≡ Menu

Dricul Mircea

Photo-blog-71-150x1501Suporteri ai dlui Victor Ponta au pretins că materialul apărut în revista Nature, material care califica drept plagiat calupuri întregi din teza de doctorat a premierului, era ”o lucrătură” a oamenilor președintelui Băsescu. Am scris atunci că poate fi adevărat că dl Ponta a fost lucrat de oamenii dlui Băsescu dar, din păcate pentru premier, chiar acesta din urmă le-a oferit dușmanilor săi politici materialul lucrăturii.

Astăzi, mulți dintre suporterii președintelui Traian Băsescu consideră că episodul Mircea Băsescu & Clanul infracțional Bercea este ”o lucrătură” a dușmanilor președintelui. Și această ipoteză poate fi adevărată dar, din păcate pentru președinte, chiar fratele său a oferit dușmanilor săi politici materialul lucrăturii.

În ambele cazuri, s-a lucrat ”cu materialul clientului”, așa că termenul de ”lucrătură” suferă de o oarecare șubrezenie. Cum tot așa, chiar dacă ce afirmă – sau doar insinuează – în aceste zile susținători ai președintelui Traian Băsescu (banii nu erau, de fapt, ai clanului Bercea, ci ai dlui Dan Voiculescu; dnii Ponta și Voiculescu au regizat totul; membrii clanului Bercea sunt niște papagali care au fost învățați să recite pe de rost acuzații neîntemeiate etc.) nevinovăția totală a dlui Mircea Băsescu este un produs greu vandabil în acest moment.

Dacă există o cusătură care mi se pare făcută cu ață prea groasă și prea albă aceea ar fi acuzația urlată din dubă de un membru al clanului Bercea că mituite au fost și doamnele Codruța Kövesi – Procuror-șef al DNA și Livia Stanciu – Președinte al ICCJ. O asemenea supralicitare ar putea să arunce în aer bunătate de lucrătură, lăsând fără pâine “câinii de pază ai societății civile” (dar, pe cale de consecință, și ușor penale) Antena 3 – Dana Grecu, Mircea Badea, Alessandra Stoicescu și, cu voia dlui Voiculescu, “ultimul pe listă”, Mihai Gâdea.

De ce ar trebui să-și dea demisia președintele Traian Băsescu pentru acte săvârșite de fratele său e greu de înțeles; în principiu. În realitate, însă, afirmații ale președintelui dau apă la moară celor care îl somează să demisioneze. Într-o primă declarație, peședintele afirmă că știa, de un an, că fratele său este șantajat, dar într-o a doua declarație susține că nu știa nimic și că nu a fost notificat de serviciile de informații în legătură cu un asemenea subiect.

Ori laie, ori bălaie.

06.07

În ziua de 25 octombrie 2010, îi adresam (aici) o scrisoare deschisă dlui Mark H. Gitenstein, pe atunci ambasador al Statelor Unite în România, semnalându-i că declarația Domniei Sale privitoare la calitatea serviciilor românești de informații era cu mult prea generoasă: ”Serviciile dumneavoastră de informații, pot spune că sunt profesioniste și apolitice.”

Din decembrie 1989 și până azi, serviciile secrete și alte structuri ”speciale” numai apolitice nu au fost. Niciun cutremur politic nu e străin de rolul unor servicii “speciale”. Niciun joc politic major nu se desfășoară azi în România fără implicarea unor structuri ”speciale”. Nicio informație bombă nu ajunge la presă fără să fie livrată de o structură ”specială”, cu un scop ”special”.

Văzându-l la ananghie, mulți se grăbesc să-l declare pe dl Traian Băsescu ”terminat politic”. Nu împărtășesc această opinie. Finalul celei mai recente lucrături – croită, repet, cu materialul clientului – va depinde nu doar de independența justiției, ci și de felul în care vor continua să se poziționeze/repoziționeze tot felul de structuri ”speciale”, care livrează informații “speciale”, în scopuri “speciale”.

12.10

Pot fi foarte mulți cei care doresc să vadă o ieșire din scenă cât mai rapidă și mai umilitoare a președintelui Băsescu. Cred, însă, că există la fel de mulți care nu sunt tocmai fascinați de o posibilă preluare a întregii puteri de către dușmanii președintelui. Eu, unul, nu pot uita că partidul fondator al corupției în România postdecembristă a fost PSD. A vedea aceeași structură și aliații ei dându-se drept nava amiral a viitorului curat al României mi se pare de un cinism amenințător. Postdecembrismul românesc nu a fost, mai niciodată, lupta dintre cei corupți și cei necorupți, ci vodevilul de doi bani ”Da, suntem corupți, dar ei sunt și mai corupți decât noi.”

05.31[1]

Într-o primă declarație, președintele Traian Băsescu regretă anturajul în care s-a împotmolit fratele său, numai că la capitolul anturaj nu cred că fratele Mircea a avut de învățat numai lucruri bune de la fratele Traian. Când acesta din urmă găsește de cuviință să șteargă podeaua cu fostul suveran al României, Regele Mihai, dar să clocotească de onoare și fericire în compania ”prințului” Paul și a “prințesei” aferente, ba, dacă nu mă înșel, să le mai boteze și un copil, avem o mostră de doctorat în ale opțiunilor și stabilirea anturajului.

06.22

O declarație peste care s-a trecut ușor este cea a dnei Doinița Băsescu, soția dlui Mircea Băsescu: “Am trimis un mesaj cumnatei mele (Maria Băsescu, n.red.) în care îi rog să ne ierte și să înțeleagă faptul că întotdeauna i-am respectat și de asemenea regret că nu am putut să ne ridicăm la nivelul demnității rangului la care am ajuns. Probabil că nu am fost pregătiți. Toată lumea a învățat ceva din asta”.

Din regretul exprimat de dna Doinița Băsescu înțeleg că Domnia Sa crede că împreună cu soțul au ajuns la nu știu ce rang, că vor fi fost aleși – te pomenești – președinți ai României.

Or, asta este o percepție îngrijorătoar de falsă a realității și, probabil, una dintre cauzele pentru care dl Mircea Băsescu se află, preventiv, după gratii. Niciun dușman nu i-a făcut mai mult rău președintelui Băsescu decât fratele său care s-a luat drept Traian Băsescu și a acționat cum a bănuit el că ar fi acționat președintele. Declarația soției dlui Mircea Băsescu mă face să mă îndoiesc că ”toată lumea a învățat ceva din asta”; oricum, Domnia Sa nu pare a fi învățat.

Din acest punct de vedere, o parodie la El Zorab care circulă pe Internet atinge un punct foarte dureros pentru cariera politcă a președintelui Băsescu. Dacă cei care îl declară terminat politic vor avea dreptate, atunci se va putea spune că, da, cel care a intrat în viața politică pe puntea Bricului Mircea a fost scos din politică de/cu Dricul Mircea.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • OntelusDG

    ,,Cu mâne zilele-ți adaogi,
    Cu ieri viața ta o scazi
    Și ai cu toate astea-n față
    De-a pururi ziua cea de azi.

    Când unul trece, altul vine
    În astă lume a-l urma,
    Precum când soarele apune
    El și răsare undeva.

    Se pare cum că alte valuri
    Cobor mereu pe-același vad,
    Se pare cum că-i altă toamnă,
    Ci-n veci aceleași frunze cad.

    Naintea nopții noastre îmblă
    Crăiasa dulcii dimineți;
    Chiar moartea însăși e-o părere
    Și un visternic de vieți.

    Din orice clipă trecătoare
    Ăst adevăr îl înțeleg,
    Că sprijină vecia-ntreagă
    Și-nvârte universu-ntreg.

    De-aceea zboare anu-acesta
    Și se cufunde în trecut,
    Tu ai ș-acum comoara-ntreagă
    Ce-n suflet pururi ai avut.

    Cu mâne zilele-ți adaogi,
    Cu ieri viața ta o scazi,
    Având cu toate astea-n față
    De-a purure ziua cea de azi.

    Priveliștile sclipitoare,
    Ce-n repezi șiruri se diștern
    Repaosă nestrămutate
    Sub raza gândului etern.”
    (M.Eminescu, ,,Cu mâne zilele-ți adaogi”)

  • mihai rogobete

    După conferinţa de presă a preşedintelui Băsescu, şi-au depus subit demisiile Hala Traian, Magazinul Decebal şi Podul lui Apolodor, fratele Columnei de la Roma.

  • Culai

    Tot ce merită cetit, recitit, răscitit Aici, Mereu, Oriunde e Poetul, Gînditorul şi Omul de probă atitudine socială şi politică -- Eminescu.
    Mulţumesc, plecat*, dlui Ontelus DG!

    *Nu, nu cu sorcova dus, nici pe la băşici mondiale. Că Ţara arde şi babele se scarpină la… lala, de soarta baloanelor şi miliardelor rostogolite de FIFA. Ori de soarta clanurilor intitulate şi partide, ce se măcelăresc, măcelărindu-ne colateral.

    De imediat după Vodă Cuza, cele Trei Principate romîneşti au fost împinse pe calea degradării, subt falsa aparenţă a uniunii. Un fallus mecanicist l-ale cărui mişcări leşinat-au extaziate toate curvele politice impotente-a-şi plăti un taur de taur. Iară, Acum, stau tot în… pardon, cu morcovu-n… în şi urlă că de ce am ajuns în labele şi bulanele statului poliţihoţ.

    Reveniţi, Romîni, la Vetre!… Stîrpiţi-i pe îndelete, să readuceţi o Ţară la ce-a fost mai o’din’ioară, cînd şi cel mai sărac om putea să ajungă Domn, dacă-l ducea truda, capul… Nu ca azi, cînd tot Malakul s-a ajuns baron-bulib, da’i mai putrid ca un hrib recoltat şi-apoi pitit într-o pungă de plastic.

    Da, ştiu că versific prost, dar măcar mi-s sincer, nu pidosnic!
    Nu-mi cer scuze.

  • Dana(Mara)
  • Daca_nu_nu

    Clar și limpede, ca apa de izvor! Articolul spune totul cum nu se poate mai bine…

    În orice caz, să ferească Dumnezeu și pe puiul de șarpe de așa necazuri! L-au încolțit din toate părțile. Și cel mai tare mă îngrețoșează oameni care, simțind acum gustul sângelui, se aruncă asupra președintelui ca hienele, deși, până a fost pe cai mari, l-au lustruit de numa-numa, i-au susținut fantasmele și l-au ridicat în slăvi. Dacă aveau atâta minte să-l tragă de mânecă atunci, cu acel nefericit „cui nu-i convine să plece” (de exemplu), poate nu s-ar fi ajuns aici. Dar orice-ar fi zis președintele, orice prostie ar fi făcut a rămas nepenalizată de oamenii lui de casă, iar el a crezut probabil că procedează bine. Așa am ajuns dușmani ai poporului cei câțiva nebuni care am îndrăznit să deschidem gura și să spunem „nu e bine, domnule președinte”. Și vin acum „prietenii” lui cu filmări, cu denunțuri, cu etc. ș.a.m.d., de ni se ridică păru-n cap, că nici în coșmarurile cele mai cumplite nu ne-am fi putut închipui așa ceva. Doamne ferește!

  • Daca_nu_nu

    Vaaaai, Doamne, să vă zic ceva, dragi prieteni… Mergea la postarea anterioară, dar o las aici, să ne mai descrețim frunțile: Tocmai l-am văzut la televizor pe domnu ăla, Nicușor Constantinescu (sau cum îl cheamă), de-a fost operat prin America de prostată. Da, ce vă uitați așa? De prostată. Știu, că a spus el însuși, în interviul dat de pe patul de spital, cu tricoul ridicat până la piept, și ne-a arătat buba. Serios! A zis că e o boală gravă, care afectează și alte funcții și glande etc., nu mai stau eu acum cu amănunte. Numai că, văzând cum își arată buba, m-am întrebat ce-ar fi dacă fiecare și-ar arăta una-alta, ca-n bancul ăla:

    Zice că moare un cardiolog. Lume multă, lume bună, cavou în formă de inimă, sicriu în formă de inimă, pe capacul căruia trona o jerbă imensă în formă de inimă… Prietenii, îndurerați… Și-ncepe unu să rîdă. Și rîde, și rîde, și rîde… Lumea, intrigată: „Taci, domle, dracului, ce rîzi aici ca bezmeticu!?” „Păi, zice ăla, mă întrebam cum va arăta înmormântarea mea, că io-s ginecolog!”

  • Excelent articolul dumneavoastra , dle Tudoran, dar permiteti-mi un amendament. PSD si PDL, egal FSN, egal democratura si coruptie galopanta, egal incuscriri cu clanurile mafiote, inclusiv cele tiganesti, plus efortul neabatut de subordonare a serviciilor secrete. Din pmdv este falsa antinomia PSD –PDL, date fiind originile comune ale celor doua grupari politice si aspiratia ambelor la statutul de partid-stat. De aceea ma despart de credinta dvs. potrivit careia partidul fondator al corupției în România postdecembristă a fost PSD. Partidul fondator al coruptiei a fost FSN, iar coruptia a continuat sa muste din buget si sa mentina RO in ultimul loc din UE ( e drept, disputat, pe alocuri, cu Bulgaria) si sub FSN-ul de stanga, aka PSD, si sub cel de dreapta, PDL. Ba, dupa unele statistici, mai abitir sub PDL, stiut fiind ca in ultimii zece ani dimensiunea spagilor si-a « comisioanelor » a crescut de pana la patru ori!

    De altfel, insusi presedintele, la despartirea teatrala de PDL, (jucata in fata perdelei crem), confirma ceea ce am spus mai spus, exact intre minutul 1.06 si 1.31.
    rel="nofollow">https://

    Dar, poate, un scurt remember , sprijinit mai ales pe informatiile disponibile pe ‘net, nu ar strica:
    Începuturile politice ale lui Adriean Videanu / « În primăvara lui 1990 Frontul Salvării Naționale (FSN) se pregătește de alegeri parlamentare și este în căutare de tineri cu formație universitară și notorietate pe plan local. Cazimir Ionescu, vicepreședinte al FSN și al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN), responsabil pentru județul Teleorman, îl solicită în acest sens pe Adriean Videanu, cunoscut și apreciat pe plan local în special pentru activitatea sa de fotbalist. În vârstă de 27 de ani, Adriean Videanu acceptă să intre în politică și candidează pentru prima oară ca deputat pe listele FSN. (sursa: Wikipedia)
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Adriean_Videanu

    “Radu Mircea Berceanu (n. 5 martie 1953, Râmnicu Vâlcea, România) este un politician român, membru al Camerei Deputaților între 1990 și 2004 etc ». (Sursa : Wikipedia)
    Evident, in 1990, a intrat in Parlament tot pe listele FSN, ca doar nu si-ar inchipui cineva ca , la inceputul vietii lui politice, Berceanu o fi fost taranist ori liberal.
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Berceanu

    Vasile Blaga a fost, de asemenea, deputat FSN intre 1990 si 1992, deputat de Bihor . Desi in foaia pe care i-a consacrat-o wikipedia nu e mentionat explicit, toata lumea stie ca dl Blaga a intrat in politica, aidoma majoritatii viitorilor pedelisti , via FSN.
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Blaga

    De altfel, ne spune wikipedia, Partidul Democrat, care a luat ființă în anul 1993, s-a nascut in cadrul Convenției Naționale Extraordinare din 28 -- 29 mai 1993, de la Constanța, A FOSTULUI FSN, care a aprobat si noul statut. Sigla Partidului Democrat a rămas trandafirul, sub care a fost plasată prescurtarea PD etc.
    Ceea ce nu ne spune pagina wikipedia, (de unde putem trage concluzia ca PD, ca de altfel si multi dintre politicienii lui, si-a cosmetizat permanent trecutul politic) este faptul ca gruparea PD a plecat din FSN cu tot cu sigla de care fusese atat de mandru « batranul edecar », inregistrandu-se initial, la tribunal, ca PD-FSN. De asemenea, wikipedia omite -- din istoricul prtidului -, si fuzinea semnificativa a acestuia cu partidul / alianta condus(a) de Virgil Magureanu.
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Partidul_Democrat_%28Rom%C3%A2nia%29
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Partidul_Na%C8%9Bional_Rom%C3%A2n_%28Rom%C3%A2nia,_1998%29

    Ca sa nu mai vorbim de dl Basescu insusi, mancatorul pe paine de fosti fesenisti, care a fost uns subsecretar de stat si de doua ori ministru in primele guverne feseniste, spune insa dumnealui ca doar in calitate de tehnocrat. Ma rog, ca a pupat , la ungere, poala « batranului edecar » doar ca tehnocrat ori ca membru de partid, conteaza putin spre deloc. Oricum, anul 1992 il gaseste pe Traian Basescu membru cu acte in regula al FSN, postura din care si este ales deputat (FSN, cum altfel ? ) de Vaslui.
    « În primul guvern de după Decembrie 1989, Guvernul Petre Roman (1), a ocupat funcția de subsecretar de stat în Ministerul Transporturilor. A fost numit în funcția de ministru al transporturilor în guvernele Petre Roman(2) (30 aprilie 1991 – 16 octombrie 1991) și Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 – 19 noiembrie 1992)..
    La alegerile legislative din 1992 a fost ales deputat de Vaslui din partea FSN (1992 – 1996).» (Sursa : Wikipedia)
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Traian_B%C4%83sescu

    Petre Roman, primul presedinte al PD-FSN, cel care a smuls o halca politica din coasta vulnerabila a dlui Iliescu, a fost tot fesenist, ba chiar al doilea fesenist al tarii!

    Desigur, figura emblematica a regimului Basescu, pe numele ei Elena Gabriela Udrea, nu a venit din FSN, fiind dumneaei cooptata, prin 2006, din PNL, ca, de altfel si Emil Boc, figura low profile a regimului Basescu, un PD-ist din start! Varsta celor doi explica situatia, dar nu schimba fundamental “cestiunea”.

    In concluzie, cred ca dl Basescu nu a facut decat sa puna in practica manifestul politic al dlui Iliescu: la stanga -- noi, la dreapta – tot noi! Iar « sub noi », coruptia sa infloreasca si rodeasca!

  • Jean, fiul lui Ion

    Dle Tudoran,
    Ați scris de multe ori în ultimii 6-7 ani despre pericolul “isterizării discursului public”. Ca prin minune vă aude în ceasul al 13-lea și cel pe care l-ați numit “unul dintre campionii isterizării discursului public”. E vorba de agitpropagandistul băsist Vladimir Tismăneanu. Îngrijorat de soarta tătucului de la Cotroceni trage semnalul de alarmă: “Este cazul să dezisterizăm discursul public și să meditam cu sobrietate la ceea ce cineva numea riscurile profesionale ale puterii”. Tare, nu? Ca hoțu care strigă „Săriți, hoțu!” Ei isterizează discursul public și alții trebuie să-l dezisterizeze. De ce să nu se lase primul de istericale chiar Tismăneanu? Ce părere aveți?

    Tismăneanu îl rade pe Tăriceanu. Nu că caraghiosul ăla n-ar merita să fie ras dar nu tocmai de Tismăneanu și nu cu argumente ca ăsta “Calin Popescu-Tariceanu a crescut in casa unui intelectual, Dan Amedeo Lazarescu, care a colaborat asiduu cu Securitatea. Acest lucru nu l-a impiedicat sa ocupe inalte functii in statul roman, inclusiv pe aceea de prim ministru.”

    Dacă e pe așa de ce să nu-i spunem lui Tismăneanu așa: Dacă nu veneau peste noi oameni ca tatăl matale, trimiși de la Moscova de Stalin să încalece România și să ne pună pe toți sub călcâiul Securității poate că oameni ca D. A. Lăzărescu n-ar fi fost terorizați și n-ar fi ajuns să colaboreze cu Securitatea. Ai voștri vin peste noi să ne tâmpească cu socialismul științific și genialul Stalin, să ne zdrobească oasele la Securitate și pe urmă voi ne certați că ai noștri au colaborat. Dacă pe Tăriceanu nu l-a împiedicat nimeni să ocupe înalte funcții deși a crescut în casa unui colaborator nici pe Tismăneanu nu l-a împiedicat nimeni să se dea drept arhangelul democrației deși a crescut în casa unuia venit de la Moscova să ne pună sub cizma Securității și înainte de a fi scos de comuniștii lu tac-su din România că nu mai avea băiatu viitor strălucit la Ștefan Gheorghiu și CC al UTC l-a lins în cur pe Ceaușescu cu (i)responsabilitate individuală.

    Ca să vedeți toată vrăjeala isterizatorului discursului public Vladimir Tismăneanu despre nevoia de a “dezisteriza discursul public“ duceți-vă aici și dați-i o flegmă între ochi http://www.contributors.ro/politica-doctrine/responsabilitatea-este-individuala-reflectii-despre-destinul-politic-al-lui-traian-basescu/?cfcc

    Dacă tot ne explică el că “responsabilitatea este individuală” și că Băsescu nu e vinovat de hoțiile lui frati-su să ne spună Tismăneanu și care este responsabilitatea lui pentru tot ce a făcut în “deceniul Băsescu” pentru Băsescu și anturajul lui pe care anturaj îl înfierează azi cu mânie proletară ca și cum el nu este parte a anturajului. Ce lepră ordinară!

  • @Jean, fiul lui Ion
    1. Înțeleg că l-ați citit pe Nicola Țic -- “Jean, fiul lui Ion” este titlul unei cărți semnate de NȚ.

    2. Ce părere am despre faptul că tocmai “unul dintre campionii isterizării discursului public” recomandă acum “dezisterizarea discursului public”? Am aceeași părere pe care am exprimat-o de mulți ani. Mă opresc aici, că mă apucă râsul.

    3. Responsabilitate — individuală sau de grup — au doar “ceilalți”. Alții, cum singur ați remarcat, au mai degrabă (i)responsabilitate individuală, fiindcă îi apără grupul.

    4. Flegme între ochi nu trag -- nici din proprie inițiativă, nici îndemnat de alții.

    5. Una peste alta, chiar venit în “ceasul al 13-lea” (eu cred că, din păcate, e mult mai târziu decât ceasul al 13-lea) orice invitație la “dezisterizarea discursului public” este binevenită. Ar fi nevoie și de îndeplinirea a cel puțin două precondiții: 1. sinceritatea și 2. exemplul personal. Și în privința îndeplinirii acestor precondiții, care să conducă la un dialog dezisterizat, am mari îndoieli.

  • @mihai rogobete

    Aud că, în urmă cu 10 minute, și-a depus demisia și Strîmtoarea Labrador, semn că se prăbușește sistemul corupt…

  • @No Name/DP

    Da, Fe-Se-Ne/Bastionul șpăgii e!

  • Niște nuanțe:
    1. De ce totuși trebuie să demisioneze Băsescu?
    Nu pentru că ar fi vinovat, nu pentru că ar fi corupt…
    ci MĂCAR pentru EȘECUL MANDATULUI SĂU! În țara în care ești președinte de 10 ani, în care ai perorat despre și ai făcut din justiție tema centrală a mandatului tău--deci dacă în această țară fratele tău vorbește cu un mafiot interlop despre cum se poate aranja un proces, ÎNSEAMNĂ CĂ AI VORBIT DEGEABA 10 ANI!! Dialogul Băsescu-Băsică nu arată corupția lui Traian Băsescu ci NEPUTINȚA lui Traian Băsescu!

    2. Nu contează c’a zis ba că știa, ba că nu știa. Nu avea cum să nu știe. Scrisese presa încă de atunci, dvs credeți că nu l’ar fi întrebat pe fracsu dacă auzea vreun zvon. Și dacă ăla i’a spus că ”e șantajat”, tu, care ești pavăza justiției în această țară nu’ți dă prin cap să’l iscodești DE CE E ȘANTAJAT? de ce ar trebui să vină să plângă la fracsu și să nu meargă direct la poliție dacă e șantajat fără să fie șantajabil???? Deci cât de prost ar trebui să fie Băsescu ca să NU ȘTIE cu adevărat. Știu, ceea ce fac e proces de intenție, dar logica mă obligă… altminteri am fi noi proștii…

  • OntelusDG

    @ Culai #3

    Vă mulțumesc. Nici Eminescu, și nicio altă creație a Creatorului nu este bine să fie nici idolatrizată, nici minimalizată. Două merite se cuvine a-i fi recunoscute lui Mihai Eminescu, în măsura în care vor mai exista limba română și, respectiv, poezia, în vremurile care vor veni: 1) Eminescu este, poate, cel mai important creator de limbă română literară modernă; 2) muzicalitatea versurilor eminesciene, evident intraductibilă în vreo altă limbă este catharctică, alină suferințele omenești. Evident, eminescologia a dezvoltat cu asupra de măsură cele două aspecte, dar este bine ca ele să fie reamintite, oricând este posibil.

  • InimaRea

    Corect pusă problema de dl Tudoran. Atîta doar că eu aș face altfel perechile. De pildă, pe generații: Băsescu-Năstase, Ponta-Udrea/Boc (Ilici nu se pune căci din mantaua lui se trag toți ăi bătrîni, cum arată No Name/DP).
    Observăm că problema predării ștafetei este rezolvată la Stînga dar trenează la Dreapta -- Băsescu și Blaga încă se mai țin în șa. Adevărat, Băsescu a forțat predarea ștafetei la Stînga, priponindu-l pe Năstase. Ar fi rîndul succesorului lui Năstase să forțeze predarea ștafetei la Dreapta, eventual prin același procedeu.
    Mai avem un longeviv aici -- Voiculescu. Cu partidul-balama și cu televiziile sale, Voiculescu a fost ca sarea-n bucate -- n-a lipsit de pe nici o masă guvernamentală. Iar dieta fără sare nu-i apreciată la români.
    Perfect dialectic, avem și-o contra-balama -- UDMR. Observăm că și acolo s-a produs predarea ștafetei.
    Practic, Băsescu este anacronic în peisajul politic românesc, iar Voiculescu este o fosilă vie -- a Securității care-a așternut de democrație, în țărișoara noastră.
    Dacă, totuși, avem impresia că lucrurile băltesc pe la noi, că ”nimic nu se schimbă”, e -- în principal, aș spune -- datorită continuității conflictului deschis în AD 1991, cînd aripa reformistă a FSN și-a impus programul politic, determinînd exilul politic al lui Ilici -- un Alcibiade neaoș, gata oricînd să producă o lovitură de stat cu minerii săi, numai să nu scape situația din mînă.
    La vremea sa -- 1992-1996 și 2000-2004 (mai ales) Ilici primea aceleași encomiastice aprecieri de la contemporanii săi lihniți, cum și cel mai reușit urmaș al său, mai tîrziu -- Băsescu, desigur.
    Dacă recunoaștem diferențe de procedură dintre politica de mînă forte a lui Ilici și a lui Băsescu, putem crede și-n progres. Dacă, însă, vedem că Băsescu a-nlocuit minerii lui Ilici cu gulerele albe din Justiție, Servicii, CNSAS, vedem doar o diferență de instrumentar, normală în aceste vremi de neliniște tehnologică tinzînd spre paroxism.
    Dacă mai vedem că metodele și mijloacele -- prin care Băsescu s-a impus ca președinte-jucător -- le sînt accesibile și adversarilor săi de azi și de moarte, cu tot cu instrucțiuni de folosire -- ne putem lua nădejdea de la progres. Astfel că ne putem întreba doar la ce mijloace sofisticate va apela următoarea generație de apărători ai statului de drept, pentru a-și înfunda inamicii politici definitiv și irevocabil. Evident, nu ne-ntrebăm ”dacă” -- e deja cutumă că următorii se sugrumă.
    Dl Tudoran a contrapus două dosare lăsate la macerat (al doctoratului lui Ponta, și-al cumetriei lui MB) lăsîndu-ne să visăm că și tartorii politici au ”literatură de sertar”. Eu aș zice să ne trezim și să ne așteptăm ca-n tot deceniul acesta să ne regalăm cu marfa asta de luxe. Deceniul politic II al sec XXI va fi de sertar ori nu va mai fi deloc.
    Fiind inimă miloagă, mă grăbesc a vă consola: tot așa și-n următoarele, voi să fiți sănătoși!

  • De altfel, impresia mea de jurnalist acreditat la Parlament la inceputurile anilor ’90 a fost ca lupii tineri din FSN s-au separat de « batranii » patronati de Ion Iliescu, Alexandru Barladeanu , Oliviu Gherman si altii ejusdem farinae tocmai din cauza diferentei de viteza -- de mana, minte si picior -- in insusirea binefacerilor tranzitiei de la comunism la capitalism. In timp ce seniorii din FSN visau la o tranzitie lenta, facandu-si inca unele scrupele teoretice asupra metodelor de abordat, lupii tineri au realizat ca viteza la fuga, specifica tineretii, (vorba lui Platon), este atuul lor in acapararea, in nume personal si de grup, a beneficiilor tranzitiei. Marea devalizare a economiei comuniste a inceput fix in 1990, avandu-i drept protagonisti fix pe viitorii PD-isti. Un raport al Comisiei Parlamentare de Ancheta privind Actele de Coruptie, facut public in 1994, (asa-numitul raport Vonica), ne arata negru pe alb cine a fost fondatorul coruptiei in Ro postrevolutionara : aripa tanara a FSN, sub conducerea tanarului (pe atunci) Petre Roman. Exact in primii doi ani de feseneala nationala a inceput ori chiar s-a desavarsit punerea pe butuci a unor importante companii de stat : TAROM, Compania Romana de Pescuit Oceanic, S.C. Olcit Craiova, flota maritima comerciala. As for the fleet, Nota Bene: nave multe, vandute oficial la pret de scrap, dupa ce au au fost reparate si retehnologizate pe sume exorbitante. Numele presedintelui Basescu nu lipseste din raportul care, in plus, il mentioneaza si pe fratele Mircea Basescu, cu o afacerea sulfuroasa, cu nava Crisana, al carei comandant era in 1990. Nava , reparata intr-un santier din Yokohama la dublul pretului prevazut in contract, se intoarce in tara intr-o stare complet necorespunzatoare. In 1993, cand face obiectul unui control al corpului de control al premierului Vacaroiu, « Crisana » ia foc in portul Constanta (ei nu, nu tot la Rouen!!)

    Din ‘90 a inceput si atribuirea unor terenuri din domeniul public in cel privat prin HG-uri, ca si schimbarea unor bunuri mobile si imobile din fondul locativ de stat si atribuirea lor unor personae fizice, prin simple HG-uri, ori prin ordine ale premierului. Unii isi amintesc poate de afacerea PANIRO ori de afacerea MEGAPOWER, in care fusese implicat dl Stlojan, in calitate de Ministru al Finantelor.

    Dintre concluziile Raportului Vonica merita citata macar una :
    “Coruptia este ridicata, astfel, la rangul de concept, o categorie destul de numeroasa de persoane din sfera puterii (…) considerand castigul ilicit, acumularea de capital material si financiar prin orice mijloace, inclusiv prin eludarea legii, drept o stare normala”. E vorba, totusi, despre coruptia « fondata » de FSN, care alaturi de viitori pesedisti ii includea si pe viitorii pedelisti. Din motivele evocate mai sus, dar si din multe altele pentru care nu am acum timp si loc, fondarea coruptiei nu este, in opinia mea, apanajul PSD-ului, ci « un merit » pe care PSD trebuie MUSAI sa-l imparta cu PD. Mai mult, cred ca viitori pedisti/ pedelisti au avut initiativa, inca din 1990, PSD-ului vacaroiano- nastasist revenindu-i doar misia de a veni tare din urma, pentru a recupera pierderea startului.

    Ca dl Traian Basescu si fostul dumnealui partid, de maximum 12, 5 la suta pana in 2004, au fost rebrenduiti ulterior, inalbiti, scrobiti si scosi din spuma marii ca unica alternnativa viabila la PSD, este, admit, o lucratura de mare anvergura a ocultelor, care si-au calibrat aparatele de propaganda atat pe batalia interna, dar, mai ales, pe cea externa, pe care au dus-o cu profesionalismul cu care au reusit s-o faca, pentru o vreme, si in timpul Impuscatului.

  • Pingback: Nasul TV » Dricul Mircea()

  • Ultor

    No Name/DP
    Felicitari pentru expozeul dens si concis pe care-l faceti. As mai adauga la ‘contributia’ PD-ului si titulatura de baron local care a devenit acum de nedezlipit de baronimea pesedista. Conceptul de baron local l-au forjat pedistii in timpul guvernarii cederiste cand baietii lui Roman glosau arogant si cinic pe marginea irelevantei discursului moralist al taranistilor, facandu-i desueti si resentimentari. Au jucat un rol decisiv in ratarea reformei morale angajate de CDR votand constant in Parlament cu opozitia pedeserista… Cu toate astea ma intreb de ce elitele noastre anticomuniste practica la greu ocultarea trecutului, incercand sa faca dintr-un politician total nefrecventabil un campion al justitiei? Cata ipocrizie incape in aceasta elita sta dovada si atitudinea lor la un eveniment politic relativ banal. Prin 2005 fostul consilier al lui Iliescu, Talpes, isi exprima dorinta de intrare in PNTCD. Ce a urmat se stie; un asalt de opinii ultragiate de aceasta blasfemie…..Dar aceeasi indignati tac malc cand presedintele Basescu colaboreaza activ cu acelasi Talpes si de pe pozitii antisecuriste. Nu mai vorbesc de fuziunea prin absorbtie a PD-ului cu PNR-ul lui Magureanu din 2003. O asumare mai oficiala a mineriadei din ’90 nici ca se putea.

  • Valeriu Mangu

    Articolul “Din ce motive de ordin constitutional isi poate da demisia Presedintele Romaniei”, pe:
    http://ascunzisuri-constitutionale.eu

  • Dezideriu Dudas

    @ InimaRea # 14
    “Adevărat, Băsescu a forțat predarea ștafetei la Stînga, priponindu-l pe Năstase. Ar fi rîndul succesorului lui Năstase să forțeze predarea ștafetei la Dreapta, eventual prin același procedeu.”

    “ Deceniul politic II al sec XXI va fi de sertar ori nu va mai fi deloc.
    Fiind inimă miloagă, mă grăbesc a vă consola: tot așa și-n următoarele,…”

    @ No Name / DP # 15
    “ In 1993, cand face obiectul unui control al corpului de control al premierului Vacaroiu, « Crisana » ia foc in portul Constanta (ei nu, nu tot la Rouen!!) “

    A REUSIT “BERCEA MONDIALU’ ” SA FACA CEEA CE EU MA CHINUI, FARA TALENT, DE MULT TIMP PE-AICI…SI NU MA REFER LA “DEMASCAREA DICTATORULUI” CA SI LUI AR TREBUI SA-I MULTUMIM…., DESI EL POATE SE GANDEA LA CU TOTUL ALTCEVA…

    DEJ’u ( Nu Gheorghe Gheorghiu-l… ) LOCALU’

    P.S. 1 : N-am inteles niciodata de ce, “la centru”, Bill Clinton a gresit, “doar” ca a mintit…Asta inseamna ca in SUA, daca recunostea imediat, sau mai mult, daca o dadea pe Monica “pe mana DNA” inca de la primul avans…, ar fi fost un erou sau un salvator al natiunii ( tinand cont de scandalul urias care s-ar fi evitat, dar nu s-a putut pentru ca a fost un mincinos … ) ?
    Adica, la noi, mai la periferie, daca “doar te faci”, si astfel “minciuna” nu se poate pune…, poti scapa ? Cum se poate evalua faptul ca SRI afirma ca presedintele Traian Basescu a spus adevarul ? SRI si-a facut sau nu treaba ? Eu as spuna ca da…, si-asa poate scap. Mentionez insa ca prost fiind, e greu sa ai si abilitatea de “a te face”…Eu sper ca atat “banditi”, cat si “oameni de bine”, in numar suficient de mare, care sa depaseasca acea “masa critica”…, satui de atata “desteptaciune romaneasca” in ultimii 25 de ani ( “mana cereasca” pentru cea globala de dupa 2008…), “sa se poata faca suficient de prosti” incat sa accepte “reforma stat(ut)ului de prost” ! Ar invia Romania !
    P.S. 2 : De la DEJ ( Gheorghe Gheorghiu de data asta… ) sper sa va pot prezenta cat de curand contractul SOVROMPETROL ! De ce ? Ei de ce…Va dau doar un element ajutator…Sper sa pot sa-l obtin, “dand la schimb” contractul PETROM…, preluat de mine in baza de date in perioada in care nu cred ca poate exista in “gramatica romaneasca” ( nu doar in literatura, cum ne atentioneaza dom’Ontelus & Culai aratandu-ne “Ceahlaul”…, noi, cei de dupa ’89, putand fi doar aglomerari de roci incerte, de dimensiuni pitice, atat timp cat periodic se proiecteaza “cataclisme”, initial din 4 in 4 ani, ulterior mai sofisticat… ) un grad de comparatie potrivit pentru prostia mea de-atunci…Poate doar Max Weber s-a apropiat de acea prostie a mea, in a sa opera, “Etica protestanta si capitalismul”….

  • neamtu tiganu

    in sprijinul presedintelui, un banc vechi..

    Într-o familie erau doi fraţi: unul era comisar de poliţie iar celãlalt ilegalist. Dupã 23 august 1944, când au venit la pute­re comuniştii, lucrurile nu s-au schimbat deloc. Fostul comisar de poliţie (burghezã) o ducea la fel de bine şi sub comunişti cum o ducea sub capitalişti. Avea, acum, o sluj­bã plãtitã gras şi cu muncã puţinã, o casã mare şi frumoasã repartizatã de la stat şi acces la magazinele speciale ale partidului. Ilegalistul o ducea la fel de prost. Era persecutat, mutat din loc în loc, anchetat de miliţia popularã, fãrã casã, fãrã slujbã, trãind de azi pe mâine.
    Între cei doi fraţi are loc o inevitabilã discuţie lãmuritoare:
    -- În timp ce eu am fãcut puşcãrie, m-am bãtut cu agenţii Siguranţei, am îndurat toate mize­riile aşteptând sã vinã ai noştri la putere, tu tãiai şi spânzurai în poliţie. Acum, dupã ce s-a schimbat regimul, tot tu o duci bine iar eu trag, în continuare, mâţa de coadã. Cum îţi explici aceastã anomalie?
    -- Foarte simplu. Prost ai fost, prost ai rãmas. Pe dosarul meu scrie cã am un frate ilegalist iar pe al tãu scrie cã ai un frate care a fost comisar de poliţie. Al cui dosar e mai bun?

  • @Ultor

    “Cu toate astea ma intreb de ce elitele noastre anticomuniste practica la greu ocultarea trecutului, incercand sa faca dintr-un politician total nefrecventabil un campion al justitiei?”

    Sa stiti ca si pe mine ma framanta de ani buni intrebarea asta. Am ajuns chiar sa cred ca am gasit unele raspunsuri, cam firave insa, la care am ajuns lipind, ca intr-un puzzle, informatii de presa cu info si marturisiri pe surse. Nu putem spune ca, imediat dupa ’89, intelectualii nu s-au exprimat transant impotriva FSN sau ca n-au sustinut, prin toate mijloacele de care au dispus, schimbarea, (fara de care Ro, singura tara ex-comunista in care pana in 1996 nu se produsese o alternanta la guvernare, ar fi ratat toate trenurile spre integrarea euroatlantica). Divergentele dintre intelectuali au inceput chiar de la sustinerea unui candidat unic al Opozitiei in alegerile prezidetiale, unii optand pentru Nicolae Manolescu
    ( firesc, aveau conexiuni vechi cu D-Sa), altii sustinandu-l pe Emil Constantinescu.

    Dar, pentru a merge mai departe e necesar un detur in trecutul comunist. Cei mai multi dintre intelectualii care si-au asumat rolul de constiinte publice dupa ’89 gasisera, pana la data caderii comuismului, un modus vivendi cu sistemul. Beneficiasera de burse de studiu in stranatate, calatorisera dincolo de Cortina de Fier, isi vazusera publicate si traduse chiar cartile care le-au adus si unele beneficii financiare, nu tocmai nesemnificative in conditiile de atunci. Intr-un fel sau altul, se cuplasera (mai mult sau mai putin) la resursele statului – colaborari retribuite la reviste sponsorizate, imprumuturi de la USR , participari in tabere de creatie din Ro ori din afara Ro (cu precadere in spatiul comunist, dar nu numai). S-a practicat, ceea ce ei au numit mai tarziu asa-zisa rezistenta prin cultura, iar Cultura comunista i-a recompensat mai mult sau mai putin pentru calmul cu care au rezistat. Basca faptul ca pentru a trece de cenzura uneori au beneficiat de sprijinul sau chiar de protectia unor comunisti mai luminati, decidenti ai sistemului comunist. Dupa ’89, cand intelectualii respectivi si-au intensificat relatiile cu omologii lor straini, au fost nevoiti sa raspunda unei intrebari stanjenitoare : « De ce ati tolerat regimul Ceausescu? De ce nu ati facut nimic? » Exceptiile, absolut notabile, dar manifestate oarecum izolat si rar, insirate de-a lungul a peste doua decenii -- numite Paul Goma, Doina Cornea, Dorin Tudoran, Liviu Antonesei, Liviu Cangeopol, Dan Petrescu, Mircea Dinescu, Ana Blandiana si… scuze celor pe care i-am omis) n-au facut decat sa intareasca regula: intelectualul roman a rezistat prin cultura, iar cultura comunista i-a sponsorizat, in felul ei, rezistenta tacuta. Dupa ’89, raspunsul intelectualilor la intrebarea stanjenitoare a fost ca regimul comunist din Ro a fost mai criminal decat oricare alt regim fratesc si ca disidenta era pedepsita in Ro cu moartea. Au avut la indemana si un argument de oportunitate, cazul inginerul disident Babu Ursu, asasinat de regim in 1985.

    Plasandu-se insa in opozitie cu regimul Iliescu , pe care l-a criticat drastic (si fiindca se daduse liber la disidenta, si fiindca intelectualul roman care se acomodase la comunism trebuia sa dovedeasca, pe plan international, ca, de fapt, este si a fost mereu un anticomunist funciar), intelectulul s-a trezit ca i s-au taiat toate sursele de finantare si toate micile privilegii de care avusese totusi parte sub comunism. Decuplat de la resursele de stat, vaduvit de sinecuri si protectie de la inalte niveluri politice, taxat de fiscul iliescian, incapabil sa se adapteze dinamicii unei piete libere, nedoritor sa infrunte concurenta pe plan international, intelectual roman (generic vorbind) si-a dorit sa recastige tot ce-a pierdut dupa revolutie si chiar mai mult decat atat. Din nefericire pentru el, regimul Constantinescu nu l-a rasplatit cu generozitate, nu l-a recuplat la buget, nu l-a ademenit cu sinecuri, calatorii in strainatate si cazari de lux pe bani publici, nu i-a oferit demnitatile la care a visat, nu i-a sponsorizat reviste, ziare, carti si posturi tv, nu l-a institutionalizat. Ceea ce n-a obtinut de la Emil Constaninescu ar fi fost exclus sa obtina de la Adrian Nastase, asa ca intelectualul (generic vorbind, repet) s-a reintors la criticarea severa a regimului «de extractie comunista». Ehehei, dar asta doar pana la aparitia pe scena a presedintelui “pentru alte coordonate istorice”, un presedinte care, in sfarsit, i-a satisfacut intelectualului cele mai ascunse visuri de glorie si i-a oferit cele mai generoase rasplati financiare. Nu mai conta ca Basescu insusi fusese comunist, apoi fesenist, nu mai conta ca avea destule tinichele legate de coada, ca de altfel majoritatea membrilor de baza ai partidului sau, nu mai conta ca venise din Internationala Socialista. Intelectualii s-au inhamat cu sarg la rebrenduirea lui, ridicandu-l mai intai la rangul de simbol al anticomunismului (un al doilea Corneliu Coposu, nu alta !!), apoi la cel de mare justitiar.

    Acum, eu, sincer vorbind, am intelegere fata de acest tip de intelctual, fiindca nu toti oamenii educati si talentati au si stofa de eroi, ori de mari caractere. De altfel, o intelectualitate progresista, altruista, cuplata la suferintele poporului, empatica fata de omul simplu nu ar putea proveni decat dintr-o upper middle class, dupa cum au spus mai toti ganditorii preocupati de rolul intelligentsiei in istorie si dupa cum istoria insasi ne-a aratat , ceea ce n-a fost cazul la noi, dupa comunism. Ceea ce ma deprima insa este ridicolul in care au ajuns sa se zbata acesti intelectuali, care, in timp ce isi indeasa gastele de la buget in traista, pretind sa ne prefacem c-am crede ca sufletele lor zburda, totusi, in Rai!

    Dar, pentru a merge mai departe e necesar un detur in trecutul comunist. Cei mai multi dintre intelectualii care si-au asumat rolul de constiinte publice dupa ’89, gasisera pana la data caderii comuismului un modus vivendi cu sistemul. Beneficiasera de burse de studiu in stranatate, calatorisera dincolo de Cortina de Fier, isi vazusera publicate si traduse chiar cartile care le-au adus si unele beneficii financiare, nu tocmai nesemnificative in conditiile de atunci. Intr-un fel sau altul , se cuplasera (mai mult sau mai putin) la resurse – colaborari retribuite la reviste sponsorizate, imprumuturi de la USR , participari in tabere de creatie din Ro ori din afara Ro ( cu predilectie in spatiul comunist, dar nu numai). S-a practicat, ceea ce ei au numit mai tarziu asa-zisa rezistenta prin cultura, iar Cultura comunista i-a recompensat mai mult sau mai putin. Basca faptul ca pentru a trece de cenzura, uneori au beneficiat de sprijinul sau chiar de protectia unor comunisti mai luminati, decidenti ai sistemului comunist. Dupa ’89, cand intelectualii respectivi si-au intensificat relatiile cu omologii lor straini, au fost nevoiti sa raspunda unei intrebari stanjenitoare : « De ce ati tolerat regimul Ceausescu ? De ce nu ati facut nimic ? » Exceptiile, absolut notabile, dar manifestate oarecum izolat si rar, insirate de-a lungul a peste doua decenii -- numite Paul Goma, Doina Cornea, Dorin Tudoran, Liviu Antonesei, Liviu Cangeopol, dan Petrescu, Mircea Dinescu, Ana Blandiana si… scuze celor pe care i-am omis) n-au facut decat sa intareasca regula: intelectualul roman a rezistat prin cultura, iar cultura comunista i-a sponsorizat, in felul ei, rezistenta tacuta. Dupa ’89, raspunsul intelectualilor la intrebarea stanjenitoare a fost ca regimul comunist din Ro a fost mai criminal decat oricare alt regim fratesc si ca disidenta era pedepsita in Ro cu moartea. Au avut la indemana si un argument de oportunitate, cazul inginerul disident Babu Ursu, asasinat de regim in 1985.
    Plasandu-se insa in opozitie cu regimul Iliescu , pe care l-a criticat drastic (si fiindca se daduse liber la disidenta, si fiindca intelectualul roman care se acomodase la comunism trebuia sa dovedeasca, pe plan international, ca, de fapt, este si a fost mereu un anticomunist funciar), intelectulul s-a trezit ca i s-au taiat toate sursele de finantare si toate micile privilegii de care avusese totusi parte sub comunism. Decuplat de la resursele de stat, vaduvit de sinecuri si protectie de la inalte niveluri politice, taxat la sange de fiscul iliescian, incapabil sa se adapteze dinamicii pietei libere, nedoritor sa infrunte concurenta pe plan international, intelectual roman (generic vorbind) si-a dorit sa recastige tot ce-a pierdut dupa revolutie si chiar mai mult decat atat. Din nefericire pentru el, regimul Constantinescu nu l-a rasplatit cu generozitate, nu l-a recuplat la buget, nu l-a ademenit cu sinecuri, calatorii in strainatate si cazari de lux pe bani publici, nu i-a oferit demnitatile la care a visat, nu i-a sponsorizat reviste, ziare, carti si posturi tv, nu l-a institutionalizat. Ceea ce n-a obtinut de la Emil Constaninescu ar fi fost exclus sa obtina de la Adrian Nastase, asa ca intelectualul (generic vorbind, repet) s-a reintors la criticarea severa a regimului « de extractie comunista ». Ehehei, dar asta doar pana la aparitia pe scena a presedintelui « pentru alte coordonate istorice », care i-a satisfacut intelectualului cele mai ascunse visuri de glorie si i-a oferit cele mai generoase rasplati financiare. Nu mai conta ca Basescu insusi fusese comunist, apoi fesenist, nu mai conta ca avea destule tinichele legate de coada, ca de altfel majoritatea membrilor de baza ai partidului sau, nu mai conta ca venise din Internationala Socialista. Intelectualii s-au inhamat la rebrenduirea lui, ridicandu-l mai intai la rangul de simbol al anticomunismului (un al doilea Corneliu Coposu, nu alta !!), apoi la cel de mare justitiar. Acum, eu, sincer vorbind, am intelegere fata de acest tip de intelctual, fiindca nu toti oamenii educati si talentati au si stofa de eroi, ori de mari caractere. De altfel, o intelectualitate progresista, altruista, cuplata la suferintele poporului, empatica fata de omul simplu nu ar putea proveni decat dintr-o upper middle class, dupa cum au spus mai toti ganditorii preocupati de rolul intelligentsiei in istorie si dupa cum istoria insasi ne ofera exemple, ceea ce n-a fost cazul la noi, dupa comunismul destul de egalizator. Ceea ce ma deprima insa este ridicolul in care au ajuns sa se zbata acesti intelectuali, care, in timp ce isi indeasa gastele de la buget in traista, pretind sa ne prefacem c-am crede ca sufletele lor zburda, totusi, in Rai!

  • OntelusDG

    @ No Name/DP #20

    Ați surprins în bună măsură o realitate tristă, ante- și postdecembristă. Și din această cauză, și din altele, nu pot să nu reflectez continuu, obsedant, la acea mie de ani în care nu am avut stat centralizat și care a corespuns, pentru primii cinci sute de ani, chiar procesului complex de formare a limbii și a poporului… Chiar fără prea multe argumente, suntem totuși condamnați să sperăm vremuri mai bune. Altfel n-am mai fi oameni.

  • Pe ce pariem ca in curind Bricul-Dricul Mircea mediteranean se va transforma in submarin mondial?

  • @Ultor @No Name/DP

    Eu cred că mecanismul colaboraționismului intelectual cu regimul Băsescu e mai simplu. Nu că aș nega ce ați scris. Dimpotrivă, așprelua ca rgument la ideea că trecuutul le dovedește formarea reflexului de adaptabilitate.

    Dar în ce’l privește pe Băsescu, seducția s’a făcut prin pași mici. Băsescu are o abilitate extraordinară de a spune ce vrei să auzi… și în același timp, de a părea băiat dintr’o bucată… așa mai din topor. Unii intelectuali gustă stilul ăsta frust, opus politicianismului lălăit. Și astfel, unii alții au fost invitați la un fursec, li s’a spus direct și aprig de ”Iliescu” de ”comunism”… ba chiar unii au mușcat și fandoseala că Băsescu ar fi refuzat întâi condamnarea comunismului ar fi de fapt un scrupul izvorât din caracterul său ireproșabil. Firește deci, când te cheamă președintele la masă și’ți spune ”domnule, mă gândesc la ce ai spus, hai să condamnăm comunismul, dar ajutată’mă să am o bază științifică, un raport, un document” te simți consultat, te simți luat în seamă simți că ești alături de putere într’o cauză nobilă, deja s’a instaurat o stimă care omoară orice resentiment antifesenist. Apoi episoadele au continuat ridicând cota, după care foarte greu te sucești. La primul zvon auzit în ureche că lucrurile nu stau așa, îi cauți scuze și el te caută și le confirmă, la al doilea te îndârjești pentru că te simți și tu atacat. E un mecanism psihologic simplu. Oamenii nu prea acceptă că au luat țeapă nici în conștiința lor dapoimite în lume. Și fiind alături de mitocan când mitocanul a început să fie scuipat nu i’a ajutat, că scuipații ajungeau și la ei, iar de sus nu se mai vede că greșești, sinecura merge, ai deja un confort, nu te mai împinge nimic la dizidență…

    Apoi ar mai fi ceva adițional: IDEOLOGIA (ca formă fără fond) Viața și parcursul lor jurnalistic a demonstrat că acești intelectuali nu sunt neaparat niște democrați. Pentru ei democrația se cam confundă cu libertatea de exprimare. Nu de puține ori am auzit chiar beștelind pe combatanții care urlau la dictatura lui Băsescu că ”iote, dacă’l poți înjura pe băsescu, nici vorbă de dictatură”. Cu alte cuvinte, acești oameni nu au fost niciodată prea deranjați de abuzul de putere (decât atunci când se exercita asupra lor). Sunt bine cunoscute chiar din sketch-urile lui Pleșu sau Liiceanu episoadele gen plimbatul pe bani publici la Neptun sau înlocuirea șoferului de la ministerul culturii pe moftul dlui Pleșu (care era deranjat, mai in glumă, mai în serios că predecesoarea lui, Suzana Gâdea, putea și el nu) în care oamenii nu se fereau să prezinte sinecurismul ca pe un privilegiu cuvenit. Pentru dumnealor, a fi de dreapta, a fi anticomunist e cumva o condiție suficientă pentru a fi respectabil (opusul fiind, tot prin definiție, nerespectabil) mai ales că prin asta își asumă și situarea de partea corectă a lumii civilizate. Adică noi suntem cu americanii domnule, cu democracy, cu free world… și cum lumea bună nu le’a dat peste nas și cum aici auzeau tot de la Băsescu aceleași cuvinte cheie și clișee gen: justiție, anticorupție, Europa, NATO, atenție la ruși, această credință s’a tranformat în miraj…să nu zic de fantacsie :)… cam așa văd eu că s’a petrecut o mare manipulare (asta firește presupunând că oamenii sunt de bună credință, că bănuiesc că în alte cazuri au contat mai mult epoleții)

  • @Vasile Gogea
    Nu stiu… Poate un loc caldut la NATO, intr-o alta structura internationala unde Washinghtonl are un cuvant greu de spus…

  • Dana (Mara)

    http://adevarul.ro/news/politica/Socant-mafia-nu-e-etnica-ci-politica-dezvoltata-capitalismul-cumetrie-1_53aa77b40d133766a8e16054/index.html
    Ma intreb uneori cu un soi de curiozitate cum ar fi aratat Romania daca printr-o minune ar fi fost “sedusa” in anii 90 de cineva care nu avea “gindire mitocana” si nici bisnitara care sa recunoastem este deja in adn-ul politicienilor si afaceristilor romani. De cineva cu personalitatea, daruirea si onestitatea lui Ion Ratiu de exemplu. Sint convinsa ca aveam o strategie de dezvoltare economica mai coerenta si eficienta, am fi ars niste etape dar la modul eficient. Nu cred ca se alegea praful de economia nationala. Si daca era in natura lucrurilor acumularea de capital si imbogatirea unora, dar nu cred ca ar fi fost acest spectacol halucinant in care s-a risipit un potential economic urias. Si de la economic pleaca totul, pentru ca asemeni unei gospodarii, daca nu ai o baza economica serioasa degeaba te imbatosezi cu strategii externe cum a facut presedintele Basescu care a mizat totul pe consolidarea sustinerii externe ridicind in permanenta doua degetele. Eu cred ca toata puterea lui se datoreaza relatiei privilegiate cu SUA, perioada de glorie fiind compatibilitatea cu Bush. Atunci s-a tapat mult cu summitul Marii Negre, apoi proiectul Nabucco, presedintele fiind pentru estul Europei pilonul care trebuia sa implementeze proiectul ruperii monopolului gazului rusesc in Europa.Eu nu spun ca este gresita strategia de spargere a monopolului rusesc, dar ce bine ar fi daca se putea face mai transparent, fara diversiuni, prin munca si efort sustinut. Daca au estimat ca Azerbaidjanul nu are capacitatea de a umple Nabucco, puteau rezolva din Qatar, A.Saudita, via Iordania, iar daca era instabil prin Siria si Turcia se poate imagina un traseu prin Mediterana. Dar infrastructura costa enorm. Pe Germania, pragmatica si puternica economic ar fi fost mai greu sa o convingi ca distanta cea mai scurta dintre doua puncte nu este linia dreapta, asa cum incerca Basescu sa ne convinga sa ne scarpinam pe dupa ureche cu Nabucco (si acuma cu toate variantele care ne sint prezentate ca alternativa). Deci eu cred ca avind aceasta sustinere externa presedintele Basescu a purces la consolidarea si pe plan intern. Meritul de necontestat este totusi semnalul pozitiv pentru independenta justitiei, care in linii mari a fost fructificat si acuma cred totusi ca justitia arata altfel decit in vremea jupinului Nastase. Ramine totusi intrebarea, presedintele Basescu a facut un exercitiu sincer de a-si depasi conditia de prizonier al “gindirii bisnitare” proprie majoritatii celor care au prosperat (parvenit) in postcomunism sau are abilitati teatrale ca sa ma exprim mai delicat. Astept sa se solutioneze cazul M.B. Si daca nu v-am socat destul, dupa “seninatatea” fratelui presedintelui, se poate ca inregistrarile sa fie un colaj, sa se refere ca tantalaul la sumele acelea de bani primite impreuna cu Capatina pentru a participa la licitatia pentru a capusa fabrica Aversa, ceea ce il scoate din ecuatie pe presedinte, dar spune multe despre povestea de succes a oamenilor de afaceri romani care prospera din afaceri cu statul pe filiera politica si se imprumuta de la interlopi.
    Si in final, si daca vedem ca nu ii atinge(deocamdata) la ce ii doare cel mai mult -la buzunar, sau geanta(de lux) dupa caz, macar dupa aceste intimplari sper sa vedem cuconetul parvenit mai rezervat cind aude sunet de manele ca prea se leganau mai ieri dantuind la ocazii si “locatii” de lux, sfidind o tara intreaga.

  • @) NN/DP, All

    Nu resping explicatia d-voastra, doar eu cred ca toate motivele expuse fuzioneaza pina la urma in nevoia aproape fizica de apartenenta la cleptocratia care a sufocat si sufoca aceasta tara. Asa cum exista o cleptocratie politica, alta economica, exista, din pacate, si una culturala/intelectuala. Conceptul sociologic acoperitor ar fi cel al elitelor de prada! Si au dovedit ca elitele de prada intelectuale pot fi la fel de lacome si lipsite de scrupule ca si celelalte…

  • Dana (Mara)

WP Admin