≡ Menu

Datul cu Pareto

 

Desen & Copyright 2013 - DION

Până de curând, se credea că dna Lia Olguța Vasilescu își dă doar cu părerea. Se pare că Primarul Craiovei (PSD) își dă și cu Pareto, încă de pe vremea stagiului de karatistă în România Mare.

Până de curând, plagiatul era considerat o plagă deschisă. Aflăm că, de mai bine de trei-patru guvernări, plaga s-a închis. Ca la ruletă: “Les jeux sont faits. Rien ne va plus!”

Cine-a prins, a apucat. Cine nu, nu. Trebuie să aștepte alegerile viitoare, când se bagă plagă proaspătă în/la Parlament, Guvern, Externe, Interne, primării și televiziuni.

A se avea răbdare, că doar n-a venit sfârșitul lumii!

 

 

P.S. Pentru cei din cale afară de îngrijorați de tensiunile româno-maghiare, o veste bună. E drept, o veste mai veche (de prin 2008), dar cu atât mai bună.

Cu șase ani înainte de a muri, scriitorul maghiar Örkény István a lăsat cu pană de moarte (1973, Editura Univers, București)  următoarele: “În afara faptului că sunt unguri, nu se ocupă cu nimic, pentru că asta le absoarbe tot timpul.”

Excelent mediator al relațiilor româno-maghiare, dl Mircea Badea pare că a preluat pe nerăsuflate testamentul scriitorului maghiar și l-a adaptat voinicește realităților românești: “Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul.”

Măcar ținând cont de asemenea gesturi haiducești și consecvența lor intactă, recentul Raport MCV ar fi putut fi mai îngăduitor cu presa românească. Dar n-a fost.

Niște șulfe!

  • Probabil a înţeles L.O.V. să aplice “principiul Pareto: 20-80”. Adică, 20% (din teză) mie, de la mine şi 80% tot mie, de la fratelo Pareto! Că Italiei tot nu-i mai trebuie!

  • Daca_nu_nu

    Domnule Tudoran,
    N-am intervenit, până acum, niciodată, în apărarea lui Mircea Badea, însă nu cred că ar fi deplasat din partea mea dacă, de data aceasta, aș spune câteva cuvinte.
    1. În primul rând, aș vrea să spun că a fost o perioadă -- nu scurtă -- în care Mircea Badea NU și-a mai încheiat emisiunea prin celebrul „Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul”, ceea ce mă face să cred (de nu cumva voi fi citit pe undeva) că, în respectiva perioadă FĂRĂ, își va fi rezolvat problema drepturilor de autor cu privire la respectiva formulă.
    2. D-Voastră aveți foarte mare dreptate încercând să vă păstrați echidistant (ba chiar reținut) vizavi de transmisiunea posturilor de televiziune conduse de Dan Voiculescu, lucru pe care-l facem și noi de când am aflat cum au vrut să se folosească de numele Dvs. și de persoana Dvs. în calitate de dizident al regimului ce tocmai -- prin vocea Președintelui -- l-am condamnat. Toți prietenii de aici, de pe blog, am avut ceva de învățat din exeperiența Dvs. și nu putem fi, în această problemă, decât de partea Dvs., cu atât mai mult, cu cât oricare ar putea cădea într-o astfel de capcană. Mai mult, de când ați decis să întrerupeți orice colaborare cu JN & Co., n-am auzit din partea lor vreun cuvânt rău despre Dvs., ceea ce înseamnă că ei știu la cât e ceasul și, la rându-le, au rezerva lor cu privire la oareșice acte ale patronului lor. Așa am înțelese / decodat eu.
    2. În același timp, însă, NU putem lua de rău tot ce spun Antenele, chiar dacă noi, cetățeni de rând, nu ne regăsim -- neam! -- în disputa Voiculescului cu Președintele: o fi având el, Voiculescu, o problemă personală cu Președintele- și o are!, am mai spus-o -- am convenit că ar trebui să i se interzică prin lege dreptul de a candida, nu doar pentru că a colaborat cu fosta Securitate, ci și pentru că face ping-pong cu instituțiile Statului etc.; acele emisiuni însă, al căror obiect principal este ancheta bazată pe documente emise de STATUL ROMÂN cred că ar trebui luate în seamă, că, vorba ceea, audiatur et altera pars, nu doar B1 (eu mă uit și la Banciu, și la Badea, când am vreme și-mi pare că amândoi se află în slujba patronului de trust, prin urmare au grijă să nu lezeze interesele instituției, mai exact să nu muște mâna care le asigură pâinea, ce mai tura-vura).
    3. Despre plagiatul Olguței Vasilescu nu mai am ce spune: cred că am spus totul atunci, cu plagiatul lui Mang, Ponta & Co (alți procurori și procuroare). Am spus încă de atunci că ar trebui ca dlui Ponta să i se retragă titlul dacă nu vrea să renunțe la el de bună-voie. N-a fost așa, deci n-avem a face cu vreo dâră de orgoliu profesional. Eu cred că oamenii aceștia NU au făcut un doctorat ca să învețe oarece, ca să arate că știu oarece; ei l-au făcut dintr-un moft și, după cum văd, moft a și rămas, deși, cel puțin în cazul Ponta, nu mi-e limpede al cui e moftul: al autorului sau al prefațatorului, să fie cu iertare…
    Una peste alta, e bine așa rău cum e, că mai bine nu are de unde fi.
    Părerea me.

  • Dionisie Tilihoi

    @Vasile Gogea
    Pina si diplomatii sovietici erau, ca sa spun asa, mai culanti decit Olguta, de vreme ce principiul lor, in geopolitichie (si nu numai), era urmatorul: ”Ce-i al nostru ramine al nostru; ce-i al vostru devine obiect de negociere.”

  • Maciste Coropcaru

    @Dionisie Tilihoi si Vasile Gogea
    Am vaga banuiala, banuiala mea de traductolog lasat recentisor la vatra, ca (dis)proportia 20%-80% alta era, inca mai impresionanta, de nu oferea Vilfredo Pareto, in tractatu-i de sociologie generala, foarte multe note proprii in latina (pentru a nu-i soca pe pudibonzii epocali)+ citatiuni, in original, din clasicii antichitatii mediteranene, in care doftoreasa noastra (ori eventualul GHOSTWRITER al Primariei Sale) si-ar fi rupt — nu doar dintii, ci si — maselele.

  • Ontelus Dan Gabriel

    Dincolo de ironia consolatoare a amfitrionului, reiau un comentariu făcut în altă parte, în chestiunea sensibilă pentru intelectuali a plagiatului. Meditând la tema plagiatului și la conexiunile sale cu politica, media, intelectualitatea, educația, cercetarea, societatea, responsabilitatea, moralitatea, spiritualitatea etc., se poate spune că numitorul comun al atâtor aspecte este puterea, ca ispită și deșertăciune, precum și efectele numeroase și complexe ale exercitării ei. Sigur, tentația condamnării, a indignării, a amărăciunii este mare și de înțeles. Se pot face disjuncții raționale și juste în privința contextului istoric, politic, cultural, universitar, juridic, administrativ, social. Însă chestiunea puterii este aceea care generează atâtea derapaje și patimi. Accesul la resurse de orice fel, precum și consolidarea notorietății smintesc oamenii, pe unii mai mult decât pe alții. Este cert și că, pe de altă parte, încercarea de instrumentare politică și mediatică a unui caz sau a altuia, deși puternică și profesionistă, n-a avut și nu are, la noi, rezultatele scontate. Dincolo de rea-voință, manipulare, dispute politice, vină morală sau culpă juridică, slăbiciuni omenești, rămân câteva lucruri evidente: mentalitățile sunt într-o tranziție cronicizată; comportamentele publice sunt marcate și potențate de reflectarea mediatică; instituțiile funcționează deficitar, fiind formate și conduse de către oameni cu mentalități și comportamente configurate așa cum am arătat; puterea politică, economică, mediatică sau spirituală ispitește și smintește; educația traversează o criză care este, de fapt, a valorilor și a umanității; asumarea responsabilității devine tot mai problematică, ocultată fiind de generalizarea darwinismului social și a relativismului moral; societatea evoluează, se diversifică, se atomizează.

  • neamtu tiganu

    ce se-ntimpla cu nea Liviu, l-au prins ungurii, ca nu-i mai merge Timpul?

  • @) DT

    Cind am vazut titlul, m-am si gindit la batrinul Vilfredo, apoi am vazut ca e despre Olguta, deci despre intruparea elitei -- biata de ea, fosta leoica tinara ajunsa vulpe conservatoare…

  • Principiul lui Nea Petrica

    @All
    Originalitatea, cita este, din doctoroasele teze rumunesti postlovilutionare este invers proportionala cu gradul de cunoastere a limbilor straineze (principalmente frantuzeasca si angliceasca) dinspre care se plagiaza lucrari de specialitate, o foarte buna cunoastere a repectivelor idiomuri etranjere aducind cu sine o rata ridicata a plagiaritatii si una scazuta a originalitatii.
    (Rog pe eventualii intervenienti sa-mi amelioreze, facindu-l mai scurt + mai concis, principiul. Nea Petrica)

  • Nicolae Prelipceanu

    Un prieten al nostru comun, dragă Dorine, Sandu Căprariu, răspundea adesea, la întrebarea “ce mai faci?”, prin această formulă: “nimic şi asta îmi ia tot timpul”. Cum cel care o spunea s-a dus demult, mă întreb: să-l fi plagiat pe Sandu ăsta de care vorbeşti mai sus ?

  • Ion Aprodu

    @Dorin Tudoran
    Orkenyi Istvan, mai actual decit oricand (inclusiv relativ la ce se va fi numit ”nationalismul resemnat” al compatriotilor sai). Pe cind Stanislaw Lec va ramine, sub toate orinduirile, un clasic, asa ca voi selecta un aforism politic din dumnealui, dintre, adicatelea, gandurile sale ”nepieptanate”. Pe acesta: PLOPUL, CEL MAI FRICOS DINTRE TOTI COPACII: TEMURA SUB ORICE REGIM.”

  • Ioan Costea

    Mai în glumă, mai în serios, vă dați dv seama ce viitor strălucit are doamna aceasta în față, din moment ce, fără brumă de capacitate (a se vedea coincidența textelor din „teză” și din „Tratatul” lui Pareto), a trecut printr-o facultate, a luat/primit un doctorat, a ajuns cadru universitar și primar?

  • Ilie Cisnadie

    @Ioan Costea
    Cadra universetara, primareasa, plagierita (credem ca are si abonament la Romtelecom + telefon celular), oare ce-i mai lipseste duduii in cestiune? oare ce nu poseda dinsa? Blestemul popular moldovenesc suna asa: ”Sa-ti dea Dumnezeu ce n-ai avut vreodata: muci la gur si gagat la organul olfactiunii!” Dar, oameni cu frica de cele sfinte, nu-i facem asemenea urare. Deocamdata.

  • Dezideriu Dudas

    @ Ontelus Dan Gabriel # 5

    Va citesc comentariile cu mare interes , si pe alte 2-3 bloguri pe care mai intru.
    Sunt de acord cu tot ce scrieti in comentariul mentionat, cu un singur amendament : Nu puneti “granita” intre Romania si restul lumii ! Nu pentru ca noi am fi buricul pamantului, ci pentru ca asa cred ca se poate intelege mai bine umanitatea si umanul…Poate ca Marx a fost Marx…, pentru ca a avut urmatoarea maxima preferata : Homo sum et nihil humani a me alienum puto…Mai deunazi cineva parodia in stil “oumanistic” aceasta maxima….Tinand cont de etimologia cuvantului romanesc si de istoria capitalismului romanesc post-decembrist, poate n-ar fi rau sa imbogatim notiunea de “uman” cu o componenta de constienta care nu are a face deloc cu “libertatea” de a ramane in “beznă”…
    M-ar interesa opinia dvs. despre “Maladiile spiritului contemporan” ale lui Constantin Noica. Cred ca Noica, in tinerete, a pus de atatea ori “granita” intre Romania si lume, incat, la varsta intelepciunii, a ajuns pana la o forma care s-ar putea sa dureze in timp…Cred ca e prea devreme pentru a se intelege asta “public”. La “subiect”…, cred ca nici Vilfredo Pareto nu a fost inteles prea curand. Cu toate ca “vulpile” si “lei” săi erau mult mai expresivi ca acceptiune….Desi, daca s-ar fi apropiat mai mult de realitate, poate n-ar fi ocolit un alt animal, atat de expresiv, precum porcul… Iar in cultura romana nu am duce deloc lipsa de material de analiza….Chiar si de “auto-material”, pe alocuri, si “oumanist”….Cred ca prin cele 3 “animale”, in societate, ne situam in acea parte de 20 % din populatie care determina “istoria” ( de fapt, o sechestreaza…) si, in particular, cheama oamenii la vot….Votantii, sunt restul de 80 %.

  • @ Nicolae Prelipceanu

    Im amintesc. Pe Sandy il putem banui de plagiat, fiindca citea foarte mult. Pe Mircea Badea nu-l poate banui nimeni ca ar fi citit ceva, asa ca iese de sub incidenta banuielii de plagiat. De-asta l-am si pus la sectia “amuzament”, adica la “P.S.”
    Evident, Sandy n-a plagiat…

  • @ Daca_nu_nu
    1. Daca a incercat sa se foloseasca de numele meu, dl Voiculescu nu a reusit. Am intrat intr-un contract de consultanta tehnica, am iesit din el can am vazut ca urechile sunt indreptate spre alte “puncte de vedere”.
    2. Colaborarea mea la Jurnalul national n-a avut nimic de-a face cu contractul de consultanta pentru PUR. Am inceput sa scriu la JN inainte de a accepta oferta contractlui de consultanta. Editorialisti erau pe atunci Mircea Cartarescu, Andrei Plesu, Mircea Dinescu, Emil Hurezeanu si Vladimiri Tismaneanu. Tot astept, de ani lungi si lati, sa produca cineva vreun intext in care il laudam pe dl Voiculescu pe cand eram editorialist la JN. Eu pot, innsa, produce texte in care-i mai luam in balon pe dnl Voiculescu si prietenii sai.
    3. Si ca sa fim cu totul “in clar”: in perioada in care am oferit consultanta tehnica partidului condus pe atunci de dl Voiculescu nu m-am ocupat in editorialele pentru JN de niciun subiect de politica romaneasca. Colectia ziarului poate fi accesata foarte usor.
    4. Nici eu nu spun ca tot ce se afirma la televiziunile dlui Voiculescu ar fi neadevarat, numai ca felul in care care se ofera “stirile” si “comentariile” este, de cele mai multe ori, aiuritor. Hai sa va dau un exemplu din opera jurnalistica a dlui Mircea Badea: “O forma de viata, una Adriana Saftoiu, zice ca…”

  • InimaRea

    Mi-aş da şi eu cu părerea despre Olguţa Vasilescu dar nu mă interesează dumneai decît într-o perspectivă tragică (eventual): Dacă scapă cu viaţă din funcţia de primar al Craiovei, se cheamă că a intrat şi ea în rîndu’ lumii, Dacă nu, nu.
    Despre Mircea Badea, doar atît aş spune: De-o fi avut cîndva haz -- pentru un anumit simţ al umorului (din vremea cînd comedia era rege şi s-a inventat faimoasa bătălie cu frişcă) -- i s-a pierdut urma de cînd a intrat disciplinat în plutonul de execuţie comandat de Gâdea.
    Despre doctorate plagiate, m-am săturat a şi vorbi/scrie, a şi asculta/citi. Recomandarea mea ar fi să se aplice logica şirului cauzal: A plagiat la doctorat fiindcă a şi la masterat, şi la licenţă, dar nu şi la bac, unde n-a putut decît copia. Zic eu că ne-am proteja cumva de ceea ce ameninţă a ne ocupa tot timpul, rămînînd totuşi trăitori în România. De unde-am supt lapte de la mama-nvăţăturii: Cartea din carte se face. “Se face” ăsta depinde după facultăţi, părerea mea…
    Azi (12 fev, să n-avem vorbe) mă preocupă simbioza dintre succes şi stricăciune (ca n-am cum îi zice compromis moral deoarece ar presupune o zbatere morală, o dilemă -- acolo, ceea ce nu prea e cazul, iar cînd e, tot jalnic e). Bref, orice succes românesc -- în afaceri, politică, publicistică, în carieră (de la ştiinţifică, la ecleziastică) -- e măsura ticăloşiei personale, mărime de competitivitate într-o lume în care rezultatul anulează (de facto) calitatea mijloacelor de a fi obţinut. O anulează, oficializînd-o de jure. Mai protestează unii/alţii dar ăsta-i trendul, ăsta-i şi viitorul: Nu mă-ntrebaţi cum am făcut primul doctorat/milion/copil (de ce nu?) Întrebaţi-vă de ce nu l-aţi făcut şi voi.
    Am avea două categorii de oameni de succes, totuşi:
    Cei care au acceptat compromisul, ca să nu rămînă de căruţă, pactizînd cu crunta realitate (sub imaginea autovictimizată “A-nghiţi broaşte pe inima goală” -- un fel de tratament, nu vi se pare?)
    Ceilalţi -- corvîrşitor majoritari -- care n-au avut nici o greaţă din a face totul -- “dar totul” -- pentru a se arăni.
    Statistic-psihologic (pleonasm asumat) “ceilalţi” au fost din start avantajaţi, pe cînd eroicii din primul lot au pornit cu handicap, ceea ce se cunoaşte. Desfid pe oricine mi-ar arăta un tip de total succes din primul eşantion. Tot aşa, pe oricine ar susţine că victimele sînt mai numeroase în lotul genetic programat pentru a învinge.
    Doar un argument: Handicapaţii sînt victimele predilecte ale atacurilor concentrate ale tuturor celorlalţi, în virtutea trecutului lor virtuos (cîh!). Li se pune pe farfurie, neabătut, trecutul lor de onestitate, raportat la prezentul taman invers. De unde reiese nu atît c-ar fi o ruşine să fi degenerat în ticăloşi, cît că e una că n-au fost de la bun început. Cam cum i s-ar reproşa unei vivandiere că a fost cîndva virgină, cînd condiţia sine qua non a succesului în branşă este să vii pe lume în urma unui viol în grup, cu sechele -- adică, la fel ca-n cazul feţilor toxicomanelor.
    Acum, urmează poezia (arghezian-mucegăit dar ştiţi că din flori de mucigai vine antibioticul -- antiviaţa?) Trăim ca-n Elada, People: Cu gîndul la Olimpul pus pe rele pînă şi cînd e de ajutor -- daruri greceşti, vezi bine; şi cu ochii pe ciordeală (hybris, parcă, în greaca veche). Adică, tot cu frica-n sîn (era să zic “cu spaima-n suflet” dar pneuma nu-i totuna cu sufletul creştin).
    Livresc, mă gîndesc la Răcoarea ţărmurilor (Autor: Eyvind Johnson Editura: Editura Univers, seria Romanul secolului XX, 1983, după ediţia din 1978) -- recitire în cheie modernă a Odisseei, unde Ullyse tot căuta a-nşela zeii pentru a ieşi la liman (id est a-mbătrîni liniştit, în Ithaca sa, cu Penelopa sa). De unde, reţin ideea de răcoare a ţărmurilor: să nu ajungi la răcoare -- ori să scapi dacă tot ajungi -- pînă nu-ţi închei odiseea vieţii.
    Poate nu v-o veni a crede -- da’i treaba voastră -- că asta-mi evocă momentul politic actual, cînd -- împotriva regulilor jocului, parcă -- un impunător lot de cîştigători din ăia genetic programaţi ajunse la strîmtoare, cu şanse de a poposi la răcoare. (Oţi zice că-i greşit spus “politic”, fiindcă Justiţia se produce-n direct şi la toate orele de maximă audienţă -24 ori cîte-or mai fi. Nţ, nu-i aşa. Mai gîndiţi-vă!)
    Am mai avut senzaţia asta -- ca presentiment, aşa, nu-mi era clar -- cînd cu thriller-ul E rîndu’ lu’Năstase . Dar se limpezi imaginea, People: A fi om pe lumea asta (a noastră, “altfel”, cum zice Boia) e a trăi periculos. A trăi e obicei mortal, unu’ n-a scăpat.
    Şi-mi veniră-n minte părinţii mei, cu deviza lor de trei parale -- şi-alea găurite: Sărac şi curat. Să pun seara capu’ pe pernă, liniştit.
    Eu de pe-atunci bănuiam că a fi sărac e o ruşine. Iar azi, văz c-aveam dreptate: A fi bogat nu-i o ruşine, e o datorie de la care se sustrag doar laşii.
    Abia acum mă pot mîndri că ţin de-o naţie cutezătoare, chit că mi-s dintre loserii săi. Mă gîndesc că are şi asta un rost -- cine să le cînte faptele de vitejie, dacă nu amărîţii care nu-s în stare-a fi eroi?

  • Don Vito Leovolpone

    @Nae Prelipceanu & Dorin Tudoran
    Sandy e cumva criticul literar de la TRIBUNA care, prin 1965/1966 (pe cind studenteam eu, nevrednicul, in anul intai), a realizat faimosul ENTRETIEN cu Cioran? Primul si ultimul, mi se pare, dinainte de Lovilutie…

  • Ontelus Dan Gabriel

    @ Dezideriu Dudas #13

    Vă mulțumesc pentru apreciere! Nu am citit cartea menționată. În privința generalizării la scară planetară a fenomenelor și a explicațiilor corespunzătoare, se impune o anumită prudență, astfel: într-adevăr, globalizarea pe care o trăim astăzi uniformizează mentalități, comportamente, instituții, inclusiv în sensul unei degradări a dimensiunii educaționale, culturale, spirituale; dar, pe de altă parte, excepționalismul românesc incontestabil, manifestat și prin criza de identitate din ultimele două secole – vezi teoria maioresciană a ,,formelor fără fond” – determină excese și anomii incompatibile cu evoluția organică a Occidentului, de la medievalitate la modernitate.

  • Gheorghe Campeanu

    @ Vasile Gogea et toute la bande

    Aflu cu stringere de inima ca excelenta sa, dna. primar, are un doctorat in sociologie. Ce’or fi pus dom’le astia in sociologie? Evident ca printre colegii mei (nostri) erau unii toba de carte, si altii care faceau cartea toba. Poate ca dna. primar a ‘plagiat’ gestul fostei mele colege Smaranda Mezei (nom de jeune fille Lambru), care intr-un elan de recunostinta fata de Gail Kligman, a introdus tel quel in teza proprie zeci de pagini din cartea savantei americane despre brutalitatea politicii de control al natalitatii sub Ceausescu.
    80%-20%, 20%-80% sau 100%, sa-luitam pe unchiu’ Fredo. Daca imitatia este the highest for of flattery, atunci plagiatul este fara indoiala forma supream a admiratiei (fara ghilimele).

  • Gheorghe Campeanu

    Pardon! Highest form of flattery, si, forma suprema. In rest ramine cum ne-am vorbit.

  • Florin Iaru

    Cu părere de rău spun ce spun: vă bateţi capul de pomană. Oamenii de care vorbiţi NU au plagiat. Repet, NU au plagiat nici cu mînuţa lor, nici cu pumnul, nici cu palma. Nici Mang, nici Kövesi, nici Olguţa, nici Ponta, nici alte sute sau mii de doctori fără voie.
    Staţia aşa, nu vă îmboboşaţi. Pentru că NU ei au scris lucrărelele în chestiune. @Dacă_nu_nu ar putea mărturisi ceva, aici, despre obiceiurile mai noi, dar şi oleacă mai vechi, din universităţile româneşti. Negrişorii au copiat. Negrişorii, studenţii, sărăcanii. A fost o practică încetăţenită, ascunsă sub pecetea tainei lui Polichinelle.
    Deci nu e plagiat, ci fals, uz de fals şi dobîndire de foloase necuvenite. Ia, acum să-mi spuneţi: de ce nu se declanşează anchete în universităţi? De aia!

  • OvidiuB

    @Inima Rea #16

    A fost o incantare (ca de atatea alte ori) sa citesc aceasta postare a dumneavoastra. Nu mai stiu unde prin blogosfera parca am prins in zbor ideea ca sunteti si autor de beletristica -- daca e asa, cred ca mi-ar placea sa va citesc cartile.

  • @) Neamtu Tiganu

    Da, sint probleme cu blogul, dar nu e de la mina dusmana, ci de la una prietena! Tinerii mei colegi au decis sa schimbe gazada postalului Timpul, prin urmare si a blogului meu, doar ca transferul asta dureaza nu doar mai mult decit credeam eu, ci si decit estimau ei! Ultimul termen era aseara, dar se pare ca mai va!

  • Le Cajvanien

    @Florin Iaru
    Asa e, Florine, cum spui tu. Doar ca ”negrul” necinstit poate fi chiar un coleg -- sau un subaltern profesional -- impreuna cu care, asemeni Abramburicai, cosemnezi un studiu sau o carte stiintifica. El asigura concoctarea, tu asiguri (precum academicianului Cristofor Simonescu, indrumatorul la teza chimizdei Leana Ceau), tu asiguri , dara, publicarea intr-o revista de specialitate sau la o editura acreditata. ET LE TOUR EST JOUE!
    Insa… cum sa te dai juridicamente la ”negri”? Te ia lumea buna din Occident drept rasist.
    Si o intrebare: Iti amintesti de plagiatul romancierului Corneliu Stefanache ot CONVORBIRI LITERARE, nu-i asa? Dar stii tu, flacaule, cine i-a fost GHOSTWRITER? Daca ghicesti… iti trimit o poza cu dedicatie de Murvale.

  • Daca_nu_nu

    @) Florin Iaru # 21

    Florine dragă, eu am spus ce-am știut și ce nu mi-a convenit atunci, cu dezbaterea aceea „Universitatea în criză” lansată de LA pe Voxpublica (dacă nu cumva greșesc, dar nu cred că greșesc, acolo a avut loc, așa-i?), unde ai fost de față, știi ce s-a discutat și în ce termeni. De la nemulțumirile mele -- nu puține și nu mărunte! -- au trecut vreo 4-5 ani; unele s-au mai estompat, altele au rămas, multe însă le-am uitat, că n-am stat să-mi otrăvesc sufletul continuu. De ce nu se declanșează anchete în universități spui? O, Dumnezeu știe! Se declanșează acolo unde sunt reclamații clare, probe, tot tacâmul. Sigur, există oameni nemulțumiți, care fac acest lucru. După ce-ai trecut însă prin foc și sabie și-ai văzut că tot degeaba, îți cam piere elanul justițiar. Și eu m-am revoltat, la rându-mi, doară știți cu toții, când m-am pomenit că-mi forțează mâna: nu scriu, domnule, nu știu câte articole și nu știu câte cursuri, așa, că vreți voi, fiindcă_cercetarea nu-i sapă cu postata! Asta le-am zis-o! Că doară „cărți din cărți se scriu și alea-alea”… Așa o fi. Dar și regulile astea le-au făcut cine-au scris „cărți din cărți”; aceia au dat normă de scris în cercetare, să facă toți cum au făcut ei, ca, la o adică, să nu mai aibă cine-i trage la răspundere… (Exemplu: Intru în universitate în toamnă și mă trezesc că trebuie să dau un curs pentru sesiunea de iarnă. Tulai, Doamne. Și iute, că arde! Iau iute ceva materiale, fușeresc un fel de antologie pentru o broșurică mărunțică xeroxată, să aibă studentul ceva la mână, iute-iute, iute-iute, iute-iute… „Tu ce faci, tu?”, zice bărbatu-meu. „Uite, dragă, mă omoară ăștia cu zile, trebuie să fac nu știu ce cursuri…” „Alooo, ți-au spus asta la angajare, că trebuie să le dai curs în atâta timp?, zice. Ai văzut vreo fișă a postului? Etîcî. etîcî. etîcî. Nu?! No, șezi blândă, că stai bine!” Și-am șezut. Dup-aia n-o mai fost musai să scriu nu știu ce până ieri… Asta mi s-a întâmplat MIE, deci nu din auzite. No. Și-așa am luat-o încet-încet de la zero și-am învățat ani de zile ca să pot scrie cum se cade.) Cum reușește cineva neînstare să rânduiască o frază vorbită să scrie niște articole savante de numa-numa este adevărat că m-am întrebat și eu.
    Cum că ar scrie studenții pentru profesori, am auzit și de asta, dar la modul general, nu de vreun caz particular.
    Să nu cumva să credeți că-i iau apărarea lui Ponta. Nu. Folosesc numai exemplul lui fiindcă a fost cel mai mediatizat: el a scris o teză, în care a copiat (enorm!) din două lucrări. Bun. A scris-o, a susținut-o, a trecut, e doctor, fără să-i spună cineva „vezi, măi băiete, că nu-i bine cum ai lucrat”. Dup-aia a și publicat-o. Bun. Nu numai că nu i-a atras nimeni atenția, dar unul din autorii plagiați i-a mai și prefațat-o! E de mirare atunci că el și-a închipuit că a lucrat bine? Asta dacă a făcut-o el. Dacă nu, apoi așa-i trebuie dacă se lasă pe mâna altcuiva. „Domle, am greșit, am luat de ici-colo mai mult decât trebuia?! Bine, văd că am greșit, închideți cărțile și haideți să stăm de vorbă. Și vă voi dovedi că nimeni nu mă poate bate în problema asta, că fac carte cu voi în spate și mai fac un doctorat” -- asta așteptam de la el, după ce, așa cum a spus, va fi renunțat la titlu. Ei? Nu doar că n-a renunțat, dar Pop Ministrul a dizolvat comisia, nu știu ce cu Monitorul Oficial -- nu mai țin minte amănunte, dar știm povestea cu toții -- no, să-mi spuneți când mai îndrăznește careva să miște-n front cu vreo sesizare, ceva… La pulivară, să fie cu iertare.

  • @) Le Cajvanien

    Daca spun eu, primesc acelasi premiu?

  • Daca_nu_nu

    @) LA & Neamțu

    Merge blogul. De ce ziceți că nu merge?
    Merge de azi-dimineață!

  • Daca_nu_nu

    @) InimaRea

    Frumos ai scris, în stilu-ți răpitoriu, dar, fiindcă tot ne-ai dat portițe spre-a alege, iaca-ți spui: aleg să dorm liniștit când pun capul pe pernă.

  • I. Ințeleg că regula jocului este aceea de a clama cît de mizerabilă e România pe lîngă [toate] celelalte țări, dar nu subscriu la ea nici în glumă. Am studenți străluciți, autori ai unor teze excelente, fără o literă copiată de la alții. Cu toate că știu chiar și nemțește, nu doar engleza, italiana și franceza; latina și greaca nu le pun la socoteală, e cam greu să-l plagiezi azi pe Aristotel.
    Plagiatul se dezvață repede dacă profesorul e suficient de sever, dar a devenit fenomen de masă în micile universități americane, după care s-au molipsit și alte instituții dotate cu calculator și Wikipedia.

    II Smaranda Mezei a reprodus în teză capitole dintr-o lucrare pe care o elaborase ea însăși în colaborare cu Gail Kligman. Cum nu rezulta clar ce i-a aparținut fiecăreia, teza, susținută inițial la Paris, a fost anulată tot acolo.

  • Daca_nu_nu

    @) ALL

    Ha, ha, haaaaaaaa!!!

    http://www.timesnewroman.ro/politic/8771-mihail-neamtu-vrea-sa-candideze-in-colegiul-vatican-pe-postul-lasat-vacant-de-benedict-al-xvi-lea

    Atenție: Times New Roman (Doamne, ocolește-i pe români!)!!!

  • Detectivul Artur

    @Gheorghe Campeanu
    Domnisoara Lambru a prelevat pagini din ”Nunta mortului”? Sau din vreo alta carte a cercetatoarei americane Gail Kligman? Lui Claude Karnoouh oare nu i-a sterpelit nimic din ”L’invention d’un peuple”?

  • @ Zoe Petre

    Imi amintesc foarte bine episodul Gail Kligman-Smaranda Mezei. Mi-e teama ca, daca s-ar anula toate tezele de doctorat in care doctoranzii deveniti doctori au reprodus capitole din lucrari scrise (fireste anterior) in colaborare, numarul doctorilor ar fi ceva mai mic.

  • TP

    Nu stiu daca voua, boierilor, va pare rau dupa OTV. Mie unul, imi crapa inima de durere.
    Il urmaream zi si noapte pe domnul cu par naclait -- Condurateanu. Avea o expresie: “Va pup pe suflet!” (spusa grav, din toti rarunchii).

    Stiti a cui este de fapt si de fapt expresia asta?

  • Dezideriu Dudas

    @ Ontelus Dan Gabriel # 18

    Noica, cu o buna pregatire in matematici, spre sfarsitul perioadei sale de creatie, a „revarsat” cartezian intreaga sa capacitate de a intelege lucrurile, pe o structura de abordare a „spiritului contemporan” de forma triadei ontologice Individual–Determinatii-General…Structuri maniheiste gen Noi / Voi ( de ce nu, si, „ai nostri”/ „ai lor „…), Statul x / Statul y…, pot fi altfel intelese cand se vizualizeaza intrepatrunderea si „inclestarea” lor. Cred ca, vizualizarea „frontierei”, precum in sociologia lui Ilie Badescu ( pe vremea lui, sociologii nu „primeau repartitii” la primarii…), nu poate suplini abordarea trans-sistemica specifica triadei ontologice a lui Noica, I-D-G…Din pacate Noica s-a dus, iar discipolii lui „rezista”( inca…) in fata „sociologilor”…Insist cu Noica deoarece matricea „ maladiilor spiritului contemporan” definite de el poate reprezenta cheia de intelegere civilizationala in lipsa careia s-a blocat constructia „Turnului Babel” a civilizatiei globale…, atat dinspre Stanga politica cat si dinspre Dreapta politica…Social-democratii, crestin-democratii, liberalii, conservatorii… actuali, sunt doar forme nereusite de aparare a intereselor elitelor sociale, vechile energii sociale de Stanga, specifice reformarii structurilor si cele de Dreapta, specifice rigorii constructive, ramanand doar o amintire a timpurilor in care „Turnul…” inca se construia..

    De acord cu prudenta…

  • Hannibal Lecter

    @Le Cajvanien nr.24

    Academicianul Cristofor Simionescu nu a fost nici “indrumator” la respectiva teza, cum scrieti dvs. , nici conducator stiintific , nici membru al comisiei. A fost doar unul din referenti , care a verificat originalitatea contributiei. Atat. Teza e si azi citata in unele lucrari ce trateaza polimerizarea stereospecifica a izoprenului.

  • LC

    @ Liviu Antonesei
    Il stii, cum sa nu-l stii? In ”Dialogul” ce-i gazduia ”Divina Parodie” se autoporeclea, ohoho, ”Carabusul”. Il va fi mirosit, de la mare distanta, Adriana Babeti, also knouwn as Anemone Popescu, dar si pe ea o pacalea cu o traducere dintr-un prozator italian inventat. Doar prozatorul peninsular din care adaptase un roman pentru CS era real.

  • Dorel Costas

    @TP
    Va raspund la intrebare cu o alta intrebare: Stiti cine, pe o ilustrata expediata Petrestilor Culieni, valeat 1988, de la Doi Mai/Vama Veche, scrisese atit: ”Va pup atitudinea”?

  • Gheorghe Campeanu

    @ Don Arturo Ui(te-o!)

    Obiectul admiratiei era “The Politics of Duplicity”, in al carei translatie romaneasca, puteti gasi (pt. conformitate) comentariile prof. Kligman re la colaborarea cu dna. Lambru-Mezei (ultimul paragraf de pe a doua pagina a sectiei “Multumiri”)

    http://www.fragen.nu/aletta/fragen/SNSP-9735001047.pdf

    Nu pot comenta in niciun fel in legatura cu orice posibila colaborare pe care o mentionati (implicita sau nu) a mai sus numitei doamne cu prof. Claude Karnoouh

  • Amintiri despre viitor

    „Urasc tradarea, dar ii iubesc pe tradatori“
    (sursa oficiasa)

    “Operele unora sunt aidoma unor seifuri din bancile elvetiene: depozitare ale unor „valori“ pe care nu si le mai revendica nimeni.”
    (sursa necunoscuta)

  • La Petie Almerie

    @Hannibal Lecter
    Nu mai crede nimeni ca teza tovarasei academician inginer doctor Elena Ceausescu, avind scoala primara neincheiata, a fost elaborata de ea insasi, ci nu de vreun ”negru” sau de vreo ”negreasa”, iar daca este citata in continuare in lucrari de specialitate -- si tot atribuita Leanei ”Codoi”(asa pronuntind dumneaei CO2) -, cu atit mai bine pentru prestigiul de cacao al stiintei romanesti, la care contribuie, neabatut, si Sotii Manglitori de la Oradea si coechipierii abramburicieni si atitia alti pontagii. Dar nu despre faptul ca a fost academicul Cristofor Simionescu indrumator al tezei leano-ceauseschiene, ori numai referent, era vorba in interventia de la nr.26, ci despre o practica ciudata din institutiile de cercetare romanesti, de la care nu se abatea nici Cristoforul respectiv cind cosemna lucrarile subalternilor sai de la Institutul ”Petru Poni” din Iasi, trecindu-se pe locul intai la coautorlic, pe doi trecindu-se seful de laborator, pe trei, cu modestie, autorul real. E drept ca Simionescu, grangur peceriu mare, membru in Consiliul de Stat si rector pe viata la Universitatea Politehnicii din Iasi, aranja ca studiul (:cartea, cercetarea) sa apara cit mai repede, obtinind iute aprobarile, in reviste de specialitate, din tara sau din strainatate. Stiu lucrul acesta, explicat pe indelete, de la regretata Almeria Natansohn, o colaboratoare de-a dumnealui plecata in Canada, SIENDO CHE AUSESCU CAUDILLO DE RUMANIA. Si tot de la ea mai stiu ca fiul academicianului, trimis de taica-su sa se perfctioneze la Universitatea Catolica din Louvain, la rubrica ”religie”, cind s-a inscris acolo, trecuse:”comunist”. I-a purtat noroc Marx de vreme ce, dupa Revolutie, ii lua locul parintelui sau, ca sef, la ”Petru Poni”. VALETE ET AMATE ME BENE!

  • mihai rogobete

    Cariere precipitate leoarcă.

  • @) La petite Almerie

    Din cite imi amintesc din cele spuse de Almeria -- Dumnezeu s-o odihneasca -, mecanismul acela de publicarea a studiilor era, uneori, chiar mai rafinat! Se intimpla ca autorul propriu-zis sa apara cu numele sau, ultimul pe lista, cind se publica textul in Romania, dar numele sau sa dispara de tot cind studiul era publicat in strainatate. Si asta nu doar din pricina lacomiei academice a cristoforului si sefilor intermediari, ci si dintr-un fel de precautie de natura politica. Un autor care publica in strainatate isi facea un nume acolo si il putea apuca dorul de duca din cimpiile elizee ceausii… De altfel, foarte multi au si plecat -- mai ales matematicieni, dar si chimisti, fizicieni etc.

  • Colonelul Truculescu

    @La Piccola Almeria
    Trucuri, trucuri, trucuri. Mestesuguri, mestesuguri, mestesuguri (cu sensul cronicaresc de viclenii, astutii, jmecherii). Ne invirtim, cu folos au ba, intr-o lume de mestesugari, de abili ai trucururilor, de cotcari deseori truculenti. Astfel, eu ou un articol de specialitate (plagiind au ba, ca nu prea conteaza) si te te trec la coautori, alaturi de doi-trei altii; tu oui un studiu de specialitate (o carte, un manual, nu conteste), trecindu-ma la coautori, alaturi de doi-trei altii. Si uite-asa figureaza, pe lista mea/ta/sa de publicatii, cite titluri vor muschii nostri… Bine, bine, cind vreo revista ”Nature” dezvaluie plagieri multilateral developate, intram cu totii la apa, desi e posibil ca numai unul din participantii la coautorlic sa fi bagat organul prehensil in buzunarul stiintific al altuia. C’est la vie, toujous ”parchive”! De unde ”carierele precipitate leoarca” evocate de un mehedintean mehenghi (daca nu cumva nepereche). Kyrie eleison!

  • @) Colonelul Truculescu

    A, in domeniilor studiilor medicale, metoda asta a atins dimensiuni cosmice! Inca din anii optezeci, vedeam studii de 3 -- 4 pagini de ravista/volum colectiv cu 7 -- 8 -- 11 -- 15 autori! Care reapareau in alta ordine in alte 7 -- 15 studii! Misto!
    In rest, Kyrie eleison, ca asta ne mai ramine!

  • @Liviu Antonesei & Colonelul Truculescu

    Bag sama ca viata academica romaneasca este mai agitata chiar decat o caldare de Borviz pusa la fiert de Vadim Tudor.
    Cum sa-mi treaca prin cap ca ispravile “pareto-mimice” ale dnei Lia Olguta Vasilescu vor readuce in discutie fapte de arme-&-jaf intrate in uitare?…

  • @) DT

    Ei master, vezi ce buna e madlena lui Proust la vremea ei?!

  • @ Liviu Antonesei

    vaz cum “un proust al comunismului” inghite madlena anticomunismului… proust-ii, nu?

  • @) DT

    Ha, ha, ha! Foarte misto! scurt si taios ca bisturiul!

  • Gheorghe Campeanu

    @ Liviu Antonesei

    Cum adica? In sensul : operatia a reusit, pacientul a expirat?

  • @) Gh Campeanu

    Daca nu, nici mult nu mai are!

  • Nepotul lui Fantaneru

    @Gheorghe Campeanu
    Poate si in sensul lui Fontenelle, carele, la virsta de o suta de ani batuti, ii spunea medicului curant (ce-l anunta ca tocmai il vindecase de nu mai stiu ce boala): ENFIN, DOCTEUR, JE MEURS GUERI!

  • Florin Iaru

    @Le Cajvanien, ştiu că nu ştiu!

  • Florin Iaru

    @TP, Fireşte, Nichita!
    “Te pup pe suflet, băăătrîne!”

    Dar nu ce spui e important aici, ci cum spui. O vorbă haioasă a cuiva sună odios într-o străină gură. 🙂

    P.S.: În ceea ce o priveşte pe Abramburica, din cîte am săpat, lucrurile sînt mai complicate, dar mai simple. Plagiatul a fost semnalat de un post de televiziune al unui mogul pozitiv, a fost preluat de presa democratică, iar nu totalitară – dar nu s-a confirmat nimic, pînă acum.

  • Florin Iaru

    @Nepotul lui Fantaneru
    Ştiţi care e deosebirea dintre un mort fumător şi un mort nefumător?
    Mortul nefumător e perfect sănătos!

    P.P.S.: Dau replicile atît de tîrziu că n-am putut accesa site-ul sau situl.

  • Gheorghe Campeanu

    @ Le neveu de l’Ancien Fontaine @ Liviu Antonesei

    Se trage din toate directiile, sau mi se pare? Inca nu m-am dumerit cum sa digerez corul post-coital de strigate “drill, baby, drill” dupa aproape 23 de ani. Oricum, as fi mai circumspect in ce priveste proximitatea finalului. Sa nu va treziti cu spectrul marelui disparut Field Marshal Doktor, resuscitat si declamind victorios ceva de genul “the reports of my death were greatly exaggerated.”

  • @ Florin Iaru

    “Te pup pe suflet” pare a lui Nichita…

  • @ Gheorghe Campeanu

    Nu se mai poarta Mark T.

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran

    Nu ar fi prima oara cind mi se sugereaza ca nu sint in pas cu ce se (mai) poarta. In pesimismul meu credeam ca eroismul este nemuritor pina la vesnicie.

  • Acest domn Spânu la care făceţi referire a inventat, pe seama lui Cărtărescu (un personaj care îmi este drag şi el ca sarea-n ochi), un frate geamăn care ar fi fost anarhist şi în anii ’30.
    În cazul de faţă era să iau şi eu de bună însăilarea domnului Spânu dacă -- şi aici este şi meritul unui comentariu -- nu-mi cădeau ochii pe un extras, şi anume exemplul 7 de “plagiat”, care cuprindea la subsol note făcând trimitere la (cine credeţi?)… lucrările lui Pareto. Şi încă la cele în italiană! Ori acest domn Spânu (trecut cu basmele sale şi prin studioul OTV) ăşi exersează ironiile şi critica pe baza textelor în limba franceză.

  • @Donkeypapuas

    O veste excelenta pentru si despre dna Vasilescu. Mă bucur bucur si-i prezint acuzele cuvenite.
    O veste foarte proasta pentru si despre dl Spanu.

  • Apropo de tentatia plagierii, in pacatul careia cad atatia si atatia carieristi, pe vremuri circula o butada potrivit careia, in lume, ar exista doar trei feluri de carti: carti, carti despre carti si carti din carti. In vremile din urma, cu smecheria cu care unii vor sa scurteze, prin impostura, calea spre o anumita impostura, si-a facut loc si o a patra categorie, nimic alta decat un mixtum compositum din ultimele doua: carti din carti despre carti.

    Cat despre insusirea unor formulari / sintagme cu incalcarea dreptului la proprietate intelectuala, as avea unele ezitari in a o blama in totalitate. Exista pur si simplu expresii care intra in patrimoniul lingvistic precum copiii din flori: cu tatal necunoscut. Cine ne mai poate spune azi care a fost, bunaoara, parintele cuvantului mineriada? De altfel, presa de dupa ’89 abunda de asemenea gaselnite sugestive, care, datorita uzului de care au avut parte, au ajuns sa fie consfintite pana si in dictionarele Institutului de lingvistica al Academiei.

  • fireste, corect e: … prin impostura, calea spre o anumita POSTURA…

  • Lulu Badmington

    @Donkey Papuas
    Ei, daca a plagiat din original, cum era si deontologic pentru o lucrare academica despre un sociolog italofon, nu mai e asa de grav ca din traducerea franceza. De si dovedeste Olguta lucrul acesta in instanta (nu in juriul numit de amicii ei, Pontagiosii), iar Spanu e condamnat macar la un leu amenda, ne scoatem palaria cu boruri largi si dam cu ea, admirativ, de Terra. Pina atunci, raminem, vorba Magistrului Mihai Ursachi, ”meditativ si ginditor/dar, totusi, gata de onor”.

  • Don Arturo Uitucu

    @Gheorghe Campeanu
    Multzam pentru ”Politicile duplicitatii”, pe care le-am si parcurs in viteza, impresionat si de constructia teoretica si de travaliul empiric al culegerii de date, eu neavind in casa, spre rusinea mea, decit ”Nunta mortului”. Fetele astea -- Kate Verdury si Gail Kligman -- ar merita busturi in toate parcurile din Transilvania, si nu numai, ca la Gagademie (adunatura de ”fosti” in civil) nu-s mari sperante.

  • @) Florin Iaru

    Despre George Pruteanu -- Dumnezeu sa-l ierte -- in intrebarea aceea de (mult) mai sus…

  • @) Gheorghe Campeanu

    Multumesc si eu pentru politicile duplicitatii.
    In chestiunea aceea la care ma grabeam sa raspund cam optimist, revin -- intr-adevar nici o data nu stii ce au de gind fantomele! Nu doar ale lui Gheorghiu-Dej desigur…

  • @) DAU

    Chiar ar merita busturi doamnele cu pricina. Pe KV am si vazut-o o data, schimbind citeva vorbe politicoase in biroul unui celebru istoric iesean, dl Al Z.

  • @ Liviu Andronesei

    nu m-as repezi cu busturile in cele doua cazuri…

  • Don Giovanni Nebecali

    @Dorin Tudoran
    Dar, cind erau mai june, in busturile lor DE CARNE Y HUESOS v-ati fi repezit?

  • @) DT

    Stiu tu ceva, master…

  • Florin Iaru

    @LA, mă gîndii, da’ nu-mi trecu prin minte. Să fie raţă? Mă-sa-i găină. Să fie găină? Ciocul lătăreţ…

  • TP

    Domnule Florin Iaru,

    Ati mirosit dumneavoastra ceva 🙂

    Nichita a luat-o si el de la acel cineva. De fapt, chefuiau in aceeasi carciuma!

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran # 68

    De bustibus …..

    @ Gnädige Herr Arturo Ui(mit)

    Sint multumit ca vi se pare notabil proiectul politicilor duplicitare. In contextul anilor acelora, este si mai laudabil

    @ Liviu Antonesei

    “Revenit” sau nu, intratul intr-o atare chestiune nu asigura de fel un parcurs exclusiv CS, ba dimpotriva. Oricum, demontarea stiintifica a totalitarismului comunist fara ‘politca’, ar fi (cum se spunea pe vremuri) ca nunta fara mireasa sau ca extempralul fara pix cu pasta.

  • Off-topic / Din abisurile cyberspatiului

    Domnule Tudoran,
    Va rog sa-mi permiteti un link spre o splendoare de cine-document interbelic cu si despre Brancusi. Filmat in mare parte de Man Ray, la Paris, dar si de Brancusi insusi si de altii (nementionati) si in alte locuri (Le Havre, gari, porturi, inclusiv in Ro), documentul -- in ciuda bataielilor de camera si a montajului plin de “mushte” -- este extrem de emotionant fiindca ne transpune in atmosfera atelierului din Impasse Ronsin si a imprejurimilor. Pana azi nici n-am stiut ca unele bronzuri polizate au fost concepute de Brancusi ca arta cinetica si instalate pe platane rotative, rasfrangand astfel lumina din unghiuri cat mai diferite. Atelierul, cum se stie, a fost frecventat de mari avangardisti si avangardiste, (unele dintre ele adevarate super-frumuseti de epoca), dar si de dansatoare (in stilul imortalizat de Dumitru Chiparus) si socialites -- iar pelicula conserva excelent imaginea unor apropiati ai sculptorului. In cateva cadre, din pacate prea fugare, apar chiar si Marcel Duchamp, Ezra Pound, ba si Victor Brauner -- petulant, inainte de a-si pierdut ochiul! Brancusi degaja o forta uriasa, de parca decupeaza si aerul cu gesturile lui, nu doar piatra, si asta chiar si atunci cand doar trage un fum de tigara ori sta la masa si duce o ceasca la gura. Au mare valoare documentara si imagnile din Ro, cu taranii subtiri si drepti ca brazii, in port popular, cu hainele lor albe -- spuma. Desigur, filmul e mult mai mult decat atat…

    Vizionare placuta!

    https://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=yyC8QX7QaqE

  • mihai rogobete

    Că se tot boscorodeşte despre schimbarea de mentalitate, Brîncuşi ar fi modelul: prin originalitate.

  • OvidiuB

    @NoName/DP #74

    Remarcabil!

  • Domnule Mihai Rogobete,
    Cred ca, uneori, noua ne cam prisoseste si ne joaca feste inclinatia asta spre originalitate. Ma gandesc, de pilda, la democratia noastra originala, la felul original sau atipic in care ne raportam la legi si institutii, ceea ce-i face pe unii istorici ai ideilor, ca dl Boia, sa se intrebe, pe buna dreptate, de ce suntem atat de “altfel”, si nu neaparat si nu intotdeauna in sensul cel bun. Cred ca am avea o mai grabnica nevoie de crearea unei mase critice care sa urmeaze aurita cale de mijloc, cea a bunului-simt si moderatiei. Originalitatea artistica e o rara avis, dar, oricat de rara, nu ne lipseste noua, romanilor, mai mult decat altor popoare. Totul e ca aurea mediocritas sa creeze si sa mentina conditiile necesare pentru recuoasterea si afirmarea ei.

    @OvidiuB
    Ma bucur ca v-a placut! 🙂

  • mihai rogobete

    Ce să mai zic, No Name ? Am misoginit ideea: democraţia e veselă văduvă. (Farfuria fără accent e o troacă.) Şi, după principiile sfintelor exacte, infernaţională.

  • @mihai rogobete #78

    Aşa e! Curat infernaţională, tot mai democraturală, naţional fracţională şi -- de ce nu, dacă tot îi ţine? -- absolut fractală.
    Vorba distinşilor preopinenţi: Kyrie eleison!

  • mihai rogobete

    Verba volant şi pictura Manet.

  • Dora d’Isteria

    @NO NAME
    Foarte interesant documentarul brancusiologic. Mi-a placut inclusiv finalul, unde i-am recunoscut pe strajerii lui Carol al II-lea, precursori ai pionierestilor entitati cu cravate rosii, dar si pe functionarii incadrati cu forta in Frontul Renasterii Nationale, partid unic, apoi obligati sa iasa la toate manifestatiile in costume albe. Parca-mi amintea de ceva mai …postbelicos, mai juisatoriu (pentru, fireste, masochisti).

  • Andrei Gidoiu-Hurmuz

    @Mihai Rogobete
    Pictura si nunc Manet in te, ego te absolvo, sed ars nova te Monet et
    Urmuz(ica) te admonet, civis drobetice!

  • Manet manet! 🙂

  • @Dora d’Ist(e)ria

    Deh, vremuri tulburi si atunci, indoctrinari din fasha, parade militare cu onorul prezentat la rege, institutia soimilor si strajerilor, cu exercitiile aferente -- ce si-au gasi, peste ani, corespondent in grandioasele manifestari de tip nord-coreean, dedicate Ceausestilor. Dar cine spune ca la noi comunismul s-a intrupat din neant, si nu c-a rasarit dintr-un pat germinativ bine fertilizat de dictaturile care l-au precedat? Insa, dincolo de asemanarile dintre “mize en place-urile” comune interbelicului si comunismului, taranii aia care lucrau pana si la inaltarea coloanei infinitului in camesoaie albe si itari ca spuma laptelei nu pareau inca antinsi de dezaxarea filogenetica produsa de comunism, sminteala din care nu si-au mai revenit parca nici pana-n ziua de azi. Iar Brancusi era pur si simplu marele nostru artist de la Paris, si nicidecum “reactionarul si dusmanul regimului”, de teama caruia obrazul republicii crapa, chipurile!, de rusine. Cred ca valoarea documentara a secventelor finale e foarte mare, multe dintre ele fiind, se pare, inedite. Atmosfera generala parea destul de calda si mai ales fireasca, protipendada nesfiindu-se, la evenimente, sa se amestece cu poporanii.

  • Georgel Lesniciosu

    @Ileana Vrancea’s Niece
    Dac-ar ceti scrisele conului Georgel Calinescu, din ”obsedantul deceniu”, despre ansamblul de la Tg.Jiu ( ca e, adicatelea, obiect de studiu pentru psihopatologi, insa nu are legatura cu arta), apoi li s-ar face parul maciuca si chelilor cei mai ataraxici. Datul cu Pareto e ceva!

  • mihai rogobete

    “Complexul” este nu numai capodopera, ci şi cea mai modernă catedrală a ortodoxiei.
    (Chiar m-am luat în bâză cu un mintos, care-o ţine langa cu Masa tăcerii, de nu s-ar vedea scaunele celor 11 apostoli, fiindcă, al doisprezecelea, Iuda, din orice direcţie ai privi, de pe aleea circulară care-ţi fixează unghiul de vedere, masa Cinei cea de taină brâncuşiană îl ocultează.
    Şi nu mai dezvolt, să nu mă afurisească BOR-ul, din cauză de contre la Catedrala vaticănească.)
    Capodoperă, deoarece, dându-şi primul seama că, (stabilind alfabetul binar al sculpturii -- orice lucrare, a oricui, de oricând fiind alcătuită din “literele” entelehice rotund/ascuţit, mat/şlefuit, convex/concav), după el, inclusiv, orice sculptor îi va fi epigon, a inventat, dincolo de sculptura cu “litere”, sculptura cu sculpturi: complexul. Instalaţia, sau environmentul, cum li se mai zice plagiaturilor originale de azi.

  • Cathy Drala

    @Mihai Rogobete
    Ne amintim -- fie si daca recitim pagina din ”Jurnalul de la Paltinis” -- cit se va fi infuriat Don Nicasius Noica pe Ioan Grigorescu-Telenciclopedie, carele, propunind ceauseste deplasarea Bisericii Eroilor Neamului, maculase nu doar amintirea lui Brancusi, ci jignise si pe Arheul vietuirii romanesti. Ii dadea, intre altele, canon sa mearga pe jos, din sat in sat, pina in capitala Gorjului si sa se spaseasca la Masa tacerii.
    Da, Romania are deja doua catedrale-iconuri: una la Alba Iulia, cu, in fata, busturile cuplului regal Ferdinand & Maria; a doua, brancusiana, la Tg.Jiu. La Bucale s-ar justifica o a treia doar daca ar fi cumva nevoie de un fundal maret pentru busturile perechii republicanico-useliste Ponta + Antonescu, ID EST: Victoria & Crinul.

  • andrei i

    (hop si eu la spartul targului)

    1. plagiatul duduii Olgutza pare mai putin grosolan decat cele comise de Ponta si altii; chiar si asa, e mai mult decat penibil sa faci o teza de doctorat in sociologie in care conspectezi cartea clasica a lui Pareto (ca si cum ai face o teza de doctorat in biologie in care conspectezi cartea aia de-o stie toata lumea a lui Darwin). Nu mai zic de prestatiile gretzoase ale respectivei dudui pe teveuri de-a lungul anilor (inca de cand era a lu’ Vadim). Mi-inchipui ce comisie de “somitati” i-a dat titlul de doctor pe teza aia…
    2. te pomenesti ca toti plagiatorii astia or fi un fel de Pierre Menard [“autorul lui Don Quixote”]. Aiurea…sint doar niste arivisti grotesti…
    Culmea e ca se pot face opere originale punand cap la cap citate de cate 2-3 propozitii luate din cele mai diverse (si bizare) surse. Pare-se ca asa facea Danilo Kis. Asa facea si John Milton -numai ca (diferenta esentiala fata de plagiatorii…ordinari):
    “The parallel-hunters and the plagiarism-hunters and the source-hunters have spent immense pains… to show that Milton imitated, borrowed from, or, in this way and that, followed, the Adamo of…Andreini (1613), the Lucifer…of…Vondel (1654), the Adamus Exul of Grotius (1601), Sylvester’s Du Bartas (1605) and even Caedmon…. Supposing Milton to have read all these books, Paradise Lost remains Milton’s; and it is perfectly certain, not merely that nobody else could have constructed it out of them, but that a syndicate composed of their authors, each in his happiest vein and working together as never collaborators worked, could not have come within measurable distance of it, or of him”
    Ca tot veni vorba…fiti atenti aici:
    http://www.nybooks.com/articles/archives/2013/feb/21/speak-memory/?pagination=false

    PS. “moralismele” astea cu “romanii” si “ungurii” sint mult prea vagi; problema nu sint nici Felix Gyurcsani (sau cum il cheama), nici Basescu&Boc, ci Fidesz si USL. Ce, nu-i asa ?

  • mihai rogobete

    Din vasta mea ignoranţă, ştiam că oamenii politici notabili sunt eroi civilizatori, nu barbarizatori, sau tocmai de asta le atârnaţi apoteotic celor doi numele sublimei voastre intervenţii, Cathy Drala.

  • Quellenforscher

    @Andrei I
    In universitatile germane, acolo, e ( sau era candva?) cautarea surselor o disciplina autonoma. I se spunea QUELLENFORSCHUNG, ”cercetarea izvoarelor”. De aici intrebarea mea retorica: Este domnul Spanu, rubricianul din ”Cotidianul”, un explorator de locuri paralele, un vinator de plagiaturi olguteene sau doar un simplu QUELLENFORSCHER?

  • @Quellenforscher

    Raspunsul nu e cu/la mine, caci deocamdata ma aflu inca pe mare. Cand ma intorc la tarm, poate cercetez.

  • Marlon Tamerlon

    @Mihail Rogobete si Gavriil Dragobete
    Cei doi antementionati s-ar putea declina, politicamente metaforazand (META-FOU-RIRE OBLIGE!), mai degraba drept Eroi Decivilizatori, drept Ta…marlani, ca o reverenta pentru scena din filmul ”Mircea”, al lui Sergio Nicolaesco OF COURSE, in care Tamerlan invingatorul, jucat minunat de Colea Rautu, sta pe tron daurit si-si interogheaza Baiazidul din cusca de fier: relativ la impermanenta fenenomenelor, inclusiv a puterii mundane, punindu-i totodata pe copchiii sultanului captiv sa-si stucheasca tatinele intre ochi. Imaginez doua versiuni: una cu presedintele suspendat + incuscat, iar pe doua tronuri (fie si closetiale) gemene, Victoria & Crinul, cand batjocoritori, cand adormiti de vise grandomaniace; a doua, cu Base in sezlond si costum de baie sumar, hohotind colea-rauteste sau dialogind cu, plasati in doua custi gemene, precitatii crini pontagiosi. Tot despre caracterul trecator al potentei politicare.

  • andrei i

    @Quellenforscher

    Nu stiu ce e dl Spanu si sincer sa fiu nici nu-mi pasa; cum nu-mi pasa nici daca Olgutza a plagiat sau nu. Cum am spus: o comisie care acorda titlul de doctor in sociologie pt o “teza” ce consta exclusiv in conspectarea unei carti clasice din domeniu e o comisie incalificabila (adica ar trebui…descalificata)

  • Gicu Intrebare

    @Andrei I
    Pareto conspectat, in chip tezial, de Olguta (sau de ”negrul” ei) mai e Pareto? Intreb numai, nu trag cu arbaLETTERA.

  • @ Florin Iaru

    Banuiesc ca dna Macovei nu se poate simti decat in al 9-lea cer vazand grija parinteasca cu care dl presedinte vrea s-o procopseaca cu o sefa de partid ca dna Udrea.
    Radem ori nu, ne plac mijloacele prin care-si atinge scopurile ori nu, dl Basescu ramane cel mai talentat si semnificativ politician al acestei decade. Nu stiu daca va avea puterea sa reinventeze PD-Leul, nu stiu unde -ar putea “transfera” unii dintre pede-listi, daca s-ar sparge partidul sau la conducerea lui ar veni un sef neprietenos. Unde ar putea pleca dna Macovei, daca dna Udrea preia carma plutei fosta candva port-avion. Dar alde TRU unde sa se transfere, decat intr-o rezerva oferita de doctorul Arafat?
    Sigur, cum a revenit din “diplomatie” mintosul de trecu prin Marsilia, cum EBA nu se lasa, cum Sever Voinescu poate fi convins de Volo sa se inroleze pentru inca un asalt, cum si fostul ambasador american, dl Mark Gitentein cred ca e dispus “sa-si aduca aportul” alaturi de stalpii statului de drept, cum multe alte sanse exista inca, de ce n-ar mai avea o a doua sansa pedeleaua; sigur, inuna in jur de 3-5%, cum sta bine unei strutzo-camile ce se respecta si ne respecta.
    Unde se va duce dl Blaga, daca vine dna Udrea? Probabil acasa, ca si-a strans de-o pensie consistenta.
    Cat despre ceilalti, li s-a si urcat deja la cap, mai vine si forta aceea proaspata de Adrian Nastase, ar putea fi cooptat si Dan Purec, si uite ar putea avea grija de “destinele tarii” pret de vreo doua mandate.
    Care va fi pretul tuturor acestor posibilitati care “se poate”, ba si a celor ce par ca “nu se poate”, dar pot deveni posibile, numai badea Mircea Badea stie.

    PS. Auzi, tu de ce crezi ca MRU crede ca exista agenti acoperiti printre parlamentari, dar dl George Maior spune ca nu exista? Daca exista, ai cui sunt, iar daca nu exista tot ai cui sunt te intreb?…
    Week-end linistit.

  • andrei i

    @Dorin Tudoran

    o fi Basescu cel mai important politician roman din ultimul deceniu, dar daca ar impune-o pe Udrea presedinte in pdl ar face o gafa imensa; un partid condus de Udrea n-are cum sa-i atraga pe cei care pot fi atrasi de “dreapta reformista” si dintre care cei mai multi au stat acasa la ultimele alegeri; iar pe alegatorii usl nici atat n-are cum sa-i atraga (nu pt ca ar “aprecia cinstea” -liderii usl nu-s mai breji ca Udrea- ci din alte motive, pe care n-am loc sa le detaliez aici)

WP Admin