≡ Menu

“deeper than deep”

deeper than deep

în fiecare zi

când vreau să-mi amintesc de mine

mă uit într-un înger prin chiar ochiul său drept

*

în fiecare zi

când vreau să-mi amintesc de înger

mă uit din înger afară chiar prin ochiul său stâng

*

când obosesc de atâta privit

încep să scot din înger prin chiar ochiul său drept

fire de nisip fire de nisip fire de nisip

*

dar

de fiecare dată chiar prin ochiul său stâng

năvălesc înapoi în înger firele de nisip firele de nisip

firele de nisip

*

nu știu unde să mă mai ascund de atâta deșert

și de atâta înger

(Ne reîntâlnim peste câteva săptămâni. Pentru perioada în care voi lipsi, am programat apariția câtorva texte. Voi publica și modera eventualele dumneavoastră comentarii, la întoarcere. Până atunci, vă doresc Sărbători fericite și vacanță plăcută!)

  • Un poem superb! Aceeasi tensiune ca in “Oamenii aceia”… Felicitari!
    Sarbatori fericite!

  • Dorin Tudoran

    @vasile garnet
    Multumesc. Sarbatori fericite.

  • gellu dorian

    Foarte frumos poemul! Ar fi bine sa fie cit mai des astfel de surprize! As vrea sa-l public in numarul din iunie al revistei Hyperion. Sper ca esti de acord. Sarbatori pascale fericite!

  • Radu Calin Cristea

    Un foarte frumos poem, ca in zilele de glorie. Caligrafie fina, emotie stilizata, rafinata dozare a efectelor, imaginar delicat aruncind in lumea eternitatii si a desertaciunilor. Deschiderea, inchiderea si desfasurarea poemului au in spatele lor o mina sigura, de poet care a captat filonul de aur, iar restul nu e decit o desfasurare minunata de bijuterii. Daca ar fi sa-ti spun ce-mi place mai mult, aceasta ar fi sacadarea lenesa a textului, discreta opozabilitate terestru (firele de nisip)/angelic (ingerul) pentru ca apoi totul sa se risipeasca, ca o jerba, intr-un interstitiu de o dulce amaraciune. Excelent!

  • Dorin Tudoran

    @gellu dorian
    Ai acordul meu.

  • E foarte frumos poemul! Un fel de joc secund perpetuu, o pendulare intre nevoia de reflectare in metafizic, anulata parca, fatalmente, de nevoia egala de intoarcere la mundan, printr-o reflectare a reflectarii insesi. O aspiratie continuu subminata de dualismul nostru intrinsec si de desertaciunea conditiei noastre.

    M-a emotionat prin muzicalitate, vizualitate si prin subtilitatea metaforei ingerului, ca poarta / vehicul intre lumi. Multumiri.

    Sarbatori fericite!

  • Daca_nu_nu

    Da: emoţie, caligrafie, rafinament la firul… ierbii (era să spun la „fir de nisip”), în ciuda faptului că ochiul pare să nu mă mai ajute (pe mine, Poetul). Căci ochiul drept pare atins de aripă de înger, iar ochiul stâng pare atins de „fire de nisip”. Există oare-n noi ceva mai delicat decât ochiul? Poate sufletul.
    De ce-ar vrea cineva să se ascundă de un înger? Să fie un înger rău acela de nu-l vrea Poetul în preajma-i? Nici vorbă! Aş crede, mai degrabă, că Poetul vrea să-şi apere/protejeze îngerul. De aceea, măcar că şi-l cunoaşte, nu-l lasă să-i cutreiere preajma. De-aceea nici nu ne spune că e îngerul său, ci spune dibaci: „un înger”. Unul oarecare? Nici! Cum poate cineva privi din interiorul unui înger străin? Nu poţi privi decât prin ochii propriului înger.
    Da, da: Poetul îşi apără îngerul de năvălirea firelor de nisip. Cu siguranţă. Îl văd în stare să sape, să sape-n deşert, cu mâinile goale, să-şi apere îngerul de invazia nisipurilor, de-o năruire, de-o avalanşă… Nu se ascunde pe sine, ci-şi pune îngerul la adăpost.
    POETUL ÎŞI APĂRĂ ÎNGERUL.
    Îmi place.

  • Si ingerii pot fi clepsidre… dar, ale altui timp…
    Vacanta in Pace si Lumina!
    Paste fericit!

  • @) Dorin Tudoran

    Foarte frumos. Si, desi pare clar, de fiecare data cind il citesc, gasesc ceva ce nu observasem. Te imbratisez si-ti urez sarbatori fericite!

  • mihai rogobete

    Dacă tot ni l-aţi pus dinainte, Paştem fericiţi !

  • Dezideriu Dudas

    Poate fi poezia care surprinde cel mai bine neputinta umana in fata raului, dar, in acelasi timp, si infinitatea puterii omului de a nu renunta niciodata sa incerce sa faca lumea mai buna….

    Un singur ingredient e absolut necesar : onestitatea implicarii….Si dinafara si dinauntru ( la granita dintre “bine”si “rau “)…

    Atat de mult “nisip” …, de unde, o “fata morgana” a devenirii umane…, dar si dorinta neincetata de “sine” si de “inger”…, de unde, o revenire constanta spre sacrificiul curatirii….

    De la Ibn Haldun in sec. 14 , Arnold Toynbee in sec XX a mai afirmat ca o schimbare civilizationala nu se poate intampla in mai putin de 3 generatii…Dorin Tudoran afirma recent intr-un comentariu ca nici comunismul nici fascismul nu s-au putut desprinde de stadiul de cultura ( la ordin…) spre a se indrepta spre civilizatie….Au adus insa atat “nisip”….si de “stanga”, si de “dreapta”, incat pare a fi un miracol ca mai exista “prosti” care par “mai prosti decat permite legea” (“ legea”, facuta, dar mai ales aplicata de “destepti”) ….si “pierd vremea” cu utopii…

    Nu ne ramane decat sa speram ca, vreodata, “cele 3 generatii “ vor fi suficiente pentru ca un spatiu si un timp istoric sa aduca pentru omenire mai multa politica de stanga decat cea “de defilare” comunista, in acelasi timp cu mai multa politica de dreapta decat cea “de defilare “ fascista….Pentru asta ar trebui sa intelegem ca in orice societate, indiferent de spatiu sau timp, indiferent de vorbe ( ideologii) sau fapte ( “ aplicatiile “ ideologiilor in societatile totalitare, cele in care “defilarea” e mai importanta decat viata reala de zi cu zi…), exista unii oameni “mai “destepti”” si unii “mai prosti”…Nu e greu de intuit ca “desteptii” vor fi tot timpul conducatori iar “prostii” tot timpul “condusi”, sub o forma sau alta ( acestei imagini sociale d-nul Dorin Tudoran i-a dat un nume : KAKISTOCRATIA …)….Dihotomia conducator-condus si-a epuizat detenta istorica… Mai ramane de evaluat categoria “ïndependentilor”… Daca utopiile deontice ( vizeazeaza autoritatea de conducere ) par a se fi epuizat, atat inspre elite cat si inspre mase, utopiile epistemice ( vizeaza autoritatea de cunoastere ), rupte de esafodajul artificial, de ”defilare” al ideologiilor de stanga si dreapta, mai pot fi recuperate doar de profesionisti “nealiniati”… Status quo-ul perfect al primelor 2 utopii ( de” stanga” si de “dreapta” ), ar putea fi puternic “dereglat”de utopia profesionistilor nealiniati, inca neformulata….Islamismul nu iese din aceasta ecuatie…A combinat “ideal” primele 2 utopii si doar pare a fi altceva…Ca si China dealtfel, intr-un spatiu mai prozaic….Dar nu sunt altceva….

    In aceste coordonate vad fulgerul in noapte al d-lui Dorin Tudoran….

  • Dezideriu Dudas

    Sarbatori pascale cu bine !

  • m anton

    Langa acest minunat poem, daca imi permiteti, va recomand o splendida! interpretare, de catre bardul norvegian Jorn Simen Overli, a poemului lui Vladimir Vysotsky, „Zbor frant” (pe youtube „Vladimir Vysotsky. Selvportrett av en venn Jørn Simen Øverli”; din pacate, nu stiu cum se instaleaza link-ul). Cred ca insusi Vladimir Semenovici s-ar fi infiorat.

    Va urez sarbatori frumoase, linistite!

  • Shadow

    Paste fericit tuturor va urez si eu.

  • Paste fericit tuturor

  • mariana codrut

    Zile senine si bucurie, Dorin!

  • lucid

    Starea a Treia in versiune necenzurata? Iata o adevarata surpriza. Pana si Mel Gibson a pus doar in aramaica celebrul matein ‘Sangele Lui….”.
    Vezi si:
    rel="nofollow">

    Desi mai sunt aici inca 37 ore, in Duh va zic Hristos a Inviat! asa cum o tot face de doua mii de ani pentru o omenire din ce in ce mai buimaca, “consumerizand” inconstient pe buza prapastiei.

  • mihai rogobete
  • Daca_nu_nu

    GEORGE MURNU
    Rugăciune

    Doamne, dă fieştecărui fagurii de mulţumire!
    Inimă sădeşte-n pieptu-i, pune-i farmec de iubire!

    Râsul dă-l copilăriei şi avântul tinereţii;
    Şi bărbaţilor puterea şi toiagul bătrâneţii.

    Nalţă şubreda fiinţă şi zidirea ta o-ncheie:
    Fă un om din tot bărbatul şi un înger din femeie,

    Pune-le temei credinţa şi nădejdea călăuză,
    Din răsfundul lor, din suflet, glasul Tău etern s-auză.

    Luminează şi-nsenină frunţile întunecate,
    Sfarmă vipera de pismă, scorpia de răutate!

    Robilor, ce-nghit cu lacrimi pâinea, lanţurile frânge!
    Flamura Ta albă-ntinde-o peste negrul câmp de sânge,

    Zbuciumatelor pleoape de martiri somn blând coboară
    Şi săracilor împarte a-mpietriţilor comoară!

    Fă tu soarele să lege rodul holdei şi să deie
    Hrana zilelor şi-odihnă fiilor Tăi din bordeie!

    Şterge plânsul de pe-obrajii cei topiţi de remuşcare
    Cruţă pe sărmanii oameni! Îndurare, îndurare!

    (Din „Alme Sol”, poezii, Bucureşti, editura lit. a Casei Şcoalelor, 1925, p. 36-38)

    TUTUROR, PAŞTI FERICITE ŞI SĂRBĂTORI ÎN LUMINĂ!!!

  • LIVIU GEORGESCU

    mai adinc decit adincul… mai nevazut decit nevazutul… un ciclu inchis si continuu, un virtej aproape vazut si aproape nevazut, al firelor de nisip si al caligrafiei impalpabile, intre interioritate si exterioritate, intre desertaciune si sublim, refelctind exact conditia umana, paradoxala si tragica … cutremurator!

WP Admin