≡ Menu

Dincolo

– de ce credem despre cine are dreptate și cine nu, despre un partid, despre o alianță, despre un om politic, despre motive de dezbinare, despre jocuri de culise etc., un guvern căruia propriul partid îi retrage sprijinul politic e sortit să cadă chiar și în România – cu sau fără moțiune de cenzură. Punctum.;

– de idiosincrazii istorice (față de Dragnea), simpatii suspect-subite (față de Grindeanu) și pseudomotive, un Cabinet Grindeanu lipsit de sprijinul partidului care a câștigat alegerile parlamentare ar fi fost o romantică, dulce contradicție în termeni electorali. Punctum.;

– de siguranța oraculară a tonomatului răsuflat Traian Băsescu (“Viclenia de tip Teleorman nu ține loc de inteligență”), viclenia de Teleorman s-a dovedit astăzi mai inteligentă decât viclenia de Basarabi-Murfatlar;

Desen & © - Ion Barbu

Desen & © – Ion Barbu

– de ce uruie tonomatul Traian Băsescu despre UDMR și de simpatiile ori antipatiile noastre față de Uniunea maghiarilor, aceasta se dovedește, constant, singura structură politică din România care știe ce vrea, luptă organizat pentru ce vrea și dovedește un vizibil grad de coerență;

– de poziția Ralucăi Turcan în PNL (Prim-vicepreședinte pentru comunicare) și mai ales în pofida poziției respective, doamna Raluca Turcan comunică mai rău decât o făcea tovarășa Poliana Cristescu;

– de cooptările istorice (Gigi Becali, Petre Roman), PNL scrie astăzi o altă pagină de istorie prezentându-l în Parlament pe deputatul Corneliu Olaru deghizat în Corneliu Zelea Codreanu – “a o face de oaie” intră de azi printre “artele liberale“;

– de victoria de astăzi, PSD de rit Dragnea nu doarme pe roze, ci doar pe ghimpi – va veni și momentul în care va arăta ca o stropitoare.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Vasile Gogea

    Ce nu înțeleg eu din transmisia directă a spectacolului de teatru absurd prilejuit de „moțiune” e de ce s-a aplaudat la final, la anunțarea rezultatului votării?

    Pînă și fotbaliștii (profesioniști), atunci cînd schimbă clubul, nu se manifestă prea intens cînd se întîmplă să marcheze în plasa fostei echipe, la prima confruntare directă!

    În „meciul” Dragnea vs. Grindeanu, oricum, oricare ar fi „înscris”, tot autogol ar trebui să fie consemnat…

  • Ai zis “fotbalistii profesionisti” si cum politicienii in cauza numai profesionisti nu sunt, nu ai motive sa te miri, Vasile draga…

  • DG Ontelus

    boema artistului// au prăbușit atunci și marca/ și laura a lui petrarca/ dar s-au certat fără rezon/ romy schneider alain delon/ ieri azi și mâine tot la fel/ e ‘bolero’ maurice ravel/ eu la trădări n-achiesez/ maestru-mi este velasquez/ și chiar de-i vară tot mi-e frig/ când mă gândesc la edvard grieg/ ce-i inutil rapid arunc/ aplic metoda peter brook/ pasiența vezi că nu îi iese/ îl consolează hermann hesse/ calm contemplai lumea din tren/ urma să joci ceva ibsen/ și-ți aminteai de-atunci ehei/ niște secvențe pe broadway/ deci ori mai vesel ori mai trist/ conta ca mare eseist/ se bucura că tot trec anii/ era sculptat de modigliani/ s-a-mpotmolit puțin pe drum/ apolodor gellu naum

  • radu calin cristea

    Bine că am scăpat cu viață. Măcar nu ne plictisim. N-ar trebui, în fond, să ne supărăm pe o țară unde standardele absurdului rămîn foarte înalte. Teleormaniacul Dragnea și-a cîștigat deja un loc de veci în istoria PSD. Istoria cu Grindeanu e mai complicată. Băiatul trîntea meciuri. Juca la alții. Orice partid ar fi procedat la fel, cu tot penibilul de rigoare. Ponta a reușit, în fine, să-și rupă gîtul politic. A trudit din greu la chestia asta încă din campania electorală. PSD cu Dragnea în frunte nu rezistă. Orice alianță cu UDMR e pe muchie de cuțit din motive de electorat rromân verde. În dosarul „Bombonica” nu-i dau nicio șansă lui Dragnea. Abia apoi începe distracția.

  • DG Ontelus

    bâlba savantului// îmi plac gogoșile mai calde/ și ribozomul lui palade/ sunt câțiva oameni ce aleg/ incertitudini heisenberg/ și învăța ca bun elev/ tabelul lui mendeleev/ deci a rămas acum pe ring/ acea mașin-a lui turing/ istoria e un compot/ bucătărit de herodot/ iar geografia-n ritm cazon/ e redactată de strabon/ rezolvi greșeala stângului/ cu ‘măreția dreptului’/ ești de la cercetări penale/ ai bază-n științele sociale/ te înconjoară doar milogi/ ai o scăpare-n filologi/ crezi că-i un text cam prea acid/ ia geometria euclid

  • Dosarul “Bombonica” s-ar putea dovedi bomboana de pe coliva politica a dlui Dragnea…

  • AristotelCostel

    Bănuiesc că sunteți la curent cu motivarea CCR. E, așa, un fel de ghinion, nici mic, nici mare, dar pentru sistemul abuziv securist.

  • DG Ontelus

    bârfa inginerului// te face realitatea paf/ consultă doct un topograf/ ți-e dor de niște aberații/ prestezi telecomunicații/ vezi soarele mai blând afară/ inginerie financiară/ ai observat ceva bolgii/ erau biotehnologii/ consumi voios pe veresie/ ești specialist în energie/ mergi când la bal când la spital/ dac-ai în spate-un arsenal/ deci ai răbdare stai o tură/ te-ajută și-o infrastuctură

  • AristotelCostel

    Nu înțeleg toleranța… elitelor ‘telectuale pentru periorativul… teleormaniac.

    Pe mine să mă scuzați dacă aveți preferințe securiste, dar scriitor ca Marin Preda nu vom mai avea. Și are origini teleormaneze.

    Noica, Gala Galactian, Zaharia Stancu, numai teleormanezi.

  • Ultor

    In Romania nici nu mai conteaza cine castiga sau pierde alegerile…De fapt le pierd toti. In Romania decizia suverana apartine serviciilor care au infiltrat tot mediul decizional la nivel formal. Traim mult mai intens astazi in formula statului captiv, cu sisteme de forata supranumerice si discretionar remunerate….Votul a ajuns o forma perfida de cvasi legitimare a acestei democratii cu adevarat originale….

  • AristotelCostel

    Au marcat în poarta Securității cu toate că_căpitanul echipei juca pentru Securitate.

  • DG Ontelus

    briza îngerului// oglinda pământului/ teama fulgerului/ hrana cerului/ taina dorului/ unda fluidului/ iluzia noului/ ruina vechiului/ speranța omului

  • Sunt

  • Măi, nea Aristotel, nu cumva ești umbra fostului gheneral de Securitate Aristotel Stamatoiu? Să te scutim? Ești ca și scutit.

  • James

    Dincolo …
    de un moment politic efemer sau dupa trecerea lui, am putea reflecta daca episodul in sine merita din punct de vedere legislativ o dezbatere mai aprofundata, o discutie sistemica cum se mai spune, daca reprezinta sau poate deveni o speta in a carei clarificare este necesara implicarea sau interventia curtii constitutionale. Poate gresesc si-n cazul acesta solicit anticipat sa fiu iertat, dar nu reusesc sa deslusesc dupa propriile capacitati foarte limitate care mai e utilitatea unui premier daca adevaratul factor decizional este seful partidului majoritar ? sau ce se intampla in cazul in care partidul majoritar nu reprezinta totodata si majoritatea dintr-o coalitie de guvernare ? mai este indriduit seful partidului majoritar sa numeasca sau sa retraga premierul de la sine ? Insa cel mai aprig ma iscodeste intrebarea, de ce ar fi cineva onest interesat sa intre intr-o relatie de tip Vlas-Vantu, in care primeste verbal, fara niciun angajament scris, dispozitiile de la seful partidului majoritar, dar semneaza si raspunde inclusiv penal pentru ele ? Repet conditia: sa fie onest ! Fara a intentiona nicidecum o ironie intreb, cine-si doreste sa devina pacaliciul in capul caruia se sparg toate la o adica ? As fi recunoscator oricui binevoitor care m-ar trimite rusinat si de urgenta in banca mea, explicandu-mi succint inutilitatea intrebarilor mele.

  • James

    Si dincolo …
    de potriveala prenumelui, sub aspectul sobrietatii aparitiilor publice, un Corneliu Zelea Codreanu poate fi comparat cu unul ce pare a fi un fugitiv (sau razletit) din ansamblul “Calusarii Patriei” ?

  • DG Ontelus

    extaz erotic// despre iubire mai toți ar spune/ că împlinirea vine odată cu săvârșirea/ acelui rușinos și vinovat act/ greșit/ fericirea în iubire stă în acele secunde minute ore zile cel mult/ în care ai chipul persoanei iubite în suflet și plutești/ acel început îndrăgostirea ca atare la debutul său/ restul e conform triadei binecunoscute/ rutină rugină ruină/ așa că dragii mei nu că vreau să spun dar vă zic/ că paradisiac e orice început al iubirii inclusiv/ asta nu înseamnă că poți repeta de prea multe ori experiența/ totuși sufletul în trup are energii limitate și nu suportă decât de câteva ori/ pe parcursul unei vieți această vrajă indescriptibilă imprescriptibilă/ dincolo veți înțelege/ aici mai nimic nu-i de înțeles

  • Cinicul de serviciu

    Cred ca va iscodesc niste intrebari cam dificile. Mi se pare ca vin de la un sceptic, ca sa nu spun un cinic (mi-am rezervat acest pen-name).
    In cea mai veche democratie moderna, cea westminsteriana, oamenii aleg un deputat si nu un prim-ministru. Prim ministru devine mai totdeauna seful partidului majoritar. Uneori acest sef este detronat fara alegeri de catre membrii partidului alesi in parlament, NB, nu de toti membrii partidului (vezi cazul Margaret Thatcher eliminata de John Major si Michael Heseltine). Acest sistem functioneza in mai toate tarile de limba engleza, mai putin USA, unde cetatenii aleg un presedinte investit cu mult mai multa putere, care este si prim-ministru, si care nu este in mod necesar si seful partidului si nu trebuie sa cumuleaze si cele mai multe voturi populare.

    Noi romani am adoptat un sistem mai aproape de cel francez, cu un presedinte semi-autoritar, un prim minstru numit discretionar de partidul invingator in alegeri, fara a fi ales de nimeni. Am uitat sa spun ca in sistemul westminsterian, singurul mai aproapiat de idealul democratic (neatins pana azi nicaieri), nimeni nu poate fi membru al guvernului decat daca este mai intai ales in Parlament. A fi ales prin vot popular nu asigura si competenta, dar asta este déjà o discutie mai lunga. Pot doar sa amintesc ca britanicii au fost cei care pus bazele unui civil service format din profesionisti si care asigura spatele celor din guvern (civil service admirat pana si de AH). Membrii civil service nu sunt schimbati tam-nesam la fiecare 4 ani cand un nou prim-ministru se muta la no. 10. De aceea cred ca sistemul westminsterian este de departe cel mai solid, nu poti avea un prim-ministru sau un ministru parasutat direct din Consiliul local Craiova sau din redactia A3 (ca sa nu mentionez si alte localitati mai glorioase de pe alte meridiane).

  • James

    Multumesc pentru explicatii si pentru timpul sacrificat !
    O, da, de obicei scepticul se considera singurul realist si nici eu nu fac exceptie. Este si ferma mea convingere, una dintre ele, ca daca un anume ceva este si numai teoretic posibil, fie si cu cele mai scazute sanse de reusita, e doar o chestiune de timp pana cand primul o va si incerca si-n practica si tot doar o chestiune de timp pana cand toti ii vor lua exemplul si vor proceda aidoma. Mai bine nu interzici marul, ci te asiguri ca nimeni n-are cum s-ajunga la el ! 🙂 Cat de mult ma insel ? Este Grindeanu primul personaj-paratrasnet, primul sacrificabil, cu simpla sau dubla comanda, n-are importanta, din istoria ultimilor 20 -- 25 de ani ? Nu, in povestea asta nu ma regasesc nici sceptic, nici naiv, in schimb in sperantele mele ca cineva ar fi interesat in ridicarea unui firewall legislativ solid care sa puna capat unor practici-virus da. Sincer sa fiu m-ati surprins destul de mult, eram foarte sigur ca nimeni nu-mi va raspunde (deh, scepticismul are si partile lui rele !), fie din motive rezonabile de timp, fie din lipsa de rabdare sau din oricare, la o solicitare bazata oricum doar pe curtoazie, insa cel mai mult scontam pe faptul ca pe roman nu-l ma captiveaza de mult nimic altceva decat sa urmareasca momentele in care isi dau capete in gura intre ei cei din clasa sabotatoare, o nevoie de sange si de-nteles vizavi de o clica, o casta, care l-a condus doar spre ruinare. Daca paine nu e, circ sa fie ! Nu-l condamn, cum nu ma condamn, de ce s-ar mai lasa amagit de o legislatie ajutatoare ? Una pe care s-o-ncalce ca-ntotdeauna ei ? Totusi, trebuie sa vedeti un strop de optimism si-n mine si-n aceasta de vreme ce-n fata unei hidre inca ma mai gandesc cum s-o dezechilibrez, sa-i tai cumva picioarele de spirjin sau s-o musc de coada stabilizatoare, oricum altceva decat sa-i tai din capetele de la sine crescatoare. De asta ma gandeam ca poate ne ajutam cumva cu legea. (n.b. nu in ultimul rand ar trebui sa ne fie de fapt stea calauzitoare).
    Intorcandu-ma la randurile dumneavoastra trebuie sa recunosc ca zburati prea sus fata de mine, n-am cunostinte de sociologie. Nu-mi ramane decat sa rezum poate prea brutal filozofia democratiei westminsteriene la “Da-i omului ce-a vrut initial sa cumpere si nu marfa pe care vrei tu, ca vanzator, sa i-o bagi anevoios pe gat”. In ce masura e asigurata astfel democratia nu stiu, dar e oricum una mai onesta si mai apropriata de reprezentativ decat a noastra. 🙂

  • Cinicul de serviciu

    Ultimul dvs paragraf necesita un caveat. Nici un sistem reprezentativ (ma cam feresc sa folosesc cuvantul democratie) nu poate asigura ca alesul, odata in Parlament, va reprezenta vointa celor care l-au trimis acolo. Si asta se intampla chiar si in sistemul westminsterian, pe Dambovita, pe Loara si pe alte rauri.

  • Dezideriu Dudas

    De unde celebra butadă oltenească, „ce de Jii”…., care-l aduce pe d-nul Tudoran cu a sa „Ieși-re” a tragediei Absurdistanului la „mare” ( „Jii” originari…), la a doua Mică Unire ( „Coloana infinitului” impune….), între Moldova și Țara Românească, de data asta via Westminster…Rămâne Transilvania . Știm însă de la Eminescu că „democrația noastră este asezată pe râuri” ( o preluare aproximativă ), așa că „nu vor scăpa” nici Someșul nici Mureșul….., e drept, la ele fiind vorba de a treia a unire…., Unirea cea Mare. Voi reveni in week-end esențializat. O surpriză plăcută extensia tehnică referitoare la autoritatea exercitarii actului politic. Cred însa că e vorba de un nadir și nu de un zenit….Dacă până acum a contat „Jocul secund”, sper că în viitor va conta „Jocul terț”….Pe „noul Ion Barbu” se pare că deja-l avem, DG Onțelus. E drept, seamănă și cu bădia Mihai și cu Ionică din Ieși, dar cam așa a evoluat realitatea. Seamănă cu toate-alea….

    Entuziastu’ de după serviciu

  • DG Ontelus

    clima tv// apreciezi că-i foarte cald/ doar n-ai semnat acordul/ mă simt ca-n insule svalbard/ m-atacă puțin cordul// dar în vacanță unde mergi/ întreabă toți burghezii/ contează putina s-o ștergi/ și-un ‘testament’ arghezi// și drept să-ți spun eu nu prea gust/ umorul tău macabru/ învederam că totu-i just/ ca-n hoffmann cu cinabru// așa că dacă te-nfierbânți/ și crezi că nu ți-e bine/ ai rezolvarea-n ‘las fierbinți’/ tv-ul e cu tine

  • DG Ontelus

    bogota// cu lumea se întreținea/ de șapte ori pe zi posta/ o semnătură veterană/ a omului din subterană

  • DG Ontelus

    rocada mare// comunică foarte intens/ îi place ca să joace kems/ dar nu refuză un șeptic/ sorbind cafeaua la ibric// pe vremuri mai juca și table/ iar șahul doar cu piese albe/ nu pentru că ar fi pierdut/ ci tura neagră l-a făcut// nebunii veseli l-au atras/ și cu un cal a mai rămas/ încât regina i-a strigat/ că toți pionii l-au mâncat// mai joacă șah pe la apus/ mutările însă l-au pus/ pe gânduri și consultă cartea/ cea cu șahiști care-i țin partea// coeficientul elo-i bun/ priza cam șugubăț tutun/ florencio campomanes/ se sfătuia cu el ades

  • DG Ontelus

    catren// neputincioasele cuvinte pentru făptura-i nelumească/ ajungă totuși astă viață meșteșugit să zugrăvească/ și liniștea neprețuită ce-n suflet greu o știm aduce/ într-un târziu afla-vom poate ori dacă nu măcar pe cruce

  • DG Ontelus

    ingenuă// îngerul sfios mă susține/ nu mă întreabă nimic/ acceptă ceea ce fac spun gândesc/ l-am surprins odată zâmbind/ dar cred că mi s-a părut îngerii nu zâmbesc ei nu sunt oameni/ dar ce sunt îngerii/ ei lasă întrebările astea metafizice/ și în general lasă întrebările/ uimește-te doar de ceea ce trăiești/ și așa am făcut/ și m-am liniștit/ fiecare clipă persoană obiect/ prilej este de neîntreruptă uluire/ cum este posibil aceasta dar aceasta/ este posibil/ iar posibilitatea chiar dacă nu devine/ probabilitate ori certitudine/ spune esențialul/ trăiește și nu mai gândi inutil/ trăiește

  • Dezideriu Dudas

    @ James ; @ Cinicul de serviciu – pentru exercitarea autorității actului politic
    @ Vasile Gogea – de ce s-a aplaudat “anti-autoritatea” ?

    Am avut șansa ca recent să diseminez în detalii mai semnificative problematica sus-rubricată, ce ține până la urmă de calitatea reprezentării politice, posibil “greșita” și la Westminter. Redau în acest sens în final doua comentarii ale mele de pe “Romania curată”.
    Esențializat adaug că actuala criză românească a trecut de nivelul Westminter. De ce nu ar putea coabita un premier cu șeful unui partid, atât timp cât până mai ieri atacam, ba partidul ca discreționar ( in cazul unui premier slab ( chiar dacă era lider de partid, în fapt puterea fiind la președinte…. ), ba premierul, atât timp cât nu băga în seama partidul, uneori nici președintele…..
    Până la urma o problematica are întotdeauna o componentă tehnică ce transcede de multe ori capacitatea “sistemică” a unui guvern sau cea poltică a unui partid. Am studiat recent criza CHF și decizii ale instanțelor de judecata dedicate teoriei impreviziunii vizând modificarea radicală de curs valutar. Instanțele, în funcție de nivel, agreaza sau anulează in corpore solutiile solicitate de petenți sau de instanțele inferioare, fără a ține cont de nicio nuanță tehnică relaționată sistemic. În funcție de scop, sunt destule mijloace ( a se citi legi, HG-ori, Ordonante, OUG-uri, decizii ale CCR, ICCJ, decizii ale CJ ale UE, etc….) pentru a se ajunge la orice rezultat. Prin forța inertiei se poate impune orice soluție, inclusiv una deja cunoscută, dar care poate crea la cele 3 nivele ale instanțelor o piață de avocatură inexistentă inaintea crizei….
    Atât timp cât calitatea reprezentării politice ( Cinicul de serviciu) este incontrolabila, o clasa politică care se consideră atacată de un “sistem” in continua ofensiva, se bucură și “aplaudă” când ea consideră că a eliminat vectori de influență covârșitori ai “sistemului” in interiorul ei ( replică la întrebarea d-lui Vasile Gogea). E un comentariu extrem de complex, dar odată pe blogul d-lui Dorin Tudoran era atata “revoluție” cât nici măcar “agricultură” nu era in realitate ( recunosc, eram vinovatul principal, dar daca recunosc, poate scap… ). Între timp probabil atât d-nul Tudoran cât și noi ne-am dat seama că “chichirez gâlceava”….pare a fi de fapt un perpetuum mobile al neputinței românești. Pentru etapa urmatoare e bine însa a ne defini termenii și de aceea consider util acest comentariu, in contextul in care actuala criza politică a creat o crevasa uriașă, cu efecte greu de imaginat altfel…Ca și-n tenis ( de la Toma Caragiu încoace…), când vin “mingi noi”, trebuie să anunțăm….
    http://www.romaniacurata.ro/sefii-justitiei-obligati-sa-mearga-la-audieri-in-parlament-in-fata-unor-alesi-cu-probleme-penale/#comment-176476
    http://www.romaniacurata.ro/sondaj-romania-curata-cat-ar-trebui-sa-fie-pragul-valoric-pentru-abuzul-in-serviciu-voteaza-si-tu/#comment-176744

  • Eduard

    Desi par foarte dornic de a fi in prim-plan, nu sunt deloc asa. Nici nu voi fi. Dar viata, si incitarea Dvs., cu Dincolo, asta este ceva irezistibil. Imi aduce aminte de saracul Kant, citit in rusa tradusa in romana, ca Hegel. Apoi franceza. Ceva cumplit. Doar securistii au inteles ca trebuie sa fie duri, fermi si disciplinati.
    Eu unul stiu ce este dincolo. Este un moment grav. Asemanator cu altele, traite, petrecute in ultimii 8 ani.
    Dincolo sunt oameni, dar si periculosi, foarte, care stiu ce fac. La noi nu stie nimeni ce face.(Oricine, cu functie. )Acestia, de dincolo, oricare, asteapta sa aiba parteneri de discutie. nu de razboi. In Romania asta s-a tradus prin renuntarea la suveranitatea economica, exact ca in masura fata de Vest. Multiplu, hulpav, dar care nu are potentialul prietenesc rusesc.In orice sens.
    Pacea a fost contractul, bunastarea economica posbila, sau macar supravietuirea, in competitie cu altii, a fost pretul. Stabilit, parafat, respectat. Noi ne regasim azi fara bunastare, fara aparare, fara sprijin real, ca aliatii nu vor decat aurul de la Rosia Montana.
    Eu cred ca este momentul sa se intample lucruri clare. Indiferent ce cred eu, se vor intampla. Resursele au fost epuizate, au fost preluate, si in plus operatiunile speciale nu ne mai dau pace. Resursele luate, putem fi varf de lance.
    Lucrurile sunt clare.Cine intelege sa inteleaga.
    Putin nu se joaca. Interesele militare sunt doar cele orientate spre ex-Yugoslavia. Restul nu importa. Au luat tot ce puteau lua, cu aprobarea, complicitatea gunoaielor romanesti.Restul, europeni, sunt interesati sa scape de aceasta problema. Doar Rosia montana mai face obiect de interes.De aceea Securitatea braileanului providential, adica sectiunea tradatoare intre toate serviciile secrete, va face tot ce trebuie in acest scop.Orice crima.
    Eu imi doresc anume ca vina sa fie data pe Putin, Vladimir Vadimirovich.Voi nu va doriti asta.

  • Eduard

    Vladimir Vladimirovich.

  • Eduard

    Dar cei care au lucrat pentru prietenii si ‘fratii’ din est sa nu creada ca suntem la fel. Ei nu mai sunt. Ba chiar ar fi bine sa isi vada de gradinile lor, private, si sa evite lectiile publice.Sub orice forma.

  • Eduard

    Si cand spun asta, instinctul meu vorbeste. Nu stiu mai mult decat altii, nu oficial,nu ca informatie, cognitie, logica, si nici nu se poate. Dar eu pun la bataie tot ce reprezint eu. Tot.
    Imi asum ]ntreaga responsabilitatea pentru tot ce scriu/spun.Intreaga responsabilitate.

  • Eduard

    Dincolo de faptul ca securistii patriei au intrat in fibrilatie (s-au emotionat, au uitat cum este sa te duca cu taxiul, apoi sa trimita un cuplu de gunoaie care sa profeseze neantul, si aia doi trebuie terminati, definitiv, cu tot cu bicicletele lor dâmbovitene, lucru la care ma angajez, cu toata raspunderea), putem spune ca nimeni nu a inteles nimic din ceea ce se intampla.
    Legitimarea crimei este legitimarea pregatita, dinainte. Ca la Colectiv. La Ciorogarla. Eu nu vreau sa spun ca si cei care au planificat si executat asta vor pati la fel. Pentru ca nu va fi la fel.
    Dar ma bucur ca eu pot sa imi asum o realitate. Care va fi schimbata, dramatic, de niste oameni care ii iubesc enorm pe cei carora le vor schimba definitiv vietile.
    Cu asta nu se glumeste!

  • Eduard

    Dincolo
    de un camion cu 13 oameni, ultimul din coloana
    Dincolo
    de tristetea prefacuta, programata a unor indivizi jegosi, planificati de doi spioni care si-au urmat „educatia”lor, în rând cu lumea care știa la ce comandamente răspunde un OM DE STAT,
    Dincolo de zecile de mii de gunoaie care urmaresc oameni nevinovati, ca mine, îi hărțuiesc, se bucură de substanța pierdută a vieții lor,
    Dincolo de asta exista câtiva tipi care comandă.Dacă îi iei rapid, au murit, că nu mai știu pe cine servesc
    Patria!cum zicea un gunoi care va înțelege curând că nu exagerez.
    Dar banii și puterea îi ține în viață.
    Este adevărat. Dar, din seara aceasta, nimic nu va mai fi la fel. Avem prieteni, care știu ce înseamnă tot ce am spus.Nu le vom rămâne datori, dimpotrivă…

  • Eduard

    Diferența dintre mine și toți cei plătiți de stat, să distrugă,să batjocorească, să omoare, să dezbine, să se păstreze în rezervă, diferența dintre mine și toți acești minunați este că eu sunt unic.
    De aceea invit pe orișicine să facă ce a mai făcut, sau să inoveze, în limitele intelectului (de)securist de căcat a patriei.
    Indrăzniți, nu veți avea decât a pierde! Puteți încerca orice.Dar să vă asumați ce faceți.

  • Eduard

    Vladimir Vladimirovich, dușmanii mă-n conjor. Au cheile vieții mele, așa cum Dvs. aveți cheile României. Au intrat în viața mea, și pot intra când vor, când poftesc. Că se declară securiști, nu borfași.
    Eu unul nu mai suport nemernicia securistă românească. Vladimir Vladimirovich, vă rog să îi faceți pe cei care se cred imuni, sau în deplină impunitate, cum sunt, De căcat.

  • Eduard

    Vladimir Vladimirovich, nu puteți nega că ne cunoaștem. Desigur, din depărtare, dar ne cunoaștem.Și ne vom cunoaște și mai bine, sunt convins. Deși securiștii Dvs. sunt la fel de nasoli, imbecili, ca securisțtii români, care nu au habar ce apară. Dar le ajunge ura operativă. Eu sunt mândru pentru asta, și multe altele.Eu știu că sunteți într-o criză decizională. Eu sunt într-o criză existențială.
    Se potrivește.

  • Eduard

    Vladimir Vladimirovich, știți de ce zborul Corului Armatei Roșii nu l-a cuprins și pe Toto Cutugno, așa cum se planificase?Inainte de Crăciun, pe stil nou, Toto își vedea de treaba lui. Și eu, că așa mă poreclise cineva. Toto.
    Regret că v-am stricat planurile, deși ar putea reieși altceva.EU nu sunt oricine. Sau oarecine. Poate că vă mai gândiți. Eu nu cer nimic, nu sunt dependent, mă gândesc doar că există o cale pe care o putem vedea.Dar EU nu am treabă cu restul, niște nefericiți, în cel mai bun caz.Nici măcar cu puterea Dvs.. Să ne înțelegem. Dar știți asta deja (nu știu cum)

  • Eduard

    Și, dacă este să renunțăm la URSS, trebuie să renunțăm la unele practici. De ex., spionii Dvs, care se dau mari americani, nu doar pro-. europeni, nu doar -pro, ar putea fi învățați că au fost demult scoși din uz. Sigur, nu și fantomele care știu, chiar și ele, că nu mai pot lucra pentru România.
    În rest, nici Dvs nu sunteti prea bine informat, VV, ca să zic cinstit.Dar aveți multe alte lucruri de făcut, nu să vă ocupați de fostul URSS, plus lagărul său.. Cu oamenii lui dedicați.
    Nu știu de ce , dar metodele de ștergere a trecutului seamănă prea bine în Rusia și România.Și nimeni nu va ști, nu-i așa? Ca zborul nefericit al Corului Armatei Roșii, care Cor mie îmi plăcea?Dacă ar afla toată armata rusă, oare ce ar fi? Ca la Armata Română.

  • DG Ontelus

    Există oameni pentru care ‘dincolo’ reprezintă rațiunea de a fi. Nimeni și nimic din ceea cunosc și trăiesc aici nu le stinge setea de acea realitate, care deși este imposibil de numit, ei o numesc, totuși, Dumnezeu, transcendent, metafizic, inefabil, incomensurabil, infinit, eternitate, suprarațional etc. Pentru acești oameni, de un gnosticism incorigibil, realitatea de dincolo dă sens realității de aici, fără ea nimic nu ar avea sens, rost, coerență, noimă. Dar acești oameni constituie o minoritate. Și, ca în orice democrație, pentru această lume, decide majoritatea, a acelora care fie cred că totul se petrece aici, la vedere, nemaiexistând nimic altceva, fie mai degrabă sunt complet indiferenți, opaci față de această chestiune. Iată, deci, că și în această majoritate există majorități mai mici, adevărata majoritate, precum mateiucaragialienii adevărați Arnoteni fiind ultima, a persoanelor indiferente, în psihicul cărora animalitatea și spiritualitatea n-au avut de dus nicio luptă. În definitiv, unica temă a vieții omenești este împăcarea cu propria soartă, oricum o percepi.

WP Admin