≡ Menu

DOINA CORNEA

Astăzi, doamna Doina Cornea împlinește 88 de ani.

 Reiau mai jos și aduc la zi un text publicat în urmă cu doi ani.

Photo and © Brun I. Hagen, rafto.no

Photo and © Brun I. Hagen, rafto.no

Gata, întotdeauna, să-și asume solidaritatea cu cei care îndrăznesc să spargă un tabu politic, uitată, deseori, de promotorii solitarității românești de ieri și de azi, Doina Cornea rămâne pentru mine aceeași personalitate extraordinară – onestitate, curaj și generozitate.

În 1984, Europa liberă serializa eseul meu Frig sau Frică? Sau despre condiția intelectualului român de azi (apărut în revista pariziană L’Alternative, sub îngrijirea lui Mihnea Berindei, traducere – Marie-France Ionesco) în care scriam și despre solidaritate vs. solitaritate. Din acel moment, necazurile din viața mea aveau să se multiplice în progresie geometrică.

După o săptămână, două, într-o seară, Europa liberă avea să difuzeze textul unei scrisori deschise semnată de Doina Cornea. Titlul scrisorii spunea totul – Mă declar solidară cu Dorin Tudoran. De puține ori în viață am fost mai emoționat decât în seara aceea.

Printre primele fotocopii ale documenteleor pe care mi le-a trimis Vlad Georgescu de la München, după ce reușisem să scap cu viață din România și să încep o altă viața în Statele Unite, se afla și cea a scrisorii Doinei Cornea.

doina cornea 1_0004

IMG_0001

Când situația mea devenise cu totul critică, Doina Cornea a luat o parte din banii săi (nici ei nu-i prisoseau…), a făcut o colectă printre prieteni și cunoscuți și a încercat să-mi trimită acei bani, din care să pot supraviețui o lună, două.

S-a adresat unui scriitor clujean, despre care aflase că îmi este prieten, rugându-l să facă ce știa el mai bine ca banii să ajungă la mine. Prietenul a făcut ce știa el mai bine – a refuzat, arătându-se speriat ca de ciumă și sfătuind-o să abandoneze asemenea inițiative.

Ce nu știam nici eu, nici Doina Cornea, în acea perioadă, era că prietenul meu clujean avea un prieten mai bun decât mine la București — colonelul de Securitate Ilie Merce, unul dintre cei direct implicați în asigurarea izolării și reprimării mele.

Refuzată, Doina Cornea a încercat să facă a-mi parveni banii colectați printr-un detur care trecea prin Păltinișul lui Constantin Noica. Banii nu au ajuns nici la Constantin Noica, nici la mine. Probabil că s-a mâncat bine din ei la restaurantul MAI din capitală.

În timpul campaniei electorale pentru Cotroceni din 2009, Doina Cornea și-a anunțat opțiunea pentru unul dintre finaliști. Revoltată de opțiunea dnei Cornea, o “intelectuală publică”, membră a camarilei (departamentul “diplomație culturală”) celuilalt finalist, a luat-o bine la refec.

La douăzeci de ani de la căderea dictaturii lui Ceaușescu, cea care își pusese viața la bătaie înainte de 1989 pentru ca toți românii să aibă dreptul de a spune ce gândesc pierdea dreptul de a avea o opțiune. Semn că de la javrele unei epoci la javrele altei epoci, tranziția era deja fapt împlinit.

Ultima oară am întâlnit-o pe Doina Cornea în urmă cu doi ani. Am vizitat-o împreună cu Vasile Gogea. Am găsit-o la aceeași adresă-țintă a Securității lui Ceaușescu (Str. Alba Iulia nr 16), împuținată de ani, mărunțită de dureri, dar la fel de atentă la ce se întâmplă.

Vorbind de una și de alta, la un moment dat Doina Cornea ne-a întrebat: “Spuneți-mi, vă rog, eu ce ar trebui să fac pentru ca…?” Vasile și eu ne-am uitat unul la celălalt cu o uimire de care nu ne mai credeam în stare.

Am mângâiat-o pe mână și i-am spus: “Doamnă, nu trebuie să mai faceți nimic. Ați făcut mai mult decât noi toți. E timpul să mai facă și alții.”

Știm ce a făcut Doina Cornea pentru noi. Noi ce am făcut pentru Doina Cornea?

Azi, cu acceași emoție și recunoștință ca în urmă cu 33 de ani – Sărut mâinile, doamnă Cornea!

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

  • Liviu Antonesei

    Da, sărutăm mîinile Doamnă Cornea…

  • Pingback: La Mulți Ani, Doamnă Doina Cornea! | @ntonesei's blog()

  • Valentin Feyns

    Ma ridic in picioare, imi scot palaria si spun cu voi: Sarut mana, doamna.

  • DG Ontelus

    gând pios// fiindcă au surzit conștiințele/ procesul s-a transferat vorbirii/ încât sonora consoană d a devenit t/ iată de ce solidaritatea faimoasă/ care ne salvează îndeobște/ în momente critice/ a dispărut din avutul obștesc/ ajungând stingheră solitaritate/ singură în tăcerea asurzitoare a cetății/ acea voce a conștiinței semnalează/ că nu este totul pierdut/ și că îți poți pierde viața/ dar sufletul să-ți rămână demn/ speranța este atunci când sufletul învinge zgura vieții/ căci moartea oricum nu există

  • Dezideriu Dudas

    Mă bucură să aflu că atunci ați fost și in “a-casa noastră”, fiind din nou impresionat de curățenia…..care, fără „măcelarie”, e garantată….Ne trebuie insă un miracol ( Gheorghe Bratianu – “O enigmă și un miracol istoric: poporul roman” -1940 ) pentru ca România să (re)vină în “a-casa globală”. În globalism nu poți păși ca a-casă fără “măcelarie”….
    La mulți ani d-nă Doina Cornea !

  • Vasile Gogea

    Nesfîrșită recunoștință!

  • Codruta M Nedelcu

    Pai… observand in nenumarate randuri cam ce-i in capu’ “intelectualitatii romane”, eu mai degraba inclin sa cred ca banii aceia au fost mancati chiar la… Paltinis 3:)
    Cat despre D-na Cornea… poate era bine sa-i dati ocazia sa se simta cat mai utila 😉 Ii urez si eu “La multi ani!” 🙂

  • DG Ontelus

    responsabilitatea// este individuală/ să nu aruncăm cu etichete generalizări diversiuni/ nu există femei intelectuali români/ ci acea femeie acel intelectual acel român/ atât

  • Virgil Glavan

    La multi ani Doamna Doina Cornea.

  • AT

    2 pagini, și încă 2 pagini în stadiu de lucru, cu intenția de a restaura câteva idei-valori, au impus regimului. Tocmai ”netrecerea pe curat” mi se pare revelatoare, despre atmosfera și starea de spirit din epocă, mult mai mult decât sprijinul, real, oferit de cei care au înțeles pericolul. Și care au înțeles că publicitatea, cunoașterea este un scut, căruia de fapt nimeni nu îi știa rezistența.
    Ideile au impus, dar omul a impus mai mult. Poate dovada constă în aceea că afectele unora au rămas aceleași, ca după o traumă neconștientizată, spre deosebire de cei care au fost ei înșiși și care pot vedea, și azi, că violența simbolică este devastatoare, pentru purtătorii ei, în primul rând, pentru că este valoarea lor unică.
    Publicitatea și solidarizarea au fost salvatoare, dar cred că nu mai mult decât atitudinea constantă a celor implicați. Atitudine greu de înțeles, chiar și azi, când libertatea este pe toate gardurile, afișată.Aș vrea să fiu ironic și să îmi exprim speranța că acești oameni vor rămâne nedecorați de statul adjectivat român, intens decorator al stâlpilor săi travestiți.. Ar însemna că totul a fost în zadar.Dar asta este o părere cam prea particulară, de aceea excesivă.

  • DG Ontelus

    Valoarea excepțională a personalității în cauză derivă din păstrarea cvasi-intactă a capitalului de imagine dobândit în predecembrism. Chiar dacă a intervenit în câteva momente importante ale postdecembrismului, exprimându-și răspicat opinia, este evident că nu a urmărit favoruri economice, politice, simbolice, iar acest fapt incontestabil credibilizează în cel mai puternic mod demersul său civic, pre- și postdecembrist. Această dăruire de sine care nu urmărește în vreun fel eventuale recompense este nu doar semn al unei conștiințe exemplare, al unui caracter impecabil, ci chiar indiciu de eroism. Chapeau!

  • Remarca dumneavoastra este foarte nelalocul ei. Pacat

  • Tudor I. Oprea

    Cred că una dintre probleme este neînțelegerea, în sensul larg. Pur și simplu, verticalitatea și integritatea Doamnei Cornea sunt complet străine, adică de neînțeles, pentru cei mai mulți. Nu numai pentru români -- verticalitatea e străină peste tot.
    A fost marginalizată pentru că nu a fost înțeleasă. Păcat.
    Îi doresc numai bine.

  • DG Ontelus

    Pentru că traumele trecutului totalitar încă mai sunt vizibile, deși unii sunt negaționiști, iar alți pur și simplu naivi, nu poate fi decât binevenită acțiunea recentă a IICCMER, care, potrivit activenewspunctro, ,,a depus o sesizare penală cu privire la tratamentele la care au fost supuși copiii instituționalizați pe care regimul Ceaușescu îi considera «nerecuperabili»”. Ar fi vorba despre 771 de minori, număr provizoriu, care ar fi murit în urma unor rele tratamente, aplicate în căminele de la Cighid, Păstrăveni, Sighetu Marmației. Paradoxal și trist, circumstanța agravantă în acest caz este interzicerea avortului în regimul predecembrist, după faimosul decret din noiembrie 1966. Meditând la situații de acest fel, răul din lume devine explicabil, deși condiția umană își afirmă astfel vulnerabilitatea și nimicnicia, o dată în plus, dacă mai era nevoie. Probabil că organele competente vor da curs sesizării; în ceea ce mă privește, cei responsabili de atrocitățile eventual probate nu aș vrea să fie închiși, ci doar să fie cunoscuți și să prezinte interpretarea lor, deși legile în vigoare atunci au fost, probabil, încălcate, în acest caz. Unul dintre multele fapte care determină legitimitatea momentului istoric 1989 este și transparența referitoare la asemenea atrocități, precum și probabilitatea mult mai mică decât înainte ca ele să se petreacă. Sigur, nu mai putem să ne facem iluzii în legătură cu nimeni și nimic, dar acest demers al IICCMER îl consider demn de menționat și de salutat.

  • DG Ontelus

    Sărbătoarea creștină a Pogorârii Duhului Sfânt (Rusaliile) să aducă în sufletele oamenilor pace și înțelepciune! Doamne ajută și ne iartă pe noi, păcătoșii!

  • Probabil mi-i un defect, dar nu pot sui oameni pe vreun soclu.
    Asta pentru că-i știu oameni -- cu bune și rele.

WP Admin