Tismăneanu va efectua o vizită de lucru în România, între 14 și 22 martie; la fel de emoționat cum eram de știrile transmise cândva de AGERPRES privind vizitele de lucru în țară ale tovarășului Nicolae Ceaușescu. 

 “Nu vreau să grăbesc lucrurile.” 

Stimate tovarășe Secretar General, nu trebuie să intrați în polemici personale cu nimeni. Ar fi suficient să spuneți adevărul. Atât. Nici o grabă.

“Încerc să cultiv moderaţia şi fermitatea.”

Mai sunt trei săptămâni până la 1 Aprilie. De ce vă grăbiți?

“…ceea ce am în vedere este diferit.”

Binențeles! Ca de atâtea alte ori.

  • Multe diferente…
    Ce mi-a atras atentia din acest interviu este schimbarea numelui institutului. Este un fapt poate marginal, simbolic, insa dupa parerea mea tradeaza o atitudine cu care nu sunt de acord.

    “Ne gândim şi la schimbarea numelui institutului. Foarte probabil, în direcţia “Institutul de studiere a memoriei regimului comunist ‘Monica Lovinescu’”. Gândirea anti-totalitară a Monicăi Lovinescu şi a lui Virgil Ierunca este pentru noi o continuă sursă de inspiraţie. Monica Lovinescu a fost convinsă că, fără memorie, o naţiune se stinge.”

    In primul rand “memoria” mi se pare un termen neutru, “in memoriam”, poate fi interpretat chiar si pozitiv, cu toate ca nu as presupune ca ar exista aceasta intentie. In orice caz mi se pare o alegere nefericita, iar saltul de la “investigarea crimelor” la “memoria regimului” mi se pare unul imens.

    In al doilea rand, si din foarte multe motive, nu cred ca institutul trebuie sa poarte numele unei persoane, si nu cred ca o conducere numita ar trebui sa aiba in primul rand dreptul, in al doilea rand o preocupare in schimbarea numelui insitutului. Motivele:
    -- Fara nici o legatura cu parerea mea si respectul meu fata de Monica Lovinescu, si oricat de bine intentionat este un asemenea gest: Nu cred ca numele unei anumite persoane ar trebui sa figureze in titulatura unaui asemenea institut. Victimele comunismului au fost multe, unele cu nume foarte cunoscute, altele mai putin. La fel au fost multe numele celor din exil cu gandire anti-totalitara, si a celor care sunt convinsi de faptul ca fara o memorie o natiune se stinge.
    A ridica un nume dintre toate acestea peste toate celelalte mi se pare o lipsa de respect fata de toate aceste nume. Si sunt aproape sigur ca insasi Monica Lovinescu ar fi si ea de aceeasi parere.
    -- As mai adauga ca metoda de a schimba numele ca prima masura mi se pare -- cu parere de rau -- una tipic comunista, si contrara esentei cuvantului “memorie”. Iarasi nu vreau sa fiu inteles gresit, nu fac nici o comparatie intre numele si persoana Doamnei Lovinescu si exemplele pe care le voi da. Ma refer strict la metoda de a schimba ceva dupa motto-ul “avem ceva, hai sa-i schimbam mai intai numele”, una tipic comunista, un instrument de propaganda

  • Nu sunt chiar pe subiect,dar,pentru ca aseara am revazut la TVR Cultural documentarul despre moartea lui Ioan Petru Culianau,iar dvs.,d-le Tudoran,sunteti mai aproape de…Chicago decat noi,cei din tara,as vrea sa va intreb daca stiti sa se fi facut progrese in ancheta asupra uciderii profesorului Culianu.
    Sau poate nu sunt chiar in afara subiectului:institutul condus acum de catre dl.Tismaneanu ar putea ajunge la adevar si in cazul Ioan Petru Culianu?!

  • william

    dl-e tudoran, scuzati-mi redundanta daca ati vazut deja articolul acesta:
    http://www.observatorcultural.ro/Cind-stiinta-si-constiinta-devin-cantitate-neglijabila*articleID_23321-articles_details.html

    Sper ca o sa fie parada militara cand vine dl tismaneanu, nu? iar 1 Aprilie ar trebui decretata ca zi nationala de lupta impotriva comunismului (cu propriile arme)… domnule boc, se aude?

  • atreides

    Daca tot vorbim despre domnu’ Tismaneanu, va recomand un articol foarte tare al lui Mircea Platon din Ziua Veche, aici:
    http://www.ziuaveche.ro/editorial/1288-platon-anticomunismul-minimal

  • Hantzy

    Initial, VT spunea ca in martie 2009 s-au facut propuneri de comasare domnului Oprea! Apoi spune ca i s-a comunicat acest lucru!
    Eu zic ca nici o varianta nu-i adevarata: i s-a impus, nefiind decat un subordonat al premierului. Oare cand premier va fi altcineva (dea Domnul cat mai repede!!!) va accepta si stimatul tovaras Secretar General un tratament similar?

  • m anton

    Schimbarea denumirii institutului si preluarea numelui “Monica Lovinescu” ca “firma” pot fi interpretate si ca o manifestare (intuitiva) a spiritului de conservare. La o posibila reorganizare a institutului sau chiar suprimare a activitatii lui de catre un nou guvern (din motive politice), actuala echipa -- instalata in genuin chip leninist, trotkist (a se urmari Trotki in anii 1917, 1918, 1919, 1920, 1921 si nu vaicarelile stupide de dupa 1925-1926) … -- va sari in sus si va striga: e posibil asa ceva, sa calcati in picioare memoria dnei Monica Lovinescu!

    Si ce mai pot sa spun: intr-un pumnisor de cenusa s-a transformat initiativa de a condamna asa-numitul comunism ca regim de represiune fizica si spirituala a fiintei umane.

  • victor L

    @ m anton,

    “(a se urmari Trotki in anii 1917, 1918, 1919, 1920, 1921 si nu vaicarelile stupide de dupa 1925-1926) ”

    daca nu ati fost martor acelor ani -- si cred ca nu -- va bazati in cele spuse pe scrisele unora ca Tismaneanu (si ale altora, bineinteles) care poate sa scrie pentru ” anii 1917, 1918, 1919, 1920, 1921″ sau ” vaicarelile stupide de dupa 1925 -- 1926″.

    Alegem pe care sa-l votam, dar uneori votam cu inima in totala necunostiinta de cauza.

    “Si ce mai pot sa spun: intr-un pumnisor de cenusa s-a transformat initiativa de a condamna asa-numitul comunism ca regim de represiune fizica si spirituala a fiintei umane.”

    Sufla peste pumnisorul ala de cenusa, nu te impiedeca de el.

  • radu

    Mie mi se pare ca asistam la inca o operatie de confiscare simbolica marca Tismaneanu: a folosi numele Monicai Lovinescu in porcaria asta institutionala este un abuz si o impostura, cata vreme Vladimir Tismaneanu si ceilalti nu sunt legatarii ei directi si oficiali.

  • Si totusi: daca noua conducere a institutului are sustinerea presedintelui si a primului ministru pentru judecarea crimelor, nu doar pentru analizarea lor, de ce a fost edulcorata tocmai misiunea investigativa a institutului? De ce ramine doar la latitudinea Parchetului să ia in seama -- sau nu -- rezultatul investigatiilor institutului? Nu era mai bine sa ramina ca obligatie a institutiilor statului sa cerceteze dosarele inaintate ?

  • Dorin Tudoran

    @ Zoe Petre

    Chiar nu mai stiu ce sa spun… Parca vorbim limbi diferite… Cu cat ni se dau mai multe explicatii, cu atat ne infundam mai tare intr-o ceata s-o tai cu cutitul…

  • manuela anton

    O sa incerc sa explic de ce in postarea precedenta m-am referit la Lev Davydovici.

    Sovietologia americana ca domeniu de cercetare a fost instrumentalizata politic in timpul Razboiului rece. De fapt, sovietologia (cu toate rezultatele sale interesante in domeniul istoriei Rusiei, in primul rand) este o ideologie opusa ideologiei sovietice.

    Un element important al sovietologiei ca ideologie este trotkismul. Marturiile lui Trotki privind URSS-ul lui Stalin, teoretizarea de catre primul a stalinismului (T. este cel care a promovat conceptul in a doua jumatate a anilor ’30) au fost fundamentale in constituirea discursului sovietologic (ca domeniu de cercetare stiintifica si ca ideologie de stat). Probabil ca sovietologii m-ar contrazice, dar cred ca sovietologia este un capitol incheiat in academia, lucrurile vazandu-se astfel mai clar.

    Vladimir Tismaneanu s-a format ca sovietolog in traditia pe care am descris-o mai sus. Se poate afirma ca dl Tismaneanu nu are nici o sansa sa iasa din paradigma in care s-a format. (De ce nu poate? Un raspuns poate fi gasit in cartea lui Thomas Kuhn Structurile revolutiilor stiintifice.)

    Dupa cum se poate observa, cel putin deocamdata depasirea paradigmei touched by trotkism (paradigma poate eficienta in anumite conditii istorice) in cercetarea regimului totalitar de stanga nu este posibila. Oamenii din apropierea lui Tismaneanu nu vor sari peste bariere nu numai ca sunt apropiati de “tar”, ci si din simplul motiv ca nu au nici o pregatire in domeniu. Pregatirea pentru un asemenea salt se face in timp. Si nu se stie daca esti capabil sa il faci.

    Nu stiu daca in cercetarea romaneasca in domeniul istoriei exista cineva care este pregatit pentru un asemenea demers. Si daca ar exista, presupun ca nu ar indrazni sa-l faca. Monopolul paradigmei lui Vladimir Tismaneanu este o realitate.

    O solutie ar exista in zona istoriografiei literare, independenta, dupa parerea mea, de orbita politizata VT. Timpul va arata sau nu ne va arata.

  • Iulian Capsali

    Excelenta postarea Manuelei Anton. Cred ca explica multe din lacunele si meandrele acestui caz insidios. Comunismul nu ai voie sa-l cercetezi decat din perspectiva stangii. Ereziile gen Marius Oprea trebuie curmate rapid; devin periculoase mai ales daca au girul institutional si guvernamental. Nici securitatea, nici stanga actuala nu suporta sa pornesti de la victime spre ideologie. Femeile impuscate si ingropate peste barbati ca intr-un ritual satanic, cimitirele fara cruci de la Pitesti si Aiud, arata prea brutal un regim criminal fara nicio fisura. El trebuie privit obiectiv si umanizant. Sa “descifram” filmele lui Sergiu Nicolaescu, nu gaurile din capul partizanilor. Asta ne propune si Mihail Neamtu, expertul in memorie…

  • Dorin Tudoran

    @ Iulian Capsali

    Mihail Neamtu!?.

Next post:

Previous post:

WP Admin