≡ Menu

Despre detractori: în atenția d-nei Aura-Agatha Christi

Solidaritatea oferită de  Aura Christi,  Redactor-șef   al  revistei  Contemporanul. Ideea europeană, directorului publicaţiei, Nicolae Breban, este demnă de tot respectul. Mă nedumereşte însă gestul Aurei Christi de a-mi adăuga numele la lista detractorilor, calomniatorilor lui Nicolae Breban.

Aura Christi ori nu are proprietatea termenilor pe care îi folosește, ori o neglijează temporar. Oricare ar fi explicația corectă, să-mi fie îngăduit să-i ofer o mână de ajutor în descifrarea  unui raport ce pare a-i pune  probleme neaşteptate: cel dintre  detractor şi victimele detractorului sau calomniator vs. calomniat.

1. Relatarea de mai jos nu îmi aparține. Ea este făcută de  Ioana Măgură-Bernard, soția legendarului director al departamentului românesc al Europei libere, Noel Bernard. Am ales acest exemplu, spre a lăsa de-o parte iritantul meu nume şi a-i da  astfel posibilitatea Aurei Christi să judece cu seninătate cine al cui detractor este într-o asemenea situaţie: 

“Un alt vizitator – de fapt, unul foarte frecvent, mai ales într-o anumită perioadă – a fost romancierul Nicolae Breban. Una din întâlnirile cu el – desfăşurată acasă la noi – mi-o amintesc deosebit de bine. Şi asta pentru că de puţine ori în viaţă m-am simţit atît de stânjenită ca atunci. Era prin vara lui 1977. Subiectul discuţiei au fost mişcarea Goma şi Paul Goma personal, ca scriitor disident. Breban i-a povestit lui Noel, cu lux de amănunte, toată istoria <cazului Goma>, fiind de părere că el nu procedase bine şi că, tocmai de aceea, nici nu i se alăturaseră decît cei care doreau să se folosească de acest prilej pentru a emigra. Noel argumenta că, indiferent de tactica folosită, importantă era iniţiativa lui Goma şi tăria şi consecvenţa de care dăduse dovadă în ducerea pînă la capăt a acţiunii sale. Între timp, ne-am aşezat la masă. Intensitatea discuţiei creştea. Tonul şi temperatura se ridicau tot mai mult. Breban a aruncat în joc ultimul său atú: argumentul pe care îl considera decisiv. Goma ar fi acţionat cu stângăcie – susţinea Breban – şi în plus nu dispune nici de prestigiul necesar pentru a fi urmat de scriitori, pentru că nu are talent. La auzul acestui argument, Noel a văzut roşu înaintea ochilor. Nu-mi amintesc să-şi mai fi pierdut vreodată cumpătul ca atunci. <De ce nu a acţionat Nicolae Breban mai bine, dacă ştie cum trebuie procedat şi are prestigiul necesar? a strigat Noel, scos din fire. Puţin importă dacă Goma are sau nu talent. El este singurul dintre voi toţi care a avut curajul să stea în două picioare şi să-l înfrunte pe Ceauşescu şi Securitatea. Iar voi nu v-aţi solidarizat cu el, nu pentru că îi lipseşte prestigiul, ci din laşitate.> Breban s-a înroşit pînă în albul ochilor, iar eu, ca gazdă, simţeam că intru în pămînt de ruşine.“ (Ioana Măgură Bernard, Directorul Postului nostru de Radio, Casa de editură Retromond, Bucureşti, 1994, pg. 46).”

2. În anul 2002, Nicolae Breban afirma că, alături de Nicolae Manolescu, m-ar fi “asistat”  şi” încurajat” în anii mei de dizidență.

Am răspuns următoarele şi nu mă dezic de ele:

“Dl Breban minte. Fără a se hazarda la gesturi pe care eu am hotărît să mi le asum, dl Manolescu mi-a fost alături de la bun început şi pînă în momentul în care, practic, am fost silit să părăsesc România, asumîndu-şi riscuri majore. În schimb, dl Breban s-a „delimitat” de mine imediat ce discursul meu s-a înăsprit şi critica sistemului, inclusiv a dictatorului, nu a mai recurs la nici un fel de prudenţă. Mai mult, dl Breban s-a voluntarizat în a răspîndi despre mine, aşa cum o făcuse şi în cazul dlui Goma, zvonuri dintre cele mai murdare. “

3. La 1 februarie, 1984, i-am scris câteva rânduri prietenului Nicolae Breban. Îi semnalam, încă o dată,  că eram la curent cu lucrurile pe care le răspândea despre mine, în țară și în străinătate. A negat iritat, declarându-se profund jignit că pot da crezare unor asemenea bârfe. 

În dosarul meu de urmărire informativă, dau peste fotocopia mesajului scris pe spatele unei cărți de vizită. Cum textul este greu de descifrat, îl transcriu sub imaginile de mai jos:

Transcrierea mesajului:

“București,1.02.1984

Deși ”poet de mîna a doua”; ”compromis de jenantul atac* împotriva unui poet de primă mînă”; deși ”lipsit de simţ politic şi al valorilor”; deși ”simplu gazetăraș, o vreme descurcîndu-se abil în viața literară cu interviuri mediocre, dar mai vioaie decît ale altora”; deși ”obligat să facă scandal – altfel, dragă, nici ăia nu-l vor, nu aruncă ni ei 3-4 mii D.M./monatlich oricum și oricui”; deși ”ingrat, întorcînd repede spatele celor ce-au mizat pe el, credintîndu-l”; deși ”cu o nevastă cam ștearsă, esprit très terre à terre”; deși ”epuizat repede în mici querelles d’Allemand ale țigăniei subliterare”, usw – îmi iau îngăduința, totuși, să-ți urez La mulți ani! și cele cuvenite, cu ocazia semicentenarului.

Dacă viața ne va juca și renghiul de-a ne pune în fața altui demi-secol, cel al existenței mele, teamă îmi e că, spre disprețul tău definitiv, voi fi cam același. E, de altfel, tot ceea ce îndrăznesc să sper!

Pînă atunci, însă, te poți bizui (nu chiar incontinuu – om sînt și eu!) pe umorul meu în fața… nu găsesc cuvîntul, deși nici nu-i nevoie – nu scrie pre fruntea nici unuia din noi ”prost”. “

 *) Pentru cei, probabil foarte mulți, mai puțin familiarizați cu întâmplările literare ale epocii, precizez că “jenantul atac” de care mă învinuia  Nicolae Breban, atât în țară, cât și în străinătate,  era textul în care demonstram plagiatul săvârșit de Ion Gheorghe după o traducere din Lao-Tse. Astăzi, acel text apare ca “studiu de caz ” în  referințe despre plagiatele cele mai jalnice comise în spațiul românesc.

4. Documentul nr. 005374, din dosarul meu nr. 4808, aflat în arhiva Serviciului de Informații Externe (SIE), dovedeşte că informaţiile pe care le aveam în 1984 erau corecte.  Transcriu din volumul Dorin Tudoran, Eu fiul lor – Dosar de Securitate, Editura POLIROM, 2010, pagina 507:


“MINISTERUL DE INTERNE

DEPARTAMENTUL SECURITĂȚII STATULUI

CABINET ADJUNCT AL MINISTRULUI

STRICT SECRET

Exemplar nr. 1

Nr.005374 DIN 19.05.1985

TOVARĂȘULUI

General-locotenent Aristotel Stamatoiu

ADJUNCT AL MINISTRULUI

 

Vă trimitem alăturat, spre informare și valorificare, un număr de 1 note conținînd 1 file, cu numerele de înregistrare 0085728

ADJUNT AL MINISTRULUI

General-colonel

IULIAN VLAD

Strict  secret

Expl. nr 1

100-0085728 din 19 mai 1985

NOTĂ

 

În vederea compromiterii, creării și stimulării unor disensiuni între scriitorii NICOLAE BREBAN și DORIN TUDORAN, au fost inițiate măsuri complexe, în funcție de particularitățile situației operative din cazurile respective.

Ca urmare, s-au obținut date din care rezultă că NICOLAE BREBAN, aflat temporar în străinătate, a ținut o conferință la Seminarul de romanistică al Universității din Heidelberg, R. F. Germania, prilej cu care l-a caracterizat pe DORIN TUDORAN drept un poet „minor și execrabil”, afirmînd că acesta depune eforturi să iasă din anonimat pe căi extraliterare. De asemenea, s-a mai referit la „murdăria jocului” la care se pretează DORIN TUDORAN, întrucît încearcă să-și disimuleze lipsa vocației și talentului literar, pozînd în persecutat politic. “

Îndrăznesc să sper că Aura Christi observă contrastul  violent dintre aceste caracterizări şi eticheta pe care Nicolae Breban mi-o lipise pe frunte cu câţiva ani înainte – “un prinţ al poeziei”.

5. Două sunt motivele pentru care nu reproduc aici nici unul din planurile de discreditare și compromitere (atât în ţară, cât şi în străinătate) a “Obiectivului TUDORACHE” aprobate de Nicolae Pleșiță, sarcini ce erau transmise spre îndeplinire  informatorilor, surselor și agenților de influență ai Securității.

Primul – nu doresc să văd demersul de solidaritate al Aurei Christi tulburat de coincidenţe îngrijorătoare între ce puneau la cale şefii Securităţii şi actele mizerabile comise de unii. Dacă este totuşi interesată de asemenea planuri de compromitere şi denigrare, Aura Christi le poate găsi în volumul menţionat mai sus. Dar o previn că poate fi o experienţă şocantă.

Al doilea – rostul acestor rânduri este de a-i semnala Aurei Christi că amestecarea numelui meu printre cele ale detractorilor lui Nicolae Breban este o potlogărie. Atât.

7. Când am afirmat că, deocamdată, nu am nimic nou de adăugat la textele publicate pe această  temă, mă refeream la o poziţie exprimată foarte clar  în anul 2002:

 … aşa cum am mai scris, nu cred că dl Breban a fost neapărat un simbriaş al Securităţii, semnînd condica şi primindu-şi regulat chenzinele. Victima unui ego cît Himalaia, de care „oamenii de meserie” au ştiut cum să profite, Domnia sa a acţionat, totuşi, ca un agent de influenţă. Atît în Cazul Goma, cît şi în cazul meu, dl Breban a cheltuit prea multă energie spre a arunca în derizoriu subiectele respective pentru a nu stîrni suspiciuni îndreptăţite. Că o asemenea „muncă patriotică” s-a potrivit exact cu planurile de compromitere a dlui Goma şi a mea, întocmite şi coordonate de şefii Securităţii, dnii Iulian Vlad şi Nicolae Pleşiţă, aşa cum indică documente scoase la iveală, prefer să continuu a crede că a fost o simplă întîmplare. Nu-i pot împiedica, însă, pe alţii să se îndoiască de asemenea imense coincidenţe.”

Nu ştiu ce probe a prezentat Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) Curţii de Apel Bucureşti pentru a constata calitatea de colaborator al Securităţii în cazul lui Nicolae Breban, dar îmi vine greu să cred că este vorba doar de transcrierea unei convorbiri telefonice. Fireşte, regret că presa nu a aşteptat verdictul Curţii de Apel Bucureşti înainte de a folosi titluri bombă, dar o asemenea reacţie nu constituie o excepţie.

Nu sunt angrenat în nici o campanie de denigrare a lui Nicolae Breban. Nu aştept nici măcar scuzele Domniei sale pentru intensa campanie de denigrare purtată împotriva mea – atât în ţară, cât şi în străinătate. Indiferent dacă a fost vorba de  înfăptuirea strategiilor croite de  Nicolae Pleşiţă sau doar de iniţiative strict personale, independente de strategiile acelui criminal.

În sfârşit, prezint aici scuzele mele Aurei Christi pentru a nu fi dispus să-mi pierd vremea cu nuanţarea silei faţă de mizerii ce mi-au fost rezervate de duşmani ca Nicolae Pleşiţă şi de prieteni ca Nicolae Breban.

À bon entendeur, salut!

  • Florin Iaru

    Dorin, nu mă miră improprietatea termenilor. Mă exasperează. Senzaţia mea e că oamenii nu au răbdarea de a citi cu ochii lor. Ei văd literele, încheagă semnificantul, încheie fraza, dar tot la castravete ajung – semnificatul îi ocoleşte. Mă trezesc acuzat de dl Nicolae Manolescu, care afirmă că l-aş “spăla” pe Ioan Groşan. Geaba explic -- şi nu o dată -- că nu-l absolv pe tînărul Groşan. Că a greşit, a colaborat, a dat cu subsemnatul -- în tinereţe. Parcă ar fi un dialog (?) al surzilor. Ceea ce am încercat, atît cît se putea, a fost să-i găsesc o circumstanţă atenuantă. Atît şi nimic mai mult. N-am negat colaborarea lui. În ceea ce priveşte documentele din ’89, aşa cum sînt prezentate (nu interpretate), pentru mine e clar că Ioan Groşan nu a turnat şi nici n-a colaborat. Darmite să se înhame la căruţa Securităţii. Dar eu vorbesc, eu aud. Oamenii sînt obişnuiţi să-şi apere punctul de vedere prin mototolirea adversarului.
    În cazul Nicolae Breban, acelaşi dialog al surzilor. N-am văzut nimic altceva în postările tale decît o mare amărăciune, dacă nu şi un năduf. Observă, te rog, că, în toate postările mele de pe blogul tău, m-am ferit să spun că Breban a turnat sau a avut un angajament. Orgolios şi egolatru, a crezut că poate jongla cu oficialităţile şi se poate auto-promova. Nu era singurul care adopta asemenea tehnici. I-a ieşit, nu i-a ieşit, asta e altă poveste. Fiecare va judeca cu ce balanţă are în creier. Nebunia e că fanatismul detractorilor sau al apologeţilor face abstracţie de date sau fapte -- aşa cum şi cît le cunoaştem. Pentru ei, adevărul e în altă parte, înclin să cred că e înfipt în cerebel cu un ac de siguranţă. Ca să-ţi descreţesc fruntea, hai să-ţi zic bancul cu metroul sovietic, vizitat de nişte americani, prin anii ’60, şi care fac nesăbuita observaţie: “Metroul sovietic cam întîrzie…” Şi li se răspunde cu parapon, precum în 90% din luările actuale de cuvînt: “Voi vorbiţi, voi, care-i omorîţi pe negri?!”

  • Dorin Tudoran

    @Florin Iaru
    Nu ma (mai) intereseaza daca mi s-a facut rau CU ANGAJAMENT SCRSIS SI SEMNAT sau faraangajament scris si semnat.

    Sa-ti spun si eu un banc: un turist american la Moascova. Uita ceasul la hotel. Pe strada nici un ceas public. Disperat opreste pe unul si pe altul. Oameni grabiti, n-au timp de el. Vede unu’ mare, gras, tranpirat, carand doua geamantane imense. Omul se opreste, pune geamantanele jos, se sterge de sudoare. Americanu’ indrazneste “Fiti amabil,s titi cumva cat e ora”. Grasul se uita la ceas; 9 si 1a aici, 11 si nu-stiu-cat la nu stiu unde, la Paris ploua, pe luna e furtuna de nisip….” Americanu: Extraordinar ceas. Elvetian? Nu. Japonez?. Nu. German? NU. E ceas rusesc. Haida- de d, ceas rusesc! Voi care erati cu davai ceas. Zau, e rusesc, zice rusul. Bravo, domne. Ce progrese uriase ati facut. De necrezut. Da, zice rusnacul, ridicand iar geamanatanele imense, doar ca baterille astea sunt cam grele…

    Ce are bancul acesta cu situatia pe care o semnalez? Nimic. Ca si raspunsurile unor avocati orbiti de solidaritate…

  • Florin Iaru

    Răul făcut e una -- și nu se prescrie. Răul nefăcut – e alta. Există grade ale răului sau ale vinovăției.
    În ceea ce te privește, cred că poți bate obrazul oricui merită. Azi am primir o scrisoare hotărîtă a unui australian românesc care cerea răstit să-i publicăm opiniunea (favorabilă și irefutabilă) în cazul Breban drept în pagină.
    Eu cred că scriitorii și-au făcut rău și din pură plăcere. Doar că nimeni nu vrea să se scuture de plăcerile tinereții.
    Exasperarea mea ține exclusiv de ignorarea dovezilor.

  • Dorin Tudoran

    @Florin Iaru

    1. DOVEZI. Nu vreau sa abordez, ACUM, acest subiect. Toate la timpul lor. Cum am spus, nu stiu ce a trimis CNSAS la Curte, dar in asemenea cazuri nu cred ca se incepe un demers DOAR pe baza transcrierii unei convorbiri telefonice. Enfin…

    2. ANGAJAMENTUL SCRIS. Nu e un argument. Am mai scris candva despre afirmatia absolut falsa ca de la un anumit moment Securitatea nu a mai recrutat turnatori dintre membrii de partid, fiindca nu a mai avurt voie. Asta nu inseamna cu nu au continuat sa recruteze membri de partid, fara sa foloseasca angajamentul scris. Toata poveste a plecat de la sinuciderea unuia dintre doctorii personali ai lui Ceausescu. Dupa ce au trebuit sa discute subiectul cu Ceausescu, asta a dat ordin sa nu se mai recruteze dintre membrii de partid. S-a recrutat — in continuare si in draci — fara angajament scris. Sa vii azi si sa spui “Aratati-mi angajamentul scris!” e o smecherie. Evident ca Vadim Tudor nu a semnat vreun angajament, dar dovezile pentru turnatoriile facute abunda; fie si in paginile… Saptamanii; fie si in amintirile lui despre intalniri cu capi ai Securitatii. Ca participi la distrugerea vietii unor oameni CU sau FARA angajament scris nu reprezinta — cel putin in ochii mei — nici o diferenta.

  • InimaRea

    Iaru: Ai văzut argumentaţia lui CN Munteanu, pe vox, pe blogul lui Fumurescu? E la al II-lea episod. Ţine să demonstreze că Groşan a minţit tot timpul, vîrtos şi neinspirat, de vreme ce nu se leagă-ntre ele diversele sale variante despre oarece întîmplări.
    Ce-ai zice să-l lămureşti întîi pe Munteanu că bate cîmpii?

  • victor L

    Zic si io o vorba proasta: nu cred ca trageti sperante in pocăinţa dnei AC. Sau, sa nu zic pocainta, in sentimente care sa-i atinga mentorul. Peste poate.

    Nici nu vreau sa cred ca sinteti un naiv; ati avut cazuri de informatori, din dosar, care sa fi venit la dvoastra si sa va fi spus franc: am fost un dobitoc, am facut-o pentru beneficii, am facut-o pentru ca nu te suportam, am facut-o fiindca eram un mizerabil?
    Eventual citi, din totalul ciripitorilor, au facut asta?
    Vreti ca Aura sa revina cu un articol in care sa va dea dreptate si sa-i dea papucii dlui Breban?

    Nu vreau sa spun ca nu ati facut bine postind cele de mai sus. Dar trebuia direct, dlui Breban, aplicata o scatoalca, iar Aura Cristi neglijata. Total. E o sluga.

  • Dorin Tudoran

    @victor L

    Nu-mi fac nici un fel de iluzii, dar am crezut ca merita sa-i transmit AC un indemn la a nu continua sa-mi amestece numele acolo unde el nu apartine.
    Ii respect fidelitatile, trec peste tonul patetic si grandilocventa multor declaratii/comentarii, un singur lucru cred ca este cutotul imprudent: sa vorbeasca prea mult despre lucruri pa care crede ca le stie.
    Nicolae Breban… Ce sa-i mai spun, dincolo de ce i-am spus inca “din epoca”?

  • mihai rogobete

    “…m-am ferit să spun că Breban a turnat sau a avut un angajament. Orgolios şi egolatru, a crezut că poate jongla cu oficialităţile şi se poate auto-promova.”
    Ba, a driblat tot, pe Coeckelberghs, Eugen Ionesco, Monici, Goma, Tudoran -- imparţial ca tot românul -- ce, atâta supărare.

  • Radu Humor

    ” În vederea compromiterii, creării și stimulării unor disensiuni între scriitorii NICOLAE BREBAN și DORIN TUDORAN, au fost inițiate măsuri complexe, în funcție de particularitățile situației operative din cazurile respective.

    Ca urmare, s-au obținut date din care rezultă că NICOLAE BREBAN, aflat temporar în străinătate, a ținut o conferință la Seminarul de romanistică al Universității din Heidelberg, R. F. Germania, prilej cu care l-a caracterizat pe DORIN TUDORAN drept….”

    Treziti-va domnilor !
    Recititi de cateva ori aceste randuri si va veti da seama ca sunteti (inca!) prizionerii lor !
    A celor care v-au otravit propriile vieti cu cu mana altora, fie fortand-o, fie invelind anumite vorbe/expresii in ambalajul lor :roll:
    Mizerabilii aia, la fel ca astia care inca mai traiesc si va otravesc in continuare vietile se joaca cu domniile voastre ca pisica cu soarecel, iar dvs le faceti in continuare jocurile la fel ca si atunci !
    ” Ca urmare s-au obtinut date din care rezulta…”
    Orice miciman isi da seama cum au fost obtinute aceste “date” :
    Prin fortari si denaturari ale unor fapte si vorbe rostite ( nu neg ca intre patru ochi, sau constient de albastreala lor , provocat, tras de limba, cel aflat sub oribila si criminala observatie, cum aproape ca ne aflam si acum :mrgreen: ), ar fi spus , ca sa scape de insistente si ceva gen ” mai da-l in ma-sa si pe X ca se da mare scriitor, cand in realitate nu-i decat un mare fustangiu, etc !), dar a determinat asta arestarea sau expulzarea lui X ?!
    Subiectivitatea cu care se strangeau aceste note si informari nu poate fi proba in nici un fel de dosar juridic, ci doar in acela al relatiilor dintre cei doi, victime ale aceluias criminal mod de dezbinare care continua si astazi !
    Asa sa fi fost, cum spune nota ca a spus Nicolae Breban despre dvs. domnule Dorin Tudoran, trebuia sa treceti peste aceste evidente subtiri ca firul de ata si sa le dati peste nas, lor , celor al carui fiu , inexplicabil va place sa va numiti, si nu sa-i dati peste fatza celui care a suferit la fel de mult ca dvs, din cauza lor !
    A ierta este o calitate crestina pe care nu credeam ca o pot anula niste interese politice sau de grup elitar, mai ales ca aici nu este iertarea dintre victima si calau, ci aceea dintre victime !
    Si uite asa a murit Plesita in patul lui, iar dvs va luptati pentru cel al lui Procust ! :roll:

  • Radu Humor

    Mi-a placut la fel de mult ca si numele (sau pseudonimul) doamnei ,
    denumirea/botezul din titlu :
    Aura- Agatha Christy :roll: 😆

    P.S. Nu mi-a placut (si asta am intalnit si in alte parti/memorii ) atitudinea si tonul lui Noel Bernardh care aduce prea mult cu cel al sefilor de servicii secrete, care ramane acelasi, indiferent de ideologiile si stapanii pe care le/ii slujesc !

  • Dorin Tudoran

    @Radu Humor
    Nu voi intra intr-o polemica absolut sterila cu dvs., care sunteti atat de treaz, incat ii vedeti pe toti ceilalti dormind. Ma voir rezuma la a va oferi o explicatie mult mai simpla a situatiei pe care o interpretati aiurea.

    Securitatea a obtinut datele respective (ce a afirmat despre mine NB intr-o conferinta la Heidelberg) cam la fel cum le-am aflat si eu: de la oameni prezenti in sala. Diferenta: eu le-am aflat de la cativa prieteni din Heidelberg, Securitatea de la informatorii ei in zona.

    Daca ati fi cititi mai aternt ce scriu, ati fi observat ca ma refeream la afirmatii de acelasi fel facute si in tara, nu doar in strainatate.

    Scutiti-ma, daca sunteti un bun… crestin, de povestea victimele cu victimele, calaii cu calai. Nu neg unele din experientele foarte dure prin care a trecut NB, dar nu pot accepta sa fiu “prostit” inca o data.

    Cat despre iertare, l-am iertat de mult.

    Am si eu o intrebare pentru dvs.: nu s-ar fi cuventit ca, imediat dupa decembrie 1989, NB sa fi scris o pagina de ziar bubuitoare despre Nicolae Plesita? Nu va speriati, intrebarea este retorica. Nu-mi datorati nici un raspuns.

  • Radu Humor

    “Nu-mi datorati nici un raspuns. ‘

    Corect ! Pentru ca vi l-am dat intr-o postare anterioara cand spuneam ceva cu “hai sa dam mana cu mana si pe ei in gat !”
    Sau ati avut vreo presimtire ca as putea sa va raspund cam cum i-a raspuns Noel Bernard lui Nicolae Breban, ceva de genul :
    Daca n-a facut-o el, de ce n-ati facut-o dvs (sau X sau Y sau Z, ca nu prea stiu multi care ar fi putut sa o faca ! ) ?!
    Da ! E pacat ca n-a facut-o !
    Dar l-a fel de pacat ca n-ati facut-o !

  • Florin Iaru

    @mihai rogobete
    E totuna, dar exprimat și mai clar și mai apăsat. 🙂
    Da, părerea mea e că NB s-a crezut mai inteligent, mai profund și mai talentat decît toată umanitatea la un loc. Și așa a rămas. A crezut și crede că geniul scuză orice. L-a citit “rău” pe Raskolnicov… Da’ dacă nu e geniu?

  • mariana

    @ Radu Humor

    Domnule Humor, imi aduc aminte ca facuseram un fel de pace noi doi. Din pacate, in urma interventiilor dvs. de la # 9, 10, 12 (si altele daca vor mai urma pe acelasi ton), s-au reluat ostilitatile ! Brambureala celor scrise este atat de evidenta ca renunt la un comentariu “vero e proprio”. Il inlocuiesc cu o intrebare : l-ati cunoscut pe dl. Breban ? Eu, da. Si regret !

  • Sanda Văran

    @mariana

    E foarte bine ca exista mai multa lume care l-a cunoscut si-l cunoaste pe dl. Breban. Ar fi poate interesant sa avem mai multe ”portrete”…scene povestite cu har, anecdote…pentru ca pana acum ”personajul” n-are decat o singura dimensiune.

    P.S. Nu mi se pare ca dl. Humor are un ton nepotrivit.

  • Radu Humor

    Doamna @ Mariana
    Nu vad in ce fel postarile mele # 9, 10, 12 au darul de a relua ostilitati si mai ales cu ilustra dvs persoana ( asa consider eu ca sunt toti cei care au venit sau au avut contacte ( mai putin cel… intim) cu mari personalitati precum Nicolae Breban !
    Pe care , spre mahnirea mea ( n-o luati ca pe o ostilitate !) nu l-am cunoscut personal, dar despre care am discutat ( zic eu in cunostinta de cauza !) la fel de mult ca despre Eminescu, Blaga, Goma, Doina Cornea sau Regele Mihai ( veti zice ca-i alta brambureala, nu ? ).
    In schimb am “discutat”, poate nu chiar atat de mult, cu persoane poate de acelasi rang cu cei care se ocupau de unii ca Nicolae Breban sau Dorin Tudoran si am ajuns sa inteleg mecanismul acesta de a manipula ordinar, in scopuri abia perceptibile noua victimelor, dar strict planificate si la obiect in ceea ce-i privea pe slujitorii regimului comunist, unii aflati si azi in slujbe, doar ca la alt stapan !
    Regret ca regretati ca l-ati cunoscut pe Nicolae Breban !
    S-ar putea ca regretul dvs sa fie indreptatit, dar eu si daca l-as fi cunoscut in persoana chiar pe Stalin, si tot n-as fi regretat, mai ales ca nu cred ca as fi putut avea on(r)oarea de a-l cunoaste pe Satana, omologul lui !

    P.S. Sa stiti ca mie nu-mi trebuie mult sa cunosc o persoana, sa stiu “ce-i poate pielea”, chiar si fara sa discut sau s-o vad ( nu stiu cum se spune in italiana ca sa intelegeti mai bine !), asa ca inca putin si-mi veti parea putin cunoscuta 😳
    PPS
    Am recitit postarile mele .
    Nu v-am jignit cu nimic !
    V-as ruga sa faceti la fel ….

  • Pledoariile-fluviu ale AC in apararea lui Breban mi se par -- de la un punct incolo -- comice. O dovada in plus ca cel mai greu se invata/se deprinde simtul masurii si dreapta situare in peisaj. Daca tacea, sau macar pleda scurt si fara patetisme, situatia era mai interesanta, plina de promisiuni pentru toata lumea…
    Altfel, exista riscul unor mici/mari potlogarii, cum remarca si Dorin.

  • Dorin Tudoran

    @vasgar

    Potlogaria majora in aceste cazuri este substituirea Omului cu Opera. Repet, nu Bunavestire este suspectata de colaborare cu Securitatea, nu Ingerul de ghips e banuit de camaraderii vinovate cu Plesita etc.
    Nimeni nu vrea — cum ridicol lasa sa se inteleaga AC si atatia altii — sa vaduveasca literatura romana de paginile de valoare ale lui Breban. CNSAS nu a cerut Curtii constatarea colaborarii cu Securitatea a romanului Francisca. Aici nu mai e vorba de naivitate, pasiune, patetism; e vorba de o incurcare voita a planurilor care, in loc sa ne ajute sa iesim candva dintr-o mocirla ne infunda in ea si mai tare. Aceiasi oameni care tipa de peste doua decenii “Vrem adevarul” cum incepe adevarul sa arate olecuta neconvenabil tipa “Jos mainile de pe Cultura”…

  • Corson

    De admirat solidaritatea oferită de Florin Iaru. Cum si solidaritatea oferită de Aura Christi.
    Chiar mai de admirat domnul Iaru. Caci Ioan e mut ca o lebada. Cine n-are prieteni, sa-si cumpere!

  • Sanda Văran

    @Domnul Dorin Tudoran
    ”Nimeni nu vrea — cum ridicol lasa sa se inteleaga AC si atatia altii — sa vaduveasca literatura romana de paginile de valoare ale lui Breban.”

    Dumneavoastra declarati asa ceva, dar ati uitat ce spunea, de exemplu, domnu’ Baicus, din Poiana?

    ”Felicitari, domnule Tudoran! Ati surprins inca o data foarte bine personalitatea grobeizanta a domnului Breban, in acel fragment in care personajul asculta radioul Pro Breban, desi cred ca ar putea asculta si un alt post, Pro Plesita. Problema culturii romane nu este tradarea criticii cum crede domnia sa, ci cum un asemenea personaj megalomanic a ajuns in Academia Romana, in manualele de literatura si in programa de licenta a studentilor de la Litere, unde am fost nevoit sa-l predau contre couer timp de 14 ani? Poate ca e o picatura intr-un ocean dar mi-am luat angajamentul ca, daca mai sunt pus sa-l predau, voi sari peste el, il voi recomanda drept lectura individuala. ”

    Omul isi ia angajamentul….ca-l scoate din programa!!! :))))

  • SI

    @Dorin Tudoran
    Referitor la un dialog anterior: Am intrebat cine e Aura Christi. Intretimp m-am documentat:
    Aura Christi nu exista.
    E un pseudonim.
    Unii spun ca al lui Nicolae Breban.

  • @Dorin Tudoran
    Dupa ce va bea un vin de pe mosia lui Dinescu, CNSAS s-ar putea chiar sa ceara Curtii constatarea colaborarii Franciscai cu Securitatea. Si bine va face. Vom afla si noi adevarul…

  • Gratzian

    @ Dorin Tudoran

    Un domn numit Radu Humor (gazduit cu generozitate si pe teritoriul web al carui proprietar sinteti) emite la o alta adresa: http://www.liviuioanstoiciu.ro/2011/04/sezatoare-cu-poeti-si-prozatori-in-ziua-centenarului-nasterii-lui-cioran-aura-christi-breban-colaborator-al-securitatii/#comment-38166#comment-38166
    dure sentinte impotriva “calomniatorilor” lui N.B.
    Citez:
    “Radu Humor aprilie 12th, 2011 at 20:03 Ca sa te incumeti sa arunci cu piatra intr-o personalitate ca Nicolae Breban trebuie sa fii fie ros de ambitii si invidii, fie in stare sa faci orice marsavie pentru a mai face un pas pe drumul gloriei pe care pasii unui scriitor ca NB s-au sters de mult, iar in urma lor nu raman decat urmele de labe murdare, doar de propriile bale adulmecand celebritatea (la care n-or sa ajunga niciodata, asa cum a facut-o NB !), in locul sangelui de om nevinovat pe care nu s-ar fi oprit sa-l verse, daca ar fi avut ocazii mai bune ! Niciodata nu mi s-a parut redata mai plastic in realitate, zicala cu “cainii latra, caravana trece !”.
    Drum bun Maestre!”

    Desi exprimarea e cam incilcita si confuza (nu am inteles, s-au sters “pasii unui scriitor ca NB pe drumul gloriei” sau nu???), ceea ce uimeste e certitudinea cu care domnul Radu Humor afirma ca stie ce se afla in spatele unui demers ca al dumneavoastra. E drept, nu va numeste, dar nici nu are curajul sa-si spuna opinia aici, ci o spune acolo unde sunt publicate infierarile si amenintarile doamnei Aura Christi, unele publice, altele din corespondenta privata cu domnul numit LIS. Sau or fi doi Radu Humor?

    Domnule Tudoran, mi-am exprimat in urma cu citeva saptamini nemultumirea legata de calitatea unor comentarii (ale dumneavoastra si ale cititorilor dumneavoastra). De data aceasta, permiteti-mi sa va felicit pentru exceptionalul articol “Haiducul de salon” (scris nu acum, deci nu puteti fi acuzat nici macar ca loviti in cel cazut, ci in urma cu aproape 10 ani!).

    Toata solidaritatea mea si a grupului meu de prieteni. (Nu suntem scriitori. Spun asta asa cum, studenti fiind, scandam in 1990, cind ieseam in strada: “Nu suntem partide!”)

  • Dorin Tudoran

    @Sanda Varan

    Faptul ca un profesor se decide sa predea un subiect (in cazul de fata NB) este o chestiune intre profesorul respectiv si institutia la care lucreaza.
    “Vaduvirea” la care ma refeream este alta… Cine si cum poate scoate dintr-un circuit al valorilor pagini de valoare. Chiar daca ar fi gasit vinovat de colaborare cu Securitate, e greu de crezut ca scriitoul NB ar fi scos din circuitul literar. Cine a mai fost astfel sanctionat ca sa se mia poata intampla. Dramatizati si nu este cazul…

  • Dorin Tudoran

    @SI

    Va arde de gluma. Mie -- nu. AC este o autoare, cu multe carti, Redactor-sef la Contemporanul etc. Ca textul respectiv parca e scris de NB, este adevarat. Necazurile contaminaroii prin admiratie.

  • Dorin Tudoran

    @Gratzian

    1. Radu Humor debordeaza de umor. Il priveste daca are timp sa ma “atace” pe alte site-uri. Inteleg ca a mai facut-o; si nu o singura data. Cand mai trece pe aici, va vedea comentariul dvs. si va poate raspunde, confirmind sau infirmind banuielile ca la mine se refera. recitind citatul pe care il dati, imi vine sa rid.

    2. Nu este, niciodata, nici o problema sa va exprimati aici dezacordul/ nemultumirile fata de calitatea unor texte ale mele sau fata de comentariile unor forumisti. Atat vreme cat astfel de dezacorduri/nemultumiri vin din buna-credinta si sunt formulate in limita decentei ele nu pot face deact bine schimbului de opinii.

    Cele bune.

  • Gheorghe Campeanu

    “Jos mainile de pe Cultura…”, dar mai ales, de pe imaginea pentru posteritate ravnita de cei care sint pusi in situatia de a isi vedea numele in probatoriile de colaborare si/sau activitate de politie politica, inaintate de CNSAS catre Curtea de Apel. Confrom prevederilor legale in vigoare (Legea 187/1999 si OUG nr. 24/2008), odata inaintate Curtii de Apel, documentele din notele de constatare intocmite de CNSAS devin accesibile public. Astfel, apare un decalaj de timp intre momentul in care informatiile continute in documentele legate de posibila calitate de colaborator al Securitatii (cu sau fara angajament) pot ajunge sa fie dezbatute in spatiul public, si momentul in care Curtea confirma/infirma posibilele transgresiuni ale celor suspectati de a fi fost informatori si/sau agenti de influenta ai sistemului represiv. Nimic neobisnuit, si nici macar unic sistemului juridic romanesc. Cel putin aici, in U.S., documentele procedurale depuse la diversele curti, sint accesibile public imediat, indiferent cind ar urma sa se desfasoare procesele in instanta.
    Ce este insa mai putin obisnuit pentru alte meleaguri, este un alt soi de decalaj, si anume, cel dintre adevar si modul in care se doreste perceput acesta, de catre cei vizati de CNSAS drept colaboratori ai Securitatii (ca de pilda dl. Breban, sau al dl. Grosan). Mi se pare evidenta insasi, ca singurul mod de a aduce lumina asupra trecutului atit de sumbru si nebulos al represiunii din Romania, si, mai ales, de a-i disculpa pe cei acuzati eventual pe nedrept de a fi colaborat cu regimul comunist, ar fi fara indoiala cooperarea totala a acestora. Ori, ce vedem practic in fiecare din aceste episoade, este exact opusul unui asemenea demers. Asistam la un ritual deja mai mult decit previzibil, in care cei acuzati de a fi pactizat cu Securitatea, fac tot posibilul sa perpetueze tainele trecutului, intr-un joc de umbre si proteste, care in final nu face decit sa-i puna intr-o ipostaza si mai nefavorabila.
    Ce ar putea fi mai normal (desigur, lipsa normalitatii este de fapt …. norma in Romania, chiar si dupa 21 de ani) pentru cineva ca dl. Breban, decit sa doreasca o rezolvare cit mai rapida a unei situatii imposibil de controlat sau influentat? Nu ma pot pronunta asupra veridicitatii faptelor din trecutul sau, dincolo de ce am citit in presa. Acuzatiile sint grave, iar informatiile din nota de constatare sint extrem de nelinistitoare. Pentru un romancier de calibrul domniei sale (nimeni nu poate contesta talentul si opera dansului) este de neconceput impulsul de a face liste de detractori si de a incerca suprimarea unei adevarate dezbateri publice.
    Cum din decembrie 1989 pina astazi dansul nu a gasit de cuviinta sa faca publice sau sa lamureasca deschis trecutul reflectat in nota de constatare CNSAS, prin declansarea unei dezbateri fara rezerve, ar avea acum sansa sa scurtcircuiteze un proces dureros (daca este culpabil), sau sa grabeasca un deznodamint favorabil (daca nu este vinovat). De ce opteaza insa pentru terenul periculos al bunker-ului, mi-e imposibil sa inteleg. A juxtapune opera sau competenta cuiva , posibilelor actiuni reprobabile din trecut, constituie mai mult decit o eroare. Ar fi o diversiune.

  • mariana

    @ Radu Humor

    Domnule, cu inteligenta si integritate morala, va asigur ca se putea evita raportul cu reprezentantii Securitatii fie el superficial, fie de consimtita colaborare. Cu extrem de putine exceptii, mizeriile le-au facut oamenii mizerabili. Ca aceia care, din proprie initiativa, si-au permis sa faca nerusinate “caracterizari” sotiilor fostilor prieteni.
    Felicitari pentru laudatele dvs. calitati de “medium”. Astept cu nerabdare publicarea concluziilor pe care le-as dori orfane de insinuari si ofense.

    @ Sanda Varan

    Anecdotica privindu-l pe dl. Breban cata frunza, iarba si… fantezii de scriitor de talent. Va mai intereseaza ?

  • Sanda Văran

    @Domnul Dorin Tudoran

    Dupa semnele pe care le faceam ( :)))….cred ca mai degraba ma distram de aerele universitarului ce foloseste cuvinte pline de damf ideologic, nu ca ”dramatizam”…Dar sa stiti ca nu ar fi imposibil, ca pagini de valoare sa fie scoase din circuitul valorilor, daca mai multi profesori de talia domnului Baicus(care, poate stiti, nu e orice profesor de liceu de la Cucuietzitii din deal!!!) se unesc in contra ”couer”-urul lor si al operei brebaniene, ca prelungire a Omului….

    N-au fost, oare, perioade negre din istoria noastra recenta, perioade pe care le-ati trait, le cunoasteti bine, cand poeti si scriitori foarte valorosi au fost interzisi, scosi din manuale, le-au fost distruse cartile, au fost calomniati si exterminati fizic, in urma campaniilor de denigrare si de contestare…pe motive politice si morale…morala acelor vremuri, fireste…NU?

  • Sanda Văran

    P.S. Tot pentru domnul Tudoran

    Va rog sa puneti la blogul dvs.un buton (american! )prin care sa ne putem corecta greselile de acord, direct pe text, inainte sa le vada dusmanii de clasa(fosti colegi!) :)))

    Multumesc!

  • mariana

    Daca stau bine sa ma gandesc, megalomania este in floare la Contemporanul. Ideea europeana ! Cu un astfel de pseudonim… AURA CHRISTI, mult, mult mai “dumnezeesc” decat numele vinului Lacrima Christi. Oricum ai lua-o, ori “aura” lui Hristos, ori adierea lui Hristos…
    (Cum era cu contaminarea ? Cine de la cine ?)

  • Dorin Tudoran

    @Sand Varan
    Perioadele acelea nu au cum sa se repete. Si-apoi, hai sa fim seriosi, cine a vazut interzisa vreodata opera unu academician care ramane membru al… Academiei?

  • Dorin Tudoran

    @Sand Varan

    Pe bloguri greselile de acord curg… Toata lumea scrie repede, nu mai corecteaza. se merge pe incredere. Sunteti cam tipicara…

  • Daniel StPaul

    Desi spectacolul e dupa gustul fiecaruia, imi pare ca povestea e spusa, totusi, pe sleau. In acest caz ma-ntreb (“Tata, un filosof e un om care se-ntreaba? Se in treaba?”) daca bemolul thrilleresc (detectivul detecteaza detractori detracati) din cheie e supralicitare ori visul sugestiei que voila.

  • Ancelin Roseti

    Părerea mea e că Aura Christi, pseudonim inventat de Cezar Ivănescu, numele său adevărat fiind Aurelia POTLOG, nu trudeşte întru aflarea adevărului şi nici întru “apărarea” lui Nicolae Breban, ci profită de “cazul Breban”, de rezonanţa numelui Tudoran, situaţie/eveniment care, după părerea mea, îi vine ca o mănuşă, pentru a ieşi ea în prim-planul social şi, implicit, literar — adică pentru a-şi face şieşi publicitate.
    Suntem români, totuşi. Prin urmare, cunoaştem foarte bine apucăturile, metehnele şi mentalităţile româneşti, chiar dacă, atunci când ele ne defavorizează, simulăm necunoaşterea lor. România e plină de astfel de potlogării.
    Dacă ar fi să ne îngăduim nu mai mult de 5 minute, ca şi cum ne-ar interesa, ca şi cum chiar n-am mai putea de Aura Christi şi de literatura sa, şi-am răsfoi nu mai mult de 5 pagini din opera domniei sale, am constata, imediat, surprinşi sau nu, că nu ne aflăm deloc nici în faţa Sylviei Plath şi nici măcar în aceea a Gabrielei Creţan, de pildă, ci doar dinaintea Aurei Christi, o poetă ca toate poetele sau ca alte câteva zeci de mii, nici mai bună nici mai rea. Dacă până acum i-a fost purtat numele, în binecunoscuta manieră dâmboviţeană, vehiculul a fost Breban şi nicidecum copleşitorul său talent poetic. Iar dacă Cezar Ivănescu a scris ceea ce a scris despre ea, că a scris!, nu a făcut altceva decât să-şi arate drăguţenia şi complezenţa, atitudini foarte des întâlnite în lumea literară românească. Aceste obiceiuri au fost şi au rămas la modă, în literatura română — de ele n-au fost străini nici Nichita Stănescu, nici Fănuş Neagu şi lista poate continua în voie --, însă, de cele mai multe ori, din complezenţă în complezenţă, elogiile rămân neconfirmate de opera ridicată în slăvi.
    Aşadar, Aura Christi, nu este nici avocatul diavolului şi nici vreo carpatică Ioana d’Arc, ci doar o simplă femeie care, după părerea mea, s-a acroşat, în cheie telenovelistă, de acest „caz” şi de rezonanţa unor nume, sperând că-şi va spori astfel opera, talentul şi celebritatea.
    Poate, în ultimul episod, vom afla şi dacă a luat-o cineva în seamă.

  • mihai rogobete

    Numai după dobândirea controlului asupra compoziţiei, devine povestitorul autobiograf narator, arhitect lucid al construcţiei prin care-şi priveşte post-factum destinul, proiectul prin care, parţial sau în totalitate, a izbutit să-şi reprezinte, în desenul propriilor acţiuni -- încăpere cu încăpere -- asemănarea dintre complexul de mentalităţi al colectivităţii de care aparţine şi autoportretul mentalităţii sale literare. Extrem de puţini scriitori se recunosc în oglinda care reflectă chipul întregii umanităţi, câţiva în cea a naţiei sau familiei, grosul doar în buric, de unde, pe măsură, forţa de organizare şi imaginaţia constructoare: buricistul este cărămidă şi hamal, tribalistul zidar; numai umanitaristul ştie cum să pună soartă pe soartă şi destin pe destin în zidurile încăperilor care-i vor configura spaţiul şi fizionomia lăuntrice, ca istorisire.
    Deplângem candoarea copilăriei, dar pe fundaţia ei stau adolescenţa, tinereţea, maturitatea şi senectutea. Câte vârste, atâtea mentalităţi, fiindcă sunt cele ale omenirii. Absolut prin umanitarism şi relativ prin destin-aţie, modelul arhitectural asamblează, ca piatră de temelie, autorul în operă, aceasta fiindu-i post-factum destinul, nu aprioric şi tezist, invers. Zidesc acest episod într-un timp-spaţiu ciclic, cronotopul copilăriei fiind astfel -- decide autorul. Relatez evenimentele tinereţii în temeiurile ascensiunii şi succesivităţii spaţio-temporale, căci religia vârstei este progresistă -- hotărăşte, modificînd geometria. Sunt reale temporalitatea şi spaţialitatea, sau iluzorii -- se întreabă, spre finalul construcţiei vieţii sale romaneşti, trăind irepresibil nevoia alăturărilor sisifice, a re-re-scrierii, a re-operării. Relativizat faţă de mentalităţi, ridicat dedeasupra acestora, destemniţat de uni-mentalitate, nu mai poate accepta captivitatea niciuneia din ideologiile sau doctrinele lor subconstructive. Gestionar al propriilor mentalităţi, marele romancier nu se dezice recunoscând limita constructivă a uneia sau a alteia în propriile operă şi destin, decât ca zidar, ca zugrav. Ca bidinea şi mistrie.

  • Florin Iaru

    InimăRea
    Nu, nu cred că NC Munteanu a oferit vreun un argument în plus. Ceea ce spune el e că există şi documente necitite încă. Că există precedente. Or fi, nu pot comenta şi interpreta cele nevăzute şi neauzite. Psihologia ne învaţă că mai întîi avem convingeri, apoi căutăm argumente care să o sprijine… Spre deosebire de mulţi alţi iluminaţi, în cazul descris mai sus, Dorin are în mînă TOATE cărţile pierzătoare (foşti prieteni “de nădejde”). Nu are decît să le decarteze.
    Repet ULTIMA DATĂ: Groşan a turnat între 1974-78. De acolo încoace nu mai avem nici o dovadă. Şi mai e ceva: el “s-a mărturisit” cîtorva prieteni. Hai să-i întrebăm şi pe ei…

  • Florin Iaru

    @mihai rogobete
    Cînd am zis că aş pleca dinţară, am zis-o cu mare amărăciune, dar pe jumătate în glumă. Trebuia, puteam să plec, dacă aş fi vrut, din ’90. Asta e situaţia. Nu plec din ţara mea decît cu un şut în cur. Vai mie!

  • Florin Iaru

    @Corson
    Încercaţi să mă înţelegeţi corect, departe, departe de tot de AC. Eu pun în discuţie faptele (adică documentele) aşa cum au fost publicate. Şi treceţi foarte uşor peste ceea ce zic de la început (dar parcă lumea nu vrea să audă): Da, între 1974 şi ’78, Groşan a fost informator. Vi se pare că seamănă? Dacă da, mă dau bătut.

  • InimaRea

    Iaru: Parc-am citi Kabala, nu texte al căror conţinut nu are nevoie de nici o interpretare. Străduindu-se puţin, NC Munteanu pune cap la cap declaraţii de-ale lui Groşan -- inculsiv din cele referitoare la anul 1989 -- din care reiese că Groşan a fost trimis în misiune, la Paris. Şi că, la-ntoarcere, a vărsat tot din el.
    D-l Tudoran are perfectă dreptate cînd zice că nu contează “cum” a turnat omul (cu sau fără acte-n regulă) ci “dacă”.
    Dar poate că neînţelegerea vine de la necunoaşterea “metodelor şi mijloacelor”. Importantă era obţinerea informaţiilor. Semnarea angajamentelor era bomboana pe colivă -- un act formal care “încununa” activitatea recrutorului.
    De-un adevărat rigorism ar fi să deosebim între “ciripitori” (“sursele” pe care le ştiau doar “rezidenţii”) şi informatori cu angajament. E cum ar presta o cucoană de moravuri îndoielnice “din cînd în cînd” (de foame, din plăcere ori din alte nevoi) şi o meseriaşă cu condicuţă. “Actul” e acelaşi, plata-i tot plată -- în bani ori în avantaje de alt fel (paşaport, bunăoară).
    Să nu credem că “ciripitorii” erau mai puţin nocivi. Ceea ce dădeau ei pe goarnă tot “informaţie operativă” era. “Sistemul” avea soluţii şi pentru a exploata neoficial informaţia, căci “cadrele se orientau”. De obicei, datorită unor şefi mai cu frica lui Dumnezu, care voiau să fie totul ca la carte. Exemplu: ciripeşte unul că un apropiat de-al lui vrea “să rămînă”. Trebuie văzut dacă are casa goală dar cum obţii mandatul de percheziţie? Poţi apela şi la “o pătrundere secretă” dar nu oricînd, miza trebuie să justifice toată povestea fiindcă, dacă răsuflă, se lasă cu mare deranj. Atunci, “se contactează” omul din Miliţie, care bate la maşină un denunţ anonim -- cutare intenţionează să. Legea prevede că anonimele nu funcţionează -- dar asta-i pentru fraieri. Eventual, “şefului” i se strecoară “bănuiala” -- aşa că se planifică “o vizită” la domiciliul bănuitului. Şi se informează şi Secu -- că nu se ştie niciodată. Care marşează ori ba -- aici, da, că atît aştepta.
    Ei, a turnat ori ba “amicul”? A făcut tot răul pe care-l putea face chiar şi fără angajament? A, că a complicat munca “organelor” -- asta-i treaba, el poate dormi liniştit, nu are nimic pe conştiinţă, alţii sînt turnătorii, ăia cu dosar la Secu.
    Cît priveşte ce le-a spus Groşan prietenilor, hai să rămînem la paralela cu “actul”: cînd mai vorbesc băieţii -- la o bere -- despre ce isprăvi amoroase au mai comis, ce spun de preferinţă? Ce-au făcut ei, cît au fost de tari, nu? Cîţi recunosc că n-au făcut nici o brînză, că s-au făcut de băcănie, că nu mai au curajul să dea ochii cu “persoana”?
    Oare de ce e ocolit adevărul neconvenabil -- cu meşteşug, la ăi mai inventivi? Păi, de ruşine, de frică, de obicei…

  • Dorin Tudoran

    @Daniel StPaul

    Daca prin “bemolul thrilleresc din cheie” va referiti la acel “Agatha” din titlu, fiti linistit: nu este nici “supralicitare”, nici “visul sugestiei que voila”. Lucrurile sunt mult mai simple: cred ca demersul AC, demers, repet, demn de tot respectul, dovedeste multa pasiune si cam putina intelegere (cunoastere?) a unor mecanisme, stari de fapte etc.
    Daca tot ne propunem o investigatie care sa produca argumentele de care are nevoie o discutie serioasa, cred ca amatorismul nu ajuta. Pasiunea nu poate tine locul priceperii, prietenia nu poate inlocui rationamentul riguros. Vroiam sa sugerez ca motivul pentru care celebra autoare Agatha C. dezleaga mistere iar Aura C. creaza confuzii este capacitatea celei dintai de a “citi” corect faptele, inainte de a “scrie”…despre ele.
    Cand nu faci efortul sa observi cine pe cine si cum anume calomniaza, este greu sa ajungi la concluzii acceptabile.

  • Dorin Tudoran

    @Sanda Varan

    1. Unul dintre lucrurile pe care incerc sa le fac pe acest blog este de a lasa cat mai putin spatiu de manevra minciunii, insinuarii, citirii “printre rinduri” -- mijloace de a deturna, intentionat, discutia de la subiectul propus. Recidivati si dezamagiti. Iata un exemplu: “Din ce spuneti mai apoi, s-ar intelege ca ati vrea ca domnul Breban sa fie dat afara din Academie? Cred ca trebuie facuta o cerere si umplute formulare…e un pic de umblat pe la institutii.”
    Stiti bine ca, din raspunsul la care va referiti, nu se poate intelege ca as dori asa ceva.

    2. Nu ma preocupa de unde “vine” numele sau pseudonimul pe care-l folositi. Ca “vine” ori nu de la George Sand, de la Dick Sand -- cum scrieti — va priveste. Poate sa vina de la orice “Dick”, chiar si de la “Dick Bogart”. Ce ma preocupa, cum spuneam, este sa tin aceste discutii cat mai departe de insinuari, “soparle”, diversiuni etc. Dar asta nu inseamna ca am vreme sau ca trebuie sa-mi pierd timpul formuland la infinit un raspuns la aceleasi “strambe” ale dumneavoastra. De aceea cred ca v-ati indepartat definitiv de acest forum.

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran

    Dialogul despre istoria recenta ‘revisited’ purtat de oaspetii blogului dvs. este si necesar, si util. Si totusi, vazind cu cita dezinvoltura avanseaza unii participanti pareri (chiar ‘sentinte’) decuplate evident de realitate, ma intreb cati dintre acestia au avut ocazia sa citeasca (studieze) un DUI intocmit de Securitate. Mi-e greu sa cred ca sensul si natura comentariilor ar urma acelasi gen de traiectorie.
    In definitiv, idea ca “functia creeaza organul” capata un sens suplimentar in acest plan de discutie. Recomand (cu scuzele de rigoare) putin mai multa prudenta in etalarea parerilor despre cine, cum , cind si in ce context ar fi fost sau nu o unealta a represiunii (santajat, manipulat, constient sau chiar malvolent). Ca intotdeauna, nu doresc sa compar avatarurile celor care au avut nesansa de a infrunta calvarul detentiunii si torturii, cu situatia de colaborator a celor care au facut-o din slabiciune sau arivism.
    Evident, fiecare are libertatea de a crede si afirma orice, dar acest drept nu este (intotdeauna) garantia apropierii de adevar.

  • Dorin Tudoran

    @Gheorghe Campeanu

    1. Pe multe bloguri participa la discutii si oameni care nu doar ca au “avut ocazia sa (citeasca/studieze) un DUi” ci au intocmit sau au contribuit viguros la intocmirea de Dosare de Urmarire Informativa. Azi se dau fete mari, din umbra pseudonimelor. Ce sa faci, obisnuintele se uita cu greu.

    2. Asemenea oameni nu urmaresc “apropierea de adevar”, ci indepartarea noastra, a tuturor, de adevar. Ei au stabilit “adevarul” sau au dat o mana de ajutor la stabilirea lui, acum e momentul apararii “adevarului” impotriva celor ce-i doresc raul, si ei isi fac datoria pana la capat. O “meserie” ca multe altele…

  • Stiti ce e cu adevarat dramatic! Faptul ca noi continuam sa fim aici aproape neschimbati, “aux portes de l’Orient, où tout est pris à la légère”. Aici, Platon ne este uneori, destul de des, (alarmant de des, chiar!), mai prieten decat Adevarul. Aici, adevarul insusi sufera de o relativizare si o evanescenta care l-ar fi lasat perplex si pe parintele teoriei relativitatii. Falsele amintiri ori amintirile induse ne torpileaza memoria, care prefera exercitiile de refulare celor, mult mai incomode, de refrisare. Pur si simplu refuzam sa asimilam lectiile trecutului,

    Sutem firi excesiv de emotionale, (deh, ginta si/sau gena latina). Suntem si insetati de glorie si bani (deh, memoria de neam de sarantoci, de la periferia imperiilor). Toate aceste motive, plus combinatia lor (irepetabila in infinitatea posibilitatilor) cu factorii individuali, de caracter si personalitate, duc la perpetuarea pana in ziua de azi si, pot sa pariez, si in ziua de maine, a binomului malefic Plesita – N.B. Doar ca Mamona de azi poarta un alt nume, cum altele trebuie sa fie azi si initialele colaboratorului ori ale agentului sau de influenta.

    Sigur, domnul Tudoran ne va spune – pe sfanta dreptate! -- ca Mamona de azi nu e totuna cu Mamona lui Ceashka si ca binoamele de azi nu mai au toxicitatea celor de atunci. Asa e, dar nici nevinovate si lipsite de orice consecinte negative nu sunt. Dimpotriva.

    @ Florin Iaru
    Va cred cand ne spuneti ca I.G. “s-a marturisit’ din timp unor prieteni si apreciez si faptul ca prietenii respectivi l-au inteles si iertat crestineste. Dar “s-a marturisit” d-l Grosan si victimelor delatiunilor sale din timpul studentiei? I s-a “marturisit’, din timp, si conferentiarului M, caruia i-a produs o modificare intempestiva de CV? S-o fi “marturisit” si colegelor de facultate care nu corespundeau “eticii” vremii? Dvs. ati citit ce a publicat Rom.Lit. referitor la portretul “artistului” in tinerete? Scuzati-ma ca insist, dar daca da, chiar nu ati avut niciun frison, nici macar unul retroactiv?

  • napocitaniu_napocalu

    proba de microfon:
    dom’tudorane,
    spre bucuria lu’ dom’ iaru, se pare ca “momentu’ zero” se apropie!

    azz, tot maramures pe ecrane…

  • napocitaniu_napocalu

    dom’ tudoran,
    sint aruncat la cosu’ de gunoiu al istoriei!
    prin intermediu’ filtrului de spam, de data asta

  • Dorin Tudoran

    @nn
    Numai vesti bune si congealing dips 20 de ani

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran # 44

    Imi petrec si asa o parte mai mare a prezentului decit imi doream cindva, ‘incremenit in proiect’, asa ca nu frecventez prea multe bloguri, ci ma limitez la cele 2-3 pe care le consider demne de atentia cuiva cu tarele mele personale.

    Meseria, bratara de…. ciment, in cazul celor care fac ‘the heavy lifting in defense of the realm’, acum si-n vecii vecilor. Nu la dansii ma gandeam, cind am asternut povetele precedente. Ochii si urechile califului sint irecuperabili, si nu voiesc sa le incarc agenda de zugravire a adevarului, si asa Sysiphica, adaugind noi teme pentru acasa.
    Voiam sa-i cautionez doar pe cei lipsiti de o istorie personala ‘pestrita’, si care participa la dialog cu, mai mult sau mai putin, dorinta de a gasi informatii necesare recuperarii unui trecut si asa suficient de ‘alunecos’.

    @ Altera Pars

    Confluente si hrana pentru gandire in comentariile dvs. Cit despre binoamele respective, ce se poate spune din perspectiva ‘post-moderna’ ? Ele nu numai ca se metamorfozeaza perpetuu, dar se propasesc, acaparind din ce in ce mai mult teren in spatiul amorf dintre aedvar si perceptia acestuia. Leacul? Poate o chestiune de… fizica nucleara ?!

  • Radu Humor

    @ Mariana :
    “…va asigur ca se putea evita raportul cu reprezentantii Securitatii fie el superficial, fie de consimtita colaborare. ”

    o puteau evita fii de muncitori cu origine sanatoasa ( la fel ca si parintii sau rudele lor), dar atunci cand aveai in familie pe cineva (parinti, copii, unchi, nepoti) care au facut politica) ca sa nu mai vorbesc daca tu erai cel care misca in front, sau intr-un post in care veneai in contact cu diverse persoane precum cele amintite, al lor erai !
    Nu se lasau pana nu te incercau sa vada ce pot scoate de la tine, mai ales in ce priveste discutiile cu altii !
    Pentru ca vreti sa insinuati ceva, cu permisiunea domnului Dorin Tudoran o sa va dau doar doua exemple in ce ma priveste : Jucam fotbal la o echipa mai mica si am fost remarcat de o echipa mare, si comandantul securitatii cu care eram vecini (statea intr-o casa nationalizata vis-a-vis de casa parintilor mei, mi-a spus clar :
    -- In momentul in care pleci, in seara aia, tatal tau va fi arestat (crescusem cu duba neagra la poarta si am si acum in fata ochilor valijoara pregatita de mama cu ceva strict necesar pentru o eventuala ridicare in miez de noapte !) !
    Credeti ca daca as fi acceptat sa spun tot ceea ce stiam despre prietenii tatalui ( desi a facut tot posibilul sa stiu cat mai putin!), sau despre afacerile pe care cei din conducerea clubului le faceau) s-ar mai fi pus problema ?

    Jucam bascket la o echpa de div. A ( cu-n antrenor evreu :roll: ) si se tinea scai un securist de mine, sa afle cate ceva despre un coleg !
    Au ajuns colegii sa-mi reproseze ca sunt un infumurat si ca nu mai vreau sa stau de vorba cu ei, deoarece evitam astfel sa aflu ceva care sa-mi fie reprosat ca am auzit (auzisem inainte o multime de lucruri, si colegul asta al meu pentru care am platit si eu, dar nu-mi pare rau ! a fost lichidat la nici 30 de ani_ si n-am spus nimic organelor !
    Si exemple de astea am o multime, multe traite personal, altele de amici , rude si cunoscuti !
    Asa ca vorbesc in cunostinta de cauza ! E greu sa arunci piatra asa doar ca ai in fata un personaj pe langa care poti face si tu cariera , cum vad ca se insinueaza pe aici

    Ca sa niu mai vorbesc de infernul trait de cei care au stat in puscariile comuniste pe care n-o sa stim sa-i intelegem niciodata, dar pe care ne repezim sa-i judecam de la inaltimea unor functii in care ne-am cocotat, sau le avem in vizor !

  • N.C.Munteanu

    @ Florin Iaru 37
    Repet ULTIMA DATĂ: Groşan a turnat între 1974-78. De acolo încoace nu mai avem nici o dovadă. Şi mai e ceva: el “s-a mărturisit” cîtorva prieteni. Hai să-i întrebăm şi pe ei…

    Daca inteleg bine, admiți ca Groșan a turnat (cuvântul nu-i prea tare, nu?) între 74 -- 78, pentru perioada respectivă existând documente olografe recunoscute de semnatar (6-7 file, în patru ani, zice autorul, în realitate mai multe). După, lipsesc dovezile. Lipsind dovezile, nici convorbirea de peste cinci ore, din 4 decembrie 1989, despre care relateaza documentele securității n-a existat. Să intrebăm prietenii, zici? Dar de ce să nu-l întrebam pe Groșan? El ce zice? A băut, a mâncat și s-a povestit cu băieții ăia sau nu?
    Dovezile lipesc, deci toate realatările despre întâlnirile lui Groșan din Paris sunt, de fapt, ficțiunile securității sau ale informatorilor lor deplasați în Franța, dar puse în seama lui Groșan. Insă cel puțin o întâlnire a avut loc, în linii mari, exact așa cum apare în convorbirea din 04.12.89. Departe de ochii și urechile informatorilor de la Paris, la ea au participtat doar două persoane, Ioan Groșan și Emil Hurezeanu. Cine le-a putut vorbi securiștilor de ea. Emil Hurezeanu? Nu. In decebrie 89 era la München. L-am vazut eu. Atunci cine? Mă feresc de răspuns. Nu vreau să-l năpăstuiesc pe Groșan. Mai mult decât o face el, fie vorbind, și contrazicându-se, fie tăcând.
    Și daca numai documentele olografe sunt de luat în seamă, ce facem cu zecile de “note”, relatări ale unor informatori consemnate de securiști, din “Eu, fiul lor”, pe care DT le-a “confirmat”, fie și parțial, pentru că faptele, întâmplările și vorbele acelui timp au făcut parte din viața lui?
    E devărat, din cauze independente de noi, în domeniul delicat (?) al dosarelor și informatorilor, bâjbâim mult. Putem greși, adevărul e parțial, adesori mistificat, lipsesc multe piese. Insa Cuvier a reconstituit dinozaurii, dispăruți de mii de ani, plecând de la un oscior. De ce să nu încercam sa facem și noi același lucru cu lighioane mici, de acum două decenii, plecând de la gunoiul lăsat în urmă?
    Dacă admiți ca există precedente și documente necitite, însă, deși poet, nu poți “comenta şi interpreta cele nevăzute şi neauzite”, de ce să nu-mi îngăduiesti și mie dreptul de a vorbi despre cele văzute, auzite și trăite, îndoindu-mă mereu de toate?
    Eu, de citit am citit, am citit, am citit, cum m-ai îndemnat! Am citit un pic mai mult decât m-ai îndemnat, ce-i drept, si cu cât am citit mai mult cu atât mai mult m-am mirat si m-am îndoit.
    Gânduri bune!

    Și, nu, n-am nimic cu Groșan. Nu-i doresc decât sa fie tare în cuget și simțiri și demn de prietenii aflați alătui de el la bine și la greu.

  • Daca_nu_nu

    Hop!
    Am auzit cuvântul magic: „gintă latină”!
    Bine că n-am auzit „gintă dacă”…
    Fiuuu…
    Ce m-aş fi făcut?
    „Dacă”??? Nuuuu… Nu, lăsaţi!…

  • Ancelin Roseti

    Dacă este adevărat “cazul Ioan S. Pop” acesta nu cred că va fi supus atenţiei publice, că aşa, dacă ar fi luaţi în discuţie toţi informatorii şi colaboratorii securităţii, ar avea televiziunile şi presa scrisă subiecte pentru 100 de ani — nu ar avea însă audienţă şi cititori.
    Până la urmă, cine e Ioan S. Pop? Un om dintre cei 20 milioane de români la fel de anonimi ca şi el.
    Cazul său nu poate prezenta interes decât în rândurile celor care au fost daţi în gât de dânsul, dar, în nici un caz, nu poate prezenta interes în ansamblul societăţii româneşti.
    Fac audienţă, stârnesc interes şi reacţii, uimesc publicul numai cazurile celebrităţilor, ale personalităţilor, ale oamanilor importanţi în societate, nu cazurile ioanespopilor.

  • Daniel StPaul

    Domnule Tudoran, vestile de la dv m-au gasit convertit si intelagatoriu de mesaj inca de dinainte. Eu aveam in minte (si) ideea de calibru (arabim, arabim, de la qalib forma, tipar) si esenta calibrelor e sa fie diferite. Poate ca bemolul in cestiune e pe post de adaptor “intercalibric” desi, atunci, la ce mai foloseste calibrul? Poate la ceea ce denota metonimic slangul interlopilor francofoni: calibre = flingue = pistalieta. Dar asta-i (alta) literatura. si viata-i asa de breava.

  • mariana

    @ Radu Humor

    Intamplarile vietii dvs., ale mele precum si cele ale familiilor noastre au mai fost postate pe acest blog. Nu este cazul sa plictisim oamenii.
    “Medium” nu este o insinuare, domnule Humor, se referea la declarata si invidiabila dvs. capacitate de a intelege “ce-i poate pielea” cuiva fara a-l cunoaste, fara a-l vedea, fara toate…

  • lucid

    D T: cel putzin pentru mine, complet in afara “breslei” literaro-gazetaresti, impresia este ca se “scrie” -- inclusiv pe acest blog -- cam prea mult pentru o afacere, puturoasa, ce-i drept, dar cu multe caracteristici de “familie”, mai exact de “breasla”. Vad ca fostii securisti activi si pe-acilea insinueaza ca “baietzii” erau un fel de super-profesionisti nemilosi pe care nu puteai sa-i evitzi. O sa va dau un exemplu hazliu de cat de inteligentzi erau ofitzeii secu la sfarsitul anilor 50 intr-o intamplare si cu iz literar. Va spuneam ca fiul lui Ion Agarbiceanu, om de stiintza remarcabil -- inventatorul laserului no 3 in lume, era urmarit cu indarjire fiind suspectat de reluarea activitatzilor de spionaj pentru occidentali. Prin 58 sau 59 a fost fotografiat in dreptul statuilor de la Universitate conversand cu un barbat de aceeasi varsta si talie cu el -- am vazut fotografiile in DUI -- ambii imbracatzi in lodenele lungi specifice epocii. Surpriza a venit cand “baietzii” l-au identificat pe interlocutor ca fiind un baiat al lui Mihail Sadoveanu (banal, parintzii le fusesera prieteni), care in acel moment era inca presedinte de prezidiu mare adunatura natzionala. Fandacsia a fost gata: Agarbiceanu jr primea de la Sadoveanu jr informatzii strict secrete provenind de la cel pentru care lumina venea de la rasarit ca sa le trimita francezilor la a caror ambasada era invitat (era dupa dezghetzul “Geneva” din 1956). De-a dreptul caraghios sa citesti astazi cum s-au mobilizat “baietzii” sa afle ce secrete de stat putea transmite autorul mitrei-cucur (inca nu semi-paralizase), pana un sef mai istetz le-a taiat macaroana inchizandu-le “pista”. BTW de sefi mai istetzi, am copia unei rezolutzii pusa de celebrul Nicolschi (asa iscalea in anii 50) in care le dadea lectzii subalternilor cine era Florian Stefanescu-Goanga (psihologul, nu cantaretzul), care dupa tentativa de asasinat a legionarului care-l suspecta ca se incurcase cu logodnica sa fusese utilizat de Antonescu ca emisar in Turcia in WW2 (era o ancheta mai vasta relativ la posibilele contacte Intelligence Service in Romania) -- rezolutzie care mie unuia imi pune un mare semn de intrebare asupra biografiei “oficiale” a lui nicolschi-gruenberg, sarman lacatus basarabean fara scoala.
    Nu prea cred ca evaluasera prea mult intelectual “baietzii” pana-n 89, desi merce face figura relativ buna cand deschide gura.

  • Florin Iaru

    @Altera Pars
    Despre asta vorbesc… Despre acea perioadă.
    Acum, deşi m-am informat, deşi m-am ferit, hai să vorbim despre “profesorul M”. Nimeni nu vrea să spună -- oare de ce? -- cine era acest domn. Din ce am înţeles, M era un proletcultist odios trecut la “munca de jos” şi care-și bătea joc de cursuri și de studenţi. “Turnătoria” lui IG nu a avut efect. L-a turnat pe un activist activiştilor. Vreţi să întrebăm? Întrebăm. Nu acolo e vinovăţia lui, acolo e o subtilă, straşnică răzbunare, ci în alte rapoarte -- despre care vă invit să-l întrebaţi pe IG…

  • Florin Iaru

    NC Munteanu
    Te salut cu toată prietenia şi cu toată încrederea că vei judeca corect. Întreabă-l pe Hurezeanu. Nu-i mai simplu? Poate vei avea o surpriză!

  • Dorin Tudoran

    @Gheorghe Campeanu

    Recomandati exact ce se gaseste in cantitati foarte mici -- prudenta!

  • Dorin Tudoran

    @Radu Humor
    Va rog sa ma scuzati ca ma bag in discutia dvs. cu @mariana, dar, asa, de curiozitate: este adevart ce imi semnaleaza un coleg al nostru de forum ca ma injurati tare si responsabil pe blogul colegului si prietenului meu Liviu Ioan Stoiciu? Nu ca nu ati avea libertatea sa o faceti, dar asa, sa stim, vorba bunicii, pe ce scandura dormim.

  • Dorin Tudoran

    @lucid

    Va inselati: desi este o afacere “de familie” literara, este si altceva -- o afacere mai mare. Una care ne implica pe toti, de la literati la gropari.Ideea ca “E afacerea voastra, spalati-va pe cap cu ea” este gresita. O parere…

  • Florin Iaru

    @Dorin, păi nu ştii că ăsta nu e blogul tău? La serviciu te-ai găsit să-ţi faci mendrele? E blogul nostru! Tu aici eşti angajat să ne faci pe plac! 🙂
    Molière avea o replică mişto: Cui îi curge nasul să şi-l sufle.

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran # 59

    Chiar ! Can’t a boy just have a dream ? Si daca prudenta este o marfa in ‘penurie’ la purtator, poate sa se gaseasca la .. autoservire. Vorba dl-ui. Iaru, blogul acesta nu mai este casa dvs. in cyberspace, caci a devenit mahalaua noastra, in care capra si varza….

  • mihai rogobete

    Astea-s sechelele autonomiei esteticului, dom’ Tudoran. Via cea a operei faţă de autor. Pe şleau: politicienii să facă politică, nu scriitorii. Sau, disoluţia societăţii şi terapia intensivă.

  • mariana codrut

    @Dorin Tudoran
    Lumea asta a innebunit! Prezinta drept negru ceea ce e alb si viceversa. N. Breban, stimulat de Securitate sau de orgoliul lui, te-a injurat si a incercat sa te discrediteze, si acum e prezentat ca victima ta!
    Frumos!

  • Radu Humor

    Domnule Dorin Tudoran
    Este adevarat ce va, nu numai ca semnaleaza , ci chiar aduce si aici, de pe blogul domnului Liviu Ioan Stoiciu ( nu-mi place sa-i spun LIS !) ), colegul nostru (?) atat de gratzios !
    Numai ca o face gretzos, in stilul binecunoscut mie ( si ar trebui si dvs. ) al turnatorilor, dintre care, pe unul- NB- va straduiti din rasputeri sa-l dati in gat !
    Cele aduse aici ca proba imi apartin : Sunt gandurile si judecatile mele si mi le asum fara nicio rezerva !
    Cu o singura precizare: Erau postate urmare a luarilor de pozitii ale altor “colegi” de-ai dvs care aruncau cu pietre in Nicolae Breban, spre deosebire de dvs. care aruncati doar cu vorbe, unele chiar de duh ! :roll:
    Aveti tot dreptul s-o faceti , dar n-aveti dreptul sa nu tineti cont si de alte puncte de vedere, mai ales de acela ca poate fara sa vreti , rezolvandu-va o problema personala, faceti niste jocuri abil planuite !
    Eu va reprosez doar ca nu v-ati inteles in pprivinta dusmanului comun, cazut pentru cateva luni la pamant , si caruia puteau sa-i fie contracarate si dejucate planurile ce abia astazi se vad in toata monstruoasa lor cruzime !

    Daca ambasadorul american la Mosckova, care s-a grabit sa-si asigure seful ca FSN este singura varianta de iesire a Romaniei din haosul de dupa 22 dec ’89, ar fi fost contrazis de oameni cu influenta ca dvs, Breban, Goma, Hurezeanu, NC Munteanu , Blandiana, Marino, Tismaneanu, Patapievici, Brucan s.a care ar fi considerat de ex. ca singura alegere de viitor pentru Romania este Monarhia (asa cum din ce in ce mai mult se dovedeste acum !!!), alta ar fi fost soarta noastra !
    Nu va cer sa acceptati nici macar in gand aceasta varianta, dar macar sa va fi unit spre a reteza din radacini sistemul securistic comunist v-ati multumit cu moartea violenta in ziua de Craciun a celor doi ( si daca n-au mai fost ei, am dus-o mai bine ?!-
    Categoric- NU!
    Dovada ca nu doar ei erau principalii vinovati, ci sistemul ale carui victime au cazut pana la urma si ei !

    P.S. Stiam ca cititi blogul respectiv (l-ati si trecut la subsolul unui articol si am vazut si postari ale dvs acolo , asa ca nu ma chinuiam sa ma ascund, mai ales ca spre lauda dvs. tot ce am postat critic la adresa dvs a vazut lumina blogului !
    Ca nu permiteti comentarii care aduc atingeri unei corectitudini ce se vrea tabu, este o dorinta (doar?) pe care v-am inteles-o, dar mi-am aratat rezervele stiind ca nu le veti citi decat dvs. :roll: (dar mi-am permis sa le postez fara nici un alt comentariu in plus pe blogul @DlGoe )
    Pentru ca asa dupa cum cred ca ati observat sunteti printre putinii ale caror pareri politice ma mai intereseaza ( si cred ca nu numai pe mine !)
    Asa ca puteti sa cititi doar dvs postarea pe care eu o voi posta la blogul amintit, atat cat @ DlGoe (cu care am uneori contre si mai si .. 😉 )) isi va mai pastra nobilul si cam singularul obicei, la care inexplicabil prea putini apeleaza !

  • Dorin Tudoran

    @Gherorghe Campeanu & @ Florin Iaru

    Pai, sa-l inchidem. Mai calatorim, mai ne “hodinim”. Pe urma, ne gandim daca o luam de la capat sau investim timpul in altele.

  • Dorin Tudoran

    @Mariana Codrut

    Nu, lumea n-a innebunit. Asa a fost intodeauna. Asta o si face “amuzanta”…

  • Dorin Tudoran

    @Radu Humor

    Hai sa vorbim si foarte serios, dle Humor, ca de glumit, am tot glumit:

    1. Nu incerc sa dau pe nimeni in gat. Spre tristetea mea, NB s-a dat singur in gat. Si nu o data.

    2. “Erau postate urmare a luariulor de pozitii ale altor “colegi” ” nu prea merge impreuna cu ideea ca eu doresc sa-l dau in gat pe NB. Nu, va refereati (si) la mine. E dreptul dvs. Sunteti un om liber, intr-o tara libera.

    3. Nu rezolva o problema personala. Am postat, in cele trei texte referitoare la situatia respectiva, lucruri MAI VECHI, tocmai spre a se observa ca mi-am rezolvat, de multa vreme, problema personala: din 1984, din 1990, din 2002. In discutie sunt cateva lucruri de principiu. De exemplu si dincolo de NB: ideea ca daca nu ai avut un angajament semnat, celelalte dovezi ca ca i facut porcarii sunt nule si neavenite este o aberatie.

    4. Nu prea inteleg la ce “dusman comun” va referiti. NB “a tinut” foarte aproape de FSN si Ion Iliescu. Cercetati arhivele — fie si doar pe cele din hyperstatiu — si va veti improspata memoria.

    5. Dle Humor, chiar nu aveti umor… a)Ambasadorul american la care va referiti nu a facut recomandarile respective PUBLIC, si in documente secrete pina la scurgerile WL. Deci — logic, nu? — era vgreu de combatut de Breban, Tudoran si altii. Ca sa nu mai spun ca eu am destule probe ca am combatut sustinere FSN-ului foarte vartos, indiferent de ce credea un ambasador ori altul. b) NU eu am primit o revista de la FSN, nu eu am fost promovat de FSN.

    6. In privinta monarhiei iar o dati in bara. Cumparati caseta revenirii Regelui Mihai in Romania. Veti vedea acolo sute de oameni avand in mana o revista. Revista se numea MERIDIAN, fusese lansata si era condusa de mine si in primul ei numar avea pe coperta a 4-a fotografia regelui. Ce s-a intamplat dupa aceea este alta poveste.

    7. Dati in bara, rau de tot, dle Humor. Si in privinta reactiei mele referitoare la executia sumara a Ceausestilor “sunteti gresit”. Am fost cel dintai care a scris ca felul in care s-a desfasurat “procesul” si executia u rapit Romaniei uriasa sansa de a incepe o viata cu dreptul. Statul de drept a murit inca o data atunci. Puteau fi judecati cum se cuvine si primeau, probabil aceeasi sentinta. S-a inceput cu un tiranicid comis de… Ma opresc aici…

    8. Aveti dreptul sa nutriti rezerve cate doriti fata de pozitiile mele, asa cum eu insumi am mari rezerve fata de unele pozitii ale dvs. Aveti dreptul — si chiar va invit sa publicati cat mai mult acolo — sa postati unde doriti, mai ales pe blogul pe care il mentionati.

    9. Nu, dle Humor, nu ma intereseaza sa citesc (doar eu) ce doriti sa postati pe blogul cu pricina. Nu mai intereseaza chiar in nici un chip, blogul respectiv.

  • Radu Humor

    @ Domnule Dorin Tudoran
    Ma bucur ( cu scuzele de rigoare!) ca interpretarile mele (unele gresite), sau lipsa mea de mai multe informatii in ceea ce priveste actiuni ale dvs atat de curajoase si nobile v-au prilejuit o necesara si explicativa punere a lucrurilor in adevarata lumina a adevarului !
    Va multumesc inca odata si va asigur de cele mai bune intentii in ce va priveste !

  • mihai rogobete

    LA MULŢI ANI, FLORIN IARU !

  • Daca_nu_nu

    @) DT # 67
    „Pai, sa-l inchidem. Mai calatorim, mai ne “hodinim”. Pe urma, ne gandim daca o luam de la capat sau investim timpul in altele.”

    Cum adică „să-l închideţi”, domnule Tudoran? Sper că e numai aşa, o vorbă ţîşnită la amărăciune, şi nu o intenţie… Cu noi cum rămâne? Cu mine? Şi alţii ca mine, care nu ştiu mare lucru despre ce s-a întâmplat atunci şi, prin urmare, nu-şi pot explica multe lucruri din ce li se întâmplă? Aveţi o obligaţie faţă de noi! Vă aduceţi aminte momentul în care am întrebat -- e drept că n-a fost frumos din partea mea, dar chiar nu ştiam -- cine e Dorin Tudoran?! Acum ştiu cine e Dorin Tudoran şi am nişte aşteptări în ceea ce-l priveşte. Eu nu aştept de la Dorin Tudoran să ne rezolve problemele, pentru că problemele noastre nu stau în puterea unui singur om. Dar am pretenţia de la Dorin Tudoran să ne spună ce ştie, iar noi să judecăm cu mintiuca noastră, să deschilinim binele de rău, albul de negru ş.a.m.d.
    Am urmărit cele trei materiale -- trei au fost, nu? -- pe marginea cazului Breban. Nu am intervenit, pentru că nu cunosc problema. Dar v-am admirat, dle Tudoran, cumpătarea şi echilibrul de care aţi dat dovadă în judecarea operei scriitorului aflat azi în discuţie. M-a impresionat faptul că NU i-aţi atacat opera nicio clipă. Dacă aţi fi făcut-o, n-aţi fi fost cu nimic mai bun decât cel care, deşi prietenul dvs., vă considera -- cum văd -- „poet de mâna a doua”, „lipsit de simţ … al valorilor”. Şi vă cred, pentru că altfel nu i-aţi fi spus-o în faţă. Acuma, că scrisoarea dvs. n-a ajuns la destinaţie (sau a ajuns şi de acolo o fi ajuns în dosarul dvs. -- Dumnezeu ştie) asta e altă poveste…
    Citesc blogul acesta de la prima postare. Multe le-am priceput, multe nu, pentru că foarte multe comentarii au fost cumva în două ape, gândite pentru cunoscători, nu pentru ignari ca mine ori alţii din generaţia mea. Cu toate acestea, eu spun că datoria dvs., domnule Tudoran, este să ne spuneţi ce ştiţi, cum datoria noastră este să le judecăm cum se cuvine.

  • Florin Iaru

    @Daca_nu
    Hai, bre, nu știi de glumă?

  • Pingback: Premiat fără premiu (oricum, felicitări, Reţeaua Literară). Date noi, contradictorii, ale apărării în cazul lui Ioan Es. Pop- Liviu Ioan Stoiciu()

  • AP

    Reiau aici un comentariu de pe blogul lui Liviu Ioan Stoiciu, comentariu semnat de Aura Christi:

    Va indemn sa cititi un fragment din urmatorul text semnat de Doamna Lucia Hossu Longin, text care va aparea in revista „Contemporanul”:

    „Citiţi, vă rog, cartea de convorbiri cu Nicolae Pleşiţă „Ochii şi urechile poporului”, apărută în 2001 şi puteţi să vă îngroziţi. Pleşiţă a supervizat lumea intelectualilor din partea Securităţii. Detaliile pe care le furnizează în legătură cu „prietenia” lui cu scriitorii sunt comice, dacă n-ar fi încărcate de o undă tragică. Domnia sa „împrumuta” cărţi de la Paul Goma, a dat ordin să i se dea casă şi mobilă lui Nichita. Fizicianul Horia Hulubei nu se putea dispensa de „Secu” pentru a-şi omologa realizările. Pe Noica l-a rugat personal să-i ajute pe tinerii Liiceanu şi Pleşu să scrie Jurnalul de la Păltiniş, cu Ion Raţiu „s-a pus” de acord pe probleme capitale pentru „România”, începuse un dialog cu Mircea Eliade pentru revenirea în ţară; a dat ordin să înceteze tracasarea lui Coposu şi l-a transformat într-un „lucrător al Arhivelor Statului”. „Trebuia turnată cultura în aparat!!” spune trestia gânditoare care se cheamă Pleşiţă! Ăsta-i generalul ale cărui convorbiri cu Nicolae Breban stau „dovadă” că scriitorul a colaborat?!! De altfel, chiar Pleşiţă conchide „n-a rămas unul pe suprafaţa pământului care să vină în contact cu mine şi să nu lucreze…” Orice salut, orice discuţie, orice confruntare fie ea şi telefonică erau pentru general noi trese pe uniforma lui deja feştelită de sângele atâtor martiri!”

    titlul textului este „Trăim încă în imperiul lui Ubu…”, autoarea analizand modul in care securitatea triumfa de mai bine de doua decenii prin intelectualii interesati sa faca publice „file de dosar”, fragmente prin care sa compromita personalitatile incomode. Cititi cartea gen Plesita, caruia conform spuselor sale, nu i-a scapat nici un scriitor care conta sub dictatura!

    Apropo, vad ca dna I.Diaconescu publica cu harnicie strasnica file de dosar, fragmente in „Rom.lit.” Am aflat, intre timp, ca este cercetator la CNSAS. Este si membru al USR. Iar de curand, dupa cum mi s-a spus, USR sau conducerea USR i-a oferit indemniziatia de merit. Asa sa fie? Daca acesta e adevarul, atunci lucrurile devin tot mai interesante!!
    „Rom. lit” are „un contract de colaborare” – prin dna Diaconescu – cu CNSAS? un contract verbal? Cine decide ce fragmente sa fie publicate si care fragmente sa fie tinute la dosar? Domnul Gabriel Andreescu a demonstrat modul in care a fost falsificat dosarul Marino, scandalul Marino fiind, in realitate, scandalul serviciilor secrete romanesti!

    Se pare ca, facand publice, fragmente/portiuni de dosar de catre un reprezentant al CNSAS, se incalca prevederile ordonantei de urgenta 24 din 5 martie 2008 (OUG 24/2008) privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii, Art. 30.
    atentie, cine decide ce fragmente sa smulga din dosar si sa dea publicitatii? din ce motive nu se fac publice dosarele complete?
    Pe masura ce ne adancim in „cazul Breban”, ne ingrozeste modul in care este manipulata opinia publica, denaturate faptele, falsificata starea reala a lucrurilor.

    Cat priveste… personajul care i-a stat nu putin timp alaturi, profitand din plin – pe cand era un pusti al literaturii – de generozitatea brebaniana, de marea omenie a familiei scriitorului… repet ce am spus: este un calomniator agresiv, cu aere de procuror al scriitorimii. Harnicia lui nu este de mirare, nici lipsa gratitudinii. Nici aneantizarea vocatiei de scriitor. Nu credeti ca Dumnezeu isi alege pedepsele intr-un chip foarte straniu? Dl Tudoran nu numai binele enorm pe care i l-a facut Breban, pe cand era un pusti literar – la DT ma refer – nu i-l poate ierta autorului Buneivestiri! Dl Tudoran nu-i iarta ceva cu mult mai grav: opera, pe care DT nu o are.

Next post:

Previous post:

WP Admin