≡ Menu

Două nopți pe Nipru – Eutanasierea câinilor cu covrigi în coadă (I)

Photo-blog-7-150x150[1]Ucraina nu este un dezastru  “in the making”, de ieri, de azi, ci de o bună bucată de vreme. “Revoluția portocalie” a deturnat, într-o măsură, acest curs nefericit, dar nu a putut bloca sumbrii curenți subterani. Nu avea cum. Mai jos, câteva amintiri, nu neapărat în ordine cronologică.

Era prin anii ’90. Iarnă. Cumplită. Lucram la Chișinău. Revenisem la Washington pentru vacanța de iarnă – Crăciun și An Nou. Ar fi trebuit să stau doar două săptămâni. Am stat șase, fiindcă patru le-am petrecut în pat, cu o dublă pneumonie.

Primind OK-ul doctorilor de a pleca la drum, am făcut escală la Amsterdam. La poarta de îmbarcare pentru zborul spre Chișinău, m-am întâlnit cu prietenul Vasile Nedelciuc, pe atunci, parcă, președinte al Comisiei de Politică Externă a Parlamentului din Chișinău.

Mare bucurie și bun prilej de taifas, căci, dincolo de relația instituțională între Parlamentul de la Chișinău și fundația al cărei birou în Republica Moldova îl conducem eu, cu Vasile Nedelciuc colaboram foarte bine și în alte proiecte.

După o vreme, bucuria s-a transformat în nervozitate, căci orele de taifas se înmulțeau nefiresc. Ora aterizării la Chișinău trecuse de mult. Într-un târziu, eram informați că aeroportul din Chișinău nu ne primește, din cauza unei viscol foarte puternic. Nici cel din Kiev – din același motiv. Nici Bucureștiul. Nici alte aeroporturi din zonă. Zburam în cerc.

Avionul consumase prea mult carburant. O reîntoarcere la Amsterdam era imposibilă. La a treia încercare și pe răspunderea piloților, Kievul ne-a dat dreptul să aterizăm. Era trecut de miezul nopții și un frig necruțător. Am fost fericiți când, după o lungă verificare a documentelor, la ora trei dimineața, ni s-a spus că plecăm spre hotel.

Hotelul avea să se dovedească un vapor dezafectat, zdravăn ancorat la malul Niprului și asigurat prin cabluri groase de oțel.

În fața lui, numai mașini una și una, “încălțate” cu cauciucuri de iarnă ale căror ținte de metal puteau sfida gheața – Mercedes, BMW, Porsche, Land Rover, Jaguar etc.

În cabine – nu tu încălzire, nu tu apă, doar o geană de lumină electrică. Prin hublou, care devenise o lentilă de gheață groasă și opacă, nu se putea vedea nimic. Din când în când, se auzeau niște bubuituri sinistre și totul se mișca cu noi și în jurul nostru.

Vasile Nedelciuc mă liniștea – sloiuri imense de gheață împiedicându-se în plutirea lor de “hotelul” nostru lacustru, dar n-aveam de ce ne teme; eram în siguranță.

Peste câteva ore, am ieșit pe culoar să ne dezmorțim. La câțiva metri de cabina noastră, de partea cealalată a unui culoar, se zărea o mare de lumină, siluete de doamne deloc înfofolite, se auzeau muzică și râsete. Străbătea miros de țigări de foi. Nu mai înțelegeam nimic.

Am luat-o în direcția locului miraculos, sperând că ne îndreptăm spre restaurant. După câțiva pași, calea ne-a fost tăiată de doi giganți în combinezoane de piele neagră, cu pistoale automate de gât.

Vasile Nedelciuc le-a explicat că mergem la restaurant. Giganții au început să râdă.

Vasile Nedelciuc a scos legitimația de parlamentar. Giganții au râs și mai tare.

După câteva alte încercări nereușite de a-i convinge să ne lase să trecem, giganții cu automatele de gât ne-au oferit coordonatele reale ale situației din care am dedus că:

jumătatea cealalată a “hotelului lacustru” nu era un restaurant; era un cazinou de lux; cu jocuri de noroc, doamne de companie foarte costisitoare, oameni de afaceri extrem de prosperi, caviar Beluga, țigări de foi cubaneze; șampanie și tot ce ține de un club de lux.

Poți dovedi că ești membru, intri. Nu poți, fuga marș, înapoi, dacă nu vrei să ai probleme.

Peste câteva ore a sosit ghidul care ne preluase de la aeroport. În continuare, toate zborurile erau anulate, așa că urma să mai petrecem o noapte la “hotel”. Acum plecam cu un microbuz în oraș, unde să bem un ceai, să mâncăm ceva, să ne încălzim puțin, să ne cumpărăm niște provizii pentru restul zilei și să vizităm – dacă aveam chef să înfruntăm vifornița – câteva magazine.

Ar fi bine să avem valută cu noi, ni s-a precizat.

La întrebarea de ce nu am fost cazați într-un hotel, ni s-a răspuns că toate hotelurile din Kiev erau ocupate, iar locul unde am fost noi cazați era și el un hotel, dar unul pe apă.

Ajunși în oraș, Vasile Nedelciuc a telefonat la Chișinău să-și anunțe familia de întârziere. Eu am telefonat să-mi anunț colegii de birou că nu ajung decât a doua zi. Sau că măcar așa speram.

Apoi, Vasile Nedelciuc a telefonat unei cunoștințe. I-a spus povestea cu hotelul plutitor. Răspunsul a fost cam acesta:

“Ați fost duși pe cazinoul plutitor al unui grup mafiot; stați liniștiti și nu puneți întrebări, dacă vreți să ajungeți la Chișinău; nu discutați nici cu ghidul, dacă nu vreți să aveți probleme; și nu mai telefonați cuiva, că băgați oamenii în belea…”

Noroc de valuta pe care o aveam cu mine: am cumpărat coniac, votcă, vin, pâine, mezeluri, conserve, ciocolată și ce am mai putut găsi. Împreună cu Vasile Nedelciuc am făcut haz de necaz și ne-am lansat în tot felul de prognoze despre lumea de mâine.

Ajuns la Chișinău, am mai bolit în pat încă zece zile. Când m-am pus pe picioare, i-am făcut o vizită unui om care nu m-a mințit niciodată. Când nu dorea să-mi răspundă, spunea: ”N-am înțeles întrebarea, dar, vă rog, n-o mai repetați…”

M-a ascultat. A zâmbit de câteva ori. S-a încruntat de câteva ori. Înainte de a-mi răspunde, mi-a spus: ”Ce-ar fi să ieșim pe coridor și să facem câțiva pași?”

Am ieșit. Am făcut nu câțiva, ci mulți pași. Fără a intra în detalii, iată câteva dintre răspunsurile primite atunci. Citindu-le, veți înțelege ușor care fuseseră întrebările mele:

1. Ce se practică pe asemenea vase dezafectate, transformate în “hoteluri plutitoare”, este interzis în Ucraina. Pe pământ. Pe apă, e altă istorie. Grupurile mafiote au suficientă înfluență asupra parlamentarilor spre a-i face să decidă că, în asemenea cazuri, apa (în cazul dat, Niprul) nu e… pământ ucrainian. Așadar, ce se întâmplă pe apă, chiar dacă nu este, tehnic vorbind, legal, nu este nici interzis. Cum ar veni, un fel de Laissez faire, laissez passer.

2. Binențeles că se știe, până la vârf, ce se întâmplă “pe apă” – de la proxenetism la contracte de armament, de la angajarea de ucigași plătiți la instruirea celor care colectează “taxe de protecție”, de la îndesarea banilor în plicurile pentru “politicienii înțelegători” la editarea mesajelor de amenințare cu moartea distribuite “politicienilor neînțelegători”, Chiar și acolo, foarte sus, se primesc fie plicuri îndesate cu bani, fie plicuri îndesate cu amenințări cu moartea. Și banii, și amenințările sunt luate foarte în serios. Firește, preferați sunt banii.

3. Folosirea părții neîncălzite și fără apă a cabinelor în care fuseserăm noi cazați e un fel de bacșiș oferit peștilor foarte mici care aduc de la aeroport turiști. ”Ghizii” care te aduc acolo nu plătesc nimic proprietarilor ”hotelului plutitor.” Banii primiți din partea companiilor aeriene merg în buzunarele ”ghizilor”, proprietarii ”hotelului plutitor” neavând nevoie de asemenea mărunțiș. Și-apoi, turiști ca noi, sunt dovada că ”hotelul plutitor” nu derulează decât activități licite, chiar dacă condițiile de cazare nu sunt strălucite, ci , mai degrabă, pe măsura… tranziției.

4. Așa ceva nu va dispărea în timpul vieții celor de vârsta noastră. Tot ce se va întâmpla va fi că, uneori, controlul avut de lumea subterană asupra societății va fi mai suportabil, mai relaxat. Nu uitați, dle Tudoran, ce vă spuneam cândva despre economia subterană de la noi. Este cu mult mai puternică decât cea oficială. Dacă, prin minune, prima ar dispărea brusc, cea de a doua ar avea mari dificultăți până să înțeleagă ce s-a întâmplat și să reacționeze cum trebuie. Măcar pentru o vreme, situația ar fi foarte dificilă.

***

Așa cum istoria nu merge în linie dreaptă, nici revoluțiile (fie ele și portocalii) nu produc neapărat covrigi calzi. Mai degrabă, produc foarte mulți câini cu covrigi în coadă.

Eutanasierea câinilor cu covrigi calzi în coadă este cu mult mai dificilă decât eutanasierea câinilor fără stăpân și cu coada rece; chiar dacă în formă de covrig.

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

  • @) Dorin Tudoran

    Sint curios ce si cit s-a schimbat intre timp… Oricum, comparativ, Chisinaul pare normalitate intruchipata, iar Bucurestii un fel de miracol… Brrr!

  • @la
    “Dedesubtul/dedesubturile” nu s-a/nu s-au schimbat prea mult…

  • Hilarion Cernauti

    @DT, L.A.
    Voroava culeasa, in holul unui holetas palermitan , din gura unei receptionere manioase, spusa tare ca sa fie perceputa de cine trebuie: ”In Sicilia doar Mafia ce mai este cinstita!” Despre mafia ucraineana care controleaza talciocul, imensul, din Cernauti, am auzit spunindu-se, cu admiratie reala, ca a stirpit furtul in zona. Iti lasi gentile unde vrei si le gasesti oricand. De-i prins vreun ciorditor cu mina pe ele, prin ele, printre ele, numaidecit se iveste un galigan de nu se stie unde, il ia pe gogaldau de chica si-l face disparut definitiv sub capacul unui canal. MItologii, mitologii, cam cum erau in Evul Mediu cu Sfinta Vehme?…

  • Mitica

    Acu daca a venit democratia précis se rezolva multe iar
    daca pun mina pe cele 35 de miliarde de la FMI or renova si hotelul ala plutitor de o sa zici ca e Queen Mary…
    Oricum intrarea o sa se faca pe baza de AK-47 si cum noi nu avem o sa intre doar Barbara ca la astia din Odesa le ofera discount.

  • @mitica
    You mean Prea Cu(r)vioasa Santa Barbara, right?

  • Alexandru Petria

    prin 1990 am ajuns si la odessa. acolo, ma bucur ca am avut inspiratia, intr-un local, impreuna cu criticul radu săplăcan, sa spunem ca suntem din ungaria. daca ziceam de romania, cred ca se lasa rau. pana atunci n-am stiut ce s-a intamplat in acel oras in timpul razboiului.

  • Pingback: Două nopți pe Nipru – Eutanasierea câinilor cu covrigi în coadă (I) « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET()

  • Gheorghe Campeanu

    Revin la episodul de acum 2-3 saptamani care a scandalizat oamenii de bine si a atentat la pudoarea publica (desi era o conversatie privata, e drept, ‘culeasa’ de intreprinzatorii patrioti ruso-ukrainieni) si vin de intreb: in contextul vizitei celor 3 ministri de externe EU si a acordului semnat cu Ianukovici (imaginati-va cum ati fi reactionat la ceva similar la Bucuresti in decembrie 1989), cum suna ” F@@#.. the EU” al doamnei Victoria Nuland (sintagma care in patois-ul curent inseamna de fapt “let’s bypass the EU” sau “we can’t wait for those indecisive morons to get off their collective behind”)? Tot nu mi-e rusine ca traiesc in US.

  • @DT

    Foarte puternica evocarea acestei underworld ucrainene! Cred ca e mostenirea pe care o lasa peste tot razboaiele, marile crahuri si regimurile totalitare (cu anomiile subsecvente), si mai cred ca sunt necesare decenii bune pana la diminuarea (asimptotica) a controlului pe care il exercita acesata lume subterana asupra societatii si politicului, mai ales. Mutatis mutandis, pana si Germaniei, in ciuda procesului de la Nurenberg si a artei organizatorice specifice, i-au trebuit zeci de ani pentru a-si curata structurile de nazistii care s-au infiltrat in institutiile post-WW2 si the work is still in progress.

    http://www.dw.de/structurile-secrete-ale-rfg-infiltrate-de-fo%C5%9Fti-nazi%C5%9Fti/a-17135621

    Pe de alta parte, si America a avut nevoie de un Eliot Ness!

    Apropo de underworld, prin 2002, omologul meu kosovar (printre altele si nepotul liderului cu gatul vesnic infasurat in esarfa sau fular), ne-a aranjat o agapa, in Sarajevo, cu promisiunea ca vom avea parte de-o seara/noapte de exceptie. Ne-a dus intr-un fost magazin universal, dezafectat dupa razboi si blindat literalmente cu scuturi. Am intrat pe baza unei legitimatii speciale pe care a arat-o “organizatorul” si a unei parole. Un lift urias de marfa, blindat si el ca un bunker, ne-a urcat la etaj, taman in mijlocul unei lumi subterane, formata din imbogatiti de razboi si fosti mafioti comunisti, unde, niste dizezue trecute binisor de prima tinerete, foste glorii ale muzicii iugoslave agreate de partidul unic, se ondulau manelizand in draci si suprasonorizat, spre incantarea unei audiente “impielitate” la propriu. Gecile si pantalonii din piele ale baștanilor, dar si rochiile din piele si voal ale pipitelor faceau parca parte dintr-un cod vestimentar, la care se adauga, din loc in loc, cate un pistol pus pe masa, la vedere. Sinistra amintire! Vreau sa spun ca toti colegii occidentali pareau fascinati de “experienta”, in timp ce eu, polonezul, bulgaroaica si altii veniti din fostele tari comuniste ne aruncam priviri de disperare. De altfel, polonezu’ a si spus la un moment dat: “Silence is the best music.” A fost ca un impuls, pentru ca, in secunda urmatoare, cei din fostul spatiu comunist (cu exceptia celui ex-iugoslav, proaspat “eliberat”) ne-am ridicat si, pretextand ca mai avem de lucrat la “proiect”, am sters-o la hotel, rasufland usurati.

  • Mitica

    @DT
    Prea “cu(r)vioasa” a fost atunci pe vremea cind Nikita Hrushciov le facea cadou Crimea, acum este doar “evlavioasa”!

  • Desigur, Germania nu mai lupta azi, efectiv, cu nazistii care s-au strecurat in institutiile republicii federale, ci cu elucidarea rolului pe care au continuat ei sa-l joace dupa WW2. Acesta-i sensul in care am scris ca the work is still in progress.

  • Ontelus DG

    Decalajul istoric dintre Occident și restul umanității nu poate fi decât parțial surmontat, China fiind un exemplu economic în acest sens. Dar acele secole în care mentalitățile, instituțiile și comportamentele s-au consolidat în lumea vestică nu pot fi recuperate în vreun fel. Răspândirea globală a tehnologiilor și a fluxurilor financiare, a standardelor mediatice și de cercetare-dezvoltare, a limbii engleze și a varietății deconcertante de kitsch-uri nu poate înlocui ereditatea deja acumulată, organic, în Occident. Câtă vreme cetățenii Estului au prețuri occidentale și venituri orientale, globalizarea este furt. Dar și dacă, printr-un miracol, democrația, economia de piață și statul de drept ar deveni universale, uniform aplicabile în toată lumea, oare autosuficiența colonizatorilor care au masacrat băștinașii Americilor se va fi resorbit, coruptibilitatea și lăcomia oamenilor se vor fi estompat, manipularea setei de dreptate a celor ,,umiliți și obidiți” va fi încetat, analfabetismul funcțional în societatea informațională va fi scăzut, prostirea fraierilor de către șmecheri va fi fost abolită? Retorisme de loser, evident…

  • a notarius

    @Gheorghe Campeanu
    Eu sunt de parere ca Doamna Nuland s-a imaginat pentru cateva secunde Sandra Bullock, crezandu-se intr-un film cu agenti americani care tocmai salveaza lumea.
    Dar pentru asta intr-adevar nu Dumneavoastra trebuie sa va rusinati. Indiferent unde ati locui…

  • Gheorghe Campeanu

    @ No Name/DP

    Genul acela de locante si tablouri vivante interlope era ‘lingua franca’ in toate capitalele din fostul spatiu comunist. Am vazut chestii identice (evident cu accente localizate divers) la Baku, Skopje si Tbilisi. Iar la Bucuresti in mijlocul anilor 90’s, imi amintesc de fauna din restaurantul cu un nume care incepea cu ‘Mac….” (nu retin) sau cel cu lebada de pe un fel de mic lac artificial, unde hainele de piele (de om?) erau din dotare, la intrare erau gherete si garzi in uniforeme si inarmate, iar costumatia vestalelor era mai degraba o lectie de anaomie decit a fashion statement.

  • Gheorghe Campeanu

    @ a notarius

    Inteleg si ca vedeti/apreciati respectivul episod altfel decit mine (o parere cu care desi sint in dezacord, o respect) si ca nu-mi luati (mie) in nume de rau ‘transgresiunea’ cu pricina. In acelasi timp, indraznesc sa va sugerez ca tabloul conform caruia cineva in pozitia de secretar de stat adjunct ar putea sa se imagineze intr-un rol de fantezie romantica, sau sa comunice/avanseze postulari de cu titlu personal unui subaltern (fie el si numai ambasador), este unul mai mult decit nerealist. Nu sper sa va conving.

  • St.+James

    @ Ontelus DG

    De vreme ce cu putini ani in urma a existat initiativa de a legaliza in scopuri fiscale underworldul romanesc (amintiti-va, va rog, de pachetul de propuneri de legi care includea legalizarea prostititutiei si a drogurilor usoare), mie nu mi se par deloc retorisme de loser, ci dimpotriva, doar constientizarea realista a faptului ca de la sfarsitul perioadei interbelice nu mai producem (mare lucru) in regim concurential. Daca mai stim doar de turism erotic …

  • neamtu tiganu

    sincer sa fiu tare mi-ar place sa fiu si io mafiot si sa ma bag la chestiile astea cu muieri misto si tot felu de orgii. Da n-am avut noroc in viata, pt. fiecare muiere, pt. fiecare strop de tuica, nu mai vorbesc de Whisky, a trebuit sa trag ca bouu.
    Sigur, ca om de omenie ii critic si-i acuz, ai draq criminali, da o nostalgie, ceva parca ramine.

    Oricum, ca neamt, sunt cu entuziasm de acord sa ajutam Ucraina, sunt gata ca micile retineri din veniturile mele, de ca. 45%, sa fie utilizate pt. ajutorarea poporului frate ucrainean. Doamnelor si domnilor, pt. mine, cuvinte ca libertate, egalitate nu sunt vorbe goale, democratia imi produce orgasme, nimic nu e mai frumos!

  • Ontelus DG

    @ St.+James #15

    Vă mulțumesc! Sigur, aveți dreptate în ceea ce spuneți, însă comentariul meu nu viza un aspect punctual, concret. Am o predispoziție la generalități, la tablouri macro, iar fantasma și întrupările Occidentului constituie, recunosc, preocupări la care adesea revin. Mai cu seamă că și românii, fie și prin latinitate, sunt totuși occidentali. Cât despre economia subterană, mai mult, underworld-ul, undercover-ul, underground-ul acestei lumi, aceste identități problematice asigură, în fapt, humus-ul pentru imaginile care ne invadează de pretutindeni, pentru mainstream, pentru raționalitate etc. Este adevărat, proporțiile diferă în Vest, respectiv în Est, dar metabolismul proceselor și fenomenelor vizibile, mai mult sau mai puțin acceptabile social, include obligatoriu ingredientele under- și trans-.

  • a notarius

    @Gheorghe Campeanu
    Raspunsul Dumneavoastra m-a pus pe ganduri. Chiar m-a intristat pe bune. Si, aveti dreptate, n-am cum sa ma las convins! Eu, sa stiti, mai sper: poate ca totusi sunt oameni pana si politicienii americani…
    In cea ce priveste presupusa noastra divergenta de pareri, gresiti. Nu am nimic cu americanii, am crescut, ca multi altii de pe aici, in mirajul muzicii si a filmelor care veneau sau erau “traficati” de acolo. De cand mi-e la indemana citesc zilnic presa americana (si engleza), la The New Yorker sunt abonat online, nu, n-am idiosincrazii culturale antiamericane.
    Poate tocmai de aceea mi-a venit asa in minte ca si Doamna Nuland este om inainte de toate.

  • Dana (Mara)

    http://www.contributors.ro/editorial/un-elicopter-pentru-ianukovici-criza-ucrainei-si-preliminariile-razboiului-la-periferia-europei/
    Dure si lucide relatarile despre Ucraina, dar din pacate Moscova nu crede in lacrimi, nu cred ca lasa Ucraina din sfera de influenta, mai ales dupa ce a prins curaj cu mutarile din Egipt si Siria unde a avut in tandem cu China(care deocamdata acumuleaza putere jucind economic). Generalul Al-Sisi deja trateaza cu rusii pentru armament, iar in Siria se mentine regimul criminal al lui Assad sustinut de Rusia-China-iran, in ciuda genocidului care a avut loc impotriva populatiei sunite din zona. Dar faptul ca America nu a intervenit in forta in Siria demonstreaza ca anul trecut marile puteri au facut un troc asemanator cu cel de la Yalta. S-a hotarit cinic care este partea Rusiei si Chinei din zonele cu resurse naturale, respectiv Iranul va deservi necesitatile tot mai mari de energie ale Chinei iar Ucraina si Siria ramin in sfera de influenta a Rusiei pentru interese geostrategice, fara a mai avea pretentii la resursele descoperite recent in Mediterana. Deci toata lumea este multumita, iar cu titlu de curiozitate chinezii au inceput sa negocieze pina si cu israelienii sa le cumpere cea mai mare firma de lapte si produse lactate Tnuva ceea ce nu credeam ca ar fi posibil si ca era considerata aproape “de interes strategic”. Sint voci care spun ca in functie de oferta se mai poate sari dintr-o barca in alta sau dintr-un vapor al milionarilor in altul, totusi este o diferenta intre milionarii din Est si cei din Vest.
    Problema este ca economicul devanseaza politicul, care la un moment dat trebuie sa se sincronizeze, sa se puna de acord. China a cucerit economic Africa si si-a adjudecat din cite se pare lumea araba. Politic care va fi formula prin care le va lua in stapinire? Aici trebuie sa fie foarte abil Occidentul pentru a explica Ucrainei si Siriei ca pentru ele nu exista notiuni de libertate, democratie, demnitate ci numai interese pragmatice. Eu cred ca mai bine decit sa tot fie acuzat de ipocrizie si sa nu mai scape neoficial cite un naduf al dnei Nuland, Occidentul respectiv UE sa spuna clar ca nu vor focarul de instabilitate numit Ucraina in UE dar se multumesc cu esantionul de prostituate din Ucraina si prefera regimul criminal al lui Assad pentru ca acuma il pot manevra cum vor, este “previzibil”. Macar ne luam si noi de o grija, trecem pe programele culturale si de gastronomie.

  • St.+James

    @ Ontelus DG # 17

    Oh ! N-am dorit nicidecum sa stirbesc farmecul teoriei, ci doar sa arat aplicabilitatea ei practica.

  • Schumer Paul

    Dle Tudoran,
    Citesc acest articol si nu stiu daca sa rad sau sa plang. What do you nean? Care e scopul acestui articol. Ca cineva care locuieste la NYC si citeste NY Times, WSJ, etc stau si ma intreb daca dvstra le cititi si aveti cat de cat vreun reper de ce inseamna a scrie un articol -- fie el de opinie, fie el de investigatie. Or cu siguranta acest articol al dvstra nu e nici una nici alta. Ce vrea el sa spuna de fapt? O insiruire de amintiri dintr-o calatorie cu detours din cauza vremii, presarata cu un vas si un domn misterios “care nu minte niciodata” si va toarna un sir de banalitati stupide. Ma intreb -- si asta se refera si la Dl Tismaneanu -- pe ce lume traiti? Locuiti intr-o tara avansata cu o presa with serious journalism, cu Charlie Rose, cu Paul Krugman, Dana Milibank, David Brooks pt a da cateva exemple si atat dvstra cat si Dl Tismaneanu scrieti la un nivel scolaresc, fara nici o constientizare a ceea ce inseamna jurnalism. Luati orice articol de ppinie sau analiza din WPost, NYTimes, WSJ si pe urma comparatile cu cele ale dvstra sau ale Dlui Tismaneanu. Cum e posibil sa scrieti in acest fel? Imi pare foarte rau dar daca cei din Romania ar avea poate o scuza pt ca nu sunt expusi la experienta unei prese profesioniste (desi astazi nici aceasta scuza nu mai sta in picioare) dvstra sau Dl Tismaneanu nu aveti nici o scuza pt nivelul atat de slab de pseudo jurnalism pe care il faceti. Cum e posibil, intreb din nou cu consideratie chiar -- pe ce lume traiti? Am citit seria articolelor dvstra vizavi de portalul ILD -- evident ca acestie nu sunt decat un focar de resentiment, rasism si alte isme …but for the god of me cum puteti sa scrieti o serie de texte care prin stil, lipsa de substanta, lungime nemotivata, etc amintesc mai degraba de 1st year college frustration decat a jurnalism. La fel si articolele ” Carta 77″ sau “Ma doare Ukraina” ale Dlui Tismaneanu. I meany really are you guys for real? Cunosc foarte bine publicatiile americane mentionate mai sus ( de altfel uneke dintre eke au scris DESPRE mine de cateva ori) precum si altele ca The Guardian, Neue Zurich Zeitung, etc si va asigur ca diferenta de nivel intre acestea si textele dvstra, ale Dlui Tismaneanu, si de fapt Contributors sau Vox apublica este enorma. E aproape ca o gluma proasta -- cum e posibil asa ceva? O asemenea diferenta de nivel, un asemenea disconnect pt persoane care traiesc in US? Adresesz aceste intrebari cu surprindere si amaraciune ca este posibil. Cu speranta ca nu veti cenzura aceste ganduri Best regards from Brooklyn Heights. PaulS.

  • @Schumer Paul

    Aproape ca ati raspuns singur nedumeririlor care va zguduie -- textele de pe acest blog nu sunt (intotdeauna) analize politice, nu sunt (mai niciodata) reportaje nu sunt etc. Acesta este blogul unui scriitor care scrie cum gaseste de cuviinta si nu isi propune ca blogul sau sa fie citit cum sunt citite TNY, NZZ etc.

    Nu trebuie sa faceti efortul de a ma “asigura” de nicio diferenta de nivel intre mere si portocale, caci nu eu le amestec, ci dumneavoastra.

    Spre a intra in divagatiile propuse de dvs: imi place Charlie Rose, si-i urmaresc interviurile, chiar daca sunt trasnmise la o ora neconvenabila. Dar altii ii pun pe Charlie Ross si, de exemplu, David Brooks, in grupe diferite de jurnalism. Nu valoric -- diferente de format.

    Opiniile dvs. ma invita sa cred ca aveti o intelegere foarte stangace a jurnalismului, atat vreme cat nu intelegeti ca nu exista o singura forma de a comenta. Pe acest blog nu fac jurnalism per se, dle Schumer. Daca nu observati un lucru atat de simplu, ma intreb ce si cat intelegeti in legatura cu formele atat de diverse ale comunicarii.

    Cum vedeti, nu am cenzurat gandurile dvs., desi, in deplina sinceritate, mi se par, vorba dvs. niste “banalitati stupide”.

    Cele bune.

  • Opodeldoc

    @NO NAME/DP
    Nu utati, rogu-va, ca pe urmele lui Werner von Braun, cind a revenit in Germania, dupa WWII, pentru a se casatori cu o verisoara, s-au trimis doua echipe; una, dinspre Congresul American, ca sa caute urmele, evidente, ale colaborarii tinarului savant, constructor de V-1 si V-2, cu regimul hitlerian; a doua, mai CIAista, mai eficaca deci, spre a le stearga, impricinatul urmind a primi cetatenie ianchee inainte de a i se acorda post de responsabilitate in cercetarea spatiala.
    PS. Pe vremea Rezbelului Racoros, fiecare ”lagar” il acuza pe celalalt ca foloseste, camuflat, specialisti, ofiteri superiori si alti nazisti rebranduiti. Mi-amintesc, din ”Scanteia”, caricaturile cu generalul Speidel si ”revansarzii de la Bonn”, preluate din Mama Pravda… desigur. Topos, locusor comun, exploatat pina si la un Gerard de Villiers, in policieurile sale cu SAS Malko L.

  • InimaRea

    DT: cred ca MR Schumer e un angel vindicativ al lui PM Iancu. Ceata lui Pitigoi -- dai într-unu, tipa doi. Pina si faptul ca va leagă de VT, pentru a va putea freca ridichea, imi indica un fan al dublului, poate ca de Inspirație shakespeariana, naiba stie?

  • @Gheorghe Campeanu
    Exact, in 2002, pentru mine, bulgaroaica si polonez acel tip de “distractie era de mult depasit, socotit indigerabil si taxat ca atare, asa ca noi ne-am scuturat repede si cu dezgust de el. Nu la fel a fost si pentru ex-iugoslavi, care, din cauza defazajului cu care au iesit din comunism si mai ales din cauza razboiului, ajunsesera ca abia dupa anul 2000 sa treaca printr-o etapa pe care noi, ceilalti estici, o consumaseram la inceputul anilor ’90. Sarbi, sloveni, croati, hertegovineni si bosniaci, nefamiliarizati cu mediile subterane, au participat cu mare interes la respectiva agapa. Ca sa nu mai vorbim de occidentali, oameni subtiri, carora petrecerea in mijlocul interlopilor parea sa le satisfaca cele mai abisale reprezentari despre atmosfera din spatele cortinei de fier, pe care multi si-o imaginasera, in mai toate sensurile, ca fiind extrem de incinsa! Pentru ei, aia a fost experienta anului, probabil la fel de intensa cum ar fi pentru mine o plimbare in Komodo, printre renumitii varani! 🙂

  • paul schumer

    Dle Tudoran,
    Multumesc de preluarea postarii. Textele dvstra sunt preluate de Platforma Vox Publica care este citez “platforma de comentarii, bloguri si opinii” deci SI articole de opinie. Responsabilitatea nivelului acestor texte este atat a Vox Publica cat si a autorilor. Cand scrieti pe blogul dvstra evident puteti sa scrieti cum doriti dar dupa cum vedeti aceste texte sunt preluate (cu consimtamntul dvstra) de o platforma de media si journalism (asociata Realitatea) . . . care cel putin profeseaza niste pretentii de jurnalism analitic. Dealtfel multe din texte sunt texte SI de analiza politica. Este asa de mult a dori o ridicare a nivelului discursului? Nu credeti ca parte din problema discursului public in Romania este tocmai ACEST nivel scazut de comentariu, analiza si opinie? . . . .vedeti bine cred la ce nivel de pustism arogant si obraznic scriu atat un Costi Rogozanu cat si un sa spunem un D.P.Aligica de celalalta parte. Lipsa textelor lor de substanta este deasemenea evidenta. Asa ca nu cred ca vorbim tocmai de mere si portocale ci de mai degarba cred eu de responsabilitatea comuna a tututor acestor “pioni” de opinie si comentatori, jurnalisti de a ridica nivelul discursului in piata de idei din Romania. Cred ca faceti ceea ce numim aici “dodge the issue”. Preferati situatia actuala in care membrii directiilor principale dreapta/stanga -- vox publica / contributors and the rest se complac in atacuri cheap ale pozitiilor celorlalti ?(si eventual atacuri comune asupra unor pozitii gen Mircea Toma ) . . . Dealtfel cum va propuneti sa fie citite aceste comentarii daca inteleg refuzati orice referinta la standarde general accepted ? . . . . poate puteti sa-mi explicati in ce consta intelegera mea “stangace” a jurnalismului doar pt ce ridic problema calitatii? Dealtfel la inceput spuneti ca ceea ce faceti nu e jurnalism dupa care ma acuzati ca am o intelegere stangace tocmai a acestuia? Ce se mai inteleg? . . . . cred ca deliberat sau nu practicati o confuzie generala si un profesat “pe acest blog nu se face jurnalism per se” doar pt a scuza lipsa de quality comentary. I actually think you can do better . . . . si cred ca raportarea la standarde este esentiala in acest sens. Si mai cred ca voi toti sunteti responsabili de acest nivel si de ridicarea acestuia in discursul public in RO. Cu consideratie,

  • @InimaRea

    Felicitari pentru carte si — daca inteleg bine — penbtru blog. Caut maine…
    Nu cred ca dl Paul Schumer este un angelic vindicativ al dlui Petre M. Iancu, fiindca un om care citeste NYR și WSJ nu-l poate prețui pe dl PI. Desi, exista si minuni pe lumea asta…

  • Ilie Popescu

    @Paul SCHUMER
    Faptul ca nu ati invatat inca sa va instalati prenumele (FIRST NAME) inaintea numelui de familie (LAST NAME) ma face sa cred ca nu traiti in USA, ci in vreun orasel prapadit din Ungaria sau, si mai rau, din Rrromania provinciala, inca nedesprinsa de uzantele militiei ceausiste. Imi pare rau ca trebuie sa v-o spun si, in acelasi timp, ma mir ca dati lectii de jurnalism altora, mai doxati, care, poate, nu doresc sa li se impuna, cu forta globalizarii veloci, in maniera Bechtel, THE AMERICAN WAY OF THINKING, DOING AND WRITING.

  • @ Paul Schumer

    Nu mi-ati oferit niciun motiv pentru a vedea rostul de a continua o discutie cu dvs. pe acest subiect.
    “Pioni” de opinie? N-am auzit de asa ceva, iar “formator de opinie” nu tin sa fiu sau sa devin.
    Simplu -- eu scriu. Dvs. cititi. Nu va place ce si cum scriu, cititi ce va place.
    Am luat nota de opiniile dvs., le-am acceptat pe acest forum.
    Atat.

  • Neonil

    @InimaRea, Liviu Antonesei
    Vedeti ca se plinge Badia Culai, pe blogul Boierului Gogea, ca nu i-ati oferit, Liviu Antonesei si D-Voastra, nici un strop de jinars (doar sfaturi de prudenta nocturna) cu ocazia lansarii de carte la care venise si mnealui, plin de entuziasm, fireste, sau de ”furor moldavicus”.
    PS. Un gand induiosat pentru recenta repliere, pe tarimul fara manele si mafioti ucraineni, a poetului, fost prieten al nostru si cu tata basarabean, Daniel Lascu.

  • Paul Schumer

    Va multumesc ca ati acceptat sa-mi raspundeti si sa preluati postarile. Cred ca am oferit o serie de motive valide pt care problema ridicata de mine s-ar putea discuta. Va respect dreptul de a le ignora si a nu purta aceasta discutie. Aveti dreptate -- “nu imi place sa citesc altceva”. Pt a incheia intr-o nota funny -- observati mai sus comentariul Dlui Ilie Popescu -- nu este ca e almost humorous if it won’t be for real? ….

  • Gheorghe Campeanu

    @ a notarius

    Regret sincer ca v-am intristat. Mai putin daca v-am pus pe ganduri, o stare ce indeobste incita introspectia (nu ca asta incercam sau sugeram). Desigur, este destul de clar ca raminem de pareri diferite (asa cum fara urma de ironie “preconizam”), dar intr-un dialog civilizat si urban.
    Nu am avut de fel intentia sa va imput “idiosincrazii culturale” sau inclinatii anti-americane, si nu vad cum ati fi putut percepe astfel comentariul meu. Nu va cunosc si ar fi fost (deci) un act de aroganta sau totala lipsa de maniere din partea mea, sa fac acest soi de supozitii. Din perspectiva mea, dezacordul nostru este unul strict legat de episodul interventiei doamnei V. Nuland in sirul de evenimente din Ukraina si, in juxtapozitie cu proverbiala indecizie europeana (EU) in momente de criza.
    Va multumesc.

  • @Opodeldoc
    Ei, pentru SUA, von Braun a fost un fel de prada de razboi, americanii stiind exact ce iau, cum iau, de ce si pentru ce. Si el n-a fost singurul trofeu!

  • Dediu

    @Paul Schumer
    Corect e ”commentary”, cu doi de M, nu ”comentary” (cum scrieti dumneavoastra, la nr.26, in expresia, va citez, ”quality comentary”). Mai rasfoiti o gramatica a limbii engleze inainte de a da povete altora!

  • paul schumer

    @ Dediu -- you got love these language cops on blogs care te urmaresc pentru un “M”. It’a blog for for God’ sake ! -- not a PhD thesis ori NY YTimes, WSJ, asa cum am clarificat deja prea bine. Aceasta tafna levantina este o masura buna a incapacitatii din Ro. Evident ca pot sa dau povete -- caracterizarea pe care am facut-o sta foarte bine in picioare si am adus argumente spre deosebire de tafna mentionata. “Despre ce nu putem vorbi este mai bine sa tacem” (nu o sa dau sursa citatului pt ca as semana cu Dl Tismaneanu care drop quotes la fiecare alt paragraf) . . . cred ca vi se potriveste. ah aceste derizoriu romanesc . . .

  • Dediu

    @Paul Schumer
    “Worueber man sprechen nicht kann, darueber muss man schweigen”(Ludwig Wittgenstein: ”Tractatus logico-philosophicus”). Da, ”derizoriul romanesc” il asum si eu daca el inseamna, pentru d-voastra, cultura generala de specialitate, cunoasterea clasicilor literaturii si filosofiei europene, exprimare corecta, in scris, inclusiv pe bloguri, si in vorbire, curiozitate, capacitate de a iubi -- si a participa la -- discutiile fine + atitea altele. Va displace cum se interactioneaza discursiv pe acest blog? Luati-va scripca si cintati la alta masa, eventual chiar pe acoperisul locantei (dupa ce insa revedeti filmul ”The Fiddler on the Roof”).

  • nc

    @paul schumer:

    O întrebare… Sînteţi gata să muriţi oricînd pentru credinţele şi idealurile dvs.?
    Doar dacă răspunsul este „da”, reproşurile dvs. sînt justificate.

  • Dana (Mara)

    http://www.gandul.info/magazin/jurnalistul-ion-cristoiu-a-semnat-cu-realitatea-tv-12128961
    Poate cu stirea asta se mai consoleaza si @Paul Shumer ca sint sanse sa creasca calitatea la Realitatea prin cooptarea “jurnalistului” Ion Cristoiu. Nu ar fi exclus sa se infiga sa scrie si pe Vox Publica, numai si pentru a forta retragerea de pe platforma a unor voci incomode. Tactica asta a reusit multora, la Adevarul si la Dilema, iar deocamdata platforma Vox publica este singura unde se mai poate respira un aer curat. Dar se vede treaba ca iar se furiseaza gen(i)ul cristoiu acest cameleon al jurnalismului. Tot ce atinge se usuca si cade.

  • Paul schumer

    Dle Tudoran,
    Imi cer scuze ca va hijack wall-ul dar sper sa-mi permiteti sa le raspund celor 2 persoane de mai sus -- dana/mara si nc. Cred ca acestia sunt emblematici pt unele din metehnele Romaniei.
    @nc -- asta-i buna! Acum chiar trebuie sa mor pt ca imi doresc a more quality journalism & commentary? Mi se pare cel putin ipocrita cererea dvstra patetica dle nc. Adica nu mai putem face o critica asupra unor texte fara sa trebuiasca sa ne dam viata? Poate ar trebui sa va reconsiderati prioritatile si intelegerea generala asupra vietii si lumii.
    @ dana(mara) -- Ion Cristoiu ar fi trebuit sa dispara ca si jurnalist undeva la sfarsitul anilor 90′ cel tarziu. Acest “smecher roman” si-a avut poate, si spun poate doar in primii ani dupa 89′. Genul lui de “jurnalism” mi-a repugnat intotdeauna si imi aduce aminte de un alt asshole roman -- Silviu Brucan. Faptul ca inca mai exista si emite opinii cu pretentii de jurnalism spune multe atat despre Realitate TV cat si despre Romania. Cat despre opinia dvstra ca Vox Publica este “un loc unde se mai poate respira” spune ceva mai degraba despre locurile unde dvstra respirati. VPublica este in aceiasi masura respirabila in care este sa spunem Contributors. Cu foarte mici exceptii de ambele parti aceste “locuri” nu sunt respirabile si nu au credibilitate. Sunt mai degraba platforme ale umorilor personale ale diversilor advetsari ideologici. Serious journalims, commentary -- nici vorba. De aceea consider ca nivelul trebuie ridicat pt a-l face macar ….respirabil. Cu consideratie, PS

  • nc

    @paul schumer:

    Dvs. căutați răspunsuri care se află chiar în dvs. Trebuie doar să vă gîndiți că nu doar obiectul comentariilor fac parte din realitate, ci și înseși comentariile.

    Despre metehnele românești ați putea înțelege cîte ceva dacă v-ați gîndi mai întîi că în România se trăiește într-o altă matrice decît în US (adică… chiar e vorba de mere și portocale).

  • John Christoy

    @Paul Schumer
    Atentie la ”hipercorectii”, fratello! Nu se spune ”ca si jurnalist”, ci ”ca jurnalist”, pentru ca nu e risc de cacofonie la intilnirea dintre ”ca” si ”jurnalist”, asa cum e intre, sa zicem, ”ca” si ”caracter”. Il putem evita pe ”ca” follsind sinonime precum ”in calitate de”, ”drept” etc.

  • nc

    „face parte”… (scuze)

  • @ Paul schumer
    Sunt de acord cu dvs. in privinta degradarii presei in general, dar ma despart de felul in care o faceti acum si, mai ales, aici. Problema pe care o ridicati este una reala si asupra ei, in ultimii ani, si-au concentrat atentia nu numai Freedome House si Reporteri fara frontiere, ci si alte organisme nationale si internationale preocupate de subiect. Criza economica a dus, cum era de asteptat, la intensificarea razboiului economic, razboi ce a antrenat si presa care, in ultimii ani, s-a indepartat tot mai mult de standardele anglo saxone. Confruntata, pe de o parte, cu presiuni politice (jurnalisti din NY si Washington mi-au marturist ca, dupa nine eleven, oficialii americani le spuneau fara sfiala “cine nu e cu presedintele Bush face jocul teroristilor”.), pe de alta parte, subrezita de tot mai mari dificultatile financiare proprii, o parte semnificativa a presei fie s-a mutat cu totul in online, fie doar partial, daca nu cumva a ales calea tabloidizarii. Exista si solutia fuziunii (trusturilor de presa, agentiilor etc.), dar si cea schimbarii de actionariat – care, nu in putine cazuri, inseamna de fapt ”intoarcerea foii”. Editiile online cel putin, dupa cum ati constatat probabil si dvs., in ultimii ani ies binisor din standardele presei “quality”, chiar daca in editiile tiparite indepartarea de vechile standarde nu e atat de evidenta. Mai mult, tot mai multi publicisti, peste tot, in lumea larga, isi proclama dreptul la exprimarea unor puncte de vedere subiective, presa alunecand usor-usor spre un soi de solipsism cacofonic, ce ne duce cu gandul la parabola Turnului Babel. Revenind la online, in online ca in online, reglementarile lipsesc, comandamentele morale par superflue, iar la astea se adauga presiunea « postacilor », care colcaie in subsolul articolelor si care, Dumnzeule mare !, in majoritatea lor zici ca n-au pus mana pe o carte de logica, dar au rontait pe paine, din scoarta in scoarta, « Arta de a avea intotdeauna dreptate » a lui Schopenhauer, ba ca l-au studiat la f.f. si pe Sun Tzu.

    In acest tablou general, asupra caruia cred ca putem cadea de acord, exista -- indeosebi in blogosfera !- si oaze de normalitate, sau insule de normalitate, cum le spune dl Antonesei. Blogul de fata este una dintre ele, atat prin frumusetea stilului, diversitatea subiectelor, toate de actualitate si interes, cat, mai ales, prin impecabilitatea argumentarii. Cred ca si asupra acestui punct putem cadea de acord.

  • Doua modificari la postarea mea anterioara, daca nu va e cu suparare: una (o corectura) la inceputul si alta (o adaugire) la sfarsitul textului:

    1) Sunt de acord cu dvs. in privinta degradarii presei in general, dar ma despart de felul in care va exprimati acest punct de vedere acum si, mai ales, aici.

    2)Blogul de fata este prin exelenta una dintre ele, atat prin frumusetea stilului, diversitatea subiectelor, toate de actualitate si interes, cat, mai ales, prin impecabilitatea argumentarii.

  • nc

    @ No Name/DP:

    Vă amintiți zilele de imediat de după revoluție, cînd nu exista întrebare sau discuție tabu în raport cu puterea? Blogul d-lui Tudoran e un loc al bunului simț, dar nu al normalității (momentan nu există un astfel de loc).

  • @nc #45
    La ce revolutie va referiti?

  • L.L. Klitsckow

    @NO NAME/DP
    Cred ca ca domnul intervenient NC se refera la Lovilutia din 1989, dar nu bag mina in foc.

  • @L.L.Klitsckow

    toata lumea se refera la ea, dar nimeni nu stie de unde s-o ia… bag mana in foc,,, că gelu voican stie de unde s-o apuce,,, de unde si cantecelul “imi place geeelu…”

  • @ L.L. Klitsckow

    Exact asta mi-a trecut si mie prin cap si chiar ma intrebam de ce nu si-o fi deschis dl Tudoran blog pe 23 decembrie ’89 ?!!

  • nc

    @No Name/DP:

    🙂 Nu știu dăcă intrebarea e ironică sau pe bune, dar indiferent ce-a fost în ’89, experiența rămîne.

  • @nc
    Asa e, experienta ramane si ea ne-a marcat pe toti, intr-un fel sau altul. 🙂 Atunci am sperat ca dupa un sfert de secol vom fi mult mai departe decat suntem astazi, dar, comparativ cu acel trecut si cu framantarile
    (sangeroase, pe alocuri) din afara UE, nu stam chiar atat de rau cum am fi tentati sa spunem. Partea proasta e ca am intrat in capitalism intr-un fel prea original, cu u pret prea mare si, mai rau!, ca am intrat intr-un moment in care nici capitalismul nu mai e ce-a fost atunci cand doar ravneam la el, fara speranta ca vom mai ajunge sa-l “experimentam” la noi acasa.

WP Admin