≡ Menu

Dublul standard: corectitudine/incorectitudine politică

Dacă democraţii sunt perdanţii alegerilor americane de marţi, 3 noiembrie, mega-perdanţii devin importante trusturi de presă care nu mai practică de mult imparţialitatea, preferându-i ideologizarea. Un text excelent pe această temă semnează aici Dragoş Paul Aligică. O “presă jucătoare” se distinge nu doar prin ce şi cum discută, dar şi prin ce şi de ce evită să discute. Drept este, nici presa mai puţin partizană nu se repede la anumite subiecte, căci multe iniţiative denunţate anapoda drept acte de incorectitudine politică se plătesc extrem de scump în America, în vreme ce ipocrizia şi dublul standard rămân inepuizabile surse de prosperitate.  

 

Puţini  sunt oamenii din mass media care doresc să îşi asume riscul de a spune că felii întregi din oraşele Americii sunt azi sub controlul bandelor de criminali (gangs) şi că violenţa practicată de acestea este într-o creştere alarmantă.  Ce a fost bagatelizat cu inconştienţă drept rivalităţi între nişte grupuri a devenit, rapid, un pericol ce atinge stabilitatea unor segmente din ce în ce mai mari ale societăţii. 

Oraş splendid, cu o populaţie în jur de 450.000 de locuitori, Oakland, California, are peste 10.000 de asemenea criminali “la vedere”. Greu de apreciat câţi se află ”în umbră”. Cele şase episoade dedicate oraşului cunoscut azi şi ca “Baby IRAQ”  într-un serial de televiziune (Gang Wars) dă fiori: poliţiştii recunosc că pierd partida în fiecare zi. Resursele lor sunt limitate, apetitul pentru crimă – nelimitat. Eforturile de contracarare a criminalităţii nu lipsesc, dar sunt  insuficiente pentru un război apărut în urmă cu aproape patru decenii şi împotriva căruia singurul antidot a fost… indulgenţa. 

Pentru a prinde un singur criminal de o oarecare anvergură (Francisco Hernandez), grupei de elită a poliţiei din Oakland (Police – Gang Unit, în fapt doar 8 poliţişti), i-au trebuit peste două luni de muncă pe rupte. Surpinşi în imagini video, criminalii afirmă că asta trebuie să fie America şi pentru un asemenea “ideal” sunt gata să facă orice; crimele comise le satisfac doar parţial nevoia de a se simţi bine (to have a good time); deviza vieţii lor: “În Oakland, răzbunarea este o promisiune permanentă”. 

În capitala Statelor Unite este foarte riscant să intri în anumite cartiere. Cândva liniştite zone rezidenţiale, suburbiile metropolitane au fost deja contaminate. Criminalitatea de tip gang atinge azi, prin reflex, şi locurile în care trebuie înfăptuit actul de justiţie. În acest timp, eforturile poliţiei (conduse de Cathy Lanier) şi ale fostului primar al capitalei americane (Adrian Fenty) de a vedea votate măsuri care să ajute la contracararea criminalităţii gangurilor s-au lovit de vetoul Consiliului municipal. Un rol crucial l-au jucat presiunile cunoscutei American Civil Liberty Union (ACLU) pe motivul că asemenea măsuri ar conduce “la subminarea libertăţilor civile”.  Sincer să fiu, uneori cei de la ACLU îmi par atât de preocupaţi să nu vadă încălcate drepturile criminalilor, încât  drepturile victimelor devin o simplă notă de subsol. 

*

 

De curând, a început procesul lui Ingmar Guandique, acuzat de a fi ucis-o, în 2001, pe Chandra Levy, pe atunci voluntară în biroul lui Garry Condit, membru al Camerei Reprezentanţilor din Congresul Statelor Unite. Presa a curmat cariera politică a lui Condit, bănuit de a fi avut o relaţie amoroasă cu Chandra.

Prezent la proces, Condit a răspuns la toate întrebările, în afara celor legate de  presupusa relaţie sentimentală cu Chandra, considerând că nu are nici o obligaţie să discute despre viaţa lui privată. Încă o dată, aceeaşi presă l-a făcut bucăţi. O presă ce se fereşte să comenteze pe larg ceva mai important: dificultatea pe care a avut-o Curtea de a strânge numărul necesar de juraţi. Printre motive şi acela că oamenii se tem de răzbunările bandei de criminali căreia îi aparţine Guandique – Mara Salvatrucha (MS-13), considerat de unii drept cel mai periculos gang din lume,  bandă ce beneficiază deja de 10.000 de membri în America, ţară în care violenţa celor din MS-13 este considerată fără egal. 

În acelaşi timp, bună parte a presei  nu mai foloseşte în cazul unor oameni precum Guandique, intraţi în ţară ilegal, termenul de  “imigranţi ilegali”, preferând să folosească eufemismul  “imigranţi fără documente” (undocumented immigrants), termen impus de corectitudinea politică. Numai că, joaca de-a eufemismele nu poate rezolva problema extinderii criminalităţii gangurilor

Cu mai mulţi ani în urmă, o femeie de religie musulmană s-a prezentat la examenul de conducere auto pe care l-a trecut cu succes. Pentru eliberarea documentului (Driver’s License) trebuia să i se facă o fotografie. A refuzat, spunând că nu o interesează ce spune legea: ea nu doreşte să-şi descopere chipul. Incidentul s-a transformat rapid într-o luptă politică şi mulţi politicieni importanţi ai zilei (ziua de atunci, dar şi ziua de azi) au acuzat lucrătorii departamentului respectiv (Motor Vehicle Department) de “insensibilitate”. Nici unul dintre acei politicieni nu a dat însă o soluţie practică dilemei: cum poate fi încălcată legea de către departamentul respectiv, fără ca angajaţii lui să devină culpabili? Imaginea unor legiuitori ce invită la încălcarea legii, doar spre a face puncte politice, este deprimantă. 

Născut la Colón, Panama, Juan Williams este un foarte respectat jurnalist american. 23 de ani petrecuţi la The Washington Post, anii de corespondent la Casa Albă, cartea şi documentarul intitulate Eyes on the Prize: America’s Civil Rights Years şi dedicate mişcării afro-americanilor pentru drepturi civile, biografia primului afro-american devenit judecător la Curtea Supremă, Thurgood Marshall (Thurgood Marshall: American Revolutionary), un Premiu Emmy pentru documentarele de televiziune şi distincţii pentru calitatea jurnalismului practicat nu au fost suficente pentru a-l apăra până la urmă de o răzbunare politică, săvârşită de şi în numele braţului lung al corectitudinii politice. 

În urmă cu câteva săptămâni, i s-a comunicat că şi-a pierdut locul de muncă de la National Public Radio (NPR). După 11 ani de vechime, nu i s-a dat nici măcar şansa unui dialog faţă în faţă cu vreun reprezentant al radioului, comunicându-i-se că orice ar avea de spus, tot nu ar schimba decizia respectivă. 

Ilustrație & Copyright 2010 - DION

  

Îndepărtarea lui Williams de la NPR este o tipică vânătoare de vrăjitoare. I s-a reproşat că, într-o emisiune de la FOX News Channel, a făcut o afirmaţie rasistă. De fapt, ce spusese Williams într-o discuţie despre reacţii din ce în ce mai nepotrivite faţă de musulmani erau două lucruri. 

Primul: că el însuşi, atunci când se urcă într-un avion şi se află în vecinătatea unui musulman, se simte nervos. 

Al doilea: că asemenea reacţii sunt stupide şi nu pe baza lor trebuie consolidată atitudinea faţă de musulmani. Cu alte cuvinte, recunoştea că el însuşi este victima unui reacţii imbecile. Williams, cunoscut pentru poziţia sa potrivit căreia musulmanii nu trebuie acuzaţi la pachet  pentru actele teroriste ale extremiştilor de aceeaşi religie cu ei, adăuga că o asemenea teamă nu trebuie să conducă la nerespectarea drepturilor musulmanilor. Totul a fost scos din context, pentru a justifica decizia conducerii NPR

De fapt, vânarea lui Williams a început de mult, de pe timpul când, deşi premiat pentru calitatea reportajelor de investigaţie, textele sale despre corupţia primăriei Washingtonului sub Marion Barry au deranjat. 

Una din figurile marcante ale mişcării pentru drepturi civile, Marion Barry –  individ corupt până în măduva oaselor, arestat şi condamnat pentru consum de droguri – a revenit şi a fost proiectat din nou în funcţii de conducere ale primăriei. Nu şi-a plătit taxele, a dat contracte pe sub mână concubinelor şi prietenilor săi, a condus  automobilul beat criţă – tot tacâmul. Dar a te atinge de o asemenea haimana nu este acceptabil pentru anumite centre de putere şi influenţă din Washington. 

Un al doilea pas greşit al lui Williams a fost cartea intitulată ENOUGH -The Phony Leaders, Dead End Movements and Culture of Failure That are Undermining Black America & What We Can Do About It, în care a dezvoltat ideile celebrului comedian Bill Cosby despre partea de responsabilitate pe care o au şi afro-americanii pentru situaţiile de neinvidiat în care se află deseori şi mai ales pentru dezinteresul pe care mulţi dintre ei îl arată faţă de educaţie, căreia îi preferă luxul şi tolerarea activităţilor criminale de lângă ei. Uriaşul Cosby a fost vânat pentru onestitatea de a le vorbi alor lui cu francheţe, dar adevărata notă de plată i-a fost trimisă lui Juan Williams. 

Dar păcatul major al lui Williams este că nu s-a dovedit un demn ”tovarăş de drum”, adică un ziarist de stânga, cât mai de stângă cu putinţă. Colaborarea lui cu Fox News Channel, post pro-republican, a stat întotdeauna în gâtul celor de la NPR, post de radio pro-democrat. Ca în cele mai multe cazuri, explicaţia eliminării lui Williams a fost chiar mai jenantă ca hotărârea în sine. 

Comunicatul NPR-ului spune despre afirmaţiile lui Williams că “nu concordă cu standardele noastre etice “ şi că afirmaţiile respective “au subminat credibilitatea sa de analist al NPR.“ Continuând litania despre subminare, comunicatul precizează: “Analiştii ştirilor nu trebuie să exprime opinii personale în public în legătură cu subiecte controversate. Atunci când fac aşa ceva îşi subminează credibilitatea de analişti… ” 

De fapt, ce este acceptabil ori nu rămâne la discreţia ideocraţilor ce conduc NPR

Este acceptabil, ba chiar lăudabil, ca Nina Totenberg, colegă a lui Williams la NPR şi cunoscută militantă democrată, să-l urască atât de mult pe congresmanul republican Jesse Helms, încât să afirme că el sau nepoţii lui ar trebui să fie loviţi de SIDA (http://bit.ly/cqYbR9). 

La fel, este acceptabil ca o altă colegă democrată a lui Williams, Cokie Roberts, să îl acuze pe republicanul Glen Beck că este un soi de terorist, un trădător al valorilor americane (http://bit.ly/d1JGhu). 

Nu este însă acceptabil ca Williams să mărturisească stupiditatea propriei temeri şi să afirme că nu pe baza unor asemenea reacţii trebuie judecaţi musulmanii. Exemplu de dublu standard ce poate fi curpins în orice studiu despre politizarea presei şi sinistrele ei efecte. Exemplu de batjocorire a unei balanţe, demers datorită căruia mult trâmbiţata corectitudine politică devine cea mai crasă incorectitudine politică. 

Ce să mai spui despre declaraţia dată la 21 octombrie de şefa supremă a NPR-ului, Vivian Schiller, pe când se afla la Clubul de Presă din Atlanta, declaraţie potrivit căreia sentimentele lui Williams faţă de musulmani ar trebuie să fie o chestiune între el şi psihiatrul său? 

Peste câteva ore, a fost nevoită să prezinte scuze ziariştilor, dar lui Williams nu i-a prezentat scuze nici astăzi. Pentru o asemena declaraţie, Vivian Schiller ar fi trebuit să fie pusă pe liber în câteva ore. N-a fost. Şi nici nu va fi. Dimpotrivă, ea este cea care va continua să pună ziarişti independenţi pe liber. 

Juan Williams a sintetizat cel mai exact ce i s-a întâmplat, făcând următoarea declaraţie în emisiunea The O’Reilly Factor:   “Nu sunt ce le trebuie. Nu sunt acel negru liberal şi previzibil. Ai avut dreptate când ai prevăzut că asta se va întâmpla. Căutau un motiv ca să mă mătrăşească din cauză că apar la Fox News. Nu vor să mă vadă aici, vorbind cu voi.“ 

Ilustrație & Copyright © 2010 – DION

  

  

Dacă ar exista stenograme ale conclavurilor în care s-a pregătit şi executat îndepărtarea lui Juan Williams de la NPR, din ele ar lipsi doar jegul lingvistic ce abundă în stenograme din alte părţi. Jegul mecanismului s-ar dovedi probabil aproximativ acelaşi.

NPR este unul dintre puţinele posturile de radio pe care le ascult zilnic, de peste 20 de ani. Ideologizarea lui în forţă este regretabilă. Aşa ceva a subminat până şi autoritatea lui The New York Times. Ba, şi pe cea a unor mari jurnalişti.

În 2006, datorită patimii ideologiazate şi-a rupt gâtul până şi unul din cei patru uriaşi ai televiziunii americane  – Dan Rather. Ura lui faţă de George W. Bush i-a colorat apăsat politic emisiunile şi l-a expus orbirii profesionale: în timpul confruntării electroale pentru prezidenţialele din 2004, Rather nu doar că a luat partea lui John Kerry, dar, deşi avertizat că un material compromiţător în legătură cu stagiul militar al lui George W. Bush poartă toate semnele unui fals, Rather a decis, împotriva opiniei colegilor săi, să-l difuzeze. Falsul a fost dovedit, scandalul – imens şi după 43 de ani de glorie la CBS Evening News, Dan Rather “s-a retras”; eufemismul pentru a fost “dat afară”.

*

Revenind la alegerile din 3 noiembrie, cu toată victoria obţinută, republicanii se află încă pe o gheaţă foarte subţire. O exuberanţă excesivă, jocul cu focul şi încercare de a bloca în Congres toate iniţiativele ce vin dinspre democraţi se pot dovedi erori costisitoare. În fond, mesajul acestor alegeri – ca şi ale altora de dinainte  — este că, în politică, americanii nu prea iubesc excesul: fie că este practicat de democraţi, fie că este practicat de republicani. 

A o teleporta pe această Alexandrina Găinuşă de Alaska, Sarah Palin, ba în ipostaza de posibilă Vicepreşedinte a Statelor Unite, ba în cea de disidentă în sânul partidului (Tea Party), ba în cea de realizatoare de televiziune la Fox, pentru a sfârşi în 2012 cu o eventuală candidatură la Preşedinţie i-ar mai da nemesisului ei democrat, activista prost pitită în deux-pieces de ziaristă, Katie Couric, încă o şansă de a dărâma cam aceleaşi castele de nisip pe care le tot construiesc republicanii de o bună bucată de vreme. 

 

  • __Vali

    Domnule Tudoran,

    Privitor la “victima” Juan Williams, caruia i-ati alocat o mare parte din acesta postare, ar fi trebuit deasemeni sa mentionati ca “Just one day after getting fired from National Public Radio for making comments about Muslims while appearing on Fox News, Juan Williams has a new, big bucks job — at Fox News.
    The news network announced on Thursday night it has signed Williams, who has appeared on Fox throughout the years as an analyst, to a three-year $2 million deal.”

    Precum spuneati la inceputul atricolului asta: O “presă jucătoare” se distinge nu doar prin ce şi cum discută, dar şi prin ce şi de ce evită să discute.

    PS: Dupa parerea mea “Fox News” este orice altceva dar NU un “outlet” independent de stiri.

  • Florin Iaru

    Dragă Dorin
    Deşi tot ceea ce-mi povesteşti îmi e străin, ce ciudat, îmi pare foarte cunoscut. Aş vrea, deci, să fac o observaţie: “Democraţii” americani nu sînt chiar atît de la “stînga”. Există un radicalism de stînga, îl cunosc şi eu, puţin şi direct, în campusurile universitare americane (mai bine zis, am luat cunoştinţă de el). Dar… Dacă a susţine avortul şi egalitatea în drepturi e una, convertirea naţională la o doctrină cooperatistă e alta. Una e coabitarea cu un sistem bancar corupt pînă-n măduva oaselor şi alta e libertatea individului. Una e dreptul minimal la demnitate şi alta e discriminarea pozitivă. Imbecilitatea cu sufletul chinuit al criminalului nu e nouă, am rîs de ea pînă şi în “Married with Children” (Familia Bundy), au făcut vogă filmele propagandistice în care victima era vinovatul principal. Reacţia a venit cu un film bbunişor, cam demonstrativ, dar al dracu’ de tuşant, Crash. Dar…
    Cred că, din capul locului, democraţii nu sînt diavoli şi nici republicanii nu sînt îngeri. Şi că există o aversiune intelectuală aproape naturală împotriva fixităţii “protestante” republicane. Şi că propagandiştii cîştigă întotdeauna bătălia cu bunul simţ. Dar marea slăbiciune a sistemului – şi care se vede chiar de aici – e că sistemul nu se mai auto-reglează.

  • Dorin Tudoran

    @ _Vali:

    1. Faptul ca JW a fost dat afara din motive politice de la NPR ramane o porcarie, chiar daca imediat FOX i-a oferit un contract excelent. Cu toti banii oferiti de FOX, JW ramane victima unei razbunari politice.

    2. Nu imi amintesc sa fi spus ca FOX News este un “outlet” independent de stiri. Ce spun este ca si in emisiunile de la FOX News pot fi ascultate voci independente sau mai putin colorate politic decat cele ale redactorilor postului.

    3. Am scris ca NPR este unul din cele cateva posturi de radio pe care le ascult zilnic. Despre FOX News nu am scris ca ii urmaresc emisiunile zilnic, fiindca nu le urmaresc.

    4. Indiferent unde se produce, ideologizarea aberanta a presei este de condamnat.

  • Dorin Tudoran

    @ Florin Iaru

    1. Evident ca stanga americana este altceva decat stanga europeana. Sau, mai bine zis, inca mai este.
    2. Nici prin cap nu-mi trece ca republicanii sunt ingeri (y compris Fox News…) si democratii diavoli (y compris NPR).
    3. Multi americani (in sufletul lor republicanu sau democrati) au inceput sa voteze nu ”
    global”, ci “pe subiecte”. Mai ales la nivel local, daca un republican gaseste o idee in care crede exprimata de un democrat, voteaza ACEL democrat (nu neparat “democratii”). Acelasi lucru se intampla si cu un republican in cazul in care se regaseste mai degraba in discursul pe anumite teme al unui democrat. Asa au castigat Reagan si Clinton unde multi credeau ca nu aveau vreo sansa.
    4. Sistemul se auto-regleaza mult mai greu in situatii traumatice: Coreea, Vietnamul, Irakul polarizeaza si excerbeaza reactiile oamenilor. Multi politicieni speculeaza asemenea tragedii; putin inteleg si stiu cum sa le faca fata fara a profita de ele…

  • Octavian Mihaescu

    Da… sa ma laud ori ba? Hai ca tot se poarta lauda de sine, care prea pute…, dar io tot mai sper ca la mine sa nu se întâmple.

    Inca din 1995 am sesizat un fenomen ciudat in USA, ulterior exportat si in U.E dupa 2000 l-am observat intrat, totusi, anul nasteri ramâne 1995. Este vorba de untegroundul, de tineret canalizat spre forme ciudate de protest fara cap sicoada, o amestecatura de anarhism cu extremsim peste care se adauga o stropitura de verde-rosu ca sa iasa.. ei ati ghicit PPE in U.E ca sa crape CD-ul … si, crapa pe vecie. Dar problema pusa in discutie de dl Tudoran este mult, cu mult mai grava si teribil de periculoasa pentru Statul de Drept, pe care sper ca nu doreste nici un om santos la capatâna abrogat, aflat in pericol mortal de la un cap la altul al pamântului , de care pe absolut nimeni nu -l doare nici in c…, dar sunt sigur, curând il va durea rau de tot.

    Propuneam amicilor mei de partid (CD-ul autentic românesc, asa se vroia, fi PNT), sa beleasca ocarinele ghine si pregateasca pentru 2012 , ehe… perspectiva, viziunea pe termne lung, juca politica ca pe sah, nu cade bine pragmaticilor de pe cheiurile Dâmbovitei, deoarece vazusem deslusit fenomenul ce avea sa ia nastere, teribila forta a maselor fara ideal, cel putin aia de la 1917 au avut unul,fie el si gresit, numa ca astia de care vorbeste si dl Tudoran NU au asa ceva, singura lor ideologie este distrugerea, demolarea la felcum demola si Ceuasescu intr-o veselie. Internetul le-a oferit acestor descreierati o imensa sansa dezvolta rapid, azi, avem la suprafata o forma de protestatari gen aia cu gândaci si palamida, dar in culise se dezvolta o masa critica, ca sa vorbim in si in termeni. foarte ciudata de care vor profita viitori Leninii, si, vai iarasi vai , ca acestia sa prinda un moment propice ca vor da lovitura de gratie civilizatiei, statului de drept pe vecie.

    Politic-corectitudinea este folositoare pâna la un punct, dar când ea ajunge o mega dictatura, ma tem ca acest unteground va trage multe foloase, dealtfel este singurul care are profit datorita megadictaturi care s-a asezat bine mersi in fotoliu.

    Global ne trebuiesc politicieni responsabili,dar mai ales cu viziune, as cita pe fostul Presedinte al Germaniei Horst Kohler, care la fel recomanda, fiind mai transant,

    Avem nevoie de politicienicu vocatie profetica, zicea Kohler cu acea ocazie.

    Dar avem nevoie si de intelectuali angajati, capabili comunica cu masele, de mult a apus vremea turnului de fildes. Am ca model intelectualitatea ceha dinainte de 89, exemplar implicata care a rezultat un Havel. Sunt ferm convins ca a sunat ceasul intelectualitati implica, pentru statul de drept, pentru civilizatie este un moment critic, as indrazni spune ca este ceasul al doisprazecelea.

    Ma tem de USA, in prima faza, pare ca ea va trai o drama mult mai teribila decât cea traita in perioada impuneri bolsevismului in Rusia , ulterior in est-europa. USA sta pe-o bomba adormita si prin Obama care pare-se ca pune si mai rau gaz pe foc…

    Foarte putini stiu ca acelasi aluat existent în USA se umfla si in Rusia, unde foarte multi ca si in UE, nu gândesc decât la o nouo rivulutie, le lipseste doar capul, leninul…

    prin 1995 aceste grupe de care vorbeste dl Tudoran erau izolate, tinute sub control, greu ajungeai la ele a le studia, eu am avut aceast privilegiu atunci, din U.E, ca din USA vor fi mai multi in cunostinta. Nu gândeam (in 95), ca ele vor deveni atât de violente, inca din cercetarea de care vorbesc se întrevedea tendinta spre distrugere si crima, dar se credea ca este vorba de un teribilism specific vârstei precare (asa justificau specilaisti) care-i monotoriza). Aveam vedea trimisi in Irak acesti tineri, motiv pentru care pe mine nu m-a mirat deloc fotografile ce au aparut in presa (atrocitatile comise pâna si de-o fata-soldat inocenta).

    Din materialul dl Tudoran întelg ca situatia este deja iesita de sub control. Va multumesc pentru material (confirmare), dle Tudoran, se întelege ca am motive multumi deoarece urmaresc fenomenul de ani buni.

  • mihai rogobete

    Deocamdată, fac plaja Copacabana prin fotografiile trimise de fiică-mea, care, ca studentă în Copenhaga, îşi permite, cu jumătate de job, două săptămâni vacanţoase la Rio. A, vorbeaţi despre democraţie…

  • InimaRea

    D-le Tudoran, îmi pare că dv mizaţi pe Bine, în Marele Joc, plecînd -- poate -- de la premisa JJR (omul e bun de la natură etc). Or, în Marele Joc, bonusul e soluţia finală: cînd e insuportabil de rău, nu Binele remediază ci tot Răul, temperînd cu o formă suportabilă. Binele e un termen de referinţă -- abstract, teoretic, neinteresant decît în forme experimentale (gen Maica Tereza). Şi atunci, mai curînd bizar.
    Am văzut comentariile de pe vox -- lumea pare mulţumită, “safe”, acolo unde dv vedeţi o ameninţare reală. Pare aşa fiindcă nu-şi face iluzii -- gen “cum ar trebui să fie” -- ci planuri, gen “o viaţă de succes”.
    Desigur, ştiţi că pe-aici bîntuie pandemia Dreptei -- toată lumea bună e de Dreapta, de Stînga sînt nostalgicii, infirmii sociali care rezistă numai asistaţi de statul social. Şi că modelul Dreptei româneşti este Dreapta occidentală, cu precădere -- cea americană; de obicei, opusă socialismului european (cu scîrboasa sa expesie maximă, cel intelectualist-francez). Evident, aici sîntem la Porţile Orientului, unde totul e luat la mişto. Astfel că Dreapta e statornic client al statului -- pe care chiar a reuşit a-l face minimal; că şi corectitudinea politică înseamnă “rrom” nu “ţigan” şi cam atît. Oricum, aici sună ca dracu’ “corectitudine politică”, de aceea este -- de regulă -- folosită în expesia genuin americană, rareori tradusă pentru a nu intra lumea la idei.
    Dar şi aici -- ca şi acolo -- “mainstreamul” (“undergroundul”) înghite ameţitor de rapid lumea pe care o credeam bătută-n cuie dumnezeieşti, mai ales după victoria asupra bolşevismului european. E posibil ca inadecvarea noastră să nu fie vina noilor generaţii, să nu fie vina nimănui -- să fie pur şi simplu, fiindcă nu-i altfel. Vorba filozofului bulgar: Ce e -- e, ce nu e -- nu e, şi asta e,

  • Dorin Tudoran

    @InimaRea

    Multumesc pentru comentariu.
    Va raspund cu un citat din acelasi filozof bulgar: “Nema problema; problema -- nema”.
    Pacat ca nu mi-a dat prin cap sa “ma fac” si eu de dreapta, dar de dreapta rau de tot, ca sa scot “maximu’ ” de la… statul minimal.

    Numai bine!

  • Florin Iaru

    Domnilor, nu e filosoful bulgar…
    E Parmenide (dar cred că greşesc, ştiam şi am uitat): Existenţa există, iar non-existenţa nu există!
    Povestea vine de la Marin Preda, căruia Ţuţea i-a făcut o “aroganţă”. Auzindu-l vorbind în grădina scriitorilor, l-a întrebat cine a comis aşa o cujetare. Ţuţea i-a dat repede soluţia: filosoful bulgar Stanco Stancev. Şi aşa a apărut în “cel mai iubit dintre pămînteni”, Petrini citîndu-l pe Parmenide via Stanco Stancev… 🙂

  • De remarcat că în SUA, dacă un ziarist publică informaţii care se dovedesc false, el este totuşi dat afară (mă rog, se retrage). Aştept să văd şi în România cariere de ziarişti terminate datorită difuzării informaţiilor false.

WP Admin