≡ Menu

Democrația bogomilică

11.03

Foști mari sportivi țin să se dovedească actuali mari infractori. Alți foști mari sportivi țin să-și dovedească sprijinul pentru actualii mari infractori și disprețul pentru actul de justiție.

Puțini dintre ei au avut șanse să activeze înainte de 1989 în cluburi occidentale.

Oferte au existat, dar dictatura comunistă s-a opus ideii de sport profesionist.

Mă refer la profesionismul legal, recunoscut ca atare, și practicat în lumea liberă pe bani particulari, nu la cel ilegal — adică interzis pe hârtie, dar  practicat în țările comuniste, pe bugetul statului.

Postdecembrismul a oferit șanse incomparabil mai mari sportivilor români – curtați de cluburi occidentale – să-și consolideze reputația sportivă și conturile în bancă.

Din acest punct de vedere, sportivii români sunt mari suporteri ai democrației.

Unii dintre ei însă – infractori și susținători ai lor – consideră că au dreptul să aleagă din democrație doar ce le aduce avantaje. Ce le aduce obligații – cum ar fi respectarea legilor – pare să-i irite profund. Se gândesc chiar să plece din țară.

Cum vocile care găsesc orice pretext pentru a respinge actul de justiție se înmulțesc și devin din ce în ce mai stridente, am senzația că mentalitatea respectivă aparține unui soi de sectă.

Aș spune – cu tot umorul de care mă mai simt în stare în fața unei nesimțiri organizate care se stropșește la una dintre instituțiile majore ale statului de drept – că democrația pe care o practică aceste legende sportive este o democrație bogomilică.

07.13

Medievalul Bogomil și susținătorii lui contesatau sfânta treime, nu acceptau riturile ortodoxe – începând cu botezul – și nu recunoșteau nici ierarhia bisericească, nici autoritatea statului.

“Bogomilismul laic”, reprezentat de această sectă pro-infracțiune, contestă statul de drept, atâta vreme cât acesta din urmă nu ia poziția de drepți în fața intereselor lor.

Dacă ei stăteau în poziție de drepți, când se intona imnul României, atunci, par a se întreba ei, cine mama dracului mai e și gagica asta încruntată, Justiția, care le-o trage lor? Tocmai lor, care le-au tras-o atâtora.

Unul dintre “sectanți” este revoltat că infractorii din lumea fotbalului au fost judecați de “două femei care habar nu au ce înseamnă fotbalul.”

Și noi care credeam că judecătorii – femei sau bărbați, nu contează – trebuie să aibă habar de ce este o lege, fotbalul fiind doar un hobby pe care-l pot avea ori nu.

Probabil că “soluția bogomilică” ar fi ca judecătoarele respective de la Curtea de Apel București să fie înlocuite sau cu Mia Hamm și Abby Wambach, sau cu Nadine Angerer și Marta Vieira da Silva, iar Mutu și Nicu Gheară să fie numiți, prin decret al  clanului Becali & Friends, judecători la Înalta Curte de Justiție și Casație. O petiție online ar asigura succesul acestei inițiative.

Cineva declară: “Nu mă simt deloc bine după aceste condamnări.”

Știu și eu ce să zic? Avocați mai buni decât ai lui Gheorghe Popescu există.

06.22

Din prelegerea de “drept sportiv” oferită de un fost fotbalist de vârf aflăm: “Ce m-a surprins pe mine este că s-au luat nişte decizii pe un cod penal actual, iar greşelile care s-au făcut foarte demult, atunci când se puteau face o mulţime de greşeli în România, pentru că nu întâmplător în acea perioadă au apărut foarte mulţi oameni cu foarte mulţi bani, în politică, în mediul social… Era o perioadă în care te ajuta puţin capitalismul românesc, la suprafaţă.”

Aș fi curios să văd o copie a vechiului cod penal, care, dacă înțeleg bine, nu considera spălarea de bani drept o infracțiune. Ba, o și încuraja.

Este interesant să aflăm că, atunci când justiția funcționează, este maculată imaginea externă pozitivă a megaescrocheriilor din fotbalul românesc: “Este o imagine total negativă în afară după aceste condamnări.”

Cugetarea cu pricina îmi amintește o replică aproape identică dintr-un serial despre Mafia.

Un mafiot sicilian explică unui judecător că procesele începute împotriva unor mafioți vor afecta imaginea externă a Italiei.

Uli Hoeness – președintele lui Bayern München și un fost fotbalist cel puțin la fel de cunoscut ca Gheorghe Popescu – s-a autodenunțat pentru evaziune fiscală, sperând — cum singur declară – că justiția va fi mai clementă cu el. Cu toate acestea, procurorii susțin că fostul mare fotbalist și foarte prosperul om de afaceri nu a făcut o mărturisire completă.

De aceea, Hoeness (prieten al cancelarului german), Bayern München și fanii clubului sunt extrem de îngrijorați în legătură cu sentința care urmeză să fie pronunțată în aceste zile.

Potrivit ziarului Sűddeutsche Zeitung, în anul 2013 numărul celor care s-au autodenunțat pentru evaziuni fiscale în Germania s-a triplat, ajungând la 25.000.

Sunt curios să văd la cât se va ridica în acest an numărul celor care vor face același pas în România.

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

 

  • edvard

    Domnule Tudoran, nu stiu ce sa cred…, mi-e ca le cereti prea multe acte de exorcism pentru care dumnealor inca nu par a fi pregatiti sufleteste. Marea miza a justitiei pare a fi acum convingerea celor din sistem ca ei, cei care ne “cantaresc faptele”, sunt intr-adevar a treia putere a statului de drept.
    Iar magistratii vor fi perceputi asa, ca “piloni” ai statului de drept doar daca puterea lor nu va fi subordonata unei alteia, adica unei Puteri “superioare”, unui soi de Leviathan atotconducator si atotstapanitor, cvasidivin.
    Probabil ca aici e miza resetarii etico-morale a societatii, trasarea pentru totdeauna a acelei demarcatiei existente deja in, scuzati sablonul lemnos, democratiile consolidate, adica acea ” the thin red line” pe care justitiabilii din ambele parti ale barei o asuma, poate ca o prelungire a dreptului divin caruia “triburile” i s-au supus la un anumit moment.
    Se pare ca la noi inca “triburile” nu sunt deplin convinse de “chestiunea” asta, iar convingerile lor par a pune in discutie diverse “nuante de gri” in definirea actului de justitie.

  • Alex. C.

    M-a uimit și pe mine ieșirea lui Mircea Lucescu. Împreună cu Cornel Dinu erau cam singurii din fotbalul românesc despre care credeam că au și altceva în cap decât fotbal. Oameni cu un minim profil intelectual. Lucescu s-a dat în stambă rău de tot, dar nici Dinu (care are, totuși minime studii juridice) n-a arătat prea mult respect pentru domnia legii în comentariul său despre sentință.

  • St.+James

    Cum sunteti de buna seama mult mai informat despre cele ce se petrec de peste ocean, ma incumet sa va intreb: cate sute de milioane USD trebuiesc confiscate lui Lance Armstrong ? Retrag intrebarea, rapsunsul fiind prea simplu: dat fiind ca a cheltuit din ele, toate ! Atunci cu voia dvs. alta: cati ani ar trebui sa primeasca (si) Sheryl Crow pentru complicitate ? doctorul, interpusii ?

    Lucrurile nu se limpezesc nici traversand oceanul. Ian Ulrich, Steffi Graf, Boris Becker ? Cum de li se inmoaie inima acelor nemti -- atat de irascibili cand sunt luati de Steuerdeppen -- cand vine vorba … de-un dopat si doi escroci ?

    Inchei sirul intrebarilor obositoare cu rapsuns inclus cu o intrebare-inchizatoare: justitia se face sau aplica in functie de popularitate ?
    Nu, daca n-ai sustinerea alor tai, si Gh. Popescu n-are parte de asa ceva, nu poti opri mecanica justitiei. Si daca ar avea-o tot trebuie sa-i spui natiei o poveste. Fara, nu se poate ! Cum nu e un adolesctin-victima unui tata-manager-antrenor malefic (saraca Steffi !), ci unul care s-a insotit cu clanul Becali, ce ar mai fi de spus ?

    Gratierea ? Cum bine a definit-o unul mai iscusit la scris si mai ascutit la minte … gratierea nu-i detergent penal. Un act de clementa, tot in opinia lui, un act reparatoriu fata de o inechitate evidenta, in opinia mea, dar nicidecum un act discretionar (doar daca te cheama Iliescu si n-ai somn de dragu’ lui Cozma).

    Cazul Popescu poate-i bun ca tema de discutie, nu si ca subiect politic. Personal imi repugna atat alde Gadea (fara a ma fi supus insa supliciului), cat si descoperirea tardiva si ocazionala a principiului “nimeni nu-i mai presus de lege !”.

    Daca insa politichia tot nu ne da pace, as spune doar ca la sfarsitul zilei, oricate zile or urma, profesorul tot nu o sa vrea sa schimbe locul cu elevul oricat s-ar osteni acesta. Ca asa-s profii de engleza si germana ! Il vor nota (suveran) tot cu “da, da, parca misca ceva, da’ tot nu-i consistent !”. Aceeasi idee a mai fost expusa si de un alt comentator.

  • InimaRea

    Un text-valiza al dlui Tudoran. Risti un roman foileton deschizind valiza si scotind de acolo: sportul amator in RSR, fotbalul in RSR, Dinamo-Steaua (adica, Dinu, Lucescu vs Iordanescu, Boloni) in RSR, Justitia la apogeu (eu asa cred, ca-i maxima ei incordare revansarda, ca se va relaxa spre toamna). Vorba micorbistului de Cismigiu (era o rubrica in Sportul popular -- Coltul microbistului: un colt al sopirlelor, pe unde rasuflau chestii de neauzit in piata publica): E multe, fratele meu alb, e multe si grele.
    Remarca lui Lucescu -- milionar roman adevarat, de aproape 70 de ani si renumit tehnician european in ale “jocului cu balonul rotund” (fiindca exista si cel cu balonul oval) imi aminteste de o-ntimplare despre care am auzit, doar. Un roman certat cu legea scapa “afara” si trece Balta. La New York, gaseste de lucru la o florarie, unde se vadeste ca-i talentat in aranjamente florale. Succesul afacerii il propulseaza ca business man, astfel ca, dupa 10 de ani -- sa zicem -- e american standard de clasa mijlocie: familie, casa, cont in banca, alea-alea. E pe un aeroport, intre doua avioane -- cu afaceri prin US -- si vrea sa-i dea un telefon nevesti-si dar n-are fisa. Isi aminteste de tehnica “de acasa” -- da un pumn bine ochit si-i curg fisele din aparat. Dar il vede politia aeroportului, il salta si-l duce la judecator, care il expulzeaza scurt.
    Pentru mine, istoria asta are o semnificatie aparte fiiindca si eu, pe la 10 ani, eram ucenic intru sparlit, al unui unchi ce gestiona o bacanie de la marginea Severinului. Doua vacante de vara a durat intierea dar am avut de furca pina spre batrinete cu urmarile uceniciei mele -- tentatia de a fura. E misto sa ciordesti, pe bune! Odata, student fiind, am cistigat un pariu scotind de la Carul cu bere o halba plina, din alea de cositor, cu capac -- numai buna de colectie. Singe rece, indrazneala, ingeniozitate dar inca ceva pe deasupra -- placerea. E misto sa ciordesti, va spun eu! Si-i greu al dracu’ sa te lasi, mai dihai decit de fumat, alcool, orice alte bune deprinderi ale barbatului adevarat (seducerea nevestelor amicilor, printre).
    Are dreptate Mr Lucescu sr, femeile alea nu stiu ce-i fotbalul. Nu-i joc sportiv, cum cred ele -- e Sportul-Rege. Tribul care i se-nchina trebuie judecat dupa legi speciale, de un stabor ori chiar de o Curte Martiala, cum se cuvine unui corp social traind dupa legi proprii. Pe la noi, inca de la pitici afla viitorul fotbalist “care-i treaba”: cum trintesti un meci, cum iti rupi adversarul direct, cine comanda scorul, cind e de cazut in careu -- ca arbitrul “e pe bune” cu noi; dar si cind “e pe invers”, si trebuie sa taci si sa-nghiti.
    Imi povestea Costi Stan, parca, de niste miute cu Adraian Paunescu, pe Giulesti -- ca baietii, ramasag pe bere. Cum avea vreun adversar mai vioi, Paunescu decreta: Tu joci la noi! Ori, cum ii lua careva “obiectul”, hotara: Fault!
    Acesta era spiritul vremii, de acolo vine si Lucescu odata cu toti congenerii sai -- care de care mai respectati in zilele noastre.
    Deosebirea -- caci e, n-are rost negarea -- e ca s-a modificat genetic golania, din tutar al “fotbalului mare” ajunse stapinul ei. Si imprejurarile s-au: imperialul libero Sandu Boc a facut puscarie fiindca i-a spart nasul unui securist, la Berlin (mai stie cineva restaurantul din coasta CCA -- Casa Armatei, azi?) Ozon, fiindca trafica nasturi (Nasture i se spunea unei extreme-dreapta a Rapidului, Nasturescu -- cu Codreanu, Dungu in poarta, ehei, demult oale si ulcele!) Becalii fac puscarie pentru golaneala cu staif -- spalare de bani, evaziune fiscala.
    Panta rei, este? Nt! Golaneala, never!

  • Nicolae Prelipceanu

    Nu-i nimic de mirare în toată campania asta anti-justiţie, e doar o continuare, cu alţi termeni, a campaniei contra DNA, ANI si orice instanţă care se atinge de “privilegiaţi” oficiali. E o prelungire a mentalităţii despre justiţie instaurate de comunism, unde marii “performeri” ai regimului erau în afara legii, dincolo de ea. Cât despre domnul care se miră că judecătoarele nu ştiu nimic despre fotbal, ca şi cum joaca asta cu milioanele ar avea vreo relevanţă în faţa justiţiei, nu vă miraţi, amintiţi-vă de accidentul de maşină comis de fiul său acum aproape 20 de ani şi muşamalizat repede de unii care aveau habar despre fotbal, dar n-aveau habar despre lege şi despre statul de drept. E revoltător pentru cineva care gândeşte corect statul de drept să vadă atât de mulţi susţinători ai statului de nedrept. Dar când se numără voturile nu se numără, în fond, chiar proporţia acestei mentalităţi? Era mai simplu la Pol Pot, ăsta suprimase orice tribunale, oamenii erau împuşcaţi sau gâtuiţi, că era mai ieftin, conform judecăţilor unor inşi cu mintea celor care ţipă azi pentru fotbalistul ăla şi împotriva justiţiei.

  • Domnule Tudoran, folositi in mai multe rinduri, in articol, expresia “stat de drept”. Sunt multe definitii ale statului de drept, grupate cam in doua categorii: una in care stat de drept este statul in care prevaleaza constitutia, iar a doua, ceva mai extinsa, mai pe gustul ong-urilor noastre, statul in care prioritare sunt libertatile cetatenesti. In care dintre aceste doua categorii ati incadra expresia “stat de drept” pe care o folositi? Trimiterea la bogomili mi se pare foarte interesanta, desi ati putea, daca luati ca reper crestinismul, face trimitere la unele secte de acum, insa inteleg ca nu ar mai putea fi bogomili, astazi, care sa protesteze. Nu e vorba numai de evul mediu, este vorba de vremuri in care se considera ca omul poate avea o legatura directa cu Dumnezeu (o “libertate umana”), fara sa fie nevoie de intermedierea preotilor. Comparatia dvs, a comunitatii fotbalistice cu bogomilii, este cit se poate de exacta. Eu as zice ca acesta comunitate fotbalistica este o alta lume, un alt tarim: aceea, acela al oamenilor in general de joasa extractie care se ajung foarte repede prin fotbal, prin sport. Si care isi formeaza comunitatea lor, cu regulile lor si cu legile lor. Recitind declaratiile lui Mircea Lucescu, am putea gsi ca el se adreseaza in egala masura comunitatii fotbalistice, din care face parte. El isi reafirma apartenenta la comunitatea fotbalistica, la acea lume. La regulile si legile ei. Mircea Lucescu ne vorbeste foarte putin noua si foarte mult lor. Iar strainatatea lui Lucescu este tot strainatatea fotbalistica. Pentru aceasta lume, pierderea, prin pedepsirea cu inchisoare in lumea noastra careia ii spunem “reala” a cite unuia dintre ei, este ca sacrificiul cite unei fete catre balaur pentru ca poporul sa mai primeasca un an de liniste. Pentru ca ei isi trag bunastarea din lumea noastra si accepta, deci, cite un sacrificiu pentru aceasta bunastare. Dar nu exagerat. Opt dintr-o lovitura le pare prea mult.

  • Gheorghe Campeanu

    Sideranta (la prima lectura) alocutiunea lui Mircea Lucescu, chiar si pentru un fotbalist. Poate deveni oare (dincolo de vechile datini de acasa) viziunea spre Apus din estul Ucrainei atit de deformata?

  • a notarius

    Si pentru ca in 22 Domnu Ionita zice ca etno-psihologia s-a perimat de mult, ramane abordarea istorico-ambientala.
    Ei, aici se poate da vina pe comunism cat incape, se poate regresa pana la Caragiale dar este mai greu cu interbelicu.
    Adevarat, fotbalu ca fenomen complex si profitabil apare asa prin anii saizeci, odata cu televizoru, de unde concluzia ni se infatiseaza in evidenta ei nuda: comunismul asadar cu acele practici straine locului si sufletului neintinat.
    Fotbalul mare e indecent -- nu exista om pe aceasta planeta care merita sa primeasca 300 mii pounzi saptamanal pentru cea ce face -- fotbalu mic e corupt -- Gica Popescu si Mircea Lucescu, cel care a reusit doar in Est -- sa ne intrebam asadar cum e mai acceptabil: indecent dar cinstit (Rooney), corupt dar decent(Hoeness) sau corupt si indecent(Gigi). Logic ar mai fi o posibilitate…

  • Ontelus DG

    Tuturor oamenilor, fără excepție, Psalmul 145:

    Laudă, suflete al meu, pe Domnul.
    Lăuda-voi pe Domnul în viața mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi.
    Nu vă încredeți în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire.
    Ieși-va duhul lor și se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor.
    Cel ce a făcut cerul și pământul, marea și toate cele din ele; Cel ce păzește adevărul în veac;
    Cel ce face judecată celor năpăstuiți, Cel ce dă hrană celor flămânzi. Domnul dezleagă pe cei ferecați în obezi;
    Domnul îndreaptă pe cei gârboviți, Domnul înțelepțește orbii, Domnul iubește pe cei drepți;
    Domnul păzește pe cei străini; pe orfani și pe văduvă va sprijini și calea păcătoșilor o va pierde.
    Împărăți-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, în neam și în neam.

  • Ene Botezatu

    @All + D.G.Ontelus
    Propun un exercitiu de imaginatie: Sa ni-i inchipuim, o clima numai, pe Nea Mitica Dragomir, pe Copos, pe totii Becalii, pe Misha Vlasov ori pe Varan cum ar reactiona daca li s-ar citi cu voce tare Psalmul 145. Fie si de catre Pastorul Gadea. Desigur, in comitet restrins, la crasma lor preferata ori in celula eleganta, dotata cu tot confortul, din penitenciar, nu in emisiune televizuala la ora de de virf. Eu unul aud — cu a treia ureche, aia fantasmatica — dinspre dinsii: numai hohote neintrerupte de ris homeric, agrementate cu serii repezi de flatulente diftongale (din alea descrise de autorul anonim in ”The Art of Farting”, reluat/a de Salvador Dali in ”Jurnalul unui geniu”). Fireste, vreo zece-cinsprezece ani de pandaimos sever, cum or suferitara detinutii politici in perioada stalinista, i-ar fragezi poate pe unii si i-ar face fie ciripoi ai caraliilor, fie sensibili la mesajul biblic. Altminteri, ramine asa cum am presupus. Spun asta gindindu-ma la scrisoarea deschisa trimisa salariatului antenar Gadea de catre un ”frate” al sau, scriutorul adventist Elisei Virgil/Virgil Elisei, si publicata in ”Evenimentul zilei”, unde il indeamna pe fostul pastor sa se inchida intr-o camera cu patronul sau Felix Voiculescu pentru a se ruga, a-si marturisi unul altuia pactele si a-l primi in inima pe Mantuitorul crestin.

  • St.+James

    @ Ontelus DG
    Mai bine in pilde d‘ale vietii sa ne duelam ! 🙂

    Meciul tur: Uli Hoeneß vs. Christoph Daum

    In anul 2000 Uli Hoeneß l-a turnat presei de scandal pe Christoph Daum, antrenor in functie al echipei Bayer Leverkusen si proaspat desemnat al nationalei Germaniei, cum ca ar fi consumator fidel de cocaina. Ce a urmat pentru inceput s-ar putea rezuma la dictonul „twice the pride, double the fall“, Daum negand vehement acuzatia, jurandu-se ca are constiinta curata, in speranta ca pana la expirarea termenului obligatoriu de depunere a probei, parul nou crescut nu-l va mai demasca. Avea sa fie doar un joc al sperantelor desarte, caci in cele din urma proba de par pubian -- care creste mai greu – l-a dat de gol. A pierdut tot !
    Practic, Hoeneß l-a dat afara din Germania. Cu zambetul pe buze, poreclindu-l „Nas infundat“ !
    In anii care au urmat Christoph a reusit sa mai manance o paine ca antrenor la echipe de mana a doua pe ici-colo, la inceput in campionatul-cimitir-de-elefanti turcesc si apoi in tara-sora Austria, castigand insa si cu acestea tot ce era de castigat la nivel national: campionatul si cupa.
    Abia reintors in patrie a redevenit tinta predilecta a ironiilor lui Hoeneß, acesta neabtinandu-se sa remarce cu ocazia angajarii la Eintracht Frankfurt „probabil le-a turnat praf alb in cafea“.
    En fine ! Nemtii isi amintesc despre: „la tarat ca pe un animal prin tot satul !“.
    N.b. n-am vreo urma de indoiala ca romanii ar fi concluzionat potrivnic: „Joaca tare Hoeneß asta, v-am spus eu ! Ce l-a mai facut pe fraier !“.

    Meciul retur: Christoph Daum vs. Uli Hoeneß ( 11.03.2014)

    Citate aproximative din interviul cu Christoph Daum de alaltaieri:
    „Sper din tot sufletul sa castige aceasta lupta grea.“ (n.t. referindu-se la procesul lui Hoeneß)
    „Hoeneß lupta pentru onoarea si existenta sa.“
    „Stiu din proprie experienta prin ce trece Hoeneß acum si am toata compasiunea fata de el.“
    „Il cred 100% cand spune c-a fost doar un moment de ratacire (piedere a atentiei) si ca acum joaca (onest) cu toate cartile pe masa.“ (n.t. in contextul declaratiilor fiscale contradictorii)
    „Am suspiciunea ca se va exagera (n.t. in privinta sentintei) din dorinta de a statua un exemplu, (actiunea) avand ca motto: Hai ! Sariti toti sa loviti in cel cazut! De un bonus de celebritate, si o spun din proprie experienta, nici nu poate fi vorba.“
    Scor tur-retur ? Ramane la aprecierea cititorului.
    Concluzie la iesirea din stadion: istorisite in alta parte, altor conationali, cele de mai sus n-ar produce decat o noua intalnire cu inefabilul. Mai degraba cei considerati declasati ar intelege vorba …
    „Ori suntem teutoni, ori nu mai suntem teutoni !“

WP Admin