≡ Menu

De bună voie, autobiografia mea

Cine spunea că a murit gazetăria de investigaţie?

Luni, 24 august, doi colegi ai noştri de taifas, caraiman si niku_elektriuk, ne-au semnalat — aproape simultan şi dis-de-dimineaţă — o postare:

http://victor-roncea.blogspot.com/2009/08/mucles-tismaneanu-cia-se-leapada-de.htm

Profitând că dl Roncea se află în vacanţă, un coleg al Domniei sale s-a pus pe treabă; şi ce treabă!

Liber şi de bună voie,  nesilit de nimeni, decât de propria-mi conştiinţă prea încărcată, declar şi semnez următoarele:

Nu numai că am fost membru al găştii masonului, NKDV-istului şi KGB-istului Gogu Rădulescu, pe care nu l-am întâlnit decât de două ori în 40 de ani, dar sunt întemeietorul Ohranei şi singurul, adevăratul autor al Protocoalele Înţelepţilor Sionului (Протоколы Сионских мудрецов).

Nu numai că am fost, continuu să fiu şi voi rămâne întotdeauna un filo şi antisecurist, dar sunt tatăl celebrului Pantiuşa şi mătuşa Anei Pauker.

Nu numai că sunt un fost emigrant în Statele Unite, sunt şi imigrant în ţara cu pricina; ba chiar şi cetăţean;

Nu numai că sunt co-autorul, (apoi, în varianta revăzută a postării) doar „presupusul co-autor” al lucrării Orizonturi roşii , dar mă aflu, încă din 1917, într-un proces de paternitate a cărţii respective cu fostul general Ion Mihai Pacepa, care, aşa cum am cerut tribunalului, îmi datorează aproximativ 30 de miliarde de dolari plus cheltuieli de judecată.

Nu numai că am lucrat (nu chiar 20, ci numai 14) la organizaţia numită în postarea pomenită, dar, vizitat, pe la începutul anilor 90, la biroul din Chişinău, de un tânăr ziarist din România, i-am mărturisit că, de fapt, sunt directorul Mossadului (cu domiciliu forţat la Orhei) şi doresc să-l recrutez, nu contează cât costă. Spre cinstea sa, tânărul gazetar m-a refuzat şi a plecat trântind uşa. Atunci a transpirat şi faptul că sub acronimul ARC nu se află o editură la care lucrează prietenii mei Eugen Lungu, Gheorghe Chiriţă şi alţii, ci este sediul acoperit al unei secte, American-Romanian Ceceni,  de unde îşi ridică soldele murdare şi lunare cunoscuţi duşmani ai Basarabiei precum Vasile Gârneţ, Emilian-Galaicu Păun, Vitalie Ciobanu ejusdem farinae.

Nu numai că, alături de alţi agenţi corupţi ai indo-europenismului-panamerican am înfiinţat agenţiile de spionaj industrial, sportiv şi intelectual – ADEPT şi CENTRAS – dar le-am ajutat chiar să-şi deschidă sucursale pe Marte, Saturn şi Jupiter şi centre de filaj la Babadag, Hânceşti şi emiţătoare subterane pe submarinele Ada Kaleh, a.k.a. Atlantida, şi Cricova.

Nu numai că am fost  consultantul personal al dlui Dan Voiculescu, dar i-am cerut să reintre în alianţă cu PSD (“partidul stat”, cum îl numea cel mai umanist dintre conservatori şi conservatorul cel mai umanist din România). Când a refuzat, l-am părăsit. De aceea nici nu s-a ajuns la ”soluţia imorală”, despre care se tot vorbeşte că a existat, când ea de-abia urmează să se întrupeze, după alegerile prezidenţiale — libere şi echitabile — din această toamnă.

Nu numai că am fost editorialist la Jurnalul Naţional, dar sunt, de fapt, generalul SIE căruia îi raporta, încă din 1946, Marius Tucă despre MIE.

Nu numai că am fost editorialist la nemernicul ziar Ziua, dar, în semn de protest, dl Roncea nu a scris în ziarul respectiv nici un rând, niciodată – nici înainte, nici după ce am abandonat colaborarea cu Ziua.

Nu numai că am fost invitat de fostul Prim Minsitru, Călin Popescu Tăriceanu să servesc, alături de alţi agenţi — masoni, filo şi anti Hugo Chavez, nepoţi din Siliştea-Gumeşti ai lui Che Guevara – în Consiliului Consultativ al Asociaţiilor ţi Fundaţiilor din Romania, dar sunt chiar cel ce a blocat Legea lustraţiei, considerând că, mai întâi, trebuie să vedem şi să savurăm rezultatele Legii Frustraţiei.

Nu numai că  i-am recomandat dlui Tismăneanu să-l abandoneze pe dl Băsescu (aşa cum bine au citit pe blogul meu participanţii la taifasurile de aici), dar i-am trimis o notă cifrată dlui Preşedinte (printr-o pereche de porumbei călători, antrenaţi de CIA pe platorurile muntoase din Afganistan) prin care îi spuneam unde, în parcul Palatului Cotroceni, trebuie să-l îngroape de viu pe dl Tismăneanu, după ce îl ucide definitiv şi cu sânge rece.

Confirm vestea  bună dată în premieră de autorul notei – după ce a citit sinteza articolului meu întocmită pentru Domnia sa de consilieri cu mare experienţă a cititului printre rânduri, dl Tismăneanu m-a sunat, mi-a mulţumit şi m-a asigurat că prietenia noastră este, din acest moment, mai indestructibilă decât solidaritatea ţărilor membre în CAER. Ne-am întâlnit. Am discutat ca pe vremuri şi am reînnoit contractul de parteneriat al firmei de spionaj planetar Lolek & Bobek. Ba, după a treia sticlă de vin, am căzut (nu sub masă) de accord că, am cam uitat de numele firmei noastre şi ne-am luat, câteodată, drept Michnik & Kuron. N-o să mai facem asta, câte e hăul.

Nu în ultimul rând – sau cum se spune cifrat între membrii Antantei Contra Intereselor Deltei Dunării, last but not least – numele meu nu este Dorin Tudoran, cum greşit crede şi scrie postatorul notei cu pricina, ci Gheorghe Sorge. Sunt căsătorit, pentru a unsprezecea oară consecutiv şi pentru a noua oară prin rotaţie, cu Mata Hari. Avem doi copii naturali – Scârţ şi Pârţ, spionii şi ei; doi nepoţi, spioni şi ei încă din 1877 – Peneş şi Curcanul’; şi din banii strânşi pe vânzările de armament nuclear către papagalii din Bora-Bora, oferim, gratuit şi la preţ cu de-amănuntul, Valeriană şi camere de spital cu vedere la Gripa Porcină.

 Vaccinul împotriva bolii nu-l avem încă, aşa că fiecare pacient vine cu sticluţa sau găleata de-acasă. Grabnică însănătoşire!

Semnată – azi, şi dată – anonimă, mâine

Gheorghe Sorge

P.S.  Aceasta nu este o postare obişnuită. Este o mărturisire completă, completă. Şi cum se ştie că vina recunoscută e pe jumătate iertată, vă rog să nu postaţi decât tot pe jumătate. Preferabil doar predicatul, că despre subiectul acesta ar cam trebui să ni se facă, o dată şi-odată, lehamite, nu?

  • victor L

    Am citit postarea dvoastra si am cautat in lista mea. Nu v-am putut identifica:
    http://imgur.com/gallery/XnQUC

    Mai sap.

  • Dorin Tudoran

    @ victor # 1

    Credeam ca stii: sunt a-tipic. Accepta-ma asa cum sunt; iti pierzi timpul cu incadrarile/identificarile.

    Cele bune.

  • victor L

    Nici nu incercam decit o gluma.

    (Am incredere in tot ce a scris dl Manolescu despre dvoastra, si nu am gasit nimic dubios. Pe timpuri mai ascultam si “sopirlitele”.)

  • In sfarsit, o marturisire exhaustiva si -- cum altfel? -- cathartica! Si cand spun “cathartica” nu ma refer la marturisitor, ci la auditoriul sau blogosferic.

    Pai, asta -- cum care asta? marturisirea! -- explica totul; raspunde celor mai sfredelitoare si “justificabile” intrebari; satisface cele mai excentrice fantezii ale celor mai psihanalizabili psihanalisti de cyberspatiu; developeaza filmul celor mai abjecte conspiratii puse vreodata la cale impotriva smernicilor care nu au timpul, disponibilitatea ori mijloacele de a cerceta.

    Asta-i adevarul, de la alfa la omega, perfect curbat si incapsulat in adancul propriei sale unitati multiple. Ce mai? E camphurul din vis!

    Felicitari, d-le Tudoran, am citit si acest text cu mare incantare! 🙂

  • Scuze, dar simt nevoia sa reformulez finalul postarii anterioare:

    Am citit si acest text buf cu mare incantare! :))

  • Radu Humor

    Parca cineva ii spunea altcuiva, ca nu crede ca el este autorul unui text in care era vorba despre Cineva.
    Si pana la urma s-a dovedit , prin marturisirea acelui altcineva, ca intradevar nu el este autorul .
    Cu postarea de fata, inca n-am inteles ce-a vrut sa se dovedeasca, asa ca astept macar o dezmintire:
    Nu eu , Dorin Tudoran, sunt cel care mi-am batut joc de munca mea si rabdarea voastra…..

  • Dorin Tudoran

    @PRO DOC # 5

    Buf sa fie. Ma voi “justifica” si intr-un serial nu tocmai buf, dar serial; mai spre iarna, dupa ce citesc acel metru cub de hartie al dosarului de urmarire.

    Daca as da acum primele patru nume ale celor ce ma “cantau” ” pe vremuri” (numarul nu o include pe Excelenta Sa, dl Ambasador Gabriel Gafita, caci “opinile strict literare” impartasite Securitatii nu conteaza la numaratoare), cred ca prietena noastra Rita ar avea o saptamana grea. Si nu vreau, in nici un chip, sa-i stric aceasta vara electoral-patriotica.

    Mai vedem; nu moare nimeni daca nu ma “justific” hic et nunc, nu?

  • Tony

    Marire voua admirabile elanuri justificatoare si autoadulatoare. Am mai zis? Scuze! Mi-a venit iaru. Nu stiu de ce!

    Acuma pentru a fi in asentimentul colegului Pro DOC ar trebui sa dezbat cu argumente pro si contra noul articol postat pe blog sau sa discut despre oportunitatea sau inoportunitatea publicarii lui. Cred ca a fost postat prea devreme. Doua zile (sau doua ore) alocate creatiei unui topic nou pe un blog cu cititori atat de pretentiosi e prea putin. Articolul este mult mai slabut decat cel croit data trecuta timp de o saptamana si ceva, zi de zi si noapte de noapte la/in lumina sfesnicului/sfetnicului. (Sfetnicul e cel care ne tine lumnarea, iar lumnarea se tine in cele mai lumesti si diverse situatii).

    Articolul de acum e prea spontan si precipitat. Si in plus nu-i nici prea original. A mai propus si Andrei Plesu o astfel de capodopera in cheie pseudo-auto-critica dar parca era ceva mai reusit. Imi cer scuze pentru ca (pe moment) nu gasesc link-ul respectiv care sa probeze izbitoarea asemanare stilistica.

    In lumina adevarului absolut tin sa precizez ca cele mentionate mai sus sunt o simpla opinie personala, a unui cititor amator, neavizat, care desigur poate sa fie gresita. Sau corecta. Sau cum veti vrea.

  • Radu Humor

    @ Dorin Tudoran
    Nu trebuia sa va chinuiti atata sa-mi provocati lehamitea .
    Era deajuns sa ma trimiteti la anumite postari semnate chiar de unii prieteni de-ai dvs.
    Pacat de munca 😉

  • Dorin Tudoran

    @Radu Humor # 6

    “Nu eu , Dorin Tudoran, sunt cel care mi-am batut joc de munca mea si rabdarea voastra…”

    Marturisirea mea de azi nu se refera la cel in numele caruia s-a facut buclucasa postare, ci la autorul — de fapt si de drept — al postarii.

    Dar, parca anuntam de ieri ca voi posta ceva azi. De rabdarea cui mi-am batut joc?

    Daca este nevoie sa-mi cer (si eu) scuze, o fac.

    Radu, pe tine cheama si Humor, sau ma duci cu vorba?

    Cele bune.

  • Dorin Tudoran

    @Tony # 8

    Am cazut de acord, deja, asupra unor lucruri:

    a) Nu sunt inzestrat cu nici un gram de originalitate; tot ce spun pe acest blog au spus-o si o spun (si) altii.

    b) Postarea de zi, cum anuntam, nu e o.. postare propriu-zisa. Este doar o incercare — nereusita, inteleg — de a inchide o discutie deschisa de nefericita nota postata pe blogul dlui Victor Roncea.

    c) Blogul nu este decat foarte rar locul pe care se scriu capodopere ori mini-capodopere. Pe blog, doar comentariile la textul propus discutiei sunt geniale.

    Asadar, tac pana pe duminica.

    Tony, the floor is all yours!

  • @Dorin Tudoran # 7

    Asa e, nu moare nimeni daca nu va justificati acum si aici, dar nici bine nu-i vad pe unii ad hinc ! Fiindca, imi dau seama, ca de va veti “justifica”, pre multi o sa (ras)popiti.

  • Tony

    @Pro DOC / 12 -- E o aluzie la d-na Marcelina? Sau la Gica Popescu? Ca nici lui nu-i iesise la iveala nimic, pana mai adineauri.

    P.S. 13 nu e cu ghinion!

  • Tony

    11 / Originalitatea se masoara in grame? Poate in drame? Oricum e ceva dramatic.

    a) fals; adevarat
    b) ? -- adevarat -- ?
    c) adevarat; ale cui comentarii?

    P.S. “The floor”? Cum ramâne cu pivnita?

  • @Tony #13

    Ah,nu, pen’ca sportivii, copiii si persoanele de fata se exclud. E o referire cat se poate de directa la predicatorii noii ordini si-ai noilor ordine (potrivit Dorin Tudoran #7).

  • Tony

    @Pro DOC / 15 -- Intrucat nimeni nu e “de fata” presupun ca ai/ati avut in vedere (pentru excludere sau vot de blam) doar sportivii si copiii. Sau copiii cu spirit de sportivitate.

    P.S. “predicatorii noii ordini si-ai noilor ordine” -- Oau! E prea tare. Nu iscalesc. N-ai/ati vrea s-o dam anonima? Chiar crezi/credeti ca i-ar putea da Dorin Tudoran in gât pe astia? Mai multi membri ai partidului. Care partid? Si daca ar putea, ce-l retine? Umanismul? Spiritul Conservator? Democratic si liberal ar fi sa-i dea in gat fara zabava. Auzi/auziti? Dar despre ce vorbim noi aici? Tu/dv. ar trebbui sa stii/stiti pentru ca tu/dv. ai/ati inceput cu lapusnenismele.

  • Rodica Nitu

    Uff! Dle. Tudoran am obosit citind ,,cate ati fost” 🙂 Dar cu ce am gresit noi, astia care nu postaram ,ca sa ne lasati pana duminica cu Tony? Aproape ca va cred ca sunteti matusa Anei Pauker, sunteti mai nemilos cu noi decat CIA cu prezumtivii teroristi 🙂

  • Dan M.

    @Rodica Nitu -- #17

    Misto :)))).

  • @Tony #16

    Rabdare, tutun si daca se poate, rogu-te, un vin bun! Sa asteptam ca dl. Tudoran sa parcurga acel metru cub de “notite” si sa nu ne pierdem in which is which-uri ce-ar putea strica tot cheful estivalo-electoral al unei doamne. (D.T. dixit!)
    Cat despre lapusnenisme, cred ca vom avea o spectaculoasa rasturnare de situatie: nu “multi, dar prosti”, ci putini si socotiti al naibii de destepti. 🙂

  • Tony

    Rodica Nitu? Rodica Nitu? Parca va stiu de undeva dar nu stiu de unde sa va iau. Nu sunteti cumva sora cu Marcelina Popa?

    Stiti ce este acela un sadic? E un individ care refuza sa schingiuiasca un masochist. Va asigur ca eu nu sunt sadic. Totusi nu contati pe mine decat pana vineri. In week-end nu ma lasa mama pe net.

    P.S. Ar trebui sa apreciati ca-l scutesc pe dorin Tudoran de figuratie pe blog si se poate concentra la creatia capodoperei saptamanale. Satisfactia d-voastra va fi cu atat mai mare. Doriti mai des de o data pe saptamana? Nu stiu pe unde am pus catusele alea. Nu gasesc decat biciul. Cum procedam?

  • k

    DT:”Daca as da acum primele patru nume ale celor ce ma “cantau” ” pe vremuri” (numarul nu o include pe Excelenta Sa, dl Ambasador Gabriel Gafita, caci “opinile strict literare” impartasite Securitatii nu conteaza la numaratoare), cred ca prietena noastra Rita ar avea o saptamana grea.”

    E un teaser?

  • Radu Humor

    Radu, pe tine te cheama si Humor, sau ma duci cu vorba?

    Ma cheama, dar rareori raspund 😉

  • Radu Humor

    #22, era adresata cu toata seriozitatea domnului @Dorin Tudoran .

  • Tony

    @Pro DOC / 19 -- Sa te auda Dumnezeu.

    P.S. Eu totusi voi continua sa ma minunez cum de s-a reusit (cu atatat precizie) aducerea lui Dorin Tudoran in preajma dosarului sau, dupa 20 de ani, taman acum in preajma alegerilor prezidentiale. Urmeaza desigur sa ne folosim logica pentru a ne adminstra nedumeririle, dar numai dupa ce vom avea informatiile pretioase care sa ne confirme banuiala ca nu exista domnule coincidente. Exista doar felul in care Dumnezeu hotaraste sa ramna anonim, cum ar veni.

  • Rodica Nitu

    tony;
    ,,Cum procedam?’
    Nu stiu, dar putem sa ne uitam la filme!? 🙂

  • Dorin Tudoran

    @ K # 21
    Just for you: NUP!

  • @Tony #24

    Da, dom’le, da, da! Cu toate astea, gravitatia nu e responsabila pentru oamenii care cad in patima… scenariilor. In loc de “de ce taman acum”, eu as zice pacat ca numai acum.

  • Dezideriu Dudas

    Stimate Domnule Tudoran,

    Dupa cum v-am mai scris m-a impresionat faptul ca Noica a considerat ca trebuie sa scrie “Sentimentul romanesc al fiintei” exasperat fiind de efectul bascaliei lui Caragiale in cultura romana. Circumscriu aceasta viziune in urmatoarele trei postari de mai jos : Noica 1, Noica 2 si Dorin Tudoran , “ Frig sau frica”….Mentionez si acea scrisoare a lui Noica catre Cioran evocata de Adrian Marino in care ideea centrala suna aproximativ asa : “ Sunteti nebuni ca nu va dati seama ca noi ne sacrificam ( si ) pentru voi ”….

    Cu bine,
    D.D.

  • Dezideriu Dudas

    NOICA 1 / ZIUA -- ANALIZE SI COMENTARII -- luni, 4 septembrie 2006

    Dorin TUDORAN: Ingrata situatie (I)
    Ultimul text pe care am apucat sa-l public in tara, inainte de a fi obligat sa parasesc Romania, a fost o scrisoare deschisa adresata lui Constantin Noica. Se intitula “Sa ramanem tineri si intelepti” si a aparut la Cluj, in nr.2/1982 al revistei Steaua. Multi dintre noi citeam cu un soi de stupoare mai noile texte ale carturarului publicate in Steaua, Contemporanul si Transilvania, dar ne codeam sa spunem public ce credeam despre ele. Pe scurt, fara sa vrea sau, poate chiar mai grav, fara sa-i pese, in acele texte Noica facea jocul vremii. Si era un joc dur, cu efecte de durata. Titlul scrisorii mele deschise era traducerea goetheanului Bleibe jung un bleige klug si se vroia un apel catre Noica.
    In 1958, cand a fost arestat, lui Constantin Noica i se confisca manuscrisul lucrarii Anti-Goethe, la care lucrase in perioada de domiciliu fortat petrecuta la Campulung-Muscel. La iesirea din inchisoare (1964), i se restituia doar o parte a manuscrisului. In 1976, Noica avea sa o publice la editura Univers sub titlul “Despartirea de Goethe”. Dar, in spiritul “umanismului comunist” al vremii, despre aceste amanunte nu se putea scrie atunci. Manuscrisul initial avea sa-i fie restituit sotiei carturarului abia in 1994. Doi ani mai tarziu, versiunea “prescurtata” plus cele doua capitole ce “nu s-au prezentat” la eliberarea din puscarie a autorului apareau la editura Humanitas.
    Dupa ce a primit textul meu, Aurel Rau, Redactor sef al revistei clujene, m-a sunat. Venise in Bucuresti. Ne-am intalnit. Am discutat. Era vadit incurcat. Pe de-o parte imi dadea dreptate (“Poete, cred ce crezi si dumneata. Sunt sincer ingrijorat.”), pe de alta parte, nu vroia sa-l supere pe Noica (“Poete, nu stiu cum va primi Noica scrisoarea dumitale. Nu stiu cum va reactiona…”). Dar mai presus de orice, “data fiind ingrata dumitale situatie”, imi spunea Aurel Rau, “nu cred ca cenzura va da drumul textului. Si atunci, la ce bun?”. “Domnule Rau”, i-am raspuns, “daca sunteti sincer, cand imi spuneti ca am dreptate, haideti sa incercam.”
    Ajuns la Cluj, Aurel Rau s-a consultat cu cativa din colegii si prietenii sai si s-a hotarat sa publice textul. Peste cateva saptamani, am fost invitat la tovarasul Vasile Nicolescu, poet nu mereu neinspirat, traducator rafinat, dar si unul din cenzorii sefi -- Director sau Vicepresedinte al Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste. Relatiile noastre fusesera mereu pe “muchie de cutit”. Cred ca incerca sa-mi faca mai putin rau decat ar fi putut. Se tensionasera acut cand a hotarat sa-mi scoata dintr-o carte un pastel de toamna. “Poete”, (si tovarasul Nicolescu vorbea cu “Poete”), “pe altii ii poti duce de nas, dar, asa, ca intre colegi de poezie, cum crezi ca nu inteleg unde bati?” “Si unde anume bat?” “Ei, las-o balta. Asta ne mai trebuie, sa turnam gaz pe foc.” Imi citeste poemul cu pricina si imi spune cat de evident era ca in frunzele rosii ale toamnei ma dadeam la rusi, iar in cele galbene bateam in chinezi. Inainte de orice, cenzura era de un cinism fara margini. Mai ales cand era practicata de artisti ajunsi culturnici.
    Iata-ma din nou fata in fata cu tovarasul Vasile Nicolescu. Dupa obisnuitele politeturi, imi spune ca textul nu poate sa apara. Imi da si motivele. Evident, multe sunt previzibile. Dar Vasile Nicolescu este si foarte imprevizibil. Imi plaseaza un croseu neasteptat. “Si-apoi, poete, sa zicem sa dam drumul textului. Iti dai seama ce se va intampla? In afara reactiilor colegilor nostri de breasla, scandalizati, te vei trezi si cu prietenii dumitale Monica Lovinescu si Virgil Ierunca luandu-te la tocat. Si, in ingrata situatie in care te afli azi, asta iti mai trebuie -- sa fii injurat si de Europa libera.” Cata dreptate si ce situatie ingrata! Totusi, ii raspund sa nu-si faca griji in ce priveste “Monicii”. “Daca ma iau la tocat, ii iau si eu la tocat.” Rade. Evident, nu crede ce-i spun.
    Cu exceptia unui paragraf, pe care Aurel Rau l-a scos cu asentimentul meu, textul apare. Nimeni nu-mi spune cine a dat, pana la urma, “lumina verde.” Evident, sunt luat la tocat si “ars cu trabucul la subtioara, unde e pielea mai subtire si locul mai dureros” (cum zice un priceput in strategiile de felul acesta), dar nu de “Monici”. Toroipanele Securitatii si Sectiei de Presa si Propaganda a CC al PCR intra in functiune. Nu Noica e aparat. Multi dintre “vigilentii de serviciu” il detesta profund. Eu trebuie sa fiu infierat. Inca o data.
    Politia politica se facea si la cafele cu generalii de Securitate si public, la gazeta.

  • Dezideriu Dudas

    NOICA 2 / ZIUA -- ANALIZE SI COMENTARII -- marti, 5 septembrie 2006

    Dorin TUDORAN: Ingrata situatie (II)
    Dupa o vreme, ma suna Aurel Rau: “Poete, am primit o scrisoare extraordinara de la Noica. In plic era si un mesaj pentru dumneata. L-am citit, fiindca asa mi-a cerut. N-o sa-ti vina sa crezi ce-ti scrie! Sunt foarte fericit de cum au iesit lucrurile. Ti-l dau cand vin la Bucuresti, ca prin posta…”
    Da, prin posta se intamplau lucruri ciudate. De exemplu -- fotocopii ale corespondentei private ajungeau pe masa unor “tovarasi scriitori de nadejde”. Ei stiau cum sa apere “interesele nationale” folosind impotriva “dusmanilor tarii” arsenalul pus la dispozitie de Securitate. Azi, interceptori de corespondenta si beneficiari ai actelor ilegale au imunitate parlamentara. Dar, vai!, lipseste angajamentul. Si in lipsa angajamentului, n-avem ce discuta.
    Mesajul lui Noica era doar intr-un fel neastepat. Imi spunea ca tocmai se intorsese dintr-o calatorie si citise cu ceva intarziere textul meu. Imi marturisea ca il pusese pe ganduri, caci prieteni apropiati ii semnalasera aceleasi lucruri. Dorea sa-l cred ca nu se gandise vreo clipa ca textele sale ar putea face jocul cuiva. Ma invita sa-i fac o vizita la Paltinis. De ce-ar fi fost mesajul sau cu totul neasteptat? Nu asta scontasem -- sa-l vad tinand cont si de ce spun altii?
    Data fiind “situatia ingrata” in care ma aflam, n-am mai apucat sa-i fac acea vizita. I-am trimis o scrisoare -- usor patetica, fireste -- si exemplare din cartile mele. Mi-a raspuns cu caldura si mi-a spus ca isi va face candva timp sa le citeasca. Nu cred ca a facut-o, caci nu-i placea poezia acelor ani. Nu cred ca-i placea poezia deloc. O considera o arta minora. Peste o vreme, mi s-a transmis din partea lui un mesaj cu adevarat neasteptat.
    Venea in Bucuresti si ar fi dorit sa stam de vorba. Imi dadea intalnire la o ceainarie/cofetarie. Am fost foarte mirat. Stiam ca venea foarte rar in Bucuresti. M-am dus la locul indicat. Am asteptat in zadar. Nu a venit. In schimb, evident pura coincidenta, prin geamul locantei am zarit trecand visator unul din ofiterii de Securitate care se ocupau de “ingrata mea situatie”.
    Nu am incercat sa mai iau legatura cu Noica. Pentru o vreme, chiar m-am intrebat daca mesajul venise cu adevarat de la el. De-abia ma linistisem, cand o cunostinta comuna mi-a transmis scuzele lui Noica. Inainte de a pleca la Bucuresti, sau dupa ce ajunsese in capitala, nu-mi amintesc exact, hotarase ca situatia mea era “mai mult decat ingrata”, ca ma “angajasem pe un drum fara iesire”, ca eram “un caz pierdut”. intalnirea nu mai avea “nici un sens”.
    Desi nu am cum fi sigur ca rationamentul ii apartine, ceva imi spune ca asa au stat lucrurile. Ma lovisem, probabil, de ideea sa (si a atator altora) paguboasa ca trebuie “rezistat numai prin cultura”. In fapt, unul din lucrurile pe care i le reprosam in scrisoarea deschisa era ce propavaduia despre libertate si mai ales despre lipsa ei. Citez: “In sfarsit, trebuie sa va marturisesc a fi citit multe Elogii: ale nebuniei, ale neputintei, ale plagiatului, elogii preamarind nevolnice creaturi, ridicate, pentru un moment, de vreun val tembel al istoriei pe socluri efemere. Mi s-a parut insa excesiv sa afirmati ca nu v-au daunat defel (sublinierea va apartine!) cei… 25 de ani de “tacere publicistica”. In definitiv, va priveste. Eu unul raman de partea frivolei Isabeau, care spunea un lucru mult mai grav decat banuia rostind “Mehr als das Leben lieb’ich Freiheit”. Da, nici chiar viata nu poate fi iubita mai mult decat libertatea.”
    Documente desecretizate azi confirma pentru unii temerea ca Noica a fost si un agent de influenta. Pentru altii, “lucrurile nu stau chiar asa”. Totusi, daca stau chiar asa, am un imens regret si o intrebare pentru noi toti, indiferent de ce parte ne aflam in aceasta “ingrata situatie” creata de Noica. Regretul: am o senzatie de greata vazand ca Securitatea a “arbitrat” pana si o diferenta de opinii intre mine si Noica.
    Inteleg frustrarea si revolta ce ne imping sa-i adresam scrisori nimicitoare dnei Mona Musca. Totusi, ma incumet sa cred ca documente ce par sa ateste azi ca Noica, Breban si altii au fost agenti de influenta (de saga lui Buzura ce sa mai spun?) ar trebui sa reprezinte o ingrijorare ceva mai mare pentru carturarii Romaniei decat angajamentul Monei Musca fata de “organe”. Calitatea fibrei morale a unei natiuni depinde cu mult mai mult de cum si ce anume “tes” carturarii ei, decat de cum trec prin viata politicienii.
    Intrebarea? N-o mai pun. Vorba lui Noica, nu mai are nici un sens…

  • Dezideriu Dudas

    DORIN TUDORAN : “ FRIG SAU FRICA “

    ( Din Emailul din data de 14 iunie 2009, Subiect: …. : ” Frig, Frica sau Rezistenta prin institutii”? / Către: Dorin Tudoran)

    DIN “FRIG SAU FRICA”
    -Maxim Gorki : “ Nebunia indraznetilor, iata intelepciunea vietii ! “
    -- inclin sa-i dau dreptate lui LA FAYETTE, desi atunci indoiala dvs. era justificata : “ Pentru ca o natiune sa fie libera, e deajuns ca ea sa vrea sa fie libera”. Ce vrea insa o natiune, iata o tema care devine din ce in ce mai “cartelizata”….Inainte ne izbeam de cartele la paine, la lapte…acum de limite si “cartelizari” internationale….
    -- “ Ordinul n-a fost dat, dar maestrul l-a primit”….Cred ca are forme mult mai perverse astazi….
    -- Avionul primitivilor , pus pe schelarie, privit cu speranta “aviatoare” de acestia…..Cam astea sunt si…Fondurile Structurale europene pentru Romania…..
    -- interesanta ideea preluata de la Soljenitin de implicare a intelectualilor in politica. Mai tarziu scrieti ca “arendasii culturii” i-au spoliat pe oamenii de cultura de putere. Si eu cred la fel. Nu i-au spoliat insa de viata usoara, ceea ce nu mai poate fi condamnabil doar pentru oamenii de cultura, si nici macar doar in logica claselor profesionale sau sociale. Ref. la Soljenitin, am citit o carte despre viata lui scrisa de fosta lui sotie. M-a impresionat discretia cu care aceasta a explicat toata lupta lui, pana si cum, pana la urma, s-a despartit de ea…Nici cea mai mica urma de sentiment negativ din partea ei….Nu inteleg cum poti fi un model pentru o lume, in schimb e mai greu in familie ( actualizare august 2009 : intr-o emisiune TV i-am vazut pe Soljenitin si pe cea de-a doua lui sotie, cu care a avut 3 copii / cu prima sotie nu avusese niciunul….)….
    -- cu referire la sistemul sovietic, scrieti : “ Totalitarismul este impostura insasi. Cand partea se substituie samavolnic intregului, drumul nu poate duce decat in abis”. As spune dupa 23 de ani, ca ideea e valabila si in logica inversa : Si cand intregul se substituie partii…cred ca tot de un fel de totalitarism ne lovim….. Mai abil insa….: “partea” pare sa-si fi pierdut dreptul la legitimitate, chiar in numele descentralizarii, democratizarii, ceea ce cu mult inainte intuise Orwell ( concepte cu determinare invers-proportionala intre sugestia termenului si realitate )….
    -- frumoasa idee in perenitatea ei : “ colacul de protectie” al sistemului = INDIFERENTA….In timp, folosindu-se logica experimentului lui Pavlov, intr-o continua perfectionare….Ex., INDIFERENTA vine din “noblete”, implicarea din “ frustrare”…
    -- interesanta ideea ca desfiintarea CENZURII a majorat infinit puterea imposturii, revenind rolului “colegului” si prietenului”, sarcina depistarii “ ideilor neconforme”….Mutatis mutandis, se poate spune ca economia romaneasca era greu sa fie preluata in proportii uriase de capitalul strain daca s-ar fi sustinut ideea unui conflict concurential cu acesta. Am fost deci “bombardati” cu ajutoare externe si implicari salvatoare in preluarea destinelor economiei romanesti, focalizandu-ni-se interesul pe demararea de mici afaceri ( marota IMM-urilor ) care, intr-adevar, au “salvat”, probabil vreo 5 % din populatie ce lupta continuu pentru a ramane cu afacerile lor pe piata….Restul de 95 % sunt intr-un razboi teribil pentru locuri de munca sau supravietuire in agricultura….
    -- va intrebati “ de ce n-ai libertate ?… “ si afirmati faptul ca e inutil sa-i justifici necesitatea dupa ce ai pierdut-o ( apropo de “rezistentii prin cultura”…). Azi cred ca e mai rau. Ne intrebam nu de ce n-avem libertate. Ci de ce o avem …. Atat timp cat circumstantele libertatii par a fi doar mijloacele necesare prin care “prostii” sunt indepartati incontinuu pentru a ramane “desteptii”….
    -- ideea lui Clemenceau : “ Libertatea = Dreptul de a-ti face datoria “, nu mai pare “ mai putin naiva “…., ci naiva de-a binelea. Mai degraba PUTEREA pare a fi Dreptul de a-ti face datoria. Sau ar trebuie sa fie….Ca sa nu fie, Dreptul de a face ce vrea ….Dealtfel,. prin capitularea intelectualilor, ati prevestit….Mai ramane sa salvam global ceea ce am pierdut national….
    -- OMUL cel mai pretios CAPITAL…O uitasem ( aveam 28 de ani la revolutie )…
    -- lipsita de asumarea de “jos in sus”, AUTORITATEA este o simpla uzurpare …
    -- ORICE REVOLUTIE RATATA INSEAMNA MOARTEA ADEVARULUI EI !
    -- NOMENCLATORES : sclavii care “defineau” pentru stapani necunoscutii….
    -- nu stiam ca DOCTORATUL nu-l puteai da decat fiind membru PCR. Mi-aduc insa aminte ca in facultate aflasem de la colegi ca trebuie sa fii membru PCR ca sa poti inainta profesional ca inginer. Am devenit membru de partid, prin cerere la seful meu direct ( eram la seral, iar in ultimul an, nici nu mai aveam scoatere din productie ca fotbalist, decat 50 % ), dupa cateva luni de asteptare . In acest timp am incercat sa aflu care sunt TEZELE DIN APRILIE, deoarece se spunea ca se pun intrebari la ceremonialul primirii, din “actualitatea PCR”. La TV si in ziare era plin de sintagma TEZELE DIN APRILIE, dar nu am reusit sa aflu vreodata ce erau in fapt…. Azi insa, mi-e greu sa inteleg de ce ca si conditie la DOCTORAT , trebuie sa stii o limba straina…Mi-aduc aminte ca intr-o stire era citat presedintele PFIZER care spunea la o conferinta ca americanii ar trebui sa invete Drept, Economie, Matematici…., in timpul in care restul lumii trebuie sa invete engleza….E normal sa se ceara o limba straina acolo unde nivelul de abordare tine de comunicarea stiintifica internationala. Aceasta insa s-a indepartat de temele profunde ale umanitatii. In astfel de cazuri, mai importanta pare a fi realitatea care se distorsioneaza grav chiar sub ochii nostrii, nu doar cu mijloace mass-media, institutionale, politice, ci chiar cu cele stiintifice….E nevoie sa ne lovim de reflectarea marilor neadevaruri, in toate spectrele posibile de civilizatii si de culturi ? Nu ar trebui ca “traducatorii” acestora sa ia seama de tot ceea ce poate fi util umanitatii…? ”CENZORII” LUI BLAGA, trebuie sa strajuiasca si edificiul globalitatii ? Cum poti, intr-o viata de om, sa ai si acces la esente si la multitudinea de abordari civilizationale si culturale de ASCUNDERE a lor, de catre “REZISTENTII PRIN CULTURA” sau prin INSTITUTII ? De aceea mi s-a parut interesanta ideea lui Arnold Toynbee cu 3 GENERATII ( timpul necesar unei schimbari reale civilizationale ). Un lider asiatic spunea ca in 3 GENERATII se pot integra popoarele migratoare in cultura locului….SA FIE ACEASI IDEE…, intr-o alta prezentare?
    Nu ma refer in astfel de cazuri la situatii precum Gigi Becali in Parlamentul european conversand in “ limba gimnastica “….Ma refer la diviziunea muncii si la locul fiecaruia intr-o societate….
    -- “ Si totusi, ce-i de facut ? Pardoxal, as spune ca pentru intelectualul roman, totul, dar absolut totul e de facut ! Si intr-un fel, asta e marea lui sansa acum. “.
    -- Tibor Dery…mi-l aduc aminte cu ideea lui de a avea grija sa nu inlocuim niste cai slabanogi cu niste magari ( sau ceva asemanator cu expresia “ din lac in put”….). De acord ca intelectualul poate crea acea “limba comuna”….Am sperat mai mult de la HR Patapievici. Are tehnica necesara. Nu pare a avea insa motivatie suficienta. Alina Mungiu pare insa a avea prea multa motivatie ( nu conteaza acum si de ce sorginte…). De aceea, in cazul ei, nu prea mai conteaza tehnica, mult prea dependenta de “conjunctura”….
    -- o mare realizare ar fi trecerea de la “victima complice” la “ victima” ( Zinoviev : “ a fi victima inseamna a fi om….) ? Mai e vorba tot de omul lui Malraux ? Mai poate un om, un singur om, sa salveze omenirea ? Dvs. ne dati raspunsul inca din 1984 : sa devenim mai multi oameni… Scrieti insa in alta parte despre Stat si faptul ca a “inghitit” societatea…O victima in plus ( e greu sa nu ramai “destept” atat timp cat excomunicarea “prostilor” se face in piata publica, sau, daca nu se poate, in anticamerele “baietilor destepti”….) n-ar mai conta…Un alt STAT insa, pare ar fi altceva….Si in cazul Romaniei, conteaza si SUA si UE, nu doar “ securistii si comunistii “, vinovatii de serviciu dupa 1989….Ar trebuie sa contam si noi, cei care am infruntat si FRIG si FRICA, care am aruncat “plapumioara umpluta cu iluzii”, sperand ca IDEILE, PRINCIPIILE, VALORILE, vor fi fundamentele viitoare ale societatii. Nu credem ca suntem in fata unei “noi plapumioare cu iluzii“ chiar daca raspunsul OCCIDENTULUI LA CRIZA GLOBALA a semanat leit cu raspunsurile ce le dadea NICOLAE CEAUSESCU odata la crize….Cum ne spunea Samuel Huntington de acel absolvent de la Harvard la intalnirea anuala , pomenit de mine la intalnirea cu colegii mei de facultate de la Brasov in 2006 ( atunci cand l-am invitat si pe Andrei Codrescu la Brasov…, de fata era si Mircea Mihaies – apropo de acesta, d-nul Claudiu Iordache mi-a zis ca a fost informator pe listele securitatii in Timisoara, nu blamabil in mod deosebit tinand cont de “vina colectiva”….blamabil insa pentru “extensiile” de un curaj incredibil pentru o persoana libera, insa, doar daca, aceste “extensii” sunt facute “sub acoperire”….gen Mona Musca…. ) : NOI NU VA COMBATEM PE DVS. ( se adresa profesorilor, in contextul degradarii grave a moralei in societatea americana, contracarand, preventiv, asaltul grupurilor extremiste…. ) NOI VA SUSTINEM VALORILE PE CARE NI LE-ATI INOCULAT !

    A-ti incheiat poetic : “ Viata fiecaruia dintre noi e un discurs….”Aseara, la emisiunea “Profesionistii” a Eugeniei Voda, prof. fizician M. P. , afirma ca i-a spus fiului sau ca il omoara daca face aceasi prostie ca el si mama lui, adica sa ramana in tara ( acum fiul e prof. la universitatea din Heidelberg ). Pleacand de la principiu ca VIATA ESTE UN EXPERIMENT ! El, tatal, a considerat ca a esuat cand a ales sa ramana in Romania. De aceea i s-a parut anomal ca fiul sau sa faca aceasi greseala. A adaugat ca atunci cand a putut nu a ramas in occident din patriotism, dar a si specificat ca nu considera ca daca ar fi ramas nu ar fi fost la fel de patriot. A facut insa un EXPERIMENT, CARE A ESUAT ! ….Profesorul era total bulversat de realitate. Spunea ca “ democratia” nu e posibila decat intre oameni egali, la fel informati… Teoretic, asa este. Practic insa, de la Churchill incoace, e imposibil sa ne gandim la altceva….Societatea insa, statul chiar, in lumina ideilor dvs. despre “imbratisarea sa mortala “, in lumina ideilor din proiectul meu, trebuie sa ofere conditii egale de concurenta, chiar in situatii inegale….E mult insa de lucru, nici nu s-a inceput ceva organizat in acest sens ( institutiile dedicate, gen ONU, sunt “imbratisate” cu aceasi “dragoste”…asa ca nu putem sa ne bazam pe ele ). Avem insa inceputuri “dezorganizate” de la multe “victime”, “complice” sau “necomplice” ( greu de incadrat unele personalitati…, cum poate fi de ex. definit in aceasta matrice, C. Noica ? ). Societatea si statul se pot insa indrepta spre “ereziile” promovate de ele….CRIZA GLOBALA ar trebui sa alunge IPOCRIZIA GLOBALA . Pana acum erau forte uriase care blocau astfel de demersuri….

  • Dorin Tudoran

    @ Dezideriu Duda # 28, 29, 30 si 31

    Multumesc pentru postari.

    Sunt multe de discutat, dar timpul lipseste iar blogul este blog — desi in spatiu cibernetic, ramane ingraditor…

    Concluzia — uneori, mi-e foarte dor de Constantin Noica. Paradoxal, poate, mai mult decat le este unora din cei ce i-au fost foarte aproape.

    Am recitit cateva pagini din Noica si am cazut in visare. Vai de neamul care nu are si-un Noica! Macar, asa, sa aiba pe cine sa se supere, din cand in cand, si de care sa fie luat “prin surpriza” -- alteori.

    Mi s-a mai pus — si nu o singura data — despre “vinovatia” lui Mircea Mihaies. Unii pretind ca au vazut si “documentele”.

    Nu cred nici in ruptul capului! Mircea este un om minunat si nu ar fi facut asa ceva; niciodata!

    Cele bune.

  • Tony

    @Dan M. / 18 -- Ai naibi anonimii astia cu vaga identitate. Au ajuns sa foloseasca initiala tatalui (atunci cand nu folosesc numele de fata al mamei) pentru a-si consolida identitatea ambigua. De unde vine “M”? De la “Misto” sau de la “Ménage à trois”. Rodica tu ce crezi? Si mai vad ca de indata ce un n-anonim se straduieste sa ma ignore in camera, apare anonimul pereche sa ma traga de ureche. Particula si anti-particula. Sa vezi anihilari feerice cand va demasca Radu Humor identitatile de sub gluga. Apropo, Raducu tu ce faci pe aci pe floor? Am impresia ca compatimim impreuna pe textul laudat (preventiv) de catre Pro DOC.

    @Rodica Nitu / 25 -- Ne uitam la filme? Documentare sau pentru documentare? Cred ca nu e neaparata nevoie, ador improvizatia. Si apoi e tardiv. Iata ca a venit deja dl. D.D. cu filmele documentare de la arhiva. Hai sa le vizionam impreuna. Sunt foarte interesante.

    @Pro DOC / 27 -- Nu e patima. Pot sa ma las oricand. Afurisita creatura mai esti/sunteti.

    @Dezideru Dudas / 31 (de ex) -- Va pasioneaza cumva si William Faulkner?

  • k

    “Dorin Tudoran Says:

    august 25, 2009 at 5:08 pm
    @ K # 21
    Just for you: NUP!”
    Nu va suparati, am intrebat numai daca e un teaser, nu un taser. Asa ca de ce “nup”? Si de fapt, ce e Nup asta? “Nu-i-voi-urmari-penal”, “nu promit”?
    Nupu ma’sii, speram si eu sa vanture cineva hartoagele alea. Ca doar ati simtit deja ce innecacios miroase hartia statuta. Daca ati sti si ce aspergilusuri coace, poate v-ati razgandi.

  • Florin Iaru

    Mişto. Cînd argumentele logice nu duc nicăieri, reducerea la absurd funcţionează de minune. Iar ridicolul ucide.

  • Dorin Tudoran

    @ K # 34

    Nu te enerva. Toate la randul lor. Parca spusesem intr-un raspuns ca, dupa ce ma lupt cu metrul acela cub de hartie, ma apuc sa scriu ceva.

    Nup-ul vroia sa spuna ca nu am nimic cu dna… Rita, nu dansa este subiectul cercetarilor mele, dar ca numele unui turnator ori al altuia s-ar putea s-o ia prin (neplacuta) surprindere si nu vreau sa-i sctic vacanta de vara. Despre vacanta de iarna, nu pot sa promit nimic. Atat.

    De urmarit penal, n-am vreme si intentii. dar, nu se stie niciodata, nu?

    Aspergilusuri, zici?

    Sa speram ca le supravietuiesc… E mai grav ca oreonul?

    Oricum, merita incercat; ori nu…

  • Tony

    Florin!… Florin!… Florineee!… Mai Florine mai! N-ai! N-ai si pace. Asta e!

  • k

    Multumesc, d-le Tudoran. Sunteti un tip interesant. Promit sa va “urmaresc” (neinformativ)
    NB. Cum bine zice Wiki, aspergilozele sunt niste infectii oportuniste, destul de rare dar individualizate, care se dezvolta mai ales la persoanele imuno-deprimate. Aspergiloza apare deseori pe un fond de candidoza cronica a gazdei. Si e cam fatala. E cunoscuta si ca boala arhivistilor. Asa ca aveti grija cu hartoagele alea. Santé

  • constantin constans
  • Lynx

    @Dl Tudoran

    Tot despre identitate & comp.

    Am ras pana am plans la textul dvs de azi, realmente! . . . Ceea ce mi-a reactualizat o intrebare, evident retorica, cu privire la “investigativul” Roncea: “ce-l mana pre el in lupta”?! Dar, cum am zis, strict retoric . . . Mi-e foarte greu, de la un punct incolo, sa patrund misterul acestui personaj in pelerinaj nesfarsit si ne-smerit pe la manastiri?! Nu ca as sta treaz din aceasta pricina . . .

    Pana una-alta, am insa un fel de dilema vacareasca, cam asa ca a boierului Ienachita, strabunul liricii noastre, din fragmentul cu floarea.
    Am bagat eu de seama ca s-a facut mult caz de identitatea postatorilor cu nick. Sunt cu musca pe caciula, m-am alarmat eu! Imi zic, daca m-as semna cu numele actual (de care unii zic ca nu e nevoie decat daca arunci calomnii) si nime’ nu ma stie?! Nici tu vreun nemernic din fostul PCR ori Secu, dar nici disidenta, nici exil, desi dus cat vazut cu ochii, nici tu NASA, ce sa mai vorbim de Washington DC ori macar acolo, vreun post universitar cu ecou? Si nici macar la vreun jurnal, tu?!! Dar cu opera cum stai? A?
    S-a re-afirmat apasat, de parca mai era nevoie, ca nu conversam decat cu cei care ne impartasesc crezurile, afinitatile, de parca nu asa facem aproape mai toti. Predicam la convertiti. E mai confortabil. Dar afirmatia isi avea skepsisul ei, vezi bine — o punere la punct a celor din afara “nucleului tare”, o delimitare, chiar daca asta-mi pare mie contrar intentiei d-lui Tudoran. Unii sunt, in virtutea asa-zisei amicitii, self-appointed dulai moderatori, mai ceva decat insasi gazda. Dar sa revin la dilema mea. Daca raman cu nick-ul, deci fara o eticheta transanta despre cine sunt si ce am facut in ultimii X ani, ce sanse am? Dar daca ma semnez si numele meu nu poate fi gugalit ori wikipediat, am vreo sansa, a? O!, trista, obsedanta vanare de vant . . .

    Pana la reconstructia din morti a dreptei, se reconstituie fuguta “snobilimea ‘telectuala”, ca sa folosesc una din sintagmele de duh ale poetului Padina, snobilime care, asa cum vom afla, n-a murit de fapt niciodata.
    Cum bine ziceti, despre subiectul cu identitatea, ar fi vremea sa ne fie lehamite, mai ales in contextul unui blog care s-ar vrea deschis . . .
    Din nefericire, daca asa se contureaza reconstructia, orice fel de reconstructie, cu o parada machista de egouri imature, c-c-care e mai tare (realizat) din parcare, sa-nnebunesc de-mi pare rau! (Sic!) . . . Ori mai pe romaneste, ce-am avut si ce-am pierdut?!
    Urari de bine.

  • Florin Iaru

    O întrebare, totuşi (că nu intru pe blogul sau postarea lui Roncea, n-am nimic de găsit acolo): e artcolul lui sau nu?
    Roncea e de multă vreme de necitit, pentru că scrie cu ură şi îşi ia propriul sentiment drept bază a discuţiei şi motivaţie superioară. Chestia asta seamănă bine cu un soi de nebunie. Prin urmare, a se sări, Mitică.
    Dar… Nu mă pot împiedica să amintesc cum, pe 21 decembrie, fraţii Roncea fugeau SPRE demonstraţie (nu DINSPRE ea, ca majoritatea), iar în ziua aceea, comportamentul lor a fost admirabil. Atît.

  • Radu Humor

    Unii nu se-ntreaba ce-ar face ei , daca am nimeri in aceeasi camera, amestecati ca-n viata , ilustri anonimi si anonimi ilustri 😉
    Probabil ca aici, vorbe ” de duh” ca alea cuprinse in “snobelimea-intelectuala” a mult prea indrag(c)itului indragostit de Basesti, ar fi acoperite de multimea de vorbe de duh zburand in voie dinspre ilustri spre anonimi( sau, ma rog, invers 😥 ), singurul moderator”common-sense”, avand de lucru, mai ceva ca pe blog.

  • Radu Humor

    Vrem-nu vrem, ne intoarcem iarasi la partizanatul politic, in functie de care etichetam oamenii:
    “că nu intru pe blogul sau postarea lui Roncea, n-am nimic de găsit acolo): e artcolul lui sau nu?”, ca alt motiv sa desconsideri in halul asta pe cineva, nu vad :mrgreen:

  • Rodica Nitu

    EDle. iaru :
    Nu ! De regula nici eu nu intru, dar acum am urmarit trimiterea facuta de dl.Tudoran, eram curioasa.Nu a fost Roncea, el fiind in vacanta, ci un coleg(nu stim cine) pe care l-a lasat sa dea drumul la comentarii.De altfel, Roncea a si precizat acest lucru domnului Tudoran si a retras textul despre care se facea vorbire.

  • Radu Humor

    Tony-Rita(observ ca va pastrati la 4 nr. de
    litere a noilor “invelisuri blogeristice” 😆 )
    Ati coborat din munti ?
    Gata vacanta ?
    Iar la treaba ?
    Ei, ce sa-i faci ordinele nu se discuta 8)
    Unde va trimite, acolo va duceti 😉

  • AVP

    Am si io o-ntrebare… Ce-a facut VRoncea cu impostoru care l-a porcait pe Dorin Tudoran pe blogu pe care Victoras e -- cica -- suveran…? :roll: L-a dat afara…? L-a luat de subsuoara si l-a pupat pe urechioara…? L-a aruncat la lei, sau i-a aruncat cativa ieurei ca sa bea o bere cu ei, promitandu-i ca data viitoare, daca o sa-l loveasca pe DT si mai la ousoare, o sa-i dea un porcoi de parai mai mare…? :roll:

    That is the question

  • Florin Iaru

    @Radu Humor#43
    Te înşeli. După cum nu e obligatoriu să mănînci toată omleta ca să te prinzi că e stricată, nici nu trebuie să citeşti la nesfîrşit să pricepi cu cine ai de a face. Am citit Roncea, din ’90 pînă în 2000. M-am prins că înnebuneşte treptat, că iluziile, imaginile şi visurile i se revelează ca realitate. Utlimativă. De aia. Aşa cum nu trebuie să mai încerc să citesc Nicolae Dragoş, C.V. Tudor, M. Ungheanu &compania. ca să mă prind că NU sînt scriitori. Nu e dispreţ. E autoprotecţie. La fel pe acest blog. Sînt deja două persoane pe care nu le mai urmăresc. Pe mine, unul, nu mă interesează. E vreo problemă? Se dărîmă lumea? Moare de foame un copiul în Biafra?
    Asta e tot. Speram să înţelegi fără această poliloghie de ce am spus ceea ce am spus. Se pare că, totuşi, trebuie să mă justific. Ceea ce nu-mi place.

  • Florin Iaru

    @Rodica Nitu #44
    Atunci Roncea e un personaj colectiv… 🙂 care nu ştie ce-i face bătrîna stîngă pe cînd noua dreaptă pluteşte pe valuri. Jenant.

  • Radu Humor

    @ Florin Iaru #47 :”La fel pe acest blog. Sînt deja două persoane pe care nu le mai urmăresc. Pe mine, unul, nu mă interesează. E vreo problemă? Se dărîmă lumea? Moare de foame un copiul în Biafra?
    Asta e tot. Speram să înţelegi fără această poliloghie de ce am spus ceea ce am spus. Se pare că, totuşi, trebuie să mă justific. Ceea ce nu-mi place.”

    Eu, unul ( ca sa va scriu “in cheie”)dimpotriva, daca am timp citesc tot, si de-abia apoi dau sentinte( de multe ori ies mai “castigat” din aprige dispute, decat din armonioase colocvii).
    Si-apoi , cineva spunea ca nu exista gand care sa nu conteze, fie doar si numai pentru ca e dezvaluit cu un anume scop.
    Sa stiti ca nici eu nu l-am citit mai mult pe VR, decat pe dvs, dar anumite afirmatii, vis-a-vis de confrati spun , de multe ori, mai mult decat opera in sine ( mai ales cand nu-i prea multa).
    Dar aveti dreptate! Nu-i nici o problema, nu se darama lumea(eu cred ca dimpotriva, a inceput sa se destepte 💡 ), iar copilul din Biafra, sper sa nu moara pana ajunge sa va citeasca( dupa aia nu mai garantez 😆 )

  • Dezideriu Dudas

    32 @ Dorin Tudoran

    Stimate Domnule Tudoran,

    Pot crede in flerul dvs. in ceea ce-l priveste pe d-nul Mircea Mihaesi. Nu cred insa ca se va rezolva astfel problema intelectualilor stipendiati.., fata de interesele Romaniei. Voi posta in comentariul urmator unul din articolele d-lui MM din Evenimentul zilei, din care, chiar exceptand diferentialele politice ( neglijabile in preajma alegerilor, indiferent de ce tabara tin… ), raman portiuni extreme de dure ce pot periclita major relatiile noastre cu Occidentul. QUI PRODEST ?
    Putin conteaza daca vechi sau noi securisti , impreuna cu colaboratori de-ai lor, in alta categorie, intelectuali independenti sau influentati de cei din prima categorie, au sau nu o pozitie onesta fata de societatea romaneasca in ansamblu, daca toti, in corpore, ataca civilizatia occidentala. D-nul MM ca functionar al unui stat NATO si UE ar trebui sa releve in primul rand ceea ce ne uneste nu ceea ce ne dezbina. E drept, UE, SUA, fac multe greseli in politicile lor globale, trebuie insa sa ai INDREPTATIREA sa faci afirmatii ca cele din articolul d-lui MM. Nu cred ca MM este INDREPTATIT sa atace Occidentul. Acestia pot crede ca in Romania “totu-i o apa si-un pamant “ si in lipsa unor polici de (post)modernizare STATUL ROMAN (!) se asociaza cu extremismele ( sau abia acum “o da pe fata”…..) pentru a ramane cat de cat popular in fata propriilor cetateni…..Pana si Tom Gallagher scria odata ca Occidentul una spune si alta face, atacandu-ne continuu securistii dar ei mentinand securisti de-ai nostrii in companiile lor ( ex. dat de el era SHELL Romania …..)… Mentiona insa un caz concret, cuantificabil, posibil de remediat ( desi, in mod evident tipologia nu a reprezentat si nu reprezinta o PROBLEMA reala -- dupa acum scriati, anticomunismul, prin extensie, antisecurismul, tinde sa fie un semnificant al puterii, ceea ce este o eroare grava…). Tom Gallagher era insa INDREPTATIT, fiind din acea tabara, lovindu-i pe “ai lui”. MM in numele cui loveste Occidentul ? Care sunt lipsurile si frustrarile sale existentiale ca lumea sa-l si creada ? Si noi, cei din interior, si Occidentul, pentru a nu ne considera O TARA DE BUFONI ? Sistemele civilizationale occidentale nu sunt de adoptat fara lupta, fara consecventa, fara integrare reala, fara implicare reala ca parte a intregului, fara INCREDERE in valorile comune la care am aderat… CUM AJUTA INTELECTUALUL MM LA CIMENTAREA ACESTEI INCREDERI ? Daca nu reusim cu “fonfanelile si flecarerile noastre institutionale” ( “rozalii” pe vremuri…, “roz” acum ), de vina e mesagerul ( actualele structuri institutionale occidentale care momentan reprezinta sistemul de valori pe care ni-l dorim ) ?

    Cu bine,
    D.D.

    Dupa cum scriati si dvs. de Noica, s-ar putea ca si eu sa fiu mai aproape de MM decat multi dintre prietenii sai din Romania ( el a “re-facut” taberele….)

  • Dezideriu Dudas

    EVENIMENTUL ZILEI / 13 Aprilie 2009 / DE CE TACE OCCIDENTUL ?
    Mircea Mihăieş: “Tragedia de la Chişinău nu e, mă tem, decât preambulul unei vaste repoziţionări ideologice la nivel internaţional.”

    Criza energetică, refacerea puterii militare a Rusiei, agresivitatea autogeneratoare a lui Putin, laşitatea cvasigeneralizată a politicienilor occidentali, triumful corectitudinii politice (adică a făţărniciei miloage) în relaţiile dintre indivizi şi state au dus la anularea anticorpilor necesari în lupta cu violenţa, abuzul şi dictatura. Planeta şi l-a dorit atât de mult pe Obama, salvatorul băncilor, uliul păcii, strategul prompterelor, încât nu vede găunoşenia implacabilă a individului. Ajuns la Casa Albă, constatăm că discursurile bine ticluite nu-i mai folosesc la nimic, iar soluţiile ce păreau invincibile pe hârtie nu valorează nici cât o ceapă degerată în planul vieţii reale.

    Sunt vremuri bune pentru terorişti. Orice aventurier, orice asasin cu o armată la dispoziţie şi bani în conturi poate face tot ce-i trece prin minte. Pentru că paznicii planetei (şi mai ales paznicii Europei) dorm. Făţărnicia, minciuna, dubla măsură n-au avut trecere mai mare decât în aceste zile de apus ale valorilor europene. Analişti serioşi explică lipsa de reacţie a cancelariilor europene faţă de atrocităţile din Moldova prin vacanţa de Paşte. Dar de când îşi iau politicienii vest-europeni liber de Paşte?! De când au ei respect pentru credinţă? Doar le ştim ura spumegândă faţă de creştinism şi umanism, din vremea refuzului ca ele să figureze între valorile fondatoare ale Europei! În teorie, vrem o Europă puternică. În practică, edificăm o Europă uscată, cheală de orice atribut, ca un vreasc rămas de la ultimul foc de tabără al democraţiei.

    Duplicitarismul pestilenţial a fost rapid
    îmbrăţişat şi la noi. Era greu pentru cel poreclit „Prostănacul” să se abţină în astfel de momente. Aberaţia e cu siguranţă inspirată de insul care-l flanca pe când Geoană emitea gogomănia -- ciomăgarul ideologico-europeano- corect-politic Adrian Severin. Obsedat de gândul cuceririi Cotrocenilor, Geoană a identificat, cu binecunoscuta-i sagacitate, sursa răului din Moldova: Traian Băsescu. Pentru Geoană, tinerii moldoveni sunt cotonogiţi fără milă dintr-un ireparabil, copleşitor şi exclusiv motiv: pentru că, acum câţiva ani, şeful statului român a spus că vom regăsi Moldova în Uniunea Europeană. Mare ticălos trebuie să fii ca să-ţi treacă prin minte aşa ceva, darmite să rosteşti în public astfel de învinuiri groteşti ce-i invită pe împilatorii de la Chişinău să-şi continue liniştiţi căsăpeala!

    Privite la rece (atât cât pot fi ele privite la rece), lucrurile au luat o turnură ce-a aruncat deja în aer baza morală a lumii în care trăim. Aici nu e vorba despre pasivitatea Occidentului în faţa unor abuzuri de natură politică. E secundar, acum, dacă în Moldova comuniştii au câştigat cu adevărat alegerile ori au fraudat din greu. Esenţial e că, dincolo de jocurile politice, la Chişinău domneşte un regim ce calcă în picioare drepturile fundamentale ale omului. Sub privirile de iepuraşi timizi ale europenilor şi americanilor, asistăm la triumful pe scară largă al strategiilor născute în laboratoarele KGB. Moldova e săracă. Nu are petrol şi nici gaze. Cine riscă, de dragul ei şi-al democraţiei, să-l înfurie pe Marele Urs?

    Noi, păţiţii anilor 1989, 1990 şi 1991, trăim o deprimantă senzaţie de déjà-vu. Incendierile sub atenta supraveghere a ofiţerilor acoperiţi, arestările în masă, interogarea a mii de oameni nevinovaţi, interzicerea drepturilor cetăţeneşti, închiderea graniţelor, manipularea grosolană prin presă şi televiziuni sunt strategii aplicate şi la Bucureşti, şi la Chişinău. Mai lipseşte doar ca omologii de peste Prut ai lui Răzvan Theodorescu să identifice fasciştii, pentru că omologul lui Iliescu, Voronin, a interpretat la perfecţie aria „amestecului străin”, adică românesc. Ce amestec au avut românii în tragedia derulată sub ochii orbi ai Europei a putut constata oricine a trecut prin centrul Bucureştiului: o dezamăgitoare, compactă, nesimţită indiferenţă.

    Occidentul, atât de atent, de neliniştit, de vigilent în trecut, a ajuns o jalnică entitate politico-geografică dominată de ineficacitate instituţională şi birocraţie stearpă. Condusă de oameni fără vlagă, de demagogi cu cipuri implantate nu doar în creier, ci şi în conştiinţă, Europa Occidentală păşeşte spre vagi ţărmuri ale conformismului şi -- cum se spunea pe vremea Războiului Rece -- „împăciuitorismului şi defetismului”. Occidentul îmi lasă impresia unei Frumoase Adormite dintr-o pădure care-a fost completamente smulsă, iar piticii s-au reprofilat în siluitori neruşinaţi ai fecioarei de altădată.

    În lumea aşa-zis democratică a devenit mai riscant, în vremurile noastre de paralizie a conştiinţei, să-ţi spui părerea liber decât să asasinezi în serie. Gangsterii politici din familia lui Voronin ştiu prea bine acest lucru. Ei au intuit fragilitatea de porţelan a Occidentului şi nu se sfiesc să intre cu bocancii în sufletele, viaţa şi visele oamenilor. Iar când în ţări surori îşi găsesc şi aliaţi de teapa unui Geoană, chiar că nu mai au de ce să se teamă.

  • Liviu Antonesei

    @Dorin Tudoran

    Mie mi se pare putin absurd sa tot fii nevoit sa-ti faci de buna voie autobiografia pentru toti nebunii! Dar se vede treaba ca eu sint in Creta unde, deosebit de dementa lume romaneasca, bintuie un minunat aer de normalitate! Ceea ce ne-as dori si noi, celor traitori in mult e dulce si frumoasa, eterna si fascinanta, fabulospirituala -- si cum o mai fi!

  • Dezideriu Dudas

    33 @ Tony
    M-am uitat pe Wikipedia ref. la William Faulkner. Interesant… Ma va ajuta la o cercetare pe linia Husserl -- Levy Strausse…Prima etapa va fi pe 15 septembrie a.c. Citisem o carte in liceu de W.F.…..

    @ Inainte de a posta penultimul comentariu ( catre d-nul DT , ca prezentare a articolului d-lui MM ), a aparut noul material a d-lui Tudoran despre Moldova….Am lasat comentariile in succesiunea lor naturala, fara a incerca sa descopar inainte eventualele divergente sau convergente pe subiectul Moldova ….

  • Dorin Tudoran

    @ Dezideriu Dudas # 53

    Nu este articolul meu, ci al fostului ambasador OSCE in Moldova, Louis O’Neill, dupa opinia mea -- unul din cei mai “in tema” comentatori ai realitatilor din zona respectiva.

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei # 52

    Vacanta placuta. Intoarce-te. Relanseaza-ti blogul. Pregateste-te de marturisit tot ce ai pe constiinta si ceva in plus; ca vreau sa plec si eu putin in concediu -- fie si in Creta.

    Iti amintesti “Cercul de creta caucazian”?
    Daca da, mi-l povestesti, rogu-te, cand vii din vacanta?

  • Doranda

    @Dezideriu Dudas %D%A%D%AVreti sa spuneti cumva linia \”Husserl – Levy Strausse -- Titus Filipas\”?

  • Dorin Tudoran

    @ Dezideriu Dudas # 50

    Fiti pe pace, nu din cauza lui Mircea Mihaies se pot inrautati relatiile Romaniei cu NATO si EU!

    Ca mai intotdeauna, discutia propusa de dvs. presupune mai multe etaje.

    Unul — poate e vorba chiar de… temelia… bazei… fundamentului, cum spunea unii, pe vremuri — este cel al limpezirii relatiilor intre Romania si… Romania. Pe urma, mai vedem…

    Oricine va fi urmatorul presedinte al Romaniei, trebuie sa vina cun un nou “proiect de tara”, cu o noua “agenda de tara”. Cele doua proiecte majore de pana acum — integrarea in NATO si in EU — sunt fapt implinit.

    In mod firesc, pentru a considera Romania, inca o data, o prioritate si un partener mereu in atentie, Occidentul asteapta ca Romania sa vina cu noul “proiect de tara”, cu noua “agenda de tara”, cu o lista de ce si cum poate face Romania ca jucator international vizibil si de incredere.

    Listele care incep cu “Ascultati-ma pe mine, Basescu e un porc inconstient” si termina cu “Ba, ascultati-ma pe mine, Geoana e un hot securist” nu pot constitui o AGENDA DE TARA.

    Simplu -- pentru unii; foarte complicat -- pentru altii.

    De aceea, unii sunt … unii si altii raman… altii.

    Cele bune.

  • Radu Humor

    Domnule Dorin Tudoran,
    sa inteleg ca cele care incep cu:
    “Base n-are adversar !”, si se termina cu :
    “Crin e doar un biet hoinar !” , ar constitui pentru cineva un ideal demn de luat in seama ?

  • Florin Iaru

    O întrebare: e vorba de Levy Strauss sau unu’ nou, Strausse? Ca să nu mor prost…

  • l

    @FIaru: Cum, n’ati auzit de levi strasse? Da’ adidasi PLIMA ati avut?

  • Doranda

    Banuiam eu ca de Titus Filipas no sa se lege nimeni!

  • l

    “No”, daca spuneti dvs, ma leg, si cu sireturile de la adidasi

  • ion adrian

    Dle Tudoran,
    Nu am inteles exact din textele postate de dl Dezideriu daca propozitia de mai jos va apartine:

    “ Totalitarismul este impostura insasi.”

    dar ea este perfect adevarata si in contextul scrisorii dvs catre Noica imi permit sa adaug ca: de multe ori, din pacate de cele mai multe ori, intelectualii au dat lustru acestei imposturi.

    Cu stima deosebita,
    i.a.

WP Admin