≡ Menu

De ce tocmai literatura?

 

Foșgăiala declanșată de Nobelul pentru literatură a devenit unul dintre ritualurile de toamnă ale României eterne și profunde, făcând să pălească gloria miticelor mustării și să elimine pastrama din topul preferințelor gurmanzilor naționali, globalizați prea de timpuriu.

Mă întreb de ce, dintre toate Nobelurile, tocmai cel pentru literatură încinge tărâța în român (că e el scriitor sau taximetrist; premier sau plagiator; ori și una, și alta) mai abitir decât reușește s-o facă lupta eroică dintre răul mai mic și binele aproape incoerent?

Ca să ajung la bănuieli cât de cât întemeiate, las la o parte certitudinea potrivit căreia românul s-a născut critic literar (sigur, cu excepția criticului literar cunoscut și drept “Străbunicul arborelui de cauciuc și unchiul pneurilor Michelin și Pirelli”) și mă întorc la un text publicat în România literară, în 1997.

Se intitula “Trei obsesii”. Pe scurt, ele erau 1. Ce să facem, dacă nu avem și noi o biserică catolică, cum au polonezii…? 2. Ce să facem, dacă n-am avut și noi un Vaclav Havel…? 3. Premiul Nobel pentru literatură. De ce nu-l avem? De ce nu ni-l dau?…

Pentru cei care doresc să vadă ce argumente puneam pe masă și de ce anume o făceam, iată  (aici) linkul spre acel text. Pentru cei care cred că trecutul n-are nicio legătură cu prezentul, iată mai jos doar finalul acelui text; poate se mai gândesc înainte de a se arunca în viitor legați la ochi și cu faguri de miere în urechi:

“Și dacă am avea acest premiu Nobel pentru literatură, la ce ne-ar ajuta? Am arăta altfel în proprii noștri ochi? Am ști cum să-i facem loc printre noi? Am fi în stare să ne onorăm responsabilitatea pe care o aduce cu el un asemenea premiu? N-am afla, după o scurtă perioadă de euforie, că laureatul nostru e cam fonfăit, că este un netrebnic căruia nu-i plac mititeii, că a fost agent al nu-știu-căror servicii secrete străine și că de fapt, talentul lui este mai dubios decât existența ozn-urilor?

În loc de-a ne uita cu invidie sau falsă resemnare la biserica altora, la havelii unor și la nobelurile celorlalți, ar fi fost mai potrivit să împlinim lucrurile care sunt pe măsura noastră. Astfel am fi putut afla, mai exact, și care ne este măsura. Fără să producem eroi pe care să-i plătim în martiri, acest sfârșit de mileniu ne oferă șansa de a câștiga un pariu pe care-l ocolim de multă vreme, dar despre care nu încetăm să trăncănim vrute și nevrute. Întrebarea este dacă suntem pregătiți măcar acum pentru a ne da măsura; alta decât cea despre care pretindem că nu ne reprezintă.”

08

Suntem pregătiți, pe dracu’!

Cărtărescu e de vină pentru tot și pentru toate.

Fiindcă iar nu a luat Nobelul, iar vom vota cu cine nu trebuie; iar ne vom închina Moscovei; iar își mai dă Ponta un doctorat – Rolul apei fermecate în sifonarea conturilor spre Dubai; iar vom prăji peștele doar în Lukoil; iar se vor autodeconspira ofițeri acoperiți, lăsându-ne doar cu o armată de doi-trei jurnaliști curați ca lacrima lui Bogdan Chireac; iar vom afla că Dorin Cocoș nu e doctor mamoș, ci îl mamelește pe Dan Pascariu pe euroi; iar nu se vor termina șoselele începute acum un sfert de secol; iar înmoaie Ion Barbu bidineaua lui fermecată în căldarea cu viață și ne minte că cimitirul Petrila este cea mai vie planetă de origine română; iar va ține Traian Băsescu o conferință de presă pe tema “Ce flota mea vreți, băi, pulime antenistă?”

Dacă, în octombrie 2014, Cărtărescu ar fi luat Nobelul, în noiembrie 2014, toată lumea ar fi votat ca el – Monica Macovei; Gianina Cărbunariu n-ar mai fi avut niciun motiv să-l șantajeze pe Klaus Iohannis cu “Tigrul sibian”; Vladimir Putin ar fi fi murit de infarct miocardic, văzând Marea Neagră împotmolindu-se în corupții azvârliți în ea de români, popor  care se trage doar din romanii care aparțineau sectei Mani pulite; americanii ar fi înapoiat Texasul mexicanilor, ar fi revândut Louisiana francezilor pe un pumn de napoleoni de aur și ar fi mutat Casa Albă la Deveselu; ICR-ul ar fi subvenționat editarea unor albume Ion Barbu în occident drept pentru care UNESO ar fi declarat Petrila capitala culturală a Europei pentru trei decenii; eu l-aș fi ascultat – iar și în extaz — pe Harry Tavitian cu a sa La porțile Levantului:

Iar și iar; iară și iară.

Altfel spus, întrebării “De ce, dintre toate Nobelurile, tocmai cel pentru literatură încinge tărâța în român?” i s-ar putea răspunde și în acest fel: pentru că literatura noastră de ficțiune este mult prea firavă în comparație cu robustețea fictivei noastre existențe.

Mă rog, nici la literatura documentară nu stăm strălucit, dovadă că decembrie 1989 n-a fost tocmai transparent, limpezirile urmând să vină în prima zi a Crăciunului din 2014, când porcul va fi transformat în cârnați și șorici după regulile de igienă impuse de Uniunea Europeană.

Scăpat de sub presiunea Nobelului – pusă în ultimii ani pe umerii săi de mentalul național, colectiv și colectivist – Mircea Cărtărescu ar putea da un răspuns întrebării hölderliniene: “La ce bun poeții în vremuri de restriște?”

Trebuie să răspundă și el – odată și odată – pentru tot ce nu face pentru nația asta, care ne-a născut pe toți poeți ca să aibă prozatorii ăștia de politicieni la cine să belească ochii și cui să ureze “succes în ramură!”

Evident, pe la mijlocul verii viitoare, iar vor da peste noi frigurile palustre ale Nobelului pentru literatură și iar îi vor pune unii brișca la gât lui Mircea întrebându-l: “Cărtărescule, unde e șoselele noastre, care le-am avut? Ce-ai făcut cu PIB-ul nostru, nenorocitule? Hai, zi! Gavarește, altfel, îți luăm gâtul ca la pește!”

P.S. Subiectivitatea noastră nu ar trebui să aștepte de la un premiu decât un un singur lucru – să fie plauzibil. Altfel, gusturile noastre vor reacționa mereu asemeni unui tsunami supărat pe biata planetă. Văd oameni pe care-i prețuiesc strâmbând din nas la numele lui Patrick Modiano. Unii declară că nu l-au citit. Asta e – nici el pe ei. Alții – tocmai pentru că l-au citit. Observ că nu s-au sinucis din pricina asta și continuă să scrie foarte bine și să citească mai tot. Celor care cred, cu îndârjire, că suedezii au făcut-o iar de oaie le sugerez să se gândească la norvegieni care, în timpul unei beții crâncene, l-au sculat din somn pe proaspăt-alesul președinte american Barack Obama ca să-l anunțe că i-au dat Nobelul pentru pace pentru promisiunile făcute în campania electorală. Își mai amintește cineva dacă Obama a închis Guantanamo “în șase luni”, a retras toate trupele din Irak, “în opt luni“ și n-a trimis trupe în Afganistan?

Modiano n-a promis nimic. A scris. Unii-l citesc, alții – nu. Unii-l gustă, alții – nu.

Singură viața care ne ține în viață este plauzibilă. Excepționalul este o utopie după care nimeni nu ne împiedică să tânjim. Dar pe noi, probabil doar Ebola ne mai poate vindeca de obsesia Nobelului pentru literatură. Pe cale de consecință, propun înființarea unui Nobel pentru minte, inimă și literatură.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • neamtu tiganu

    nea Dorine, hai ca de data asta m-ai dezamagit, cum poti sa pui o asemenea intrebare? Pai sa-ti explic, romanii nu pot visa la Nobelu pt. fizica, nici la ala de chimie, nici la altele, pt. simplu fapt ca romanu nu s-a nascut fizician, sau chimist, astea se fac, nu se nasc, in schimb, stie toata lumea ca romanu s-a nascut poiet. Bingo! e o nedreptate ca nu i se confirma acest talent.

    Dar, daca tot suntem la capitolul vise, sperante, sa ne imaginam, stiu ca e greu, ca Romania ar cistiga campionatul european la fotbal, hai sa fim modesti, sa nu zicem de ala mondial, pai impactul ar fi de mii de ori mai mare decit un prapadit de Nobel.

  • domn’ neamtule, calitatea suprema a rom,anilor este aceea de a se dazamagi unii pe ceilalti; y compris romanii germanizati, americanizati, aselenizati etc.

  • Angela Mamier Nache

    Modiano,un model de discretie,surprins,caci credea ca trebuiau sa treaca 30 de ani dupa Nobelul obtinut în 2008 de catre Le Clézio pentru a fi reacordat unui francez …un solitar,un om care considera ca scrisul apartine silentiosilor si singuraticilor..cioran a refuzat multe premii (cu exceptia unuia singur caci era fara resurse).Modiano a refuzat categoric fotoliul Academiei(îsi cunoaste lungul nasului),a obtinut Le Prix Goncourt ,opera sa vorbeste dintotdeauna de trauma celui de-al doilea razboi mondial,Franta sub ocupatie,interogheaza cu delicatete evenimentele cele mai tragice … Sartre a trait foarte bine fara Nobel … Aceste constiinte ne servesc de modele ,ilustre si demne de stima …Dupa Herta Muller ,mai este de asteptat,caci acest Prix Nobel ,face si politica ,nu numai literatura …

  • St.+James

    http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/85/Carl_Spitzweg_-_Der_arme_Poet_(Neue_Pinakothek).jpg
    Eu cred ca nu-i mai mult decat o simpla cantarire a sperantelor desarte. Mie greu sa cred ca cineva reuseste sa se mai amageasca catusi de putin in privinta cercetarii, a naibii de costisitoare, ca vor rasari flori de nufar acolo unde s-a aruncat samanta de urzica. Pe cand la scris, dintotdeauna, e nevoie doar de o coala alba, un stilou, talent si … dorinta de sacrificiu.
    P.S. aceleasi discutii si cu Eurovizionu’. Pai cum domne’ n-a castigat Ouatu ala ? Ca doar se stia cu Bocelli, ca doar asa ziceau toate pronosticurile dinainte, ca doar era singurul cu studii de canto serioase, ca doar asa prevesteau si semnele vazute de sihastru’ ala din Spania, ca doar … Nu se vrea, domne’, va spun io ! ‘tu-le mama lor de masoni, cum vor ei sa tina inrobit poporu’ asta !

  • PaduchelePlesuv

    Exista o obsesie a Nobelului pentru literatura? Nu stiam. Ori, mai degraba, credeam ca madam Moraru, care a umflat Nobelul cu a ei poezica despre Vasile Blaga (iar vamesii din giurgiu, sase…) si cu titlu inspirat din creatia politica a lui Ion Iliescu (este sau nu este ion), a potolit acesta sete populara. Posibil ca ideea Nobelului pentru literatura sa corespunda unei idei romanesti despre viata, aceea a individului care “se scoate” individual, indiferent ce se intampla in colectivitatea din care face parte, ca urmare a talentului sau. Fizica, chimia, biologia, cer investitii serioase si cunostinte solide, atente si lungi verificari, doar ideile nu mai ajung. Una dintre ideile de Nobel, aceea in care a fost implicat dl Hell, a fost foarte simpla, aproape lozincarda, sa crestem finetea microscoapelor electronice. Un alt premiu Nobel a rasplatit led-ul albastru, care a aparut acum mai bine de doua decenii si care a permis televizoarele si monitoarele cu led de azi. Ceea ce prefigureaza un viitor premiu Nobel pentru led-ul cu lumina alba, aparut nu la mai mult de doi ani dupa cel cu lumina albastra, dar a carui lumina, la inceput, vira catre violet, dupa o vreme. Poporul considera probabil ca investitia in literatura este minima, un pix de zece bani, talent sa fie, nu e nevoie de echipamente si de costisitoare experimente de laborator. Nici o constructie de 15 miliarde de euro nu a fost facuta sub muntii Carpati pentru ca un scriitor roman sa poata sa scrie acolo “literele lui Dumnezeu”. Si cred ca aceasta idee va persista in timp in ciuda falsitatii ei, iar scrierile gen “ia” in loc de “i-a” vor deveni curand licente literare si, doar un pic mai apoi, parti ale limbii romane corecte, fiindca imi amintesc vorbele de mai demult ale unei, astazi, apreciate specialiste in limba romana care mi-a zis: limba romana corecta este aceea vorbita de poporul roman. Probabil ca, de aceea, un bun scriitor roman, Cartarescu sa zicem, este vazut ca un fel de Nastase al literaturii, avea omul talent, i-au pus o racheta in mana si l-au trimis in teren unde a umflat premiul. Cartarescule, talent ai? Ai? Pixuri ai destule? Ai. Un top de hartie ai? Ai. Atuncea scrie dom’le orbitor si ia premii. Doar ca si in tenis si in literatura nu este epoca Nastase.
    Daca ma uit la vorbele innobelatei madam Moraru zise recent la Iasi, despre Merkel si Putin, cred ca nu este bine ca premiatii scriitori sa ofere directii politice. In primul rand pentru ei.
    Pentru mine nu exista criteriul premiilor in aprecierea operei unui scriitor. Daca imi place cum scrie, atunci nu ma intereseaza palmaresul sau. Iar daca nu imi place cum scrie, poate detine toate premiile din lume. Vin si va citesc (si mai si comentez) scrierile de pe blog fiindca imi place cum scrieti. Ori poate ar fi mai bine sa nu imi placa?

    P.S. “Libertatea de exprimare are limitele ei” -- Traian Basescu

  • Gheorghe Campeanu

    In Franta, cu ocazia castigarii premiului Nobel, Patrick Modiano este din nou privit ca un Proust modern. Printr-o pura coincidenta, ma aflu in Cabourg, un loc atit de mult legat de numele lui Marcel Proust. Avind prea mult timp liber la dispozitie, mintea imi joaca feste. Donc, ma gandeam cum reactioneaza la o asemenea “impostura” cel pe care din nou nedreptatitul Mircea Cartarescu l-a numit “un Marcel Proust al comunismului romanesc”.

  • neamtu tiganu

    acum trebe sa fim uniti, da-l in ma-sa pa Nobel, ca oricum s-a dus, trebe sa-i ardem pa unguri!
    hai baietii! trei zero, pe putin!

  • Vacanta placuta.

    Proustul comunismului romanesc conduce cu 320 km/ora campania disperata “Cine este, totusi, domnul Iohannis?” Teama ca, pentru cel putin 5 ani nu i s-ar solicita serviciile nici la Cotroceni, nici la Victoria (Palatul, nu doamna), il agita dincolo de orice… viteza legala.

    Daca n-ar fi cum e, Iohannis ar trebui sa-i raspunda scurt la intrebarea obsesiva: “Sunt cine sunt, dar, in niciun caz, nu sunt Proustul comunismului romanesc.” Atunci sa te tii urlete si reclamatii la Inalta Poarta.

  • Patrick Modigliani

    Mai bine proustul comunismului romanesc decit proustul satului, nu credeti?

  • Michel Onofrei

    Sartre, ultrabolsevicul, nu a refuzat Nobelul din modestie, ci de ciuda ca rivalul sau Camus il luase in 1957, inaintea lui carevasazica.

  • Hugues de Saint-Luc

    Sa va duceti si la Balbec! IL VAUT LE VOYAGE.

  • PaduchelePlesuv

    Cum zicea un banc din copilaria mea, voi trai doua zile mai mult.

  • Dezideriu Dudas

    Deci, altfel ar fi fost Romania daca si lanoi il insufletea pe “ Badia Mihai” vreun instalator sanitar, precum a fost insufletita Polonia de un electrician. Cizmarul expirase….

    Dar si cu “Badia Mihai”, interesul national e greu de atins ! De ce ?

    1. Are geniul prea mare ( la Paul Goma “au” folosit “speraclul inima rea” : “ Are geniul prea mic “ ) : “…Ce-i trebuie astuia”, am fi zis,”cu geniul lui, sa se bage in chestiile astea. … “

    2. Si el, s-a incurcat cu o duduie, chiar maritata, ceea ce le este permis doar “povestitorilor”, nu si “povestitilor”…Din nou Paul Goma “defecteaza”…A fost “prea consecvent” ( merita sa revenim aici…) si, in plus, d-na Ana este si evreica…Asa ca pana la anti-semitism n-a fost decat un pas….

    Pentru ca e imposibil sa-l promovam pe “Badia” in Liga globala ( desi, tradus in indiana si citindu-i-se Luceafarul la un cenaclu, un mare poet de-acolo se-ntreba : “ Cum de nu am auzit pana acum de acest mare poet indian ?” ), poate punem de-o COALITIE A POVESTITILOR ( incepuse ceva Mario Varga Llosa cand a fost la Neptun….Probabil auzise de “ Forumul de la Neptun” …) ….Chiar daca povestitorii nu mai au nevoie de mult ca serviciile electricienilor instalatorilor sa le fie accesibile…De cele ale cismarilor, chiar deloc !

    PS : L-a promovat “Dilema” pe “Badia” in “Liga globala”…De unde “comentariul speraclu” ( de tip nou ) de mai sus…Desi, nea’Andrei parea odata cu ciubotele in suferinta…E drept, nu chiar ca in povestea CTP-ului cu “sosonii lui Ceausescu” din campania prezidentiala din anul 1996.

  • PaduchelePlesuv

    Tigane, de cand esti in Germania, s-au produs mutatii pe aici. Astfel, in general, romanii au devenit cei mai mari crescatori de preturi, iar in particular singurul lucru pe care il stiu fotbalistii romani nu este fotbalul ci sa ceara salarii.

  • Gheorghe Campeanu

    @ Hugues de Saint-Swann

    Ca intotdeauna, perceptiile Dvs. sint de o acuitate luminiscenta. Evident ca regasirea timpului m-a facut sa (re)esuez aici, in Balbec. Ba chiar in acelasi hotel in care pacientul celebrului Docteur Sollier taia in mod genial frunze la caini.
    Ça vaut le coup d’œil, au moins, si non un couple de battements du coeur

  • Gheorghe Campeanu

    Multam!
    “Inalta Poarta” este un loc comun, sau are o adresa cu cod postal? Ma gandesc ca intr-o atare situatie (vezi a doua ipoteza) se pot trimte jalbele si sub forma unei cereri cu dop.

  • Beru von San-A

    LE CIDRE? N’etait-ce pas une piece normande du Divin Corneille?

  • Stefan Andrei’s Nephew

    Unchiul meu avea o vorba: ”De vreti sa ma cautati la biroul de la Externe, tovarasi, va trebui sa deschideti usa cu piciorul.” Cererile cu dop nici nu le punea la socoteala.

  • Gheorghe Campeanu

    BvSA

    Ben Hur = bien sûr, El Cidre de Diaz de Vivar, de divanul Corneille. Mult mai cidre-ic decit sarmanii epigoni nobelizabili dar nenobelizati.

  • Gheorghe Campeanu

    Le Neveu de Stephane André

    Pai asta nu era un stravechi obicei scotian? Si poate mult onoratul Dvs. oncle nu stia a socoti prea lesne. Si’apai, depinde ce astupa si dopul ‘cela cind jalbasii dadeau a crapa “usa cu piciorul”.

    O floare la piatra de capatai a unchiului va rog sa puneti in contul meu afectiv.

WP Admin