≡ Menu

“Eminul meu cel dulce”, “Steluța mea cea sfântă”

Crește sub ochii noștri fascinați cel mai emoționant Epistolar al ”timpului din toate vremurile”. Pentru a rămâne exact unde s-a întrupat, romanțul este scris direct în hyperspațiu. Acolo vom ajunge și noi – ni se spune – după ce ne vom fi încheiat jalnica meserie de pensionari pe această planetă, bătută în cap de o calotă de albuș și stând pe un poponeț gălbior. Un fel de ou pentru care nu se găsește un Paște.

El se pune cu smerenie pe locul lui Eminescu, trimițându-l pe Emin să se hodinească puțintel:

“fix aşa ar fi zis Manolescu şi dacă ar fi fost Maiorescu şi trebuia să vbească despre primul şi singurul volum antum al lui M.Eminescu, aloo… Iar asta ar fi însemnat – după părerea ta – că Maiorescu / Manolescu ista l-ar fi criticat pe Emin pentru că nu e un poet harnic şi premiat, ca al său leat ?”

Ea se jertfește pentru El, aruncându-se într-o luptă multilateral dezvoltată împotriva dușmanilor care-L pizmuiesc. Numai că unicitatea absolută a romanțului suferă taman aci o ciobitură din pricina unui insert comic dintr-o tragedie greacă. Fără să citească instrucțiunile de folosire, Ea aruncă arma nucleară în direcția mișeilor. Hapsână, arma  se întoarce împotriva Ei și a Lui, căci nu era decât un bumerang perfid:

“Dar cu răspunsul de azi, care a fost ca un bumerang, ai dovedit că tu ai rămas același mult lăudat de ei în textele, prefețele, interviurile, cronicile, antologiile lor, iar ei, da, niște biete bîrfitoare și poate mai rău siluitori de suflete.”

 

Desen & Copyright 2012 - ION BARBU

Răspundem:

Dânsului – maistorașule, luceafărul celălalt era nemuritor și rece. Tălică te-ai suit hyper-încins pe soclu și ai continuat să tropăi acolo – Hopa-hop/Hopa-hop/Când la trap, când la galop – și, prin presiune repetat aplicată soclului, l-ai băgat în germinativ la trei coți sub nivelul mării. Acum ne întrebi de ce te-ai suit  acolo. De unde să știm ?

Dânsei – mult stimată veronică, noi știam c-o ai prea mică. Mă grăbesc să precizez: puterea de discernământ. Nu era nevoie de dovezi suplimentare.

Amândurora – copii ai suferinței, fiți fericiți! De-acum și până-n veacul veacurilor hyperspațiale. De dimineață, până seara; pe deal, buciumul sună cu jale.

Declar încheiat  tripticul  Poet cu lubeniță – natură vie, puțintel cam moartă.

Nu mă puneți iar la muncă: ce-i mult strică.

  • Daca_nu_nu

    Aparte:
    „Emin” o fi venind de la „emininke”…

  • z e r l e n d i

    Nici nu stiti cum v-a trecut sageata pe linga ureche …

    “Nu mai insistaţi, please. Altfel, mă veţi enerva şi poate-i trântesc un pamflet – un adevărat pamflet – de-l fac să se muşte singur de turburatu-i pept.”

    Ajuns aici, pe (poetul) omul respectiv nu il mai poate salva decit un veac (hyperspatial) de tacere.

    Ca si in cazul altei carti, mi-ar fi placut sa nu aveti ocazia sa scrieti acest triptic. Cel mai vadit adversar al propriului destin, pai cum drea…

  • Dorin Tudoran

    @Daca_nu_nu

    Nu. Uneori vine de la Eminem. Dar ata-i alt cantec…

  • Dorin Tudoran

    @zerelendi

    da. pusi pe razboi. sa-i lasam in pace. altfel ajungem sa-l concuram, la numarul de pagini, pe lev tolstoi.

  • Mitica

    Inteleg ca re-incalzitul ciorbei nu a reusit.
    Vorba lu’ Yogi:
    “When you come to a fork in the road, take it.”
    Mitica

  • Dorin Tudoran

    @Mitica

    Da, n-a prea reusit, dar macar am incercat. Desi, dupa prima experienta, trebuia sa inteleg ca nu sunt sanse. Asa a fost sa fie.

  • @) DT

    Un triptic reusit, dar as spune ca ajunge. Gloantele pot avea tinte mai de pret!
    In rest, ce sa spun? Ca am spus ca nu va tine experimentul. Recunosc, master, ca te-ai scus ce repplica din Zbor deasupra unui cuib de cuci…

  • gellu dorian

    Din păcate unii ajung în hyperspaţiu înainte de a gusta din pensie. În “cercul lui nemuritor şi rece”, de exemplu, ajuns mult prea tînăr, fără să fi primit pesnia pentru care un anume consilier Rusu din Primăria Botoşanilor de la acea vremea s-a zbătut fără succes. Însă văd că artificialele spaţii create de noii paşi ai ciberneticii se pot lesne confunda cu infinitul staţiu în care ne ducem după ce ne săvîrşim sau desăvîrşim din această lume. Însă văz că aici este vorba de tzineva, persoană importantă, noi voi să zic…Că ce face saui a făcut, se vede.

  • Problema cu oul e că acesta e ou doar pe dinauntru. De cum dă pe dinafară, devine -- vorba lui Brâncuşi, care ştia ce e un ou! -- dintr-odată (cel puţin) “şugubăţ”! Uneori, doar… băţ!

  • Nelu

    @Dorin Tudoran: A avut sansa de a citi poemele lui Nichita cand inca aveau cerneala proaspata. Cu mintea inceata, cu bagajul lingvistic butucanos, nu a inteles prea mult. Si-a aruncat bagajele acolo si acum se considera primordial, adica primul dintre paraziti. Nu e decat un cititor de mare poezie ratat care, pentru ca i-a placut mult ce a citit, se identifica bolnavicios si bolovanos cu scriitorul versurilor.

WP Admin