≡ Menu

Domul din Milano și Domnul din Milano

Mai tot românul instruit știe câte ceva despre Domul din Milano. Cu mult mai puțini români – și aceștia doar dintre cei foooarte special instruiți – știu cam cine și ce este Domnul din Milano. Mulți dintre cei care intră în cel dintâi își fac cruce. Nu puțini dintre cei ce se uită la cel de al doilea își fac și ei cruce. Se spune că, de te uiți prea mult la cel din urmă, ori ai mari necazuri ori riști să te faci frate de cruce cu el.

O altă diferență între Domul din Milano și Domnul din Milano este aceea că domul este o catedrală – a Lombardiei – în vreme ce domnul din Milano este o funcție; a serviciilor secrete românești. Așa se face că domul este mereu unul și același, în timp ce domnul poate fi unul sau mai mulți; simultan sau pe rând. Depinde de agenda de lucru a serviciilor. Osteniți-vă să ajungeți la informații (ele există) despre ce a însemnat placa turnantă din Milano și veți afla numele multor personaje ce au fost pe vremuri Domnul din Milano.

Să fie vreun an de când serviciile au întărit puternic flancul mediteranean. Mișcarea a fost făcută pe principiul “Dacă americanii au, sau avut, o flotă atât de mare în Mediterană, e musai să avem și noi pe faleză un poloboc plin ochi cu borhot. Și-l avem. Deși se dă drept o sticlă  de Dom Perignon, 1995, White Gold Jeroboam, recipientul e un butoiaș plin ochi cu poșircă venită “pe surse”.

Vin alegeri și trebuie consolidat din timp și contrafortul din bazinul Padului. Răscruce a multor drumuri și interese văzute și nevăzute, zona trebuie exploatată – strategic și operativ – cu mare atenție. Numărul voturilor din zonă nu e de neglijat, cum nici “permebialitatea” la inginerii financiare nu e de lepădat.

După antrenamente susținute, fellowshipuri strategice, misiuni de lătrat 24 din 24, schimbări de muștiuc în funcție de decibelii și abnegația necesară etc., pachetul de suflători interni capătă aripi externe. Fiți pe fază și vă veți dumiri cu privire la detaliile proiectului.

Sunt ani buni de când prietenul meu, milanezul Maurizio Pollini, a luat trei dintre prietenii săi — Carmen V., Bruno T. și subsemnatul – la un concert al celebrului său văr, marele pianist cu același nume – Maurizio Pollini. După concert, am fost invitați la un dineu oferit de Sergiu Celibidache, pe atunci conducător al Filarmonicii din München, în cinstea pianistului.

 

Ilustrație & Copyright 2011 - DION

La un moment dat, un domn foarte interesant (ieri ca și astăzi) a venit să-l felicite pe maestrul Pollini. După ce domnul cu felicitările s-a îndepărtat, Pollini i-a șoptit ceva vărului Pollini. Acesta a zâmbit și mi-a spus “E un compatriot de-al tău”.

Mirat (și în mare necunoștință de asemenea cauze pe atunci), l-am întrebat “Și cine e?” “Domnul din Milano”, a răspuns prietenul meu, pe atunci deja foarte apreciat funcționar la o mare bancă milaneză. “Și cu ce se ocupă la Milano?”, l-am întrebat, ușor nedumerit. “Cum cu ce? Cu ce se ocupă ei toți… În rest e… diplomat, economist, teolog, finanțist, meloman, investitor,  filozof, mă rog, în funcție de împrejurări.”

Ce-mi veni cu amintirile astea?

E vară, am un presentiment și mi-e dor de Maurizio, Carmen și Bruno. Acelora dintre dumneavoastră neinteresați de politichie și serviciile ei aferente, dar melomani, le recomand cele 13 CD-uri scoase pe piață de Deutsche Grammophon în 2002 spre a marca cei 60 de ani împliniți de marele Maurizio Pollini.

Sau, măcar închideți ochii, ascultați această nocturnă de Chopin și imaginați-vă că doar Domul din Milano există, în vreme ce  Domnul din Milano e o ficțiune.

 

  • Frumoasa amintire.
    Chiar daca “amintirile ma urmaresc, amintirile ma chinuiesc”, refrenul unui cantec romanesc 🙂

  • lucid

    Un remake dupa “Omul nostru din Havana”?

  • Dorin Tudoran

    @vasgar

    amintirea ca amintirea, dar “refrenul” care se tot repeta, indiferent de cine tine hatzurile, face prapad…

  • Dorin Tudoran

    @lucid
    NUP! Omul este al altora, nu al meu, iar orasul nu e… Havana.

  • Scrieţi fenomenal şi în planuri subiacente care duc deliciul cititului spre cote, scontat, intense. Vă mulţumesc!

  • Dorin Tudoran

    @Doru

    Știu și eu? Mi-ar plăcea să fie adevărat ce spuneți, dar prefer să am îndoieli. Cele bune.

  • @Dorin Tudoran. Macar de ar exista doar “Domnul din Milano” Cred ca fiecare ambasada are propria echipa formata din acesti tip de domni.

    @Lucid “Omul nostru din Havana” este doar un nume sau gura pacatosului …… 🙂

  • @) Dorin Tudoran

    Textul este superb, cu acest bine dozat contrapunct intre sublim si abjectie. Daca ma la cea din urma, dupa cum descifrez eu textul, inteleg ca serviciile fac anumite reasezari in vederea alegerilor de la anul si de peste doi ani. Cum stim cine controleaza serviciile, ne putem imagina in favoarea cui vor face jocurile. Din ce-am citit, inteleg ca Domnul din Milano de pe vremea minunatului concert, era filosof, teolog etc. Banuiesc ca tot un obraz subtire, aparent, ca de gros trebuie sa fie gros, vor trimite…

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei

    Era, probabil, mai mult economist, in sensul ca a “economistit” foarte multi bani…

  • InimaRea

    Cu aerul că habar n-aş avea că-mi fac reclamă mascată, vă prezint un fragment dintr-o chestie pe cale de apariţie, unde şi despre funcţii din astea e vorba. Nu de alta dar să vă faceţi o idee de cît de greu e să te califici pentru funcţia Domnul din Milano, de consul (general) în general, care-i de general, să fie clar!
    “Autoconsultaţia are întotdeauna efectul scontat: se limpezeşte imaginea de sine, adînc şi atent încorporată. Virtuos sau virtuoz, aceasta este alegerea. Oarece virtuţi s-au mai păstrat, pînă şi vîrtutea mai zvîcneşte cînd şi cînd, dar cu „interpretarea” n-am stat bine niciodată: mie-mi daţi partitura, nu mă fluieraţi după ureche! De parcă ei ar fi fraieri, să-ţi dea în scris ce şi cum. Păi mai făcea omul acela atîţia bani dacă emitea o circulară: orice cadru aflat la post cotizează cu 500 $ anual. Şi nici nu mai ajungea general chiar pe vremea lui Jeepanu, care habar nu avea de aşa manegement, dar ştia cine trebuia, şi abia asta conta cu adevărat. Ia să fi fost eu în locul lui, aş fi avut obrazul să-i spun lui Vali – cu care am bătut mingea şi băut berea, la tinereţe – alo, ia aliniază-te! Bineînţeles că n-aş fi avut, şi tot bineînţeles că ei au avut dreptate: ăsta nu are ce căuta la un asemenea nivel.
    Cum spunea Stelică despre Bebe? Îţi scria o dată, îţi scria de două ori, şi dacă vedea că nu te ducea capul, cerea din altă parte echipamentul de tenis – 2.500 $, mare scofală! Dar nici tu nu mai pupai a doua oară misiune externă. Ce dracu’ domn’e, noi îi trimitem să lucreze pe bani adevăraţi, iar la noi – nimicuţa-nimicuţa? Păi, întîi şi-ntîi: cafeaua, whisky-ul, ţigările – mocca, asta-i clar. Apoi, au voie cîte o maşinuţă pe an, fără vamă? Ei, dacă au, avem şi noi voie o maşinuţă supărată -- tot pe an, of course! Noi sîntem cîţiva, iar ei – sute. Cinstit? Absolut!” (Damele din pălărie)

  • Pai ce s-ar mai alege, dupa ce vom alege, de doamna Calistru, ori de Amprenta cu Focoase, ori de Voinic Servitorescu, ori de Pupinievici, ori de Pupineanu, daca nu ar exista cate un astfel de “domn” aproape langa fiecare dom? (Basca la intern, mai abitir ca “odinioara”: pomul si “domnul”!)

    Cred ca ati aflat ca “domnilor” tocmai li s-a marit bugetul. A dat Domnul bugetar suprem si sef al bugetului de criza! Just in case… ca nu cumva sa-i apuce pe “domni”, in campanie, vreun carcel de scrupul moral ori vreo crampa de suceala

  • Dorin Tudoran

    @InimaRea

    Interesant dar mizele la care ma refer sunt cu mult, cu foarte mult peste “plocoanele” in echipament de tenis ori fie chiar si intr-un Alfa Romeo. Este vorba de o încredere de nezdruncinat între “părțile contractante”…

  • Ce-ar fi sa ascultam si nocturna a noua: rel="nofollow"> .

  • Dorin Tudoran

    @Vasile Gogea

    Pai, s-o ascultam, Vasile draga!

  • Radu Humor

    @Dorin Tudoran :
    “Deși se dă drept o sticlă de Dom Perignon, 1995, White Gold Jeroboam, recipientul e un butoiaș plin ochi cu poșircă venită “pe surse”.

    Mai nou se bea :
    Vinul săptămînii: Sole Merlot Rose 2010
    O posirca mult mai tare, ca deh, nu numai vinul intareste organul,
    ci si functia 😉

  • Dorin Tudoran

    @Radu Humor

    Sincer: nu stiu nimic despre vinul la care va referiti. Dar daca nu v-a placut, asta e. Evitati-l.

  • Daca_nu_nu

    Aşa-l cheamă? „Domnul din Milano”? Eu credeam că e portarul hotelului. Nu, nu la Milano, ce-i drept. Aici, la noi. Eram mai mulţi, după cină, la ţigară, tolăniţi pe fotoliile din holul hotelului… Şi povesteaaam de mama focului, despre şcoală, că despre ce altceva să discute profesorii?… Un domn la costum stătea la câţiva metri de noi, sprijinit de spătarul unei canapele şi se uita la televizor. Credeam că aşteaptă pe cineva şi începusem să mă întreb dacă aşteaptă un bărbat sau o femeie, apoi mă pusei pe întrebat (pe mine, mă, m-) din ce direcţie va să vină persoana aşteptată, apoi dacă nu cumva era din grupul nostru şi aştepta să-l chemăm lângă noi etc. Şi-ntreb cu voce joasă pe unul din grup: Cine e Domnul? Răspuns sec: Nu ştiu! În momentul acela, Domnul a dat televizorul mai încet. No, zic, ce om politicos, sacrifică tonul televizorului numai să nu ne deranjeze discuţia. La care un domn din grupul nostru zice: Dă-l în pizda mă-sii! Vaaai, zic, ce urât! Dacă-i portarul hotelului? Hohote.
    Nu vreau să văd Domul din Milano. Mai bine mă uit la el în poză.

WP Admin