≡ Menu

Drum bun, tristul meu Horia…

Primii trei oameni pe care i-a adus în redacție Adrian Păunescu în 1973, când a devenit Redactor-șef al revistei Flacăra, au fost Horia Pătrașcu, Eugen Seceleanu și eu, sau cum avea să povestească peste mulți ani unui prieten – “Am adus în echipă Reconstituirea, Eternitate locală și Mic tratat de glorie…”

Reconstituirea, nuvela publicată de Horia, în 1967 (detalii AICI), avea să intre și în istoria cinematografiei românești, în 1968, când Lucian Pintilie realiza un film extraordinar, pe un scenariu scris împreună cu Horia.

Paris, noiembrie 1991. Petrec o seară de neuitat acasă la Lucian, împreună cu Marie-France Ionesco, Sonia Larian și Lucian Raicu.

Paris, noiembrie 1991. Petrec o seară de neuitat acasă la Lucian, împreună cu Marie-France Ionesco, Sonia Larian și Lucian Raicu.

Eternitate locală (iată AICI o amintire a lui Ion Predoșanu, fost fotoreporter la Flacăra), romanul satiric al lui Eugen, și volumul meu de poezie Mic tratat de glorie apăreau aproape simultan, în acel 1973, iar Adrian avea să joace un rol cheie în apariția acelor cărți “nebinevenite”.

Mama avea o slăbiciune specială pentru Horia. După una din lungile noastre nopți sub chioșcul din grădina casei de la Ștefănești, mama avea să-mi spună și motivul: “Vezi tu, mamă, dintre voi trei, Horia este, de fapt, cel mai trist…”

Ieri, 16 februarie, Horia s-a stins. Eugen a murit în noiembrie 1982. Dacă Horia a fost cel mai trist dintre noi trei, cum ar putea fi numit cel ajuns să scrie în fiecare an, mai multe și mai multe necrologuri?

Drum bun, tristul meu Horia!

1974. Eugen Seceleanu, eu și Horia. Sub chioșcul grădinei din Ștefănești. Mâine dimineață plecăm pe Valea Jiului

1974. Eugen, eu și Horia. Sub chioșc – curtea casei din Ștefănești. Mâine dimineață plecăm pe Valea Jiului, unde e jale mare.

...dar înainte de culcare, "Nea Sece" și eu mai tragem una mică. Horia ne prinde în flagrant și ne ocheste cu Hasselbladul...

…dar înainte de culcare, “Nea Sece” și eu mai tragem una mică. Horia ne prinde în flagrant și ne imortalizează cu Hasselbladul

Fie ea și numai locală, eternitatea -- ne asigură Horia -- are o arhivă fotografică nelimitată.

Fie ea și numai locală, eternitatea — ne asigură Horia — are o arhivă fotografică nelimitată.

29 decembrie 1973. Sala Floreasca - Eugen, Horia, eu și Ilie Năstase. Andri Popa, adică Phoenix.

29 decembrie 1973. Sala Floreasca – Eugen, Horia, eu și Ilie Năstase. Andrii Popa; adică Phoenix. E seara în care Ilie Năstase mi-a spus: “Domne, e nemaipoment! Chestia asta chiar se întâmplă? E pe bune?” Da, în seara aceea era încă “pe bune”.

1973. Am mai bătut un jedeț și acum ni se urează Drum bun! Horia se ține strâns de aparatul lui de fotografiat, Hasselblad, cu care doarme sub pernă.

1973. Am mai bătut un județ și acum ni se urează Drum bun! Horia se ține strâns de Hasselbladul lui. Doarme cu el sub pernă, “fiindcă nu se știe când apare realitatea” despre care un poet de demult a scris: “Realitatea — dramatica noastră ficțiune!”

  • Pingback: Invitat Dorin Tudoran – Requiem pentru Horia Pătrașcu | @ntonesei's blog()

  • Liviu Antonesei

    Iarasi imi vine in minte intrebarea asta atit de frecventa in ultimii ani -- unde se duc prietenii nostri cind se duc? Trista, frumoasa, calda evocare…

  • Se duc unde se vor duce si prietenii lor ramasi in viata spre a-i plange.

  • Vasile Gogea

    Emoţionante “reconstituiri” ale acelei “eternităţi” care nu mai e deloc… locală!
    Îmi amintesc “zguduirea” pe care am resimţit-o, în vara anului1971, cînd, alături de vreo două duzini de spectatori, am văzut la Făgăraş, “Reconstituirea”!
    De-acum, “reconstituirea” vieţii şi scrisului lui Horia Pătraşcu abia începe, în memoria noastră, cîţi vom mai fi fiind…
    A scăpat de tristeţe… rămâne la noi… poate vom învăţa să rîdem mai puţin…

    Dumnezeu să-l odihnească!

  • La inimă.

  • Dan Nastasie

    o mare pierdere… odihneasca-se in pace

  • Vasile Gogea

    …Făgăraş, spuneam? …da, oraşul lui Eugen…

  • Ontelus DG

    Când viața îi oferă omului mai ales lucruri frumoase, trăite intens, atunci moartea este un scandal, o nedreptate uriașă. Dacă, în schimb, viața înseamnă mai cu seamă o serie interminabilă de suferințe, dezamăgiri, absurdități, moartea își pierde din aura tragică. Realitatea este percepția pe care o avem despre aceasta.

  • Pingback: „Reconstituirea” lui Horia Pătraşcu: un „Piteşti” în… aer liber! In Memoriam | Gogea's Blog()

  • neamtu tiganu

    nici nu stii daca e asa de bine sa fii ultimul, ca-ti seaca ochii.

  • Grig

    Ceea ce este incredibil, pentru mine, este cum cei-cele care sunt opincari, și cu ii )care nu se ascund, ca părți de organe)și azi (acum 3 ani), oameni și oame, cum vă pot dușmăni? Din ignoranță, din ordin, din ce?
    Din frumusețea ….localizării. Localizarea este totul, zic eu. Nu contează nimic, în afara apropierii.
    ….

  • Grig

    Oare de ce, când intru și eu , ca omu, pe unde pot, tot felul de asistențe se oferă?Eu le-aș zice să nu se teamă, dar nu practic nu pot. Că sunt vizat, de multe luni. Don’t worry, be happy!

  • Grig

    (don’t worry, tovarisci, I made a contact. You know it.There is nothing but our stupidity to make the policy).Pardon!

  • Eu

    Nu e obisnuit.

    Să nu credeți cu nu știu.E drept, sunt interesați de localizare. Care înseamnă multe.Credință adevărată, practicată. Dar asta este fundamentul. Sunt cunoscători.
    Fiți ceea ce sunteți!

  • Grig

    Pun pariu că asta interesează. Nu ce spun, sau evit să spun, sau debitez eu.M6en vouloir, c7est la normalité! Important ar fi să nu se întâmple contrariul.

  • Liviu Petre

    Am fost si eu (scuze pentru lipsa de modestie) la Floreasca, cand cu Phoenix si Cenaclul. A fost intr-adevar ‘exciting’. Inainte de asta a fost liceul C.A. Rosetti, sala de sport, cam cu aceeasi, plus Emil Botta, Harry Brauner, capitanul nejucator al echipei de Davis Cup, Serban Georgescu, poate Vali Sterian, poate valeria Seciu… Scriind toate astea, nu pot sa nu observ ca perioada cea mai fasta a Romaniei comuniste a coincis cu perioada in care I.M. Pacepa a fost la butoane. Erau aceeasi ani in care te puteai conversa cu “Ambasadorii prieteniei” la Strandul Studentesc, in care TVR era plina de seriale si filme americane, Newsweek si Time Magazine se gaseau ‘la liber’ la Hotel Parc sau Hotel Dorobanti (de acolo le cumparam eu), puteai cumpara Winston si Dunhill de la taraba din fata de la Malnas din Piata Galati, impreuna cu Pufuleti, Celibidache era la Ateneu, si inca altele… Cred ca din astea i s-a tras generalului Pacepa, fara el Ceausescu s-a dezumflat grotesc.

  • Ontelus DG

    Cezar Baltag, ,,Păsări în amurg. Lui Grigore Hagiu”

    ,,Dezgheaţă-te, lume, dezgheaţă,
    un clopot de clor ne desparte,
    aripile-s tot mai în ceaţă,
    inima e tot mai departe.

    Roteşte-te, lume, roteşte
    şi tu soare du-mă în vară
    orizontul mă părăseşte
    prietenii încep să dispară.

    Nu zărisem că norii aleargă
    şi nu bănuiam că-i furtună,
    eram opt, eram cinci, eram patru
    şi parcă zburam împreună.

    Parcă ieri mai era dimineaţă,
    soare-n valuri şi-acuma-i doar nor.
    Sunt o pasăre singură-n ceaţă
    şi abia mai ştiu dacă zbor.”…

WP Admin