≡ Menu

Debutul informatorului "Dorin"

La 25 noiembrie 1976, debutează într-ale colaborării cu Securitatea cel numit de către ofițerii ce îl folosesc ba ”sursa DORIN”, ba ”informatorul DORIN”. Prima notă dactilografiată a lui ”DORIN” mă are tocmai pe mine drept obiectiv. Bănuiesc că Securitatea i-a dat numele de cod ”DORIN” spre a marca debutul colaboratorului.

Se simte ezitarea debutantului – informatorul încearcă să fie prudent, să-și stăpânească limbajul, să fie credibil. Pare încă sedus de ideea că, la urma urmelor, dând o asemenea notă, nici nu comite un gest detestabil.Iată link-ul ce vă face martori, întârziați, ce-i drept, ai tristului debut:

DEBUTUL INFORMATORULUI ‘DORIN’

Este limpede că ”DORIN” încearcă să nu-mi facă vreun rău – mă prezintă drept un om al nuanțelor, cu discernământ, incapabil de atitudini extremiste, atașat cultului valorii, respectării adevărului, neinteresat de un climat cultural viciat de interese de grup. Și pentru asta, are întreaga mea gratitudine.

 Comparativ cu mizeriile inimaginabile ieșite de sub pana unora ca ”Martin”, ”Neagoe”, ”Mircea Pop”, ”Garbis” etc. ori cu intransigența revoluționar-patriotică împărtășită rezidentului Securității ”Timaru” (dacă minte ”Timaru”, mint și eu) de către vigilenții condeieri comuniști de la Suplimentul literar și artistic al Scânteii tineretului, în frunte cu Ion Cristoiu și Mariana Brăescu,  ”DORIN” este un domn.

Comentariile scrise de mână de Lt. Major Vasile Maieran vorbesc de un articol pe care l-aș fi scris pentru România literară  sub directa îndrumare a lui “DORIN”, articol intitulat Nu cum suntem, ci cum am putea fi.

Deși ofțerul de Securitate îmi dă o notă bună  (articolul ar marca ”o evoluție calitativă în concepția lui Dorin Tudoran referitoare la condiția scriitorului și a creației literare contemporane precum și la responsabilitatea care îi revine în întreg procesul apariției unei cărți”), trebuie să-l dezamagesc pe Vasile Maieran – nu am scris acel articol sub directa îndrumare a nimănui.

Interesantă este și nota superiorului lui Vasile Maieran, un căpitan a cărui semnătură nu o pot descifra.

Iată rezoluția sa:

”Fiind prima notă scrisă a sursei noastre ”DORIN” apreciez că e utilă, mai ales că l-am determinat (deci, DORIN este cu siguranță bărbat, nota noastră DT) să scrie.

Conținutul este întradevăr mai mult de la un “specialist” în materie care completează datele noastre.

Treptat să-l formăm pt. a urmări și clarifica sarcinile din D.U.I conform planului, inclusiv influențarea“

Dacă ”DORIN” s-a lăsat “format” de Securitate, și-a îndeplinit cum se cuvine sarcinile încredințate sau i-a mai tras pe sfoară pe cei cărora s-a livrat în mod nefericit, doar “DORIN” știe. De influențat – cum s-a dovedit – nu a reușit să mă influențeze.

 

  • Flori Balanescu

    Este dementiala alegerea baietilor insarcinati cu DUI pentru “numele” Dorin… Daca produceau confuzii puteau culege si roade. Aparatul de diversiune nu dormea in post, isi merita leafa!

  • Florin Iaru

    Uau!
    Chestia asta cu fineţea şi energia m-a dat gata!
    Pot să spun doar atît: nu sună a delaţiune.
    Al dracu’ don’ Mitică!

  • Florin Iaru

    Adică: dacă nu citeam asta într-o arhivă de Securitate… rămîneam aproape indiferent. Ce clorotic şi manierat comentator!
    Hi hi, deşi nu-i rîsul meu!

  • victor L

    Eu ma simt puternic bulversat gindindu-ma la sursa “Dorin”.
    Am motivele mele.
    Nu citeam critica literara; nu imi puteam imagina critica decit ca o prelungire a bratului partidului.
    Pina intr-o zi cind, cititor de Romlit, am citit cronica celui numit aici “Dorin”.
    Mi-a placut, si de atunci am devenit “prieten” cu criticii literari ( e drept mi-am tradat “mentorul” descoperindu-l apoi pe Niky, adica dl N. Manolescu).

    Despre “Dorin” ca ar fi fost sub pulpana Securitatii am aflat mai demult, dintr-o polemica (tot in Romlit) cu B. N.

    Chiar daca ma declar bulversat tin sa precizez ca nu ma mira. Mai nimic.
    Unii au devenit turnatori din lasitate (santajati cu tot felul de chestii), altii din convingere, iar ceilalti din micimea sufleteasca, de a plati polite inamicilor.

  • @) Dorin Tudoran

    Acum, mestere, trebuie sa recnuoastem ca omul avea talent pentru asta! Nu era un turnator asa, din topor, ci unul capabil sa precizeze nuante, sa nu pocneasca prea tare. Aceasta e deci prima nota infomativa. Am senzatia ca o luase, atunci, la inceput, ca pe un fel de joc literara fara consecinte foarte grave…

  • Dorin Tudoran

    @ Florin Iaru

    Sincer sa-ti spun, dupa ce citesti 10,000 de pagini din arhiva Securitatii, ramai mai-mult-decat indiferent. Tot ce mai poti face este sa te intrebi cam cata viata am trait noi cu adevarat?

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei

    Ce este uluitor ramane felul in care foloseau ghilemele baietii de la Secu — de la generali la plutonieri. Cand puneau pe hartie “specialist” nu era clar daca insemna “asa-zis specialist” sau scriau in cod CSS pentru… computere si insemna chiar specialist.

    In acelasi document in care se stabileste un Plan de masuri impotriva mea, incluzind, “T.O. totala”, mai sus ori mai jos de cele stabilite se spune ca ma “plang” de “asa-zia” ascultare a telefoanelor, microfoane puse in baie, in galeriile de atarnat perdele etc.

    Pentru Securitate, realitatea si irealitatea erau un soi de combinatie pe care numai ei stiau sa-o citeasca.

    Cu “asa-zis” amor,

    Al matele,

    “TUDORACHE”

  • Antonie

    Cu “dorini” din astia s-a cladit si mentinut socialismul victorios …ei erau sângele proaspăt in sistem -- cum le mai place azi unora sa spună …

  • Dorine,

    documentele astea nu sunt relevante,

    pentru că autenticitatea lor stă sub semnul întrebării !

  • Dorin Tudoran

    @ 0rt0d0x

    Asa va fi fiind la ortodocsi; la greco-catolici sunt relevante.

    Serios: am indoieli in legatura cu multe, dar dupa ce am citit de cateva ori fiecare document, le-am pus in context cu altele si, mai ales, le-am pus fata in fata cu ce imi aduc foarte bine aminte, citeva mii de pagini din cele zece mii imi par foarte, foarte, foarte autentice.

    Cand voi reproduce si documente olografe, vor avea la ortodocsi vreo relevanta sau imi vei spune ca si scrisul de mana poate fi falsificat?

    Evident, poate fi falsificat, numai ca am in casa vechi scrisori olografe de la “prieteni” al caror scris de mana se afla si in turnatorii — e relevant ori nu?

  • Iertaţi insistenţa, dar tot n-ar fi relevant…

    Ce se mai poate face acuma ? Nu vedeţi că borfaşi de calibru maxim sunt anchetaţi cu probe dirimante, şi tot achitaţi, până la urmă ?!

    Nu asta e calea. Trebuie încercat altfel.

  • Iertaţi insistenţa, dar tot n-ar fi relevant…

    Ce se mai poate face acuma ? Nu vedeţi că borfaşi de calibru maxim sunt anchetaţi cu probe dirimante, şi tot achitaţi, până la urmă ?

    Nu asta e calea. Trebuie încercat altfel.

  • Dorin Tudoran

    @ 0rt0d0x

    Cred că sunt lucruri diferite -- una este să spui o istorie până la capăt și alta este să te iluzionezi că spunând-o se mai poate face ceva…

    Nu cred că relevanța o dă, neapărat, ce se mai poate face acum. Dar am o oarecare… certitudine că o istorie spusă până la capăt are ceva relevanță.

    Firește, doar în ochii celor ce înțeleg că un filozof avea dreptate avertizându-ne ca neluând în seamă trecutul, riscăm să comitem aceleași erori în viitor.

    Da, se achită între ei, se achită unii pe ceilalți (grupuri aparent diferite) potrivit zicerii “O mână spală pe cealaltă și amândouă murdăresc obrazul”.

    Deocamdată, acesta este obrazul/chipul României.

    Și chipiul… Aceeași șapcă, un cozoroc mai “nou”…

  • Ramolitu

    Interesante sublinierile pe text, imi imaginez ca sunt originale si nu ale dvs, parca scrise de securistul bun sa scoata in evidenta latura “pozitiva”. Probabil ca in 76 nu erati categorisit ca oponent al sistemului ci incercau doar sa va “aduca pe calea cea buna”.
    Cind vi s-a deschis dosarul ? Poate pur si simplu cineva vrea sa va creioneze in bine la superior ca sa nu apareti ca o “problema” si sa bifeze o activitate rezolvata, sa aibe el mai putin de lucru ?

    Ramo’

  • Dorin Tudoran

    @ Ramolitu

    Toate sublinierile si comentariile din documentele pe care le reproduc apartin autoritatilor. De la Iulian Vlad la Gheorghe Danescu, de la Nicolae Plesita la Aristotel Stamatoiu, de la generali la locotenenti majori — comentariile constituie in sine o liuteratura extraordinara. Indica cum se minteau intre ei, cum se dezinformau intre ei, cum minteau sau habar nu aveau ce spun despre “obiectiv”, cum de la nota informativa “de mana” la nota dactilografiata si trimisa MAI SUS se adaugau, din burta, tot felul de detalii aberante etc. De aici si reactiile unui Iulian Vlad care, desori, punea intrebari (de mana sau dactilografiate in documente separate), “Sunteti siguir ca asta stau lucrurile. Verificati inca o data si raportati!”

    Un dosar mi-a fost deschis in 1980, problema este ca eram la fel de urmarit, supravegheat si inregistat (11 volume!) inca din 1976, ceea ce spune ca nici macar regula de a deschide intai dosar si apoi a urmari informativ nu se raspundea. La fel ca si povestea ca membrii de partid nu mai puteau fi folositi ca informatori. Puteau foarte bine…; cu sau fara aprobarea organului de partid superior…

  • Oare acest nuantat informator “Dorin” o fi folosit unele sintagme din denunturi si in cronicile sale literare? Nu cred ca a reusit intotdeauna sa evite capcana autocitarii…

  • Dorin Tudoran

    @ vasgar

    Probabil ca-i vor fi scapat aschii de sintagme si in cronicile literare, dar prefer — din multe motive — sa nu pun, deocamdata, fata in fata denunturi si cronici literare, caci rezultatele unei asemeni “confruntari” pot fi extrem de neplacute si, tot deocamdata, nu duc lipsa de dezamagiri…

  • CARAIMAN

    Eh, au fost cazuri si mai si. Criticul Marian Popa, pe numele lui civil, a folosit in “Istoria literaturii Romane de azi pe maine” halci intregi din scrierile lui de sertar, sertarul era al securitatii, unde semna cu numele de fata mare “Mihu”. O capodopera! Nu gulmesc!

  • Florin Iaru

    @Caraiman
    Mi-ai luat vorba din gură! O capodoperă, într-adevăr! Cazul Popa e ceva mai îmboboşat, întrucît purtătorul numelui cică fugise din olecuţă din ţară.

  • CARAIMAN

    Ca Marian Popa -- Mihu “fugise din olecuţă din ţară” n-ar fi nimica. Ipochimenul si-a oferit serviciile si Europei libere, si nu pe filiera “monicilor” de la Paris, care oricum stiau si cine este si ce-i poate pielea. I s-a dat cu flit, cum merita. Cu mintea romanului cea de pe urma, gindesc acuma ca poate a fost o greseala. Marin Popa -- Mihu scapat din lant si asumitit impotriva haitei Saptamina & Luceafarul & Gabriel Tirnacop ar fi fost ceva di granda. O super capodopera! N-am avut umor si chiar mai mult decit atit. Ne-a fost teama ca mai ales cei din tara nu l-ar fi gustat.

  • Dorin Tudoran

    @ CARAIMAN

    1. Marian Popa nu a fugit niciodata din tara.
    2. Marian Popa nu ar fi tras niciodata in Saptamana, Luceafarul, Suplimentul cultural si artistic al Scanteii tineretului etc.
    3. Va inselati, multi s-ar fi bucurat sa-l auda la “Europa libera” asa cum isi radeau in barba cand ii auzeau pe altii la toate microfoanele de limba romana. Hai ca stiti de ce?
    4. Umor ati avut; v-a lipsit altceva. Hai ca stiti ce…

    Cele bune.

  • CARAIMAN

    1. Prea subtil pentru mine!
    2. Cind a facut oferta presupun ca stia unde, ce si in ce batem si nu-si inchipuia ca s-ar fi putut inscrie si ar fi putut scrie pe coordonatele de la, sa zicem, Bucuresti. N-ar fi trecut nici macar prin filtrele minime, care existau, totusi. Si atunci ce naiba vroia?
    3. E vorba de NR si de CA? Au vorbit doar la un singur microfon. Si, oricum, pareau a fi pe o alta filiera, probabil aceeasi pe care a fost si “caprioara”, “Dan” pentru prieteni. Sau tot de “Dorin” sa fie vorba, care a vorbit, din cite stiu, la vreo trei microfoane, din cinci. Dar a venit tirziu… Deci, nu stiu de ce? In rest, eu sunt mic, nu stiu nimic… Dar mi-ar placea sa stiu…
    4. Umor, ziceti? Poate. Uneori, cam scrisnit. Si nu placea chiar “tutulor”.
    Ce? Nu stiu!
    Ginduri bune!

  • CARAIMAN

    ADDENDA
    Mi-au iesit din minte “Kraus” & “Konrad” si “Somesan”, din 1987. (Si, poate, dar nu sunt sigur, nu ma probe, “Grobei”?)

  • Dorin Tudoran

    @ CARAIMAN

    1. Miscarea cu “olecuta” nu a fost prea… subtila.
    2. “Oferta”? Nu era in masura sa faca nici o oferta (personala).
    3. Ce vroia? El? El nu putea sa vrea nimic.
    4. Multe “caprioare”. Norocul multora dintre ele ca sunt conspirate pe inca 50 de ani. Si de unii, si de altii. Unele au fost si decorate dupa 1989. Si de unii, si de altii. Iau si doua pensii — cate una de la fiecare filiera pe care au venit — s-au intors — si continua sa vina.
    5. Hai ca stiati si asta

WP Admin