≡ Menu

Democraţia poliţienească

Cei opt ani (2002-2010) în  care Álvaro Uribe Vélez a fost președintele Columbiei sunt considerați de mulți analiști politici drept o perioadă benefică pentru o țară tocată, decenii la rând, de războaie interne, hegemonia cartelurilor de droguri și tensiunea continuă exercită de de gherilă precum FARC (Fuerzas Armades Revolucionarias de Colombia) sau ELN (Ejército de Liberación Nacional), amândouă grupări teroriste de sorginte marxistă.

În ultimii doi ani, prestigiul administrației Uribe, care a adus Columbiei stabilitate, perioade de pace greu de imaginat cândva, progres economic și investiții de capital străin, clatină. Apar din ce în ce mai multe dovezi că Álvaro Uribe s-a folosit intens de serviciile secrete nu doar ca o pârghie împotriva terorismului și hegemoniei cartelurilor de droguri. S-a folosit de ele și împotriva tuturor adversarilor politici – reali sau imaginari; de la oameni politici la jurnaliști independenți, de la judecători la casnice cu un cârd de copii.

Pe Hollman Morris, cunoscut columbian, realizator al unui incitant program independent de televiziune, Contravía, îl mai întâlnisem de două ori în Washington, dar niciodată discursul său nu mi s-a părut mai articulat și mai sever decât în ziua de 9 februarie.

Hollmann Morris. Copyright @ ELESPECTATOR.COM

În prezent, bursier Reagan-Fascell al Fundației Naționale pentru Democrație (National Endowment for Democracy, NED), Morris a susținut o prezentare al cărei titlu ar putea suna și așa Interceptând Democrația: Serviciile de Informații Columbiene vs Libertățile Civile (Intercepting Democracy: Colombia’s Intelligence Service vs Civil Liberties).

Este vorba de activitățile temutului DAS (Departamento Administrativo de Seguridad), înființat pentru a juca rolul principal în aplicarea legilor privind chestiuni de securitate națională. El a fost împins să devină oștire de intimidare și reprimare a celor ce nu împărtășeau nici ideile, nici programul de guvernare al președintelui Uribe.

De la “derapaje” la activități criminale, drumul a fost foarte scurt: carteluri de droguri au angajat agenți DAS nu doar spre a le ține la curent cu operațiuni gândite de guvern împotriva activităților lor criminale, ci și spre a intimida, tortura ori a face să dispară concurenți de pe piața stupefiantelor. Un singur detectiv era plătit 1.5 milioane de pesos (aproximativ 630.000 Euro) pentru a intercepta convorbiri telefonice.

Documentele prezentate de Morris provin din biroul ministrului Justiției. Privindu-le, unul ca mine, posesor al unui dosar de Securitate de aproape zece mii de pagini, recunoaște fiecare articulație a mecanismelor intimidării și terorii. Pentru cineva care nu a trecut printr-o experiență de acest fel și are doar o vagă idee despre ce înseamnă o asemenea mașinărie infernală, asemenea documente par de pe altă planetă.

Fără să nege nimic din meritele președintelui Uribe, Morris pune, în numele tuturor victimelor DAS și a celor ce cred în inviolabilitatea drepturilor omului, întrebări nu tocmai simple: poate un progres economic de netăgăduit să justifice folosirea unui arsenal murdar împotriva libertăților civile? Poate o stabilitate obținută și prin mijloace de acest fel să fie durabilă?

Desen & Copyright @ Guaico

Cei care continuă să-l prețuiască pe Álvaro Uribe, mă număr printre ei, sunt puși în fața unor imense dificultăți de ordin moral. ”Dar dacă Uribe nu a știut ce fac cei din DAS?”, se întrebă unii. Documentele sunt neiertătoare – Șeful DAS raporta direct la președinte, informațiile pe care acesta din urmă le primea cuprindeau detalii clare în legătură cu toate acțiunle intreprinse.

De la șantaj politic la planuri de răpire a copiilor, de la campanii de dezinformare și compromitere a jurnaliștilor și judecătorilor independenți la stigmatizare drept dușmani ai popurului și aliați ai teroriștilor se pare că  nimic nu lipsește din aceste planuri de acțiune și rapoarte de îndeplinire a celor stabilite.

Cel mai popular politician columbian al ultimului deceniu s-ar fi folosit de orice împotriva adversarilor, numiți cu toți, la pachet “demagogi în slujba teroriștilor”. Procedând astfel, Uribe a dat o șansă multor adevărați demagogi aflați pe statele de plată ale gherilelor să-și piardă urma. Activiștii militând pentru respectarea drepturilor omului sunt și ei calificați drept ”agenți ai terorismului”. O asemenea etichetă însemna, în unele zone ale Columbiei, “moarte sigură”, precizează Morris.

Investigațiile declanșate de Ministerul Justiției au dus la descoperirea unui Manual DAS. Citindu-l, înțelegi magnitudinea operațiilor ”uneia dintre cele mai teribile vânători de vrăjitoare” desfășurate în acești ani, cum spune Morris:

– 30 de membri ai Congresului Columbian, adversari politici ai lui Uribe, sunt aruncați în pușcărie;

Uribe atacă membrii Curții Supreme;

– O martoră arată păpușa dezmembrată primită prin poștă,  însoțită de un bilet: ”Ai o familie frumoasă, n-o pune în pericol”;

– Ziarista Claudia Julia Duque Orrego citește azi ordinele de terorizare emise împotriva ei și a fiicei sale și transcrierea amenințărilor primite prin telefon;

– Raportorul ONU Margaret Sekkegia citește notele de urmărire la care a fost supusă ani la rând de către DAS;

– Membrii Parlamentului European pot să citească planurile prin care se stabilea cum să fie neutralizate informațiile pe care le cerau în legătură cu situația din Columbia;

– Activiști străini pentru respectarea drepturilor omului văd copii ale itinerariilor lor de zbor, rezervări de hotel, ascultă interceptările telefonice, văd cine și când a dat ordin să le fie pustiite birourile acreditate oficial în Columbia;

– Episcopul american Thomas Green vede cum era urmărit nu doar când călătorea în Columbia, dar și acasă, în Detroit;

– Se pot citi documente care probează că marea companie Chiquita Banana a finanțat nu doar sub nasul DAS, dar și cu complicitatea celor de acolo, teroriști columbieni cu peste 25 de milioane de dolari. Spune cineva: “Nu există plantație de banane în Columbia al cărei pământ să nu fi fost ‘fertilizat‘ măcar de un cadavru“.

All rights reserved @ mezine.monthlyreview.org

În noiembrie 2011, noul președinte al Columbiei — Manuel Santos – a hotărât desființarea DAS. Adjunctul temutului Serviciu Secret se află deja în pușcărie. del Pilar Hurtada, fosta șefă DAS, se ascunde în Panama și spre stupoarea multora dintre cei ce-l prețuiesc pe Uribe acesta declară că Pilar Hurtada a fugit din Columbia la recomandarea lui, care o consideră pe fosta șefă DAS inocentă – o “victimă politică”.

Ce se așteaptă, în continuare, de la președintele Santos?

Multe, foarte multe. În primul rând, un răspuns la întrebarea cum de pretinde azi că nu a știut nimic depre activitatea DAS, când a fost ministrul Apărării sub președintele Uribe? Și nu un ministru oarecare. Lui Santos i se datorează câteva succese strălucite. Printre ele, salvarea lui Fernando Araújo Perdomo, răpit de FARC, la Cartagena; uciderea faimosului Raul Reys, membru al Secretariatului FARC; salvarea, prin acțiuni neviolente, a fostei candidate la Președinție, Ingrid Betancourt.

Graţie unui diplomat, în decembrie 2008, l-am întâlnit, la Cartagena, pe Fernando Araújo Perdomo. În iulie, demisionase din funcţia de ministru de externe. Se discuta deja despre planurile preşedintelui şi ale unora dintre apropiaţii săi de a schimba Constituţia, astfel încât Uribe să mai poată candida pentru încă un mandat. Araújo era mai mult decât sceptic în legătură cu înţelepciunea unei asemenea inţiative. Se temea de mesajul pe care o asemenea mişcare l-ar fi putut transmite despre Uribe. Şi avea dreptate. Până la urmă, Uribe a susţinut candidatura lui Juan Manuel Santos.

Declarația lui Santos după care împărtășa obiectivele stabilite de Uribe, dar era în profund dezacord cu metodele predecesorului său în atingerea obiectivelor nu convinge prea multă lume. E nevoie, spun mulți critici ai actualui președinte, ca Santos să prezinte scuze columbienilor pentru cele comise de un guvern din care a făcut parte, să sprijine demersurile de acuzare și pedepsire a celor găsiți vinovați și să prezinte un plan de reforme instituționale care să facă imposibilă repetarea erorilor din trecut.

Santos și Uribe - All rights reserved @ Colombia - Politics

Deși a declarat că este conștient de pericolele “pervertirii sintagmei drepturile omului“ sub administrația lui Uribe și a început să construiască relații bune cu organizațiile care monitorizează respectarea acestor drepturi în Columbia, președintele Santos se află încă în miezul unor controverse aprinse. Spre a turna gaz peste foc și spre a-și contrazice parcă pozițiile declarate în legătură cu drepturile omului, în momentul în care un colonel a fost condamnat pentru dispariția a 11 columbieni, Santos s-a opus sentinței și a cerut ca înaltul ofițer să fie iertat.

Ce așteaptă oameni ca Hollman Morris de la comunitatea internațională, și în special de la Statele Unite?

După scandalul de presă declanșat anul trecut de ziarul The Washington Post, care prezenta dovezi că fonduri substanțiae acordate de Washington guvernului de la Bogotá au fost folosite în acțiuni de intimidare și reprimare a celor pe care președintele îi considera drept adversari ai săi, ba chiar și spre folosul teroriștilor, e nevoie de o condiționare foarte strictă a felului în care sunt folosiți banii oferiți Columbiei pentru ieșirea dintr-un impas care, după unii, are o vechime de peste 200 de ani.

În sfârșit, care ar putea fi după Hollman Morris obstacolul major în calea unui progres de la Uribe la Santos și de la Santos mai departe? “Societatea columbiană”, spune Morris, “este profund intoxicată ca urmare a lungilor campanii de denigrare, intimidare și corupție la vârf. Oamenii nu mai știu cum arată o informație corectă, nu mai știu în cine să creadă, pur și simplu sunt debusolați.”

În pofida simpatiei substanţiale de care încă se bucură în Columbia şi dincolo de realizări care nu pot fi contestate, Álvaro Uribe riscă să-şi vadă numele intrând în istorie asociat unui oximoron nefast: democraţia poliţienească.

(Acest text este găzduit și de revista TIMPUL, nr.3/2012)

 

  • Wikipedia zice că s-a desființat Departamento Administrativo de Seguridad (DAS) și s-a înființat Agencia Nacional de Inteligencia Colombiana (ANIC). Sună mai românește ANIC asta. Or fi făcut și ei acolo „rotirea cadrelor” ca la noi sau or fi înfăptuit „reforma statului”? Pun întrebarea asta retorică deoarece eu văd „societatea românească” în ultimul citat.
    Domnule Tudoran, vreau să vă pun o întrebare copilărească: dacă ați avea puterea magică să schimbați conștiințele oamenilor în binele conceput de dvs -- doar pocnind din degete, ați face-o?

  • Gellu Dorian

    Ar putea fi, în braţele împrospătate ale lui Putin, si Rusia un stat poleţienesc? La cîte are pe conştiinţă noul ţar al Rusiei, nu s-ar zice că nu. Frica păzeşte bostănăria! Rusia nu este, totuşi, Columbia. De acolo plecau drogurile. De la Moscova o ciumă şi mai periculoasă. Feri, Doamne!

  • @) Dorin Tudoran

    Baiatul asta macar a ridicat oleaca economia, a avut si mici succese in “modernizarea” tarii, stiu altul mult mai aproape de noi care a facut si face mirlanii anti-democratice similare, dar nu i se poate inregistra in rindul mandatelor vreo izbinda mai de doamne-ajuta!

  • mihai rogobete

    Apropos: Vladimir Putin a câştigat alegerile cu 61,8 la sută.

  • Exact le cele spuse de dl. Liviu Antonesei mai sus m-am gandit si eu citind, in cheie parabolica, oare cum altfel?, fantastica si trista poveste a extraordinarului Uribe si a nesabuitei sale “democratii politienisti”.

    Ce te faci insa cand democratia e tot mai politieneasca, iar progresul economic se incapataneaza sa ramana de semn negativ, (daca nu cumva salta, mai mult din intamplare, in subtirimea unei marje de eroare)?

    Ce te faci cand autoritaritarismul regimului e tot mai evident, iar investitorii straini, in loc sa gaseasca atractiva chestia asta, incep sa dea bir cu fugitii?

    Ce te faci cand, in locul unei paci sociale, (de care, de bine, de rau, Romania a cam avut parte dupa nenorocitele alea de mineriade), te trezesti cu invrajbirea privatilor cu bugetarii, a pensionarilor militari cu pensionarii civili si a ambelor categorii de pensionari cu tinerii fara speranta unui loc de munca. Dar cand, de-atata pace sociala, site-ul de cultura e bagat in duba?

    Ce te faci cand vezi cum hegemonia coruptilor pe caltabosi e inlocuita, pe sest, cu cea coruptilor pe zeci de milionae de euro?

    Nu stiu ce fel de reforme i-or fi reusit lui Uribe prin democratia lui politieneasca. Dar ce te faci cand pe tine, cetatean roman, te lovesc atatea reforme “reusite” din care tu nu poti contabiliza decat belele, in timp ce toate avantajele se inghesuie de partea camarilei?

  • Culmea e ca si pana si in privinta democratiei Uribe a lasat Columbia pe o pozitie usor superioara celei pe care s-a clasat (declasat, de fapt) Romania.

    Pe o scala de la zero la zece privind gradul de democratizare al unui numar de 167 de tari, Columbia e pe pozitia 55, cu un scor general de 6,63, in timp ce Romania e doar pe 59, cu un scor de 6,54.
    Clasamentul e realizat periodic de The Economist Intelligence Unit. In 2011, locul intai e detinut de Norvegia, cu “nota” 9,80, iar ultimul (al 167-lea), de Coreea de Nord, cu 1,08.

    http://en.wikipedia.org/wiki/Democracy_Index

  • In 2008, potrivit aceluiasi DEMOCRACY INDEX, Romania ocupa pozitia 50, cu scorul 7,06, iar Columbia -- pozitia 60, cu 6,5!

    http://graphics.eiu.com/PDF/Democracy%20Index%202008.pdf

    Am selectat din clasamentul pe 2008 datele de mai jos:

    Romania 50 7.06
    Croatia 51 7.04
    Bulgaria 52 7.02
    Ukraine 53 6.94
    Thailand 54 6.81
    Mexico 55 6.78
    Argentina 56
    Sri Lanka 57
    Mongolia 58 6.60
    Suriname 59 6.58
    Colombia 60 6.5

    De notat ca in 2011 Bulgaria era deasupra Romaniei si in privinta acestui indicator!

  • ovidiu

    @dl Liviu Antonesei: Nevoia de a face comparatii, de a raporta totul si orice la Romania ne poate juca feste urite. Dupa ce postarea dlui Dorin Tudoran, printre altele, insira lucrurile intimplate in acea tara, dumneavostra spuneti “stiu altul mult mai aproape de noi care a facut si face mirlanii anti-democratice similare”. Este posibil sa alcatuiti si dumneavostra o lista similara celei ce apare in aceasta postare (incepind cu “30 de membri ai Congresului Columbian, adversari politici ai lui Uribe, sunt aruncați în pușcărie”)?

  • @) Ovidiu

    Dar de unde stiti despre ce tara vorbesc, daca nu va suparati?!

  • ovidiu

    @Dl Liviu Antonesei: Daca nu vorbiti despre Romania, primiti va rog scuzele mele. Daca vorbiti despre Romania, v-as fi recunoscator daca alcatuiti acea lista.

  • @) Ovidiu

    Eu ma gindeam, acum, la tara mult-prea-alesului Putin, ca sa nu mai vorbesc despre cea a lui Likasenko, dar daca ne uitam putin pe clasamentele date de No Name, cred ca nici Ro nu e chiar total exclusa dintre tarile care mai “entorseaza” democratia… E adevarat, aici, probabil nimeni nu-si va permite ce-si permit Uribe si ceilalti amintiti, data fiind apartenenta la UE. Dar asta nu inseamna ca anumite personalitati accentuate, intre care cel la care va ginditi dvoastra, n-ar dori sa faca asta si nu resimt oarece frustrare!

  • ovidiu

    @Liviu Antonesei: data viitoare o sa fiu mai prudent, o sa va intreb, fara a mai risca sa fac presupuneri. 🙂

    Nu am citit articolul de la graphics.eiu.com, m-am uitat doar pe clasamentul de acolo. Si e oarecum ironic, Grecia inaintea Frantei; la functionarea guvernului amindoua au 7.50.

  • AVP

    Când, după observarea catalogului democraţiei mondiale, se poate constata că premianta clasei, “Norvegia”, are nota 9,80, în condiţiile în care a fost crescută de părinţi democratici din moşi-strămoşi, iar tu -- despre care se susţine c-un accent retoric tipic caţavenc, calchiat după discursul celui ce cică ne va readuce “democraţia” o dată cu anchetele penale împotriva jurnaliştilor ce-l vor fi supălat vreodat… -- eşti un elev de nota 7,06, se cheamă totuşi că nu stai rău deloc, chiar dacă elevul “Columbia” (de care diletanţii analişti au auzit doar din “Toamna patriarhului” marquezian, te pomeneşti) stă un pic mai binişor ca tine. Iar dacă ţinem cont şi de faptul că eleva “Românica” a fost crescută în frageda-i şi roşia-i pruncie de mămica SSMD şi de tăticu PCR, iar după ce a rămas orfană de părinţii iepocali a fost “salvată” cică de bunul FSN şi educată de tov Ivan Ilici, “Părintele Revoluţiei Române”, de “Minerii Eliberatori”, de “Titanu din Butimanu”, de “Oieru Minţii”, de seniorul Bălaceanu-Stolnici, de preşedintele de onoare al liberalilor, Ionescu-Quintus, de preşedinta de onoare a Asociaţiei Magistraţilor, madam Costiniu, de Marele Nepot al Mătuşii Tamara, de euroideologu Adrian Severin et aliis ejusdem farinae, ei bine, putem spune că suntem un elev chiar foarte silitor şi în orice caz dotat. Din păcate, eleva “Românica” s-a trezit să devină expertă în democraţie tocmai când Democraţia burgheză, cu capitalizmu-i târziu cu tot, a cam început s-o ia la vale, împinsă fiind din spate de reţelele netocratice, recte chiar de cei care, între alţii şi altele, îl păpuşează seară de seară pe preferitul lu no name d-acilea ca la teatrul “Ţăndărică” şi care, în bătălia lor pentru dominaţie în noua eră a informaţionalismului (ce pare să fi atins şi ţerişoara dodoloaţă ce-a trăit până acum în era naţionalizmului de secol 19, cum spunea un europarlamentar critic, citat chiar de poreclitele Antene spre a-l combate pe un Nene…oops), şi-au găsit un ultim mohican într-un brav, însă atât de demodat, vai, Marinar, haios paznic de far într-o lume în care Netocraţia se pregăteşte să-şi ia în primire destinu-i ce se vrea milenar: acela de cioclu al Democraţiei pentru care “lumea liberă” s-a bătut cu “barbarii de tirani” în al doilea WWar (din păcate -- vedem acum -- în zadar…)

    P.S. : Dacă mesaju meu nu va fi prea clar, sper că simpluţii propagandişti vor şti să facă press AVP, măcar… oops.

  • @ovidiu #8

    Scuzati ca intrevin in mica disputa dintre dvs. si dl Antonesei, dar simt nevoia unei precizari:
    Calcularea indicelui de democratie a unei tari, cel putin dupa metoda practicata de The Economist Intelligence Unit, nu ia in cosiderare numarul de dusmani ori fosti amici politici trimisi in puscarie. Alte categorii de evaluari sunt comparate, si anume: procesul electoral si pluralismul, functionarea guvernului, participarea politica, cultura politica, drepturile si libertatile civice. Prin compararea acestor criterii, si nu a altora, Romania a ajuns azi sub Columbia in privinta tipului si gradului de democratie.

    Cat despre demnitarii trimisi in ultimii sapte ani in puscariile din Romania, daca i-am asculta pe fostii ministri ai agriculturii, Remes si Muresan, si pe cei 13 parlamentari trimisi in judecata, dar mai ales pe ceilalti, sase la numar, condamnati definitiv, ai zice ca toate procesele lor au fost politice si ca toti sunt curati ca lacrima si, implicit, victimele unei razbunari. Iar aceaste cifre sunt luate din lista doamnei Macovei, o lista care nu se pretinde exhaustiva. Daca ii adunam pe toti, poate strangem si noi 30, dar ce ar putea sa ne spuna asta in plus fata de tot ce s-a zis aici pana acum?

    De fapt, si incercarea de a decupa si pune in balanta numai cate un coltisor din doua poze diferite ne poate juca festa de a nu vedea asemanarile si deosbirile reale dintre poze, asa cum le putem sesiza atunci cand privim atent fiecare poza in parte si pe amandoua all in all.

  • …sa fi trecut “alergatorul tibetan” si prin junglele Anzilor Cordilieri?…

  • Shadow

    @Dle Tudoran

    Eu imi amintesc de pozitia jurnalistei franceze tinute cativa ani in detentie de farc si care nu era deloc “pro uribe”. Denuntand in repetate randuri asa zise “acorduri” intre politicul “uribe” si sefii farc.
    O mana spala pe alta. Cam asta e “teoria”.

  • sierra

    @Ovidiu

    Aveti dreptate, Romania nu e Columbia, Romania nu e Rusia. Dar directia aceea gresita, pe care o reclama 70-80% dintre romani, ne poate duce oriunde, si in Rusia lui Putin si in Columbia lui Uribe. Nici macar apartenenta la UE si NATO nu ma mai linistesc, marile puteri nu numai ca nu manifesta interes pentru starea democratiei din Romania, dar sunt dispuse la trocuri si complicitati cu guvernantii corupti, asa cum au facut-o dintotdeauna. Asa ca, simt nevoia sa rememorez cateva lucruri ingrijoratoare:
    -- La capitolul arestari stam bine. Eu unul am pierdut sirul incatusatilor plimbati prin fata camerelor de luat vederi. As extrage doar patru din “recolta” asta: Patriciu si Vantu, care au devenit moguli de omenie, Jiji care a apucat-o pe drumul Damascului, cu oile lui cu tot si domnu’ Dan, care a avut revelatia crearii unui partid, in timp ce vizita temeinic o celula. Pe toti putem sa-i bagam la categoria “Aresteaza-ma ca sa te iubesc!” Lista e departe de a fi exhaustiva, orice adaugire e binevenita.
    -- Si la capitolul amenintari stam bine, avem toata gama, de la atentionarile fine pentru obrazul fin al academicianului Dinu Giurescu, pana la accidentul rutier al doamnei judecator Mona Pivniceru, accident in urma caruia a existat o expertiza tehnica ce a dovedit ca se umblase la masina. Ca sa nu mai vorbesc despre amenintarile cu moartea adresate jurnalistilor. Pentru dobitocii care au trimis SMS-uri 🙂 exista procese intentate de jurnalisti acestora. Iulian Iancu, un pesedist care tooooot trancaneste despre jaful din energie, a primit amenintari pe pauzele publicitare ale emisiunilor. Tot intr-o astfel de pauza, “diafana” Andreea Vass ii spunea lui Cezar Irimia, presedintele Asociatiei bolnavilor de cancer, ca ar trebui sa aiba grija, pentru ca vorbeste prea mult!
    -- Baietii nu puteau sa se lase mai prejos in cazul urmaririlor si interceptarilor. In timpul regimului Basescu, interceptarile au devenit un fel de basement, gen Fight Club, in care poporul suveran coboara si inghite hulpav sange de interceptat (nu mai conteaza ca respectivele interceptari nu prea au legatura cu dosarul cauzei), defuleaza, crede ca votul lui a avut rost (Vaaai, cum ne-a trecut “glontul” Geoana pe la ureche!) si mai sta cuminte o perioada. Despre urmariri vom afla amanunte ceva mai tarziu, dar sper ca nu mai sunt multi cei ce cred ca fotografiile cu vizita lui Geoana la Vantu, sau cu masinile lui Ponta si Antonescu in trafic, sunt rezultatul muncii sustinute a paparazzilor.

    Ar mai fi multe de spus, dar deja am comentat prea mult. As mai adauga atat: oricat de mult mi-as dori ca Nastase sa plateasca pentru ilegalitatile comise, nu pot trece cu vederea o declaratie a lui Gyorgy Frunda, un jurist remarcabil, in opinia mea. El a spus cam asa: daca o mica parte din acuzatiile pe care le aduce Nastase (in legatura cu derularea procesului in urma caruia a fost condamnat) sunt adevarate, atunci orice curte internationala ii va anula sentinta. Un mic amanunt: acuzarea a avut aproape 1000 martori, lui i s-au permis doar 5. De multe ori aud replica “da-l incolo de nenorocit, lasa-l sa plateasca!”. Sa plateasca, asta vreau si eu, sa plateasca, dar cu respectarea legii. Asta, bineinteles, daca dorim sa traim intr-un stat de drept si nu intr-unul in care sa ajungem sa ne facem dreptate cu ghioaga in mana.

  • Cand vorbim de democratie nimic nu e batut in cuie, situatia fiecarei tari variind de la un an la altul, multe tari schimbandu-si regimul in dursul unui singur an. De aceea, trendul e cel care conteaza. Or, Romania a cazut -- din 2008 (cand statul era nereformat) pana in 2011 ( cand statul e aprope reformat) -- de pe locul 50 pe locul 59!

    In ce priveste “calitatea functionarii guvernului”, din pdv al democratei, problema nu e pusa in termenii eficientei (care fac obiectul altor genuri de studii si evaluari comparative), fapt ce face mai putin ciudata situatia ca, in 2008, guvernarea din Grecia era la fel de DEMOCRATICA precum cea din Franta. De altfel, chiar a link-ul respectiv, la pagina 16 se poate citi:
    “If democratically-based decisions cannot or are not implemented then the concept of democracy is not very meaningful or it becomes an empty shell.”

  • (Textul cu corecturi)

    Cand vorbim despre democratie nimic nu e batut in cuie, situatia fiecarei tari variind de la un an la altul, multe tari schimbandu-si regimul in cursul unui singur an. De aceea, trendul e cel care conteaza. Or, Romania a cazut – din 2008 (cand statul era nereformat) pana in 2011 ( cand statul e aprope reformat) – de pe locul 50 pe locul 59!

    In ce priveste “calitatea functionarii guvernului”, din pdv al democratiei, problema nu e pusa in termenii eficientei (care fac obiectul altor genuri de studii si evaluari comparative), fapt ce face mai putin ciudata situatia ca, in 2008, guvernarea din Grecia era la fel de DEMOCRATICA precum cea din Franta. De altfel, chiar la link-ul respectiv, la pagina 16 se poate citi:
    “If democratically-based decisions cannot or are not implemented then the concept of democracy is not very meaningful or it becomes an empty shell.”

  • …si filmul “Bananas”, al lui Woody Allen…

  • sierra

    Domnule Padina,

    Oi fi eu simplut, poate sunt si criptocrinist, 🙂 sigur sunt un anonim fara haz, fara plaivaz, cum spuneti. Dar nu sunt, domnule Padina, propagandist! Asa cum nu sunt propagandiste nici prea putinele voci care protesteaza impotriva faradelegilor regimului portocaliu. Afirmatia profesorului Badulescu, presedintele Societatii Nationale de Oncologie din Romania, conform careia lipseste nu doar morfina ci lipsesc si cateva ZECI de medicamente esentiale pentru tratarea cancerului, NU ESTE propaganda. Este o realitate pe care o putem numi si crima cu premeditare. Puneti-va pentru o clipa in locul unui parinte fara posibilitati financiare, care asista neputincios la moartea copilului sau bolnav de cancer. Ce societate este aceea care-si lasa bolnavii cu metastaza sa moara zvarcolindu-se de durere, iar pe cei ce se pot vindeca nu-i trateaza? Intrebati-ma daca ma mai simt OM in tara asta, nu propagandist!

  • InimaRea

    Retin dilema d-lui Tudoran -- intre a-l respecta in continuare pe Uribe, si a-i condamna derapajul politienesc -- ca tema a acestei dezbateri.
    Ca sa termin acum, cu asta: clasamentele acelea nu sint deloc cusher. Columbia e in razboi civil, statul isi exericta limitat prerogativele asupra teritoriului si populatiei, n-ar trebui sa intre decit intr-un clasament al nesigurantei vietii de zi cu zi. A considera formele democratice indiferent de contextul in care functioneaza si de efectele la care duc, e a ignora sensul democratiei, care nu-i scop in sine. Astfel ca, cel putin din punctul de vedere al sigurantei cetateanului, Ro nu are cum fi mai jos in clasament decit Columbia. Ma tem ca altu-i rostul acelui clasament -- e destinat contribuabilului american, care poate fi linistit ca fondurile dirijate spre Bogota nu-s bani aruncati. Cit despre Ro, in opinia “analistilor” occidentali pare a fi perfecta unitate de masura a raului. Daca stai si te gindesti, uite ca nu-i mare scofala sa fii etalon.
    Problema este ca Uribe a guvernat peste o tara ravasita de razboiul civil si de pozitia dominanta in economie a cartelurilor drogurilor, razboi in care SUA sint de partea binelui, comme d’habitude.
    In vremuri de otel, adica. Atunci, nu se poate guverna decit cu mina de fier. Deciziile politice sint puse-n practica prin decizii militare. Fatalmente, guvernarea e la mina militarilor -- fie ei armata regulata ori servicii speciale.
    Vedeti dv, pentru noi, Iisus intre tilhari e cel din mijloc. Pentru cine nu stie povestea, e unul din cei rastigniti pe cruce.

  • ovidiu

    @ sierra: Daca directia e considerata gresita de 70-80% dintre romani, in curind va exista posibilitatea sa fie schimbata. Ramin la parerea ca e foarte greu sa punem in aceeasi balanta amenintarile prin sms trimise jurnalistilor romani cu crimele comise impotriva jurnalistilor rusi.

    Am citit acum citeva luni o carte scrisa de un american care traieste de ceva timp in Romania: The Complete Insider’s Guide to Romania. Ma intereseaza intotdeauna opiniile unui strain, ii pot scapa lucruri pe care noi le stim, dar are si o privire “de copil” care sesiseaza mai usor anomaliile cu care noi deja ne-am obisnuit. Nu va asteptati la o lectura extraordinara, dar sunt destule lucruri acolo pentru care merita citita. Unul din lucrurile pe care le-a remarcat: faptul ca suntem mereu nemultumiti.

  • @) Ovidiu

    Chiar nu este nici o problema! Nu sint nici suparacios, nici de tot paranoid! Cit priveste clasamentele cu pricina, ele sint totusi facute dupa niste criterii, nu chiar scoase din burta…

  • Dorin Tudoran

    @ovidiu

    Imi place cum merge discutia si de aceea (si din alte motive) ma implic foarte putin in ea. In legatura cu ce descopera un strain, ceva ce noi nu vedem:
    Pe la inceoutul anilor n’90, conduceam biroul unei fundatii americane in Romania. Orintre altele, aduceam soecialisti care sa-i intalneasca si sa lucreze cu specialisti si autoritati romanesti. Problema era ca la or 10:00 am nimeni nu era inca la birou iar la 13:30 mai toti “plercasera deja acasa.” Pe strada, ca si azi, imbrancituri, ghionturi, “da-te ba, boule, incolo ca sunt grabit etc.”

    Intr-o seara, la masa, unul dintre consultantii americani mi- aspus: “Dorin, n-as vrea sa te superi, n-as vrea sa o iei cu titlu’ personal pentru ca esti roman,etc., etc., etc., dar am o intrebare: de ce toti oamenii acestia, care nu fac mai nimic toata ziua, pe care nu-i gasesti niciodata, sunt asa de grabiti pe strada? Unde se duc si ce fac de sunt asa de grabiti?…”

    Poate tace “unit”-ul de la The Economist si u clasament legat de o asemenea intrebare “de copil”…

  • ovidiu

    @No Name
    “Calcularea indicelui de democratie a unei tari, cel putin dupa metoda practicata de The Economist Intelligence Unit, nu ia in cosiderare numarul de dusmani ori fosti amici politici trimisi in puscarie.” Nu exista indici perfecti. 🙂

    “Cat despre demnitarii trimisi in ultimii sapte ani in puscariile din Romania, daca i-am asculta pe fostii ministri ai agriculturii, Remes si Muresan”
    Sunt convins ca ati avut si dumneavoastra reticente mari in a pune numele acestea pe o posibila lista. Caragiale: nici nu mai stim daca ne salveaza sau ne ingroapa.

  • @InimaRea

    Fie, in caz de razboi civil, cand siguranta cetateanului comes first, merge, poate, (pentru o perioada de opt ani!), si un… “despot luminat”. Dar, daca tot suntem obligati (de soarta si conjunctura) sa il acceptam, macar sa ne aduca, precum Uribe -- pace sociala, progres economic și investiții de capital străin, nu? Dar asa… nu tu frunze-n buze, nu tu lapte-n țâțe, nu tu drob de sare in spinare, nu tu mălăieș in călcăieș… si, in plus, si prabusirea tuturor indicatorilor care compun -- just sau injust, dar dupa convetiile larg (poate unanim) acceptate -- cosul democratiei!…

    Daca as crede in metempsihoza, as intreba: Doamne, cat de grav om fi gresit noi, romanii, in existentele noastre anterioare?

  • Shadow

    @Dle Tudoran

    prin 2004-2005 sora unui bun prieten de-al meu francez proaspata absolventa de drept a ales ca stagiu Romania sa ajute la implementarea reformei dorite de Dna Macovei. Printre mesajele sale in care imi povestea ce face imi explica ca ii plac mult romanii (lucra cu cei din ministerul dnei Macovei) care sunt mereu pusi pe glume si gata sa iasa la restaurant sau in discoteca. Doar cu “programul” de lucru nu se dumirea nici juna sora a amicului meu. La ora 8 dimineata era cam singura in minister (ea si femeile de servici). Colegii romani cu care lucra veneau pe la orele 10 apoi urma “cafeaua” o adevarata “traditie” la romani cum imi explica ea dupa care se pleca la masa(2 ore 2 ore jumate cu bericile de rigoare). Reveniti de la masa urma cafeaua, 20-30 de minute de povestiri si se puneau pe treaba. La orele 16 se dadea startul la “plecat la bere”. Dupa bere urma “batutul de baruri” si apoi eventual restaurant, discoteca, etc.
    Dupa vre-o 2 luni de astfel de program a cerut sa schimbe stagiul pt ca nu “invata nimic”. Stagiul era oferit de ambasada franceza la Bucuresti.

  • @Ovidiu,
    Imi pare rau daca nu m-am facut inteleasa si de dumneavoastra. Reiau si incerc sa fiu ,mai explicita: Ideea e ca poate si cei 30 de politicieni, adversari ai lui Uribe trimisi in puscarie, au fost gasiti vinovati de justitia columbiana la fel cum au fost si politicienii nostri. (Nu am spus ca ai nostri ar fi nevinovati, ci ca se declara ei insisi nevinobvati, cum au facut-o, probabil, si adversarii columbianului). Dar daca ii numaram -- si pe unii si pe altii -- asa cum ne-ati propus -- ce asteptati sa dovedim cu o astfel de numaratoare??

  • No Name

    Erata:

    ref. ultima postare @InimaRea
    conventiile, nu “covetiile’
    ref. postarea ultima @Ovidiu, fara virgula intre “safiu’ si “mai explicita’.
    scuze

  • sierra

    @Ovidiu

    Taman asta-i problema! Raul pe care-l gasim “in nuce” in Romania, in comparatie cu Rusia sau Columbia (nu am pus deloc semnul egalitatii intre Rusia si Romania!) se poate dezvolta atat de repede si de malign, incat la sfarsitul anului electoral 2012, sa ne trezim la putere cu “aceeasi Marie, dar cu alta palarie”. Ce-ati zice dvs. daca am schimba actuala “constelatie de guvernare” (cum zicea un europarlamentar PDL 🙂 ) cu o galaxie formata din PDL + UNPR + PNG + PP-DD + UDMR + o caruta de lichele care ar intra pe listele USL? Si, fireste, cu demiurgul Basescu tronand peste toata viermuiala asta. N-ar fi minunat?

    Multumesc pentru recomandare. Din nefericire, stiu cum ne privesc strainii, cat si ce inteleg ei din balamucul romanesc. Majoritatea au nevoie de traducere, exista, insa, si oameni cu “o privire proaspata”, cum ziceti, de la care ai intotdeauna ceva de invatat.

    Cat ii priveste pe americani, in ultimul timp si eu am inceput sa remarc acelasi lucru in ceea ce-i priveste. Sunt mai tot timpul nemultumiti. 🙂

  • Apropo de apetenta/inapetenta pentru munca a romanului si de rezistenta lui la efort, sa nu cadem in pacatul generalizarilor. Da, in ministere e “un haos fara fisura” (ca sa citez o amica) si un dolce far niente aproape neintrerupt. O cunostinta de-a mea a facut nevroza pentru ca, fiind pentru o bucata de vreme ultimul intrat intr-un minister important, nu avea alta insarcinare decat sa cumpere zilnic florile si cadourile pentru aniversati. Aproape ca nu exista zi de la bunul Dumnezeu fara un sarbatorit in minister, asa ca pe la dousaspe trecute fix respectivul intindea platouri pe toate birourile si dadea startul agapei.

    Cu totul alta insa e situatia in unele medii private, cu precadere pe la multinationale, unde se munceste pana la epuizare, mult mai mult decat o fac omologii straini de la head-office-urile firmelor cu pricina. Si cei peste doua milioane de romani care muncesc pe afara -- la capsuni, in constructii sau pe la diverse treburi gospodaresti, se spetesc, la propriu, cu munca.

    Asa ca, si de data asta, nu romanul e problema, ci felul in care e condusa Romania. De aia e bataia pestelui pentru posturile din ministere si de aia le-a politizat PDL-ul in halul asta, ca doar (la cate nepoate, amante, neveste, cumetre, finute etc, are partidul cu toleranta zero la coruptie) nu doar EBA trebuia “sa se aranjeze bin” in viata. 🙂

  • E clar ca trebuie sa ma opresc azi din postat. Iar “am comis-o”, si va rog sa-mi acceptati inca o erata, cu scuzele de rigoare:

    (…) nu doar EBA trebuia “sa se aranjeze bine” in viata .

  • ovidiu

    @sierra: banuiam eu ca nu ne deosebim prea mult de americani (ca tot veni vorba de comparatii) 🙂

    @No Name: “ce asteptati sa dovedim cu o astfel de numaratoare??” Vroiam sa spun ca e vorba de un alt tip de probleme. E vorba de a compara un sistem in care au avut loc rapiri, asasinate cu unul care ne nemultumeste datorita problemelor lui grave cu coruptia, nepotismul etc. Inteleg tipul de clasament la care ne-ati trimis (acolo criteriile erau clare si aceleasi). In schimb nu mi s-a parut o idee buna ca, in cadrul unui post despre tipul asta de probleme pe care le are o tara, noi sa incepem sa ne aducem aminte de Romania (ca m-am inselat referindu-ma la comentariul dlui Antonesei este alta poveste; remarca mea ramine valabila raportindu-ma la comentariile dvs.).

  • @Ovidiu
    Aveti dreptate, cred ca pentru mine comparatismul e un fel de deformatie profesionala. Oricum, mutatis mutandis, putem face oricand o paralela intre faptul ca acolo deficitul de democratie a avut o justificare si a fost compensat prin progres economic, pace sociala, investitii straine, pe cata vreme aici… Si apoi, traim intr-o lume in care, ne place sau nu, nu mai terminam cu evaluarile, comparatiile, clasificarile, ierarhizarile… chiar daca nu intodeauna criteriile dupa care sunt facute ele ne par cele mai juste.

  • mihai rogobete

    Cum discuţia se învârteşte în jurul mentalităţilor şi reprezentanţilor ei -- schimbarea mentalităţii dovedindu-se nu numai o naivitate, ci o nedreptate culturală flagrantă -- compoziţia socială a acestora face ca rusul să difere de columbian sau de român. Şi norvegienii au ţărănoii lor, dar nu fac majoritatea. Franţa e plină de analfabeţi… aristocraţi. Când ni s-a cerut să sporim numărul studenţilor, către consolidarea unei clase de mijloc bătea gândul. Modificarea proporţiei mentalităţilor e soluţia pregătirii societăţii pentru democratizare, nu condamnarea vreuneia dintre ele, sau a vreunei ideologii. Căci sentinţele cer aplicare, poliţie

  • sierra

    @Ovidiu

    Ba exista o diferenta, una mare, intre noi si americani. Suntem mai isteti si mai “profunji” decat ei. 🙂 Si nu pentru c-am fi noi nu-s ce “popor ales”, ci pentru ca destinul nostru pacatos ne-a marit IQ-ul. Nu radeti, ca-i demonstrat stiintific. 🙂 S-au facut studii (pe animale, ce-i drept 🙂 )care au demonstrat ca nivelul IQ-ului este direct proportional cu nivelul dificultatilor de a obtine hrana. Cu alte cuvinte, cu cat mediul este mai aspru si hrana se obtine mai greu, cu atat IQ-ul este mai mare. Confortul, traiul comod dauneaza la inteligenta, asa ca trebuie sa le multumim portocaliilor ca ne mentin “muschiul” cerebral antrenat. 🙂

  • Dorin Tudoran

    @sierra

    Pot sa ma indoiesc si eu — doar asa, putin de tot — ca in America hrana se obtine mai usor decat in Romania? Trebuie ca sunt alte explicatii pentru faptul ca IQ-ul unora este mai mare decat cel al altora; chiar daca, deocamdata, cum ziceti, masuratorile s-au facut doar pe animale…

  • @Dorin Tudoran

    In principiu sunt de acord cu dumneavoastra dar asa in gluma va intreb : Oare de ce scrie pe toate paharele de cafea pe care le cumparam in USA si Canada “Atentie cafeaua e fierbinte ” ?

    🙂

  • Shadow

    @sierra

    Si eu ma indoiesc si de treaba cu IQ-ul si de cea cu alimentele. Ca doar nu putem aplica peste tot povestea “fremenilor” lui Frank Herbert. La cate lipsuri au suferit romanii pana acum “cucereau intreaga lume”. Nu mai vb de cele mai sarace tari africane. As spune chiar ca daca “timpul pierdut” pt obtinerea alimentelor este prea mare nu prea mai cand sa mai si “gandesti”.

    Fara suparare :-).

  • neamtu tiganu

    nici io nu cred ca IQ are ceva cu alimentele, poate in cel mai bun caz cu bautura, asa ar mai merge.
    Acum cind e vorba de democratie sau dictatura trebe sa recunoastem ca atit in familie cit si-n economie exista cea mai puternica dictatura, se spune, chiar, ca dictatura ar fi cea mai buna organizare cu conditia ca dictatoru sa fie Dumnezeu!

  • @) Sierra, Shadow, DT

    Diferentele dintre nivelul IQ sint intre indivizi, nu intre popoare, rase etc. In populatiile statistic mari, iar populatiilor unor tari sint astfel de entitati, nivelul de inteligenta este distribuit dupa curba lui Gauss, curba normala sau curba in forma de clopot, care sugereaza grafic distributia… La extreme, IQ-uri mici si foarte mici si IQ mari si foarte mari, se grupeaza circa 2, 5% din populatie, restul merge pe testul clopotului. De buna seama, valorile medii sint si cele mai numeroase. In conditii extrem de nefavorabile, foamete, frig, alte privatiuni, este posibil ca numarul celor subdezvoltati intelectual, al celor cu intelect de limita sa fie mai mare decit intr-o populatie zisa normala…

  • @Liviu Antonesei

    Domnule profesor . Aveti dreptate cu distributia statistica a inteligentei populatiei dar am si eu o intrebare. Cum naibi se face ca in politica pe un subset de indivizi nu vedem aceasi distributie a inteligentei ? Si cum se face ca o populatie cu distributie normala de inteligenta de obicei alege tot pe cei mai prosti ?

  • sierra

    @Dorin Tudoran

    Cred ca va puteti indoi chiar mai mult. 🙂 La urma urmei, dvs cunoasteti realitatea americana mult mai bine ca mine. Dar stiti cum e, fiecare crede ca problemele lui sunt cele mai mari din lume. Apoi, USA poate nu mai este “tara tuturor posibilitatilor”, daca a fost vreodata. Dar eu asa am crescut, crezand ca un american inteligent, dispus sa munceasca are mai multe sanse sa reuseasca decat un roman, la fel de inteligent, la fel de harnic, fiecare in societatea lui, desigur. De exemplu, in Romania, daca vrei sa devii antreprenor ,iti moare firma inainte de a se naste. Din cauza legislatiei si a coruptiei, ti se scurge printre degete tot capitalul, incercand sa obtii toate autorizatiile de care ai nevoie. Deci tot la o chestiune de “environment” ajungem. Ajungem la un stat ilogic, imprevizibil si impredictibil, prabusit sub povara unei vegetatii juridice luxuriante si la un cetatean care, si luptator de guerilla de-ar fi, nu poate iesi invingator in lupta asta. Bietul cetatean roman, care se culca seara ca X-ulescu si se trezeste dimineata ca Josef K.

    @Shadow

    In lumea animalelor cred ca putem aplica peste tot povestea “fremenilor” lui Herbert. Pentru ca acolo functioneaza fara gres selectia naturala. Societatea umana “pacaleste” o astfel de selectie si bine face; din 1948 incoace am ales “Declaratia universala a drepturilor omului” si nu darwinismul social.

    Puteam suferi lipsuri de zece ori mai mari, tot nu cuceream pe nimeni. Pai noi suntem un popor de pastori, domnule, nu de imperialisti. 🙂 Cu burta mai plina, cu burta mai goala, ne-am lasat pe spate, am inceput sa privim spre stele si sa compunem Miorita. Ne-a placut mai mult fluierul decat sabia.

    De ce-ar fi vreo suparare? 🙂

    @Liviu Antonesei

    Fireste ca diferentele de IQ exista numai la nivel de indivizi, nu de popoare. Eu indivizi aveam in minte si pentru ca se intampla sa cunosc multi americani si pentru ca-i aveam la indemana din discutia cu Ovidiu, mi-a cazut paraponul pe ei. 🙂 Dar marturisesc ca am si o exasperare vis-a-vis de comoditatea si superficialitatea lor. Daca-i scoti din slide-urile lor cu pozulici si din speech-urile lor gonflate care spun nimic despre nimic, intra-n panica. Fara powerpoint si pattern-uri sunt morti, ii scoti din functiune. Nu mai sunt in stare sa inteleaga lucruri elementare, sa empatizeze cu persoanele cu care intra in contact. Exemplu: au avut nevoie de un an de zile si un antropolog ca sa inteleaga de ce niste sarmani de tarani afgani se suparasera pe ei. Pentru ca le taiasera putinii copacei ai satului ca sa faca loc gabaritului american.

    All: La urma urmei cred ca toti avem dreptate. Fiecare vine cu adevarul lui, cu bucatica lui de realitate. Ceea ce este formidabil si util in acelasi timp, pentru ca asa se construieste orice puzzle. Iar la despartire fiecare pleaca imbogatit pentru ca a inotat in afara propriului acvariu si a avut acces la “big picture”. 🙂

  • @) Sierra

    Inteligenta in sine este un lucru care are aproape exclusiv parametri innascuti, ceea ce semnalati dvoastra este altceva si anume modul de folosire al respectivei inteligente, iar asta tine in buna parte de educatie. Prin urmare, putem pune manifestarile cu pricina pe seama uno practici educative si culturale nu foarte fericite, fara a pune in discutie inteligenta naturala. Si mai este un lucru -- in ultimele decenii psihologia nu se mai multumeste sa trateze inteligenta generala, in fapt conceputala, obiectul sau clasic, ci a descoperit ca inteligenta este multipla -- ma exista inteligenta artistica, inteligenta sociala, inteligenta afectiva…

  • AVP

    Buna ziua.

    Imi face placere sa informez distinsa gazda si pe invitatii sai ca am lansat un blog nou: “Olelie Lie”.

    http://olelielie.wordpress.com/

    Voi continua sa urmaresc cu atentie ceea ce se dezbate pe-aci. Urmatorul meu articol va fi de altfel chiar un reply dat unui sufletel din zona 🙂

    Numai bine, my friends.

  • Dorin Tudoran

    @AVP

    Cum s-a zice “Un om din Corabia avea un motor/ aku’ are trei!” La mai multe!

  • Pingback: Eleva “Românica” la catalogu democraţiei « Olelie Lie()

  • AVP

    Da, asa m-a zis si @Goe, dupa cum ricanase mai nainte Ursachi, parca… Mde, unii scot carti, caci mai pot ; altii scot bloguri, caci e le indemana oricui, daca pentru altceva tre sa faci mumos in fata colegului or editorului… Si ce-au facut cu ele ? :roll: Nu, nu cred ca preste 50 de anisori, daca ar fi sa ne numere macar vreun Pristanda steagurile, se vor socoti mai degraba cartuliile de hartie decat blogurile din lumea virtuala vie, olelie lie… oops.

    Io chiar as fi curios sa cetesc, preste mode si timp, un blog de AVP, si orice s-ar gasi pe-acolo, bre ; insa homu ala din Tecuci, sau @Goe, nu, pai cum dreaqu.

  • AVP

    Si nu e vorba de un om din Corabia, ci de omu din Hyperspatz, aloo. Tot citindu-l pe Goe la spam te-ai molipsit de la gandirea lui, se vede treaba ; caci numai spameoru ista gandeste ca-n lumea virtuala mai exista granite sau locatii, ori vreo deosebire intre confratii din Trivale & Bucale-Vale. Acu nu-ti trebe decat ingeniu, fratioare, si-o tastatura mare si vei fi -- daca stii cum s-o faci -- pe toti calare, poa sa aiba ei si parale, si apartamente imperiale, si mii de premii sau pile nationale. Parerea mea, pai cum drea.

  • neamtu tiganu

    tare bine ar fi ca omu din Corabia sa stea in Corabia cu toate motoarele lui cu tot. Desigur nea Dorin e stapinu, face cum vrea, eu insa nu simt absolut nici o nevoie de completari, replici, comentare din Corabia. M-as lipsi cu mare placere de ele si cred ca mai sunt si alti cititori Tudorani la fel.
    Modu in care isi face reclama pe blogu lu nea Dorin nu mi se pare cuser, ma rog, cum spuneam mai de mult, doar sa se faca de ris, merge!

  • Dorin Tudoran

    @AVP
    Domne’, succes in ramura! Pe urma, ma dumiresc ce vrusesi cu “extinderile” astea.

  • AVP

    Pai ce, @tzighi, tu d-aia vii pe-aci, ca sa-ti faci reclama ? :roll: Si de ce nu se plange nimeni din cauza asta ? Sau de ce nu te citeste nimeni, acolosa, in Nemtia ?

    Io vin aici atat timp cat blogu e liber pentru mine si cat timp tu esti cam chior si nu observi cu-acelasi vigilent vizor cum un lis, aflat aici in blogroll de onor, ii permite trollului “humor” sa-l faca albie de porci pe nen-tu Dorin la el pe for (dupa ce multa vreme trollu -- deontolog ca orice gurist de bine den bobor -- l-a pupat, fix aci unde te lafai tu, in coor… ). In acest caz, de ce nu te pute grija de DT, bade ? 💡

    DT -- nu e vba de o extindere, ci de o noo categorie, daca vrei. Mai vbim.

  • Dorin Tudoran

    @AVP

    Eu il citesc pe prietenul nostru din Ghermania, desi nu mi-s neamtz.

    Imi pare rau sa aud ca @raduhumor tine sa se dea in stamba, dar daca asta il face fericit, viatza lui, stamba lui.

    Te invidiez ca ai atat vreme sa tot vii cu noi categorii. Intrebarea pentru cititorii tai poate deveni “azi pe unde o iau si ce citesc?”, dar stii tu ce faci, ca nu degeaba zici ca esti regtele hyperspatiului; probabil ca de-acolo, de pe tron, se vede mai clar. Succes!

  • Dorin Tudoran

    @AVP
    uitai printzipalul: domne’, te cauta a lu’ Goe, dar te cauta tare de tot. Trimnite-i adresa, ca omu’ vrea sa fie prezinte la nou-tzi blog de la buhn inceput. stii doar ca are stofa de “parinte fondator”.

  • AVP

    DT, io nu de “humor” vbeam, ci de lis. Cine draqu l-ar citi pe troll, dacă ar scrie de pe blogul său, ca neamtu tiganu, asumându-şi şi-o minimă responsabilitate pentru porcăriile penale pe care le deversează zilnic ? Vinovat e cel ce îi dă faţă (precum stăpânu care-şi slobozeşte câinelui turbat din lanţ), iar ăsta trebuie arătat cu indexu, şi nu pus în blogroll de onoare. Ştii cum se spune: ori te poartă cum ţi-i vba, ori vbeşte cum ţi-i portu, frăţioare.

    Cât despre sociopatu @goe, zău că n-are niciun haz să mai vbim de el ; blogu ipochimenului e plin de urmele kkţilor lu humor, care mă latră de acolo de ani de zilişoare (însă de-acum nici măcar nefelixitu ista nu-l mai bagă în zeamă pe @goe, sau nu-l mai satisface să mă bălăcărească de pe o platformă de rahat; de-acum trollu ţine morţiş să ne vorbească din bătătura “domnului” lis, un creştin şi un protocronist rupt din paradis, păi cum dreaq, la care provincia-i aglomerată în cam halalfabetu vrac se uită ca la Christu din prepeleac).

  • Shadow

    @sierra
    Societatea umana s-a creat tocmai pt a minimiza timpul “pierdut” cu obtinerea hranei, cu securitatea indivizilor, etc. Aceasta forma de organizare niciodata perfecta dar “perfectibila” a facut posibil si “progresul” societatii umane in detrimentul in general al “societatii animale” :-).

    Cat despre “fatalismul romanesc” demonstrat si de Miorita nu o sa scriu eu mai mult si nici mai bine decat au facut-o altii. E o caracteristica a evolutiei romanului relativa la “jungla” in care se “complace” sa traiasca. Pt ca, fara sa vreau sa devin meschin, cu sau fara “drepturile omului” societatea umana ramane nu mai putin decat o “jungla”.

    @Liviu Antonesei
    dle profesor stiam si eu cum e cu Gauss si cu curbele lui ca deh le folosesc cam zilnic dar am preferat sa am o explicatie mai “terre a terre”(prozaic e drept).

  • Dorin Tudoran

    @AVP

    Blogul dlui Stoiciu este unul deschis, nemoderat. Daca Domnia sa gaseste ca e normal sa fiu terfelit acolo, asta e situatia.

    Sociopatzelul latra de mama focului. Stiu ca, de obiceie, asta foloseste unora ca el — ii elibereaza de fiere. Din pacate, exista si cazuri in care fierea li se urca la cap si dai de numele victimelor pe la anunturile funerare. Ma gandeam ca nu e bine sa avem pe suflet nici macar moartea unui personaj fictiv, doar pentru ca e sociopatzelul cartierului…

  • mihai rogobete

    Interesantă orchestraţie, dle. Tudoran, cu drândul în jazz; am auzit de o formaţie cu ţambal, cimpoi, clanaretă şi buhai, cu spor de pantă, în acompaniament de morga, la cimitirul Adagiul din deal.

  • neamtu tiganu

    Domnu din Corabia, in ciuda universalitatii internetului sunt totusi unele lucruri care nu se vad decit daca parasesti Corabia, nu neaparat ca sobolanu… E firesc ca un blog in romaneste sa fie accesat mai mult de romani desi pe blogu meu, ca. 30% respectiv 20% e accesat din germania, respectiv USA.
    Ai mai pus de multe ori timpita intrebare de ce eu (noi) plecatii ne dam in barci pe bloguri romanesti. Las la o parte nesimtirea de a incerca sa monopolizezi Romania, tu nu reprezinti in nici un caz Romania, nici macar Oltenia, Romania nu e a ta si nici a ma-tii, poate nu ar fi greu sa intelegi ca pt. multi dintre noi participarea pe bloguri e poate singura posibilitate de a nu uita lb. romana. Observ la noi tendinta ca si in familie sa vorbim tot mai des germana, nu mai vorbesc de copii nostrii.
    Mie mi se pare oarecum laudabil ca oameni care au plecat de un car de ani sa se mai intereseze de Ro, eventual sa ajute, asa cum te-am ajutat eu pe tine cu BANI, sa-ncerce sa dea sfaturi, nu de putine ori se observa mai bine de departe, ca sa nu mai spun ca experienta traita si nu citita intrr-un sistem democratic aduce cu totu alta intelegere decit plivitu cepei la Corabia in admiratia Stelei cea de sus. In definitiv si pretenu tau Volvo e plecat lui de ce nu-i reprosezi ca se amesteca in politica romaneasca?

  • @) Shadow

    Nu-i cu banat, raspunsul nu era unidirectionat, urmarea o arie mai larga de interventii. Motivul e simplu -- asa cum, la un moment, rasismul si-a gasit o funamentare “stiintifica” in antropologia medicala, masurarea inaltimii, greutatii, a circumferintei craniene etc, acum exista tendinta de a-l strecura cu argumente psihologice. Nu, nu e cazul dvoastra, dar sint sensibil la problema asta!

  • ovidiu

    Sa ne urim unii pe altii.

    Andrei Plesu:
    Urîţi-vă unii pe alţii!
    Părintele André Scrima, revenind, spre sfîrşitul vieţii, la Bucureşti şi bucuros să constate ce mulţi români se declară drept-credincioşi şi strîns legaţi de Biserica lor, observa, totuşi, că în modul cum se răsfoiesc, la noi, Evangheliile trebuie să se fi strecurat o greşeală: „Acolo unde scrie «Iubiţi-vă unii pe alţii!», lumea pare să fi citit «Urîţi-vă unii pe alţii!»“. E un fapt că mai toate ziarele şi televiziunile, dar şi strada, cîrciuma, scara de bloc şi masa de familie par confiscate de un necruţător virus al agresivităţii, al conflictului, al plăcerii de a face rău şi de a spune rele, aşa încît interlocutorul să sufere. Ca să treci de băiat deştept, trebuie să loveşti din toate poziţiile, să n-ai milă. Ca să obţii ratingul dorit, trebuie să organizezi mici sau mari scandaluri. Adversarul, sau cel care e de altă părere, trebuie călcat în picioare: trebuie să te iei de numele lui, de înfăţişarea lui, de rudele lui. Şi, oricum, trebuie să nu faci economie de epitete (oricît de grobiene), de băşcălie ţanţoşă, de insinuări perfide sau de acuzaţii grandioase.

  • Shadow

    @avp si neamtzu

    ce naiba v-ati suparat asa de tare de ajungeti sa va “inghiontiti”(e chiar mai rau) si pe bloguri? Mai bine sa bem un paharel si sa uitam de suparare. Avp-ica are mai multe sanse sa bea un pahar cu mine si cu “tzighi” decat cu marele “pretin’ volo”. Ca asa este in tenis.
    Si da tzighi are dreptate noi astia “diasporeni” macar exersam nitica romana daca de altceva decat pe post de “vacute de muls” nu suntem buni. Nu noi o sa “candidam” si nu noi o sa ocupam posturi de “fruntasi” in noile “intreceri socialiste” romanesti. Pt alea sunt deja in tara “caracterele care trebuie” bine abonate la banutul public. Rusine sa ne fie :-).
    Nu e prima data ca aud de “inchiderea” gurii celor de afara pe motiv ca “habar n-au”. Mai ramane sa o mai aud si pe aia cu “n-au mancat salam cu soia” ca sa ne intoarcem in plina “revolutie culturala” a anilor 90.

  • neamtu tiganu

    Salut umbro, imi pare rau ca inveninez atmosfera, as prefera veselie si umor, da prorocu din Corabia a fost fata de mine… nu vreau sa folosesc cuvintu care s-ar potrivi. Nu-l pot ierta!

  • @Liviu Antonesei & @Shadow & @Sierra

    Asa e, la inceputul frenetic al “metriilor” in stiintele despre om, diversele musuratori ale inteligentei conduceau invariabil spre diferentieri intre populatii, de fapt nimic altceva decat consecinta fireasca a evolutiei diferite a speciei in scopul unui raspuns cat mai adevat la provocarile diferite ale mediului. Unele populatii pareau a avea o mai dezvoltata inteligenta psihomotorie, in timp ce altele -- o inteligenta abstracta, iar altele -- o inteligenta emotionala s.a.m.d. Tocmai de aceea s-au elaborat baterii de teste, care tintesc la masurarea inteligentei pe toate componentele ei, si nu doar a inteligentei abstracte -- la care ne referim cand vorbim in general despre IQ. Pana la urma urmelor, inteligenta e masurabila prin randamentul persoane in rezolvarea problemelor ei de viata, prin creativitate si o multime de alte “cuantificabile” . Ea variaza de-a lungul vietii unui individ, rezultatele testelor diferind nu doar in functie de varsta si starea generala a subiectului in momentul testarii, ci si in functie de tipurile de antrenament urmate de catre acesta. De pilda, copii afroamericani, creditati initiali (si rasist, din pacate, bine ca s-a revenit la timp asupra cestiunii!) cu o ridicata inteligenta psihomotorie si o mai slaba inteligenta abstracta, au dovedit ca sunt capabili de aceeasi “masura’ superioara a inteligentei abstracte cu a celorlalti copii din SUA, dupa ce emisferul lor cerebral responsabil de inteligenta abstracta a fost antrenat corespunzator.

    Ironia conditiei umane face totusi ca succesele si insuccesele din viata fiecaruia dintre noi sa fie determinate mai degraba de factorii non-intelectuali, de personalitate, decat de cei intelectuali, pe care cu greu rezistam insa sa-i “masuram” atunci cand ne iese in cale cate un test. 🙂

  • Uf, nu se putea fara erata?
    -- e masurabila prin randamentul PERSOANEI (nu “persoane”)
    -- creditati INITIAL ( si nu “initiali”)
    -- or mai fi si altele…. sorry.

  • Si, nu in ultimul rand, depinde ce intelege fiecare prin succes… si -- drept urmare -- cum intelege/alege fiecare sa-si foloseasca IQ-ul! 🙂

  • mihai rogobete

    Numai de condiţionarea culturală nu se ţine cont în aprecierea inteligenţei individuale şi colective. Peste oala de sarmale şi saramura de peşte, capacul presiunii autoritare a familiei sau societăţii sufocă orice clocot al libertăţii de gândire, de creativitate. Inteligenţele native înfloresc printre părinţi, fraţi şi rude care încurajează şi aplaudă simplitatea, dezinvoltura şi originalitatea, se dezvoltă în societatea în care diversitatea este orhestrată aidoma.

  • Mara

    @Liviu Antonesei,@ Shadow, sa ne amintim si de teoriile lombroziene (imi amintesc din cursul de Criminologie) cit sint de absurde si odioase. Si totusi in acel context istoric multi savanti gindeau astfel sau mergeau pe aceste piste.
    Pe de alta parte totusi sintem ipocriti daca nu recunoastem ca sint persoane care au mintea “hodinita, afinata” isi pastreaza o anumita inocenta, naivitate si bucurie de viata care au farmecul lor. Ar fi si pacat sa dispara. Pe aceste persoane le “recunosti” de departe dupa zimbetul larg si ochii care parca rid.
    Nu se spune si “cita luciditate, atita drama”? La cealalta extrema, avem persoana careia ii “banuim” un IQ ridicat: inevitabila privire agera care te scaneaza pina in cea mai intima fibra, te masoara, in citeva secunde te categoriseste si te pune in sertarul calificarilor riguroase. Apoi se joaca disimulind, negociind, renuntind fals, dar intotdeauna “cistigator”, constient de superioritatea “inteligentei” lui. Dar la urma urmei care este mai “fericit”? Dar bine ca exista si calea de mijloc: oameni lucizi dar care nu dispretuiesc iubirea si generozitatea.
    O zi buna.

  • sierra

    @Liviu Antonesei, All

    Dezbaterea inteligenta nativa versus inteligenta dobandita este una veche si care erupe periodic, precum vulcanul Etna, in functie de ce se mai publica in domeniu. N-am inteles niciodata de ce trebuie privite ca antagonice si nu ca si complementare cele doua notiuni. Pana la urma, mediul nu poate construi nimic decat pe temelia unei inteligente native, iar aceasta din urma, daca este codificata in gene, este rezultatul unor procese evolutive care au avut loc in stransa legatura cu mediul. Cel putin asa zice Darwin. Dar nu m-as incumeta sa spun mai multe, pentru ca-mi lipsesc lecturi fundamentale in domeniu.

    Cat despre americani, mi-as fi dorit sa se inteleaga ca incercam sa-mi laud propriul popor, nu sa denigrez un altul. Daca felul meu inabil de a pune problema a lezat sensibilitatile cuiva, rog sa fiu scuzat. Nu doar ca n-am avut aceasta intentie, dar detest orice forma de rasism. Si de-as vrea si n-as putea avea simpatii naziste, pentru simplul fapt ca sangele meu este un cocktail a patru etnii. E adevarat, ADN americanesc nu am, dar sunt ruda prin alianta cu un american. Deci exista si americani de care sunt profund atasat. 🙂

  • sierra

    @Ovidiu

    Emotionant pana la lacrimi textul dlui. Plesu. Cat pe ce sa cred ca natura intima a domniei-sale este aceea a unui Gandhi autohton. Dar exista o problema: editorialele marelui scriitor, in care a turnat vorbe de ocara in capul tuturor, de la forumisti pana la jurnalisti, oameni politici, protestatari (Adrian Sobaru, Cristiana Anghel). Daca nu ma insel, nici Doina Cornea n-a scapat condeiului dispretuitor al lui Andrei Plesu. Si probabil, in pauza dintre doua articole in care voia pace in lume, ii scria o epistola vitriolanta lui Sorin Iliesiu si incheia o discutie telefonica purtata cu Petre Roman cu o injuratura grosolana. 🙂

  • @) Mara

    Cita vreme vorbim despre persoane, nu avem nici o problema! Testele de inteligenta chiar asta masoara, IQ diferite dintre indivizi!

  • @) Sierra

    Am mai scris, chiar nu va faceti probleme din pricina reactiei mele! Sensibilitatea mea la rasismele de orice fel e mare, dar nu la ceva spus de dvoastra acolo ma refeream, ci la modul in care ar putea interpreta rau-voitorii, ca sa spun asa.
    In rest, ce mai pot adauga? Ca o persoana cu un IQ exceptional, cu o inteligenta nativa stralucita, va face sau nu va face ceva in viata in functie de calea de manifestare a acelei dotari, de antrenarea ei printr-o educatie adecvata etc.

  • sierra

    @Liviu Antonesei

    OK! 🙂 E bine ca s-au lamurit lucrurile. Nu-mi plac umbrele ramase printre cuvinte.

  • ovidiu

    @sierra
    Fiecare citeste altfel un text. O banalitate care ma surprinde mereu. Nu imi amintesc sa fi sesizat vreodata un ton dispretuitor in tot ce a scris acest om. Nu am vazut in textele domniei sale placerea de a face rau, nu am intilnit agresivitate. Formulari memorabile, puneri la punct, asta da. Protestatarii pot avea momentele lor de sublim, dar asta nu inseamna ca vor sti sa se fereasca totdeauna de ridicol sau penibil sau ca vor avea totdeauna dreptate si trebuie sa mergem in virful picioarelor in jurul lor. Turnind vorbe de ocara in capul tuturor, acelasi Andrei Plesu a gasit timp printre picaturi sa scrie si “Fata catre fata”, unde s-ar putea sa va surprinda prin lipsa tonului dispretuitor si a vorbelor de ocara. O sa va emotioneze mai putin, dar surprinderea sper ca va compensa lipsa trairii afective. “Epistola vitriolanta lui Sorin Iliesiu.” 🙂 Obiectivitatea e ultimul dumneavoastra pacat si nu o sa va acuz tocmai eu de asta.

  • neamtu tiganu

    Masurarea IQ incepe de la 100 care e media, in definitiv nu e nasol sa fii medie, un neamt mediu cistiga 60000 pe an si are 1,4 copii, nasol ar fi sa fi congolez mediu. Da ma rog, eu desi nu mai sunt tinar tot incerc sa ma autocunosc, lucru extrem de greu, d-aia particip la toate textele posibile. Se pare ca sunt inzestrat cu o inteligenta fluctuanta, uneori am IQ 70 alteori 140, adica unde e multa inteligenta e si multa prostie. Nu stiu daca o fi de la bautura, de la clima sau de la bioritm, cert e ca nu am gasit o interdependenta intre IQ mic, 70 si starea de fericire. Cel mai fericit ma simt lunea cind merg la munca, tare fericit ma face munca!

  • Dorin Tudoran

    @neamtu tiganu

    zici neamtz, zici munca.
    zici roman, zici IQ.
    taci, esti neamtz cu IQ de roman.
    70 vs 140. se intampla si la altii: 70 -- acasa, in fotoliu; 140 -- pe autobahn.

  • unicornu

    @ovidiu, cred ca putina lectura nu-ti strica:

    Andrei Plesu catre Sorin Iliesiu (limbaj elegant, serafic):

    “În aceeaşi linie de prostie intră şi ideea dumitale că « apropiaţii » preşedintelui sînt în conversaţie permanentă cu el şi îi pot telefona la miezul nopţii ca să-i dea sfaturi, sau ultimatumuri. (…) Cine te crezi? Cît de mediocru intelectualmente şi moralmente poţi fi, ca să-ţi închipui că emisia incontinentă de « comunicate » de care nu ţine nimeni cont e o formă de viaţă şi de activitate utilă. Ca să închei: Potoleşte-te! Ia notă de puţinătatea dumitale, de ridicolul dumitale, de impertinenţa dumitale şi fă un pas înapoi în ceasul al 12-lea. Un biet agitat de mîna a treia nu se poate erija în purtătorul de flamură al unei comunităţi care, de bine de rău, are şi prestigiul şi îndreptăţirea să se manifeste fără « sprijinul » lui.”

  • @Ovidiu

    Asa e, “fiecare citeste altfel un text”, si sper ca nu va excludeti dintre cei care comit din cand in cand aceasta… “banalitate”. Dar, vorba preferata a lui Tristan Tzara, “depinde numai din ce parte privesti.”

    Or, “punerile la punct”, chiar si prin ” formulari memorabile'”, nu sunt tocmai gesturi prietenoase, cel putin din perspectiva celui care le primeste. In general, admonestarile -- in afara celor din cadrul relatiilor stricte dintre parinte si copil, profesor si elev, sef si subaltern, nu prea isi au locul in reatiile interpersonale, mai ales daca persoana care le administreaza o face evident partinic si, mai mult, daca ea nici nu e, dpdv al moralitatii, o autoritate incontestabila.

  • Daca_nu_nu

    Neamţule, mi-ai dat emoţii! Da, da, m-ai emoţionat, domnule, ce mai atâta vorbă…
    Drept să-ţi spun şi foarte sincer, până acum nu te-am văzut nervos. Bine că ţi-a trecut, că, altu feliu, să ştii că mă spăriam rău de tot!!! Serios.

    P.S. Eu mă simt foarte fericită când rezolv un test IQ si dau click la plezneală. Aveţi idee ce mişto e să afli că ai atâta ori atâta IQ şi tu habar n-ai despre ce e vorba în hieroglifele alea???

  • Dorin Tudoran

    @Daca_nu_nu
    Eu procedez la fel, dar numai cu textele/documentele/ testele in chineza si araba.
    Rezultatele? Surprinzator de incurajatoare.

  • Daca_nu_nu

    @) Dorin Tudoran
    Chiar dacă undeva se întâlnesc -- prin aceea că tustrele categoriile duc cu sine un mesaj -- eu spun că nu e bine să le contopim, domnule Tudoran. O dată că TEXTUL îl poţi simţi sau nu; DOCUMENTUL îl poţi crede sau nu; iar TESTUL îl poţi pricepe sau nu. Sigur, toatele trei demersuri pot da măsura unui IQ, pentru că toate presupun o oarecare doză de subiectivism. Dar eu mă refeream strict la TEST. De ce? Pentru că, în ţara noastră, profesorii trebuie să treacă an de an o probă numită examen psihologic. La aceasta mă refeream eu. Pentru conformitate şi pentru o imagine cât mai clară a lucrurilor, mai jos, o discuţie între D-nii Dan Goglează şi Liviu Antonesei, ambii persoane autorizate în domeniu:
    http://www.observatorcultural.ro/Testarea-psihologica-a-profesorilor-este-anticonstitutionala.-Interviu-cu-dr.-Dan-GOGLEAZA*articleID_9600-articles_details.html
    sqq.

  • Dorin Tudoran

    @Daca_nu_nu

    Tocmai am priceput. Multam.

  • Dorin Tudoran

    @Daca_nu_nu

    O intrebare: in Romania sunt testati psihologic si legiuitorii?

  • Daca_nu_nu

    # 83
    (Ruşinată): Din păcate, NU, domnule Tudoran…

  • sierra

    @Ovidiu

    Aratati-mi un om obiectiv din cele 7 miliarde care vietuiesc azi pe Terra si-l inghit cu fulgi cu tot. 🙂 Nu exista asa ceva, fiecare om are propriile coduri cu care decripteaza lumea si viata. Si ce bine ca-i asa, diversitatea lumii vii este unul dintre miracolele vietii. Fireste ca fiecare intelege un text cum e “condamnat” sa-l inteleaga, in functie de background-ul lui, dar cred ca mai conteaza ceva. Felul in care cititorul se raporteaza la autor si aici cred ca ne despartim noi doi. Cum bine ziceti, eu nu mai merg “in varful picioarelor” pe langa Andrei Plesu. Am facut-o candva, cand eram mai tanar si ma tot luptam sa-l pun pe-un soclu. El pica, eu il puneam repede la loc si tot asa pana am imbatranit si mi-a disparut entuziasmul de a-mi cauta idoli. Si l-am lasat acolo unde a vrut el sa se aseze, eu doar m-am marginit la a-i constata coborarea definitiva de pe piedestal.

    Faptul ca nu ma mai impresioneaza statura morala si publica a dlui Plesu nu ma impiedica sa-i savurez textele. Pentru mine opera lui Andrei Plesu este un fel de “Christmas crackers”, (pastrand proportiile, desigur) cuvintele lui fac poc! (sau chiar bum!, precum un foc de artificii) si gasesti si surprize de tot felul inauntru. 🙂 Si le citesc asa, intr-o atmosfera de sarbatoare, de celebrare a artei cuvantului, daca vreti.

    Dar nu-l mai pot considera pe Andrei Plesu acea constiinta a neamului care sa aiba indreptatirea de a tine discursuri moralizatoare natiunii sale. Din pacate.

  • ovidiu

    @No Name:
    “Asa e, “fiecare citeste altfel un text”, si sper ca nu va excludeti dintre cei care comit din cand in cand aceasta… “banalitate”.”
    Cum as putea sa o fac? Logic, nu vad cum as putea sa ma exclud. Important e ca lectura sa nu ne fie bruiata de resentimente, prejudecati. “Altfel”-ul nu e rau in sine.

    “Or, “punerile la punct”, chiar si prin ” formulari memorabile’”, nu sunt tocmai gesturi prietenoase, cel putin din perspectiva celui care le primeste”.
    De ce ar trebui sa fie prietenoase? Ma intereseaza onestitatea celui care le pune in aplicare, cit de solide ii sunt argumentele, decenta cu care isi desfasoara demonstratia.

    @unicornu: Lectura nu strica nimanui. Ca si politetea, ultima noastra reduta.
    Ati fi fost mult mai convingator daca ati mai fi adaugat: “Îmi dau seama de duritatea mesajului meu, dar cred că unei iresponsabilităţi de tip paranoic îi faci mai curînd bine printr-un şoc trezitor, decît printr-o bîlbîială cumsecade.” Nu v-ati fi subminat obiectivul.

  • unicornu

    @ovidiu, adaugirea nu schimba cu nimic marlania raspunsului lui AP catre SI.
    De la un (asa-zis) “filozof” parca te-ai astepta de la altceva, desi moralitatea nu i-a fost niciodata scut. Doamna Monica Lovinescu il depusese in urna cu deceptii.
    AP a reactionat violent. Cui ii place sa i se puna (desi tardiv) o oglinda in fata ? La urma urmelor era un duel intre 2 portocalii: unul trezit la realitate (Iliesiu), celalalt (desi stie bine care e realitatea) nu.

  • @Ovidiu
    Dvs. ati spus, ceva mai sus, ca “nu ati intalnit agresivitate” in scrierile lui Andrei Plesu, or tocmai v-a fost citata o asemenea mostra (de agresivitate) din scrisoarea catre S. Iliesiu. Nu e singura defel, iar celelalte -- nu putine! -- tot in sustinerea pozitiei sale partinice au fost “sarjate” de dl. Plesu. Asa ca, din aceasta perspectiva, ati putea reformula fraza in care afirmati ca “nu ati intalnit agresivitate” la A. Plesu. Cat despre onestitatea, si decenta demersului, si soliditatea argumentelor d-lui Plesu, cel putin in scrisoarea catre S. Iliesiu, ele sunt toate in aer, cum in aer sunt de altfel si reprosurile tardive aduse de S. Iliesiu lui A. Plesu. In vremurile d’antan, cand cei doi
    ex- comilitoni intru lansarea apelurilor de salvare (de moguli, de popor si de parlament) a presedintelui “pentru alte orizonturi istorice”, stima si admiratia reciproce pareau a se situa la cote homerice.

    Apropo, asa, ca o paranteza, dvs. credeti ca Andrei Plesu este parintele “memorabilei” formulari, Traian Basescu, un presedinte pentru alte orizonturi istorice?

    In rest, si eu il citesc cu multa placere pe Andrei Plesu, mai putin atunci cand, din pozitia de intelectual inregimentat politic (nimic condamnabil, as spune, pana aici!), domnia sa face un pas in afara conditiei pe care singur si-a ales-o si -- cu o ingenuitate aproape angelica -- se derobeaza de propria biografie si se erijeaza in constiinta critica si obiectiva a natiunii, criticand tot ce vine in contrasens cu… ei bine, nu cu morala, binele sau alte valori la care se raporteaza de regula intelectualul critic, ci tot ce vine in contrasens cu partizanatul sau politic. Or, aceasta incurcare, aparent ingenua, a borcanelor, aceasta concentrare “filosofica”, adanca si mustoasa pe paiele din ochii adversarilor si semnalarea blanda, daca nu chiar ignorarea barnelor din ochii alor nostri, nu prea mai e o atitudine cuşeră. Mai ales la o persoane cu educatia si, voila! IQ-ul domnului Plesu. Parerea mea.

  • ovidiu

    @No Name
    “Dvs. ati spus, ceva mai sus, ca “nu ati intalnit agresivitate” in scrierile lui Andrei Plesu, or tocmai v-a fost citata o asemenea mostra (de agresivitate) din scrisoarea catre S. Iliesiu. Nu e singura defel, iar celelalte – nu putine! – tot in sustinerea pozitiei sale partinice au fost “sarjate” de dl. Plesu.”
    Si dl Plesu a fost constient de duritatea replicii. Reiau: “Îmi dau seama de duritatea mesajului meu, dar cred că unei iresponsabilităţi de tip paranoic îi faci mai curînd bine printr-un şoc trezitor, decît printr-o bîlbîială cumsecade.”
    Este mesajul dlui Plesu agresiv? Este. Cind am facut afirmatia, nu citisem aceste rinduri. Imi schimba fundamental opinia? Poate va dezamagesc, raspunsul e negativ. Andrei Plesu nu este un sfint pentru mine. Este un om pe care il respect foarte mult si pe care il citesc cu mare, mare placere.

    “Cat despre onestitatea, si decenta demersului, si soliditatea argumentelor d-lui Plesu, cel putin in scrisoarea catre S. Iliesiu, ele sunt toate in aer, cum in aer sunt de altfel si reprosurile tardive aduse de S. Iliesiu lui A. Plesu.”
    O afirmatie. Dreptul dumneavoastra sa credeti in adevarul ei. Cit timp nu reusiti sa o si demonstrati, nu va pot urma in convingerea dumneavoastra.

    “stima si admiratia reciproce pareau a se situa la cote homerice”
    Puteti proba stima si admiratia dlui Plesu pentru dl Iliesiu? Pe ce va bazati cind faceti aceasta afirmatie? E posibil sa fie adevarata, eu nu cunosc detalii despre relatia dintre acesti doi oameni.

    “Apropo, asa, ca o paranteza, dvs. credeti ca Andrei Plesu este parintele “memorabilei” formulari, Traian Basescu, un presedinte pentru alte orizonturi istorice? ”
    Nu cred. Suna “prost”. Puteti sa imi spuneti unde as putea citi aceasta afirmatie? Sau contextul in care a fost facuta?

    “se derobeaza de propria biografie si se erijeaza in constiinta critica si obiectiva a natiunii, criticand tot ce vine in contrasens cu… ei bine, nu cu morala, binele sau alte valori la care se raporteaza de regula intelectualul critic, ci tot ce vine in contrasens cu partizanatul sau politic”
    Din nou, puteti proba aceasta afirmatie? Cartile scrise de Andrei Plesu, articolele pe care i le-am citit: nu ma lamuresc, nu oi fi sesizat eu cum sursa criticilor era partizanatul politic. E posibil sa ma fi inselat, dar, credeti-ma, sunt deschis sa vad care este baza afirmatiilor dumneavoastra.

    “Parerea mea.”
    Fireste ca este parerea dumneavoastra. Cum si parerea mea e ca o grija mai mare in a nu strivi nuantele nu ne-ar dauna, un efort suplimentar de a ne pune in pielea celuilalt ar fi folositor tuturor. Iar a ne argumenta afirmatiile, mai ales cind sunt ofensatoare la adresa cuiva, e de dorit.

  • @Ovidiu
    Cred ca eu l-am urmarit cu mai mult interes pe Andrei Plesu decat ati facut-o dvs. si l-am urmarit in toate ipostazele dumnealui publice (la care am avut acces!), fiind eu, probabil, mai pasionata decat dvs. de tot sublimul si marasmul si ridicolul politicii romanesti. Imi pare rau, dar avand se pare referentiale diferite in privinta d-lui Plesu, mi-ar lua foarte mut timp sa va aduc citatele si link-urile care mi-ar argumenta afirmatiile si ar crea, probabil, o baza cat de cat comuna de discutie. In fond, e dreptul dvs. sa vedeti la Andrei Plesu doar ceea ce va place si va mentine neclintit in respectul pe care i-l purtati.

  • Gheorghe Campeanu

    @ neamtu tiganu @ Dorin Tudoran @Daca_nu_nu

    Pai fara un IQ astronomic, cum ar fi putut Nuti sa lucreze la Laboratorul Subpamintean de Fabricare a Bombei Atomice in Romania?!

    Ca mare admirator al specificului national al IQ-ului, am fost din frageda tinerete fan al studiilor de IQ colectiv elaborate de Mazilu si Monciu-Sudinski. Sint inca perfect “etalonate”.

  • mihai rogobete

    Cred că dl. Andrei Pleşu, ca ultim dinos-alexandrinist, merită protejat şi cinstit.

Next post:

Previous post:

WP Admin