≡ Menu

Dumnezeule, ce emanație!

Sub titlul de mai sus, publicam în MERIDIAN, numărul pe ianuarie-aprilie 1992, un supliment de opt pagini. Îmi legam, în acest fel, numele de cel al unui inginer minier din Petrila care avea să devină un caricaturist celebru – ION BARBU.

Peste cinsprezece ani, în 2007, Ion Barbu m-a rugat să-i scriu o prefață pentru o carte foarte specială. Am scris-o cu dragoste și admirație. O găsiți la finalul acestor rânduri.

Cum emanația inițială a devenit gigantică și ițele stofei din care este țesută se arată din ce în ce mai surprinzătoare, mai complicate și incredibil de rezistente, cred că mari graficieni ca Ion Barbu și Daniel Ionescu-Dion nu de subiecte duc astăzi lipsă. De admirația multora, printre care mă număr, ce să mai vorbim.

 

 

 DUMNEZEULE, CE EMANAȚIE!

 ION BARBU

CARRICATURUM VITAE

 PROFIL EXECUTIV

Observator amuzat al realităţilor patriei, excelent cunoscător al răspunsului la întrebarea „Poate omu’ să fie aşa de porc?”, optimist până la ieşirea din casă, pesimist până la Cotroceni şi’napoi, migălos ascuţitor de creioane; veninului îi preferă tuşul.

DATA, LOCUL ȘI ANUL NAȘTERII

Născut cândva, undeva, în ”România profundă”, din nevoia realităţii de a fi trezită la realitate.

STUDII

Superioare, medii sau urzicătoare – după cum provoacă fiziognomia clientului.

TEZĂ DE LICENȚĂ

”Omul – această caricatură cu mină moale!”, editura După Potop şi Înaintea Lui, Petrila, după Refoluţie.

DEBUT

Cu dreptul.

EXPOZIȚII

În aer liber – pentru zăpăcirea moliilor de dreapta, de stânga şi de centru, într-un climat

temperat, agnostic, propice democraţiilor originale, fie ele social-democrate ori creştin-social, uşor, chiar imperceptibil, democrate; totuna.

În străinătate – pentru creşterea coeficientului de ”eternitate locală”.

În ţară – câtă, acolo şi aşa cum mai este ea.

În cărţi – ai carte, ai parte.

În albume – caricatura ca amintire a bunului cel mai inechitabil împărţit: bunul simţ.

În ziare – dacă ziaristul este istoricul clipei, caricatura este clipa de istorie a politicianului.

În rame – caricatura bună este un pamflet bun de pus în ramă.

CLIENȚI

95% mentalităţi, 1,5% fenomene paranormale, 1,5% fenomene aproape normale,

1% civili, 1% civilizaţi şi 0% proprietari de servicii secrete publice off, off, off-shore în Cipru.

PROIECTE

Câştigarea prestigiosului premiu ”Palmele Dor”, echivalentul lui ”Palme D’Or” în industriile pălmuitului moravurilor uşoare, uşurele, grele, obeze şi, oricum, nepieritoare.

REFERINȚE

Dorin Tudoran.

(Lista rămâne deschisă până la ora închiderii.)

 Washington, Di. Si.

11 august 2007

 

 

  • victor L

    Pe “individul” care a mizgalit peretii caselor din Petrila cu niste asa zise versuri a unor scirta-scirta pe hirtie il stiu de la Dilema/Dilema veche si din revista Orizont.
    Unde, in numarul pe mai, un tatic (dar tare seamana cu marinarul) ii citeste fiului ( parca ar semana cu Boc)ca sa adoarma , din “Levantul”.
    Pustiul e revoltat:
    -“Taticule, am inceput sa chelesc! Nu putem trece la Dece iubim femeile?”
    Se tine de glume. Il credeam mai serios.

  • @) Dorin Tudoran

    Ei, acum, macar nu mai m-ai prins nepregatit! Cu The Barbu ma stiu de la inceptul anilor 90, ne-am vizitat, eu pe el in Valea Plingerii, el pe mine in Capitala poreclita culturala, i-am scris prefete la carti-albume senzationale. Din pacate, ai dreptate -- si Ion Barbu, si DION, si Topan, si Mihai Stanescu, si atiti altii nu de subiecte duc lipsa…

  • Dorin Tudoran

    @ victor L # 1

    Iar suntem în dezacord flagrant, dar ăsta nu-i un capăt de țară. Ion Barbu e foarte serios, ca și subiectele pe care i le servește patria — mai grave decât vrem să acceptăm, chiar și când suntem singuri cu noi înșine…

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei # 2

    Mi l-aduc aminte pe Mihai Stănescu în primul loc din Washington unde am locuit și unde l-am găzduit câteva zile. Îmi aduc aminte și ce a scris într-o prefață la un album — cam divulga pe ce cîi i-am scos niște desene “în afară”.

    Iar dintre atâtea și atâtea desene ale lui e unul care mă urmărește fără încetare -- un timp stă pe marginea unei prăpăstii, adânci-adânci și negre-negre. Înainte de a se arunca în ea spune “În unanimitate, am hotărât să mă sinucid… “

  • victor L

    Domnule Tudoran,
    Probabil glumele mele nu au gust.
    Glumeam .
    Se pare ca e preconceput acest “dezacord”.
    Sint surprins.

  • Dorin Tudoran

    @ victor L #1

    În ultimul număr, pe mai 2010, din Dilema veche sau din Orizont. Amândouă îmi sunt foarte dragi, dar nu văd cum ar apare în Orizont o caricatură care bate spre Băsescu-Boc-via Cărtărescu…

    Poate s-au schimbat lucrurile radical peste noapte și, deși n-am prea dormit noaptea trecută, fiind pe drum, n-am băgat eu de seamă…

  • Dorin Tudoran

    @ victor L # 5

    Nici vorbă — mă bucur de fiecare dată când comentați per acest blog; că suntem ori nu de acord.

    Nimic preconceoput aici -- credeți-mă.

    Poate nu m-am prins din prima la glumă. Oboseala drumului, cum spuneam într-un răspuns anterior…

  • victor L
  • Dorin Tudoran

    @ victor L # 8

    Mulțam. Se schimbă lumea sau eu nu m-am uitat atent la ea în ultimii 7-8 ani.

  • marianacodrut

    @ Victor L.
    Si eu sint unul din acei scirta-scirta pe hirtie cu versurile caruia Ion Barbu a “mizgalit” zidurile de la Petrila si, dincolo de faptul ca ideea mi s-a parut tare faina, m-a bucurat ca a ales si din poeziile mele ceva.

  • Eheee… glory days ! Meridian…

    Nu’ş cum naiba am avut unele tresăriri încă de pe atunci, când mă uitam la pozele şi prezentarile unor persoane, pe coperta IV.

    Mulţi din ei au confirmat… negativ.

  • radu

    @victor L
    Linkul e de bun!
    Imi pare bine ca pe bloguri de genul asta se discuta civilizat si chiar avem de invatat ceva unii de la altii!

  • Dorin Tudoran

    @ Riddick # 11

    Asta e… Există și deziluzii… Poate că unii dintre ei cred despre noi același lucru…

  • victor L

    @ marianacodrut,
    am vazut o sumedenie de poze a caselor din Petrila si versurile “mizgalite”.
    Si mi-ar placea enorm ca, trecind pe linga tot felul de case, mai mici ori mai aratoase, sa citesc doua versuri scrise pe pereti.
    Nu le-ar uriti, le-ar insufleti.

  • Dorin Tudoran

    @ victor L # 14

    Victor, chapeau bas!

    Nu știu dacă sunt adeptul înscrisurilor pe pereții exteriori ai caselor, dar sunt sigur că de am pune pe asemenea pereți versuri de la Eminescu la cel mai recent debutant “de viitor” ne-am simți mai bine (nu spun că țara ar merge neapărat mai bine!) decât cu pereții caselor poluate de afișele partidelor politice în goană după votul nostru, înainte de alegeri, și indiferente la glasul nostru -- după alegeri.

    Interiorul caselor… Am încă două fotografii cu o strofă scrisă pe peretele uneia din camerele mele de Nichita Stănescu, pe vremea când ne iubeam foarte mult. Deseori, când îmi aduc aminte de un episod neplăcut, ca să folosesc un eufemism, cu Nichita, mă țin în frâu spunându-mi “Recitește ce a scris Nichita pe peretele camerei tale, și fii fericit.”

    Terapia — dacă există — vine mai degrabă prin artă-cultură, decât prin politică și tot ce ține de ea.

  • marianacodrut

    @Victor L.
    Asa cred si eu, ca le-ar insufleti…

  • Gheorghe Campeanu

    @ D Tudoran #15 & Victor L.#14

    Leiden, unul din locurile luminoase : proiectul ‘Poems and Walls’

    http://www.muurgedichten.nl/wallpoems.html

WP Admin