≡ Menu

Duplicitatea: modus vivendi sau modus operandi?

21În toiul controverselor declanșate de desemnarea dlui Lucian Bolcaș pentru Curtea Constituțională a României, dl Aurel Vainer, Președintele Federației Comunităților Evreiești din România, i-a dat un certificat de excelentă purtare dlui Bolcaș.

Cu toate acestea, nominalizarea a eșuat. Nu doar din cauză că președintele Traian Băsescu a spus, fără echivoc, ce crede despre ea.

Intenția de a îl înșuruba pe dl Bolcaș la CCR a constituit o sfidare  a bunului-simț atât de grosolană, încât a sărit în ochi indiferent de unde priveai – dinăuntrul ori din afara României.

Mă interesează ce se afirmă într-un raport sau altul despre oameni ca dl Bolcaș. Mă interesează ce se afirmă într-un protest sau altul vizând oameni ca dl Bolcaș. Numai că am citit prea multe rapoarte și proteste săptămânale, pentru a mă lăsa convins, pe nerăsuflate, de orice afirmație cuprinsă în ele.

Ce interesează, mai presus de orice, este că dl Bolcaș a fost – ani lungi și rușinoși – numărul doi în PRM, formațiune printre ale cărei rațiuni de a fi se numără și xenofobia. Y compris antisemitismul. Punctum.

Celelalte – cuprinse în rapoarte, proteste, sesizări, plângeri etc. – sunt detalii care confirmă un profil, un dispreț acut și o frică patologică pentru alteritate.

Nu mă interesează schimbul de cărți dintre domnii Vainer și Bolcaș. Nu mă interesează deloc schimbul de pască (“mața”) contra fursecuri dintre cei doi. E foarte posibil ca în relația dintre ei, dl Bolcaș să fie “un fursec de om” iar domnul Vainer o “pască de om”. Le urez: ”Poftă bună!”

Mă interesează – și încă foarte mult – tăcerea prea multora dintre cei reprezentați de dl Vainer, oameni și comunități în numele cărora vorbește, în repetate rânduri, dl Vainer.

 95

Într-un interviu – acordat unui ziarist occidental la începutul anilor ’80 – vorbeam despre antisemitismul devenit în România politică de stat și despre duplicitatea cuplului Ceaușescu în ”chestiunea evreiască”. Numai că  jocul la două capete nu a fost doar specialitatea celor doi.

La scurtă vreme după difuzarea interviului, mi s-a spus, nu tocmai pe un ton foarte tandru, că am și așa destule probleme, ca să mă ocup și de problema antisemitismului. ”Și apoi, nici măcar nu sunteți evreu.”

În imensa mea naivitate (de care mă fac vinovat și astăzi), am răspuns că în România antisemitismul nu este problema evreilor. Este problema românilor.

Căzusem într-o capcană.

Mi s-a pus sub nas o declarație a Rabinului-șef Moses Rosen în care Eminența Sa, fără să mă numească, îi înfiera viguros pe cei care declarau că în România evreii au probleme. Asemenea afirmații, spunea Eminența Sa, nu puteau veni decât de la oameni care fie nu cunoșteau realitățile din România, fie erau dușmanii ei.

După decembrie 1989, Rabinul-șef s-a numărat printre membrii unei ”delegații ecumenice” trimisă în Statele Unite. Printre altele, a dat și un interviu pentru ”Vocea Americii” în care îl făcea praf pe Nicolae Ceaușescu, menționând și ce avuseseră de pătimit evreii din România sub dictatura acestuia.

Cum lucram pe atunci la ”Vocea Americii”, am intrat în fonotecă și am transcris mulțumiri, caracterizări măgulitoare la adresa politicii lui Ceaușescu făcute de dl Moses Rosen în interviuri date înainte de 1989. Am pus pe două coloane afirmațiile de dinainte de 1989 și cele de după 1989. Adresam o singură întrebare Eminenței Sale: când a mințit, înainte sau după 1989?

Răspunsul Rabinului-șef a fost o plângere discret făcută împotriva mea pentru ”un act de antisemitism”. Atât de “discretă”, încât mi-a ajuns la urechi.

După o vreme, prietenul Aurel-Dragoș Munteanu îmi telefona ca să mă invite la o întâlnire în trei, în care Eminența Sa urma să-mi explice câteva lucruri, pentru ca să ”clear the air between the two of you”.

A trebuit să-l refuz pe vechiul prieten Aurel, spunându-i că la întrebări adresate public, aștept răspunsuri oferite public. Consideram că era singura cale de a vedea cine și cum împute aerul, Apoi, îl asiguram pe Aurel, mă pot gândi să ”reanalizez” ideea unui dejun în trei.

Dejunul acela nu a avut loc niciodată.

Fiindcă Domnia Sa nu este duplicitar, ci doar sincer, pentru dl Aurel Vainer nu am nicio întrebare. Doar un răspuns. Sau, dacă nu cumva e o insolență, un sfat.

Se spune că “Fiecare pasăre pe limba ei piere”. Să nu ne trezim spunând și “Fiecare comunitate pe limba ei piere”. În cazul de față, limba s-ar putea dovedi cea a dlui Vainer, folosită în certificatul sus menționat. N-ar fi tocmai o idee rea ca dl Vainer să-și muște limba înainte de a spune ceva, nu după.

Cu executivi ca dl Aurel Vainer, există șanse ca ideea imbecilă potrivit căreia antisemitismul este problema evreilor să prindă rădăcini iar unii dintre noi, care nu suntem “nici măcar evrei”, să-l lăsăm pe dl Vainer să dezrădăcineze de unul singur ce a încolțit din motive “independente de voința noastră”.

Apoi, să ne (mai) trimitem niște fursecuri și niște pască (“pâinea săracilor”).

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Moses Rosen a mintit si inainte si dupa — modus vivendi.
    Dl. Aurel Vainer minte acum — modus operandi. Sa vedem ce va spune “dupa” …

  • mihai rogobete
  • Petre Anghel

    Felicitari, Dorin Tudoran! Excelent text. Nu sunt surprins de condeiul tau, doar remarc…

  • Ontelus DG

    Genezic/genetic, duplicitatea îl definește pe om de la Adam și Eva. Consecința, cu sintagma lui Cioran: ,,La Chute dans le temps”/,,Căderea în timp”, adică în istorie. Prin grație/har, putem ieși din această fatalitate, dar cel mai adesea ni se întâmplă să re-cădem, fiindcă suntem oameni… Ideal ar fi să nu judecăm pe nimeni, fiindcă nu trăim decât viața proprie, nu și pe a altora, deși ne intersectăm unii cu alții. Și, în știrea următoare, există și o confirmare a frumuseții de a fi om:
    http://www.hotnews.ro/stiri-international-16247348-vladimir-putin-spionajul-practicat-sua-este-necesitate-pentru-combaterea-terorismului.htm

  • Niki Lauda

    Excelenta Sa mintea de inghetau apele, mai ales ca Vadim ii frecase schinarea cu versiculete aluzive la numele sau, si alte jocuri de cuvinte, gen:”echimoze-s”. In operatie fusese implicat si I.C.Dragan, care scosese, la Milano, o foaie satirica, impanata cu caricaturi, la adresa comunitatii evreiesti din Bucuresti, foaie difuzata, cu acordul tacit al Sexcuritatii Ceausine, si prin Romania. Stiu asta de la regretatul Petru Cretia, la Iasi des venitoriu (cind lucre la editia de opera complete eminesti). Il chemasera la Garda Pretoriana sa-l intrebe daca are nemultumiri. La rindu-l sau, ii intreba si el ce stiu despre foaia care circula prin Capitala. Aveau raspunsul pregatit: ”Sa stiti ca e scoasa la Tel Aviv in scopuri de autovictimizare si compromitere a politicii organelor noastre de stat si de partid.” Asa ca… d-lui Vainer i-l prefer pe Hans Vaihinger, filosoful ALS-OB-ist.

  • În medicina sufletelor, cand apare o boală specialiștii se întreabă care este sensul, rostul bolii aceleia pentru existența omului afectat de ea. La ce îi folosește, mai exact. Ce îl ajută să evite?
    Atrage atenția asupra sa, evită responsabilități, își maschează oboseala, primește acceptare, iubire, ajutor (etc. etc. etc.)?
    Eu cred că duplicitatea e o formă de ”boală”. Îl poate îndepărta pe om de esența sa.

    Negarea / eludarea adevărului evident, și ea o formă de ”boală”. La ce ar putea folosi, ce gol umple ea? Ce dorințe, nevoi, frici o pot genera?

    PS. ”Boală” e o metaforă, căci între normalitate și patologia (severă) avem un continuum de pași.

  • @) DT

    As spune ca fratii nostri evrei, ca si fratii nostri maghiari, traitori in Romania nu au mai mult noroc decit noi la lideri. De parca elitele se romanizeaza brusc… Poate pun astia ceva in apa!

  • Gheorghe Campeanu

    In spiritul sarbatorilor, un foarte oportun motiv de sueta. Interesant de vazut cum vom dialoga aici in limba comuna, indiferent de originea etnica, sau cum spunea un mare ganditor din trecutul recent, “romani, maghiari, germani si alte nationalitati con(si mai putin)locuitoare”.
    Ma gandescu nu numai la tema jenantului si lunecosului “morfism proteic” al eminentelor comunitatii evreesti, dar si la cea a anti-semitsmului, mai putin sensul ingineriei sociale ca politica de stat, cit in cel al antropologiei culturale.

    @ Iosif Visarionovici # 58 ante-premergatoriu

    “Câte divizii are Žižek ăsta?” Una singura, cei 300 de ‘spartani’ ai diviziei post-moderne Tudor Vladimirescu.

  • Dana

    http://www.dela0.ro/scriitorul-eyal-megged-asa-functioneaza-lumea-platesti-pretul-nedreptatilor
    Interesant si acest interviu care mai sparge putin gheata pentru ca este cunoscut ca in Romania presa este foarte precauta si diplomata, se tace tocmai pentru ca oricum analizezi ceva tot nu este bine si atunci mai bine eviti diplomatic anumite subiecte. Sincera sa fiu pe mine m-a frapat ca am gasit pe net citeva trimiteri ciudate la d-na Monica Lovinescu si chiar dnul Radu Campeanu cum ca ar avea asemenea puseuri prin nu stiu ce definitii si clasificari alambicate intr-un soi de raport scris cu niste caractere cum erau mai demult cursurile litografiate. Si m-a intristat enorm pentru ca umanisti in sensul profund al cuvintului sint nominalizati la diverse clasificari si ramificatii, eu le-am gasit parca la trivializare sau minimalizare. Si eu sint jurist, dar cred ca si istoricii si literatii trebuie sa se impuna si sa se stabileasca un echilibru de bun simt. Desi sa stiti ca si eu am observat (desi nu sint evreica dar locuim in Israel) faptul ca au o cultura a dialogului foarte dezvoltata si incurajata atit de presa cit si in dezbaterile televizate. Dar conteaza cine spune niste adevaruri, intr-un fel sint receptate si interpretate cind sint prezentate evrei, iar altii abordeaza probleme mai sensibile mai ales de politica actuala externa trebuie sa fie extrem de precaut, mai ales ca politicieni in genul A.Liberman au tot felul de initiative legislative discutabile de a conditiona acordarea sau pierderea rezidentei/cetateniei de un soi de loialitate care nu este prea bine definita. Deci societatea civila, oamenii rezonabili si moderni din cite inteleg eu cam lupta continuu si cu extremistii religiosi si cu cei radicali proveniti di Rusia. Iar problema asta cu duplicitatea este pe undeva si amuzanta. Este cumva desi poate nu este potrivita trimiterea la N.Breban si la caramida sa Drumul la zid. Dar pentru mine la inceput a fost socant sa vad aceste exercitii prin care oameni foarte inteligenti care stiu exact cum stau lucrurile dar iti prezinta cu aplomb si convingere o alta realitate care este in interesul lui. Si culmea pune atita energie in argumentatie incit parca ar vrea sa se convinga pe sine. Iar mimica fetei este impecabila, in mod normal ai rosi sau ai izbucni in ris in astfel de situatii. Nu putem generaliza, sau poate este numai o impresie, poate am eu un spirit mai special de observatie. Dar oricum eu vad aceste lucruri cu amuzament si simpatie nu cu rautate.
    Numai bine, multa sanatate si sarbatori fericite alaturi de cei dragi.
    Vreau sa caut si o colinda inspirata de pe aceste meleaguri sfinte.

  • Gheorghe Campeanu

    @ Herr Niki

    Va suplic nu ne mai sparieti cu tot soiu’de hingheri kantieni alsh obshi din trecut, ca ne intuneca memoria, si asa lansata spre decrepitudine.
    Totusi, imi mai pot aminti ca am avut in acei ani placerea de a vedea prestigioasa fila a marelui I.C. Dragan en Nueva Jork mismo, si era venita cu bamporu’, nu de la Tel Aviv, Bagdad sau Kuala Lumpur, ci in valiza unui strasnic patriot care o procurase la Bucuresti via Milano.

  • Dana

    rel="nofollow">
    Sarbatori fericite!

  • Ontelus DG

    În problema antisemitismului, se impun următoarele: există o discrepanță între principiile democrației și ale statului de drept, pe de o parte, conform cărora xenofobia, rasismul, antisemitismul sunt condamnabile, legislațiile naționale și internaționale formalizând juridic chestiunea și mentalități, pe de altă parte, care pot fi mai mult sau mai puțin ,,incorecte politic”; agnosticii etatiști aderă la formalizarea juridică amintită; agnosticii non-etatiști sunt fie indiferenți, fie ,,incorecți politic”; teiștii sunt iudeofili sau iudeofobi deși, după Shoah/Holocaust, orice creștin rațional interiorizează grozăvia fără seamăn a trecutului și va înțelege, o dată în plus, cât datorează spiritualității iudaice/evreiești. În oricare dintre situații, rațiunea și acceptarea alterității sunt condiții sine qua non ale conviețuirii civilizate.

  • Cata luciditate,atata drama…nu?:)
    Altfel,nesfarsit de trista-pentru ca adevarata-duplicitatea romaneasca.Ati mai vazut si aiurea exemple atit de jalnice(in afara de francezi…:)?
    Poate fi subiectul unei alta postari,eventual.
    P.S.E o placere sa va pot citi.

  • Comica, daca prin efect cumulativ nu te-ar duce direct in mizantropie, e duplicitatea abrubta a angajatilor din institutiile in care conducerea se schimba din patru-n patru ani, odata cu puterea politica. Daca timp patru ani sunt trupuri si simtiri cu guvernul si alfa-male-ul politic, in ziua “parlamentarelor”, de bate cumva un vant de schimbare, ii vezi cum dau literalmente-n balbaiala, fac fete-fete, acuza crampe stomacale, barbiile le tremura neintrerupt, in efortul greu sustinut de a-si inabusi plansul. Apoi, vreo-trei zile umbla nauci, somatizand in fel si chip chinul abisal al incertitudinii. Cand verdictul e batut in cuie -- les jeux sont faits, rien ne va plus, tot ei incep sa topaie plinl de entuziasm si-ti spun cu voce impostata, sa se auda bine!, cat de tare se bucura c-au venit “astia, adica ai nostri, mai!”, ai caror fani ei sunt de cand se stiu si cu care, de altfel, au si votat de fiecare data. Bine, n-au avut curaj sa-si afiseze adevaratele optiuni pana n-au fost siguri ca “scapam de scarbele alea”, care ne-au mancat sufletul” in ultimii ani, bine ca pleaca, duca-se, duca-se etc. etc.

  • Ilie Gamalie din Cisnadie

    @Gheorghe Campeanu
    Latinista Ana Cojan, fosta alumna a lui Petru Cretia si, o vreme, sotie a poetului Mihai Ursachi, covasniana cu tatine valah si mama ungureasca, avea varianta ei la formula consacrata de mediile ceausine. I se parea, si poate nu se insela, ca ”in Romania traiesc romani,maghiari, germani si …unguri” suna mult mai bine decit ”romani, maghiari, germani si alte nationalitati conlocuitoare”.

  • @ Ilie Gamalie din Cisnadie

    “Per total”, cum ii placea lui Mircea Radu Iacoban sa zica, deci: per total, adicatelea global judecand, toti suntem minoritati, toti suntem nationalitati conlocuitoare. Numai ca pe unii ii apuca grandomania majoritatii, pana vin altii si le spun “bai, minoritate de 50% minus 1,2,7…”

  • abrupta, of course

  • Pilpul

    @DT ET ALII EIUSDEM BONAE FARINAE
    In Moldova de Nord, unde includ Bucovina toata, dar si in aceea centrala, unde pululau anecdotele cu IItic, Strul, Rivka, Shlomo, Rabinul din Botosani ori Rabinul din Buhusi, eram curiosi sa aflam la ce siretlicuri practice -- sau, de ce nu, dialectice (de tipul PILPULIM) -- ar putea recurge conationalii evrei in situatii critice, in situatii-limita, in regim de persecutie sau de cenzura ideologica, asa ca:1. un fost coleg de facultate, Sandu Vornicu, prof liceal de engleza, se abonase, gratie un vecin israelit, la ”Foaia cultului mozaic”, cea mai putin servila fata de istablismentul bolseviciant, fojgaind de cunostinte utile despre istoria iudaismului, Baal Shem Tow sau Tzadicul din Stefanesti-pe-Prut, poate si cu multe aluzii subtile la racilele vremii; 2. ascultam, la Radio Free Europe sau Vocea Americii, interviurile pe care le dadea Moses Rosen acelor posturi straine, act de mare curaj, credeam noi, unde se plingea bunaoara de atacurile presei din Israel pentra lentoarea cu care emigrau spre Eretz cei cu acte depuse, el replicandu-le, prin intermediui Vocii sau Europei Libere, ca nu pricepeau cit de greu e sa gestionezi, ca rabin-sef, cazul unui membru al CC al PCR poftitor sa se retraga definitiv in tara stramosilor sai. ”Aveti putintica rabadare!” le trasmitea dumnealui cu un accent bucurestean invidiabil. Banuiam, tot atunci, ca are de spus un cuvint greu si intru obtinerea ”clauzei natiunii celeimai favorizate” in relatiile economice cu USA. Fireste, nu cunosteam chiar toate dedesubturile manevrelor sale peste fruntarii. Si, oricum, au fost, in istoria iudaismului din Romania, sefi de comunitate mult mai curajosi decit el -- si pe vremea lui Antonescu si imediat dupa.

  • Nea Caisa

    @ONTELUS
    Intrebare: conditii ”sine qua non” sau ”sine quibus non”? Intreb numai, nu dau cu barda, ca Bebiuc.

  • Ontelus DG

    @ Nea Caisa
    Întrucât consider ,,polemica, un aspect îngrijit al scandalului”, vă dau dreptate din start, oricum ar sta lucrurile din punct de vedere filologic, lingvistic, stilistic, traductologic etc.

  • dumitru ungureanu

    @ Liviu Antonesei #7 -- păi nu spune Eminescu aşa: „Cum veniră, se făcură toţi o apă şi-un pămînt”?

  • Cainele Bingo

    @Pilpul
    Mi-amintesc una din formulele cu savoare ”pilpulista” folosite de Moses Rosen intr-un editorial din ”Foaia cultului mozaic”. Ceva de genul: ”Guverne ce jurau pe cruce ne-au persecutat. Comunistii, desi nu cred in Dumnezeu, tot voia Lui o fac si, iata, nu ne mai prigonesc.”
    NB. Fireste ca-l preferam pe Moses Gaster lui Moses Rosen, dar, uneori, la taclalele mondene si alte colocvii de specialitate, ni se mai limba plimba-ngura si uzitam numele celui din urma in locul numelui celui dintai. ET C’EST PAS JUSTE!

  • Gheorghe Campeanu

    @ S.C. Matasea Romana S.A. Cisnadie

    “Unguri” suna incomparabil mai bine decit “magyari”, deci avea evident dreptate alumna profesorului Cretia. Dar ce ne facem cu conlocutorii inghesuiti (‘belgieni’, tatari, armeni, greci, hutztuli, etc.) in inchisoarea “conlocuitorilor” ? Cum putem sa-i rezolvam pe dansii, care nu beneficiau de traditia calusarilor sau altor echipe din ansamblul C.C.S.?

  • Ilie din Cisnadie

    @Giorgio Dei Campi
    Discipola lui Piotr Cretia spune ca ii suna mai bine ”romani, maghiari, germani si unguri” gindindu-se poate ca, dindu-li-se doua denominatiuni cestora din urma, ponderea lor creste… nu atit in realitatea demografica cat mai seama in imaginarul spaimit al valahilor Romaniei Medii.
    Din enumerare I-ati omis, intre altii, pe lipoveni -- cei mai gospodari, mai lotcari + mai vodcari dintre conationalii slavofoni -- si pe ceangai, carora le datoram supravietuirea unor practici samanice pina, cel putin, in vremea lui Vasile Lupu, cind le notase, in Codex Bandini, inspectorul papal al parohiilor catolice din Moldova Dodoloata.

  • Gheorghe Campeanu

    @ Elie von Heltau

    Ma plec cu smerenie in fata completarilor Dvs. Din prea sumarul meu inventar am omis evident contemporanii traxo-daxo-ghetzi, minusculul contingent al triburilor roma, bagabontii urmasi ai lui Platon, pe vechii oaspeti turci, molcomii macedoneni, gasca lui ILC, si atatia altii. Poate voi fi iertat candva.
    Cu ungurii, mi-a cazut in sfarsit fisa.
    Sarbatori fericite
    rel="nofollow">

  • Irena

    D-le Tudoran, descoperirea pe care o faceti aici in public legata de duplicitatea lui Moses Rosen este un adevar al lui Polchinelle, si nu prea inteleg de ce credeti ca aducandu-l in fata publicului in acest loc, acordati acestei cunoscute realitati o valoare suplimentara. Nu este asa, dupa modesta-mi parere. Duplicitatea a fost cred de cand lumea o caracteristica a pliticienilor, si desi nu sunt de partea politicii, ma gandesc daca pot ajunge degetele unei maini pentru a-i enumera pe cei care nu au fost duplicitari in decursul carierei lor politice. Problema este alta, si anume ce au realizat cu aceasta duplicitate, care era scopul acestor duplicitati, ce sacrificii au facut pentru a-l realiza si daca, sau in ce masura, au fost nevoiti sa dauneze altora pentru a-si atinge scopul. In lumina acestor aspecte, este important de a prezenta si imaginea duplicitarului Moses Rosen. Se poate spune ca din destule puncte de vedere, acesta a ajutat comunitatea evreiasca din Romania in anii lui Ceausescu, a dezvoltat in mod pasnic formarea unei identitati evreiesti intr-o lume a tinerilor nascuti dupa razboi si in era comunista, care in mare parte nu erau implicati in traditiile si obiceiurile stramosilor, si astfel pe multi dintre acestia, generatii care astazi oscileaza (in mare) intre 40-65 de ani i-a determinat sa paraseasca Romania si sa se stabileasca in Israel.(desigur ca nu toti si nu pot aprecia procentul celor care si-au luat calea statelor mai “simple” si la vremea anilor ’70-’80 inca primitoare de emigranti). Aceste aspecte aproape ca nu s-au realizat in alte state comuniste le vremea aceea, chiar daca intr-unele numarul evreilor era mutl mai mic( sa nu uitam exilul evreilor polonexi in 1968 de catre Gomulka, revenit imputernicit dupa ce fusese dat jos de catre Stalin, si de altfel cele intamplate in USovietica). In trimiterea poporului evreu ramas in Romania, in afara granitelor, meritul lui Rosen nu poate fi contestat, iar scopul sau in fruntea comunitatii evreiesti era in primul rand sa-si ajute enoriasii. Cred ca dualitatea sa, ca persoana publica, neplacuta si care poate fi si trasa la raspunderea constiintei istoriei, nu cred ca sa fi adus poporului roman daune reale.

    In plus, exista intotdeauna pericolul generalizarii al unor oameni lipsiti de inteligenta si imaginatie care tind sa generalizaze comportamentul unora cu cel al intregului grup pe care acestia l-ar conduce. De la astfel de oameni ingusti la minte, si comentariile lor rautacioase am aflat despre acest “loc” si am hotarat sa-mi expun punctul de vedere.

    Sarbatori fericite si La Multi Ani 2014 !! 🙂

WP Admin