≡ Menu

Darius al lui Istaspe vs. “Darius” al lui “Secu (plus Rectificare)

Photo-blog-7-150x150[1]Pentru a ne reaminti că a fost un adevărat ”13”, anul trecut ne-a adus la sfârșit de carieră calendaristică un snop de vești triste. Una dintre ele este aceea că profesorul Dinu C. Giurescu a oferit informații Securității sub un nume de cod foarte potrivit pentru un reputat istoric – “Darius”.

Pentru unii, această informație a constituit un adevărat șoc. Pentru alții – doar confirmarea unor vechi și neliniștitoare bănuieli. Cum pe piața știrilor românești nimic nu este 100% o tragedie sau 100% o comedie, și această informație poartă în ea sâmburii unei tragi-comedii de zile mari.

Aflăm că dl Dinu C. Giurescu, înainte de a se înhăma la treabă, a pus condiții ferme Securității – nu cumva ca informațiile oferite de Domnia Sa să fie folosite de Securitate spre a face rău oamenilor. O condiție demnă de toată lauda, dar perfect inutilă, căci, cum bine știm cu toți, y compris dl Giurescu, Securitatea nu făcea rău oamenilor, ci pietrelor, asteroizilor și monștrilor marini.

Noutatea absolută adusă de această informație este că persoana care oferea informații își permitea luxul de a pune condiții Securității. O asemenea informație poate schimba, cu 180 de grade, perspectiva din care analizăm tandemul securist-informator. Nu Securitatea stabilea regulile jocului, ci informatorul. Iată, în sfârșit, dovada că foștii securiști trebuie absolviți de orice vinovăție și rugați să primească scuzele populației care i-a terorizat. Foarte curând, de primirea scuzelor oferite de cei pe care i-au înfometat și rupt în bătăi sunt invitați să fie pregătiți și torționarii. Vor lipsi, “din condiții obiective”, scuzele celor uciși. Familiile acestora din urmă contează pe înțelegerea torționarilor.

În ultimii ani, mi-am exprimat admirația pentru munca celor de la CNSAS și tristețea pentru că sunt nevoiți să o facă în condiții nu totdeauna potrivite pentru imensa responsabilitate pe care o au. De data aceasta mă văd nevoit să întreb cum poate CNSAS, prin vocea purtătorului de cuvânt, dna Anca Median, să ne convingă că un om care dă informații Securității nu este informator. Româna este o limbă generoasă în nuanțe, dar nuanțele nu trebuie stoarse până devin nerezonabile.

Mai aflăm că dl Giurescu a “acceptat colaborarea, însă a insistat ca despre acest lucru să nu se ştie la M.A.E. şi nici să nu se facă vâlvă”. Emoționant!

Ne poate oferi CNSAS nume ale unor oameni care ofereau informații Securității (firește, fără a fi și informatori) și cereau, în mod expres, ca despre această (ne)colaborare “să se știe” și ”să se facă vâlvă”, cât mai multă vâlvă? Un răspuns ar scoate și mai tare în evidență caracterul excepțional al (ne)colaborării dlui Giurescu cu Securitatea.

20Dlui Giurescu i se răpește chiar și ce nu avea – suntem avertizați că nu a făcut Poliție Politică. Această precizare ne întoarce la calitatea ușor execrabilă a corpului de legi, reguli, metodologii etc. care guvernează stabilirea colaboraționismului sau a necolaboraționismului de acest fel.

Evident că nu informatorii făceau Poliție Politică. Poliție Politică făceau organele de represiune – Securitatea și, după un anumit moment, cele mai înalte organe/organisme de Partid care, prin cumul de patriotisme, și-au asumat și rolul de Poliție Politică. Informatorii doar ofereau organelor Poliției Politice muniția pe care acestea din urmă o puteau folosi pentru a distruge oameni. O bagatelă.

Când și dacă  foloseau informațiile respective, în ce măsură și până la ce fel de urmări pentru victime, stabileau organele Poliției Politice, nu informatorii. Cazul dlui Dinu C. Giurescu pare o excepție atât de asurzitoare, încât cercetătorii specializați în spălarea a ceea ce nu poate fi spălat nicicum pot practica liniștiți nu doar orbirea, ci și surzenia.

Acest episod riscă să fie acreditat de Academia Română drept unul dintre Basmele Românilor Ceva Mai Recenți. Conacul “nemuritorilor” noștri de azi nu duce lipsă de chiriași ale căror dosare au fost bine plivite de prieteni, gineri, socri și alte rubedenii, chiar în cazuri în care viitori “nemuritori” post-decembriști fuseseră surpinși în buricul orașului primind pungi de cafea, sticle de coniac, salam de Sibiu și țigări BT de la ofițeri de Securitate care le anchetau colegii, ba chiar și prietenii. Cei anchetați au înțeles de mult că darurile respective erau făcute de ofițerii de Securitate doar așa, din simplu respect pentru opera  științifică ori artistică a viitorilor “nemuritori”.

Unii informatori sunt declarați inocenți, pentru că nu li se găsește angajamentul scris. Fără el, kilometrii de turnătorie nu constituie pentru mulți cercetători o probă. Cum nu constituie o probă relevantă nici ce au avut de îndurat victimele Poliției Politice făcute (și) pe baza acestor turnătorii. În acest caz, Poliție Politică și informatori sunt un fel de tandem imaculat, un fel de Albă ca Zăpada – Maica Tereza.

Alți informatori sunt declarați inocenți,  pentru că, deși s-au găsit angajamentele lor scrise, nu se găsesc încă produsele muncii lor – turnătoriile. Nimeni nu-și asumă însă responsabilitatea de a ne spune dacă faptul că turnătoriile nu se găsesc înseamnă, întotdeauna, că ele nu au existat. În funcție de nume și gradul nostru de simpatie sau antipatie față de ele, suntem încurajați să folosim un subiectivism paroxistic – în cazul celor pe care îi iubim, turnătoriile nu au existat; în cazul celor pe care îi disprețuim, au fost nenumărate, dar au fost sustrase din arhivele Securității. De către cine?

Cazul dlui Giurescu intră într-o a treia categorie, foarte specială.

Deși există și angajamentul scris, și dovezile că dl Giurescu a respectat cele la care s-a angajat, și data recrutării — ba și cea a reactivării după un interval de pauză –, relațiile istoricului cu Securitatea sunt declarate nu colaborare, ci necolaborare. Motivele acestei decizii le găsiți aici: “Conform legii, pentru a fi declarat colaborator este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții: prima este că persoana să fi furnizat informații, sub orice formă, organelor de Securitate, informații care să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar cea de a doua condiție este ca aceste informații furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor și libertătăților fundamentale ale omului.”

Unde-i lege, nu-i tocmeală, nu?

Nu propun un nou cadru legislativ și o nouă metodologie de cercetare care să includă și ceva bun-simț, fiindcă, evident, nu prea mai interesează pe nimeni cine, cum și ce

Propun altceva, cu mult mai realist și cu mult mai aproape de conștiințele noastre în eternă stare pur-declarativă: să acceptăm, în sfârșit, că Poliția Politică nu a existat, că a fost o invenție a dușmanilor de clasă și ai țării; că Securitatea era un fel de Armata Salvării sau Umaniști Fără Frontiere; că, am fost niște imbecili, îndoindu-ne de realitatea că dictatura este — dintotdeauna și pentru totdeauna — “visul de aur al omenirii”.

În felul acesta, îi putem face și dlui Dinu C. Giurescu dreptate până la capăt: îl întoarcem mai aproape de Darius al lui Istaspe și îl smulgem definitiv din rolul de “Darius” al lui Secu.

Nu Pax Romana, Vax Româna.

Nu Pax Augusta, Pax 23 August(a).

RECTIFICARE: Am citit, în urmă cu o jumătate de oră, ADEVERINȚA Nr. 2026/11.06.2013. Iată ce se menționează la pagina nr. 3: “În dosar, nu există Angajament semnat de către dl GIURESCU DINU.”

Textul Adeverinței îl puteți citi și dumneavoastră, dacă folosiți link-ul http://www.cnsas.ro/documente/adeverinte/2013/2026%20Giurescu%20Dinu.pdf

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • @) DT

    Conform logicii defecte a legii dupa care functioneaza acum CNSAS, daca tiritura n-a impuscat cu minuta lui, nu a facut politie politica, iar daca a facut-o, s-a aflat in legitima aparare. As emite o injuratura stramoseasca, dar poate sint femei si copii pe aici…

  • dumitru ungureanu

    CNSAS = Consiliul Naţional pentru Salvarea Activităţilor (sau activiştilor?) Securităţii…

  • legea e astfel intocmită ca să-i spele pe cei mai mulți ciripitori. nu am gram de respect pentru asemenea oameni.

  • InimaRea

    Gentlemen, totul s-a-ncurcat legislativ și metodologic -- mare vorbă! -- datorită Bing Bang-ului eronat: s-a pornit de la ideea total -- dar total! -- greșită (istoricește) că activitatea de poliție politică era incriminabilă, “activiștilor” -- să le spunem așa, și mi se pare potrivit termenul, fiind larg răspîndit în epocă: activiști de partid, sindicali, obștești, culturali etîcî. La rigoare, orice activitate se produce prin activiștii care o activează, altminteri ar zace-n latență, virtualitate, știut fiind că -- la om -- activitatea-i endemică, așa cum energia țițeiului, bunăoară. Sau holera din Deltă, da-da!
    Răposatul Ticu Dumitrescu, dimpreună cu alții de teapa lui (dușmani ai poporului, o bună bucată de vreme, să ne fie clar!) a umblat la Bing Bang ca la un ceas cu cuc: să strige doar Cucu. Ehehei, cui îi mai face trebuință așa ceva, în vremea ornicelor electronice, cu afișaj digital și cu funcții? Adică, vine străbunicul orei exacte să-l învețe ce-i exactitatea taman pe campionul exactității, capabil a înțelege aporia: Dintre două ceasuri, unul stricat și altul atomic (poate știți ce precizie are atomicul, la milisecundă!) singurul cu-adevărat sigur este stricatul fiindcă indică, de două ori pe zi, ora absolut exactă; fără abatere; Te zero e Te zero, period!
    Înțelegeți? Ticu Dumitrescu (fie iertat!) a zis că dă ceasu-napoi, la ora la care i se oprise lui (lor). În limba de azi, și-a dorit restart sans s’en apercevoir.
    Or, nu merge așa. Chiar de ne amețesc unii-alții cu nu știu cîte dimensiuni spațiale/temporale -- unde (culmea!) Timpul nici nu există -- noi oamenii perseverăm în a trăi după crugul soarelui, pe care-l recunoaștem de motor universal de curgere a bietelor noastre vieți. De acord, Cineva a creat totul, a dat Bobîrnacul, dar de-atunci încoace -- panta rei. Inexorabil. Fugit irreparabile tempus -- zicea latinul și știa el ce știa, de-acolo ne vine repetitio, mama-nvățăturii.
    Apoi, materialismul dialectic și științific (ori invers, că se confirmă reciproc) ne prezintă curgerea ca pe ceva cu un rost suprem, așa că n-are cum fi întreruptă, necum luată de la-nceput. Dacă-mi îngăduiți, e cum ai întoarce apele la izvoare, să mai pornească o dată la vale, sperînd noi a-și croi ele alte făgașuri. Da’ de ce, cînd omul -- ce minunat sună acest cuvînt! -- poate devia cursul apelor, pe-al naturii în genere, și pe-al istoriei -- da-da -- ca făuritor conștient și conștiincios al propriului său destin? Cum adică -- înapoiere (în sensul propriu) nu progres? Ilogic!
    Acestea fiind spuse -- și clare, sper -- e de la sine înțeles că nu putem admite hiatus în istorie: să ștergem cu buretele, bunăoară, o epocă din istoria noastră, că nu ne mai convine nouă, contemporanilor. Ca și cum n-ar fi fost. Cum să nu fi fost? Atunci, noi de unde venim? Și cît ne tot întoarcem, înainte cînd o mai luăm? Și-așa avem de recuperat o-ntîrziere istorică, sper că sînteți de acord.
    Vedeți, așadar, cît de greșit punea Ticu Dumitrescu problema.
    Tot materialismul acela ne-nvață -- de bine, credeți-mă! -- că fiecare etapă istorică e necesară; că libertatea este necesitatea înțeleasă. Cum am fi liberi neadmițînd necesitatea comunismului, bunăoară? Pe cale de consecință, a poliției politice, terorii și Gulagului? A colaborării cu organele -- oricare doar patriotice să fi fost? Iar patriotic -- doar știm! -- este numai și numai ce vine-n întîmpinarea adevăratei năzuințe naționale, de care însăși națiunea n-are cum fi deplin conștientă, drept pentru care trebuie nițel zgîlțîită să-și cunoască interesul.
    Uite Inchiziția -- a fost bună? N-a fost, clar! Dar a fost necesară? Să-l aud eu pe-ăla care-i neagă necesitatea obiectivă, că-l și declar obscurantist. Păi, umanitatea acelei vremi avea nevoie -- ca de aer -- de o baie fierbinte-pucioasă pentru a se curăța de păgînism, altfel cum am fi ajuns, azi, drept-creștini? Așteptînd să se-ntîmple de la sine? Cine știe la ce zeu cu picioarele din canini ne-am fi-nchinat? Ce blestemății am fi ajuns a respecta și chiar adora?
    De aceea ajungem azi a ne neînțelege între noi, fiindcă nu sîntem capabili a fi liberi, a-nțelege că Securitatea era necesară -- obiectiv vorbind. La fel, colaboratorii săi de toate felurile. În schimb, necolaboratorii nu prea erau necesari, iar adversarii -- chiar deloc. Astfel că aceia care serveau Securitatea erau înaintemergătorii, iar ceilalți -- mai ales șovăitorii, cîrtitorii, rămășițele nedreptei orînduiri anterioare dar și cei ce-i urmau orbește erau întruchiparea Răului. Un rău necesar, rămînem dialectici, da? Însă tot necesară și combaterea Răului. Lupta contrariilor, este?
    Cu totul alta era situația dacă se recunoștea meritul istoric al Securității și-al oamenilor săi de bine. Ia să fi dat noi o lege prin care recompensam patriotismul ei și pe-al lor! Nu mai era nevoie de CNSAS, veneau oamenii singuri să-și ceară recompense. Sau ar fi fost nevoie, să vedem cine merita și cine nu – dar cu totul altă situație, nu?
    Vă spun eu, că-s trecut și prin ciur, și prin dîrmon: Cînd ceva nu merge, schimbă-i sensul (definiția, domeniul de aplicare, teoria laolaltă cu ipotezele de lucru) și să vezi cum merge – ceas! Plus că-ți poți alege singur ceasul – avantajul libertății, zic. Al celei supreme -- de a muri, pe mică-pe ceas.

  • @) DT

    Master, ca sa nu injur de-a dreptul, am continuat efortul exegetic in siajul lu` matale…

    http://antonesei.timpul.ro/2014/01/06/nici-tu-darius/

  • nc

    Istoria se îngroapă. În curînd, tinerii vor învăța la școală că turnătorii au fost victime ale regimului comunist în aceeași măsură cu cei turnați, iar numele lor, ca în cazul persoanelor care au suferit un viol, nu va mai fi făcut public din motive de moralitate.

  • Sorin Camner

    Am sa fac un scurt comentariu asupra unor lucruri care se stiau foarte bine, insa s-a ocultat dupa 1989 -- erau 3 facultati (Drept, Istorie si Filozofie) unde, ca sa poti sustine examen de admitere si, respectiv, pentru a le urma si absolvi, trebuia sa ai dosar beton. Nu rude in strainatate, nu inchisoare politica. Eu n-am putut urma cursurile Facultatii de Drept, in 1983, din motive de dosar. De ce ne miram, astazi, daca descoperim ca istoricii sau juristii au fost colaboratori? Daca dosarul lor era patat, acesta era modul in care si-l spalau.

  • Ultor

    Nu cunosc ca in ultimii 24 de ani, vreo tema sau idee generoasa sa nu fi fost compromise iremediabil; lustratia, de(s)conspirarea (cum spune basescu, si poate stie de ce) Securitatii, restituirea proprietatilor, independenta justitiei, economia de piata…Toate au fost teme centrale ale dezbaterilor din perioada “romantica” a anilor ’90. Cei care le persiflau atunci ca desuete le-au preluat ipocrit dupa anii 2000 si le-au golit de orice continut. Le-au transformat in teme de șuete…

  • Estetul de la bariera

    Foarte inspirat desemnul dionic al trudei circulare. Foarte derridean in acelasi timp, cu arome de palimpsest pe alocuri, stergerea urmelor producind, behehe, noi urme in textura mundana. I TAK DALSHE. CIRCULUS VITIOSUS EST SECURITAS, nenicule! ”Darius” poate ca nu a uitat, ca istoric ce este (basca amic la toarta cu Aurel Rogojan & Iulian Vlad & Antena 3), sistemul de caste al Indiei Traditionale, conform prescriptiilor caruia un sudra( uneori si un paria) putea trece printr-o localitate cu brahmani, kshatria sau vaishia doar avind o maturica legata la spate care sa-i stearga urmele, poluante in conceptia vremii, lasate de picerele respectivului in praful drumului. O maturica, dara, pentru ”Darius”, mai eficaca insa decit ceea din desemnul lui Dion: cind? de unde? cum?

  • Din pacate, dar (din nefericire!) deloc surprinzator, noi i-am imprimat si CNSAS-ului etosul romanesc, astfel ca institutiei menite sa aduca lumina asupra unui important aspect al moralitatii “catindatilor” la functii publice i se fâlfâie de ocaua lui Cuza, continuand sa fie pentru unii muma si pentru altii ciuma. Suspecta, in primul rand, e ordinea selectarii dosarelor “in lucru” de catre functionarii CNSAS. Imediat cum prestatiile politice ale unor persoane publice capata mai multa consistenta, fiind resimtite de boşii politici ca niste poansoane–n coaste, cum… pac! La “Răsboiul”. Asa s-au spulberat cariere , mai mult decat promitatoare, de politicieni (vezi cazul Mona Musca) ori de ziaristi (vezi cazul Carol Sebastian), desi toata lumea stie ca atat presa, cat si spatiul politic colcaie si astazi de “conserve” ale serviciilor secrete, unele plantate “cu talent” chiar dupa ’89 ! Pe cei care pretind ca nu stiu, presedintele care a comandat comunismul ii aduce fara echivoc la realitate, prin declaratia facuta pentru saptamanul austriac ‘Profil’, la doar cateva saptamani de la eroicul gest pe care l-a comis cu solemnitate in parlament : majoritatea angajatilor fostei securitati sunt la pensie ori, “mai degraba, in politica sau in economie”, asa ca, sa ne intre bine in cap!, lustratia nu mai are rost.
    http://presidency.ro/index.php?_RID=det&tb=date&id=8420&_PRID=search (Vezi ultimul raspun, care contrazice chiar spiritul sublimei condamnari, ale carei consecinte, ca tot veni vorba, inca lipsesc cu desavarsire.)
    Acum, cinstit vorbind, presedintele nost’ a stiut el ce spune, ca doar nu era s-o pateasca si Domnia Sa ca omolul bulgar, Gheorghi Parvanov, nume de cod “Gota”. ( http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2007-07-20/parvanov-colaborator-dovedit.html )
    Asa ca CNSAS nu a pupat si nici nu cred ca va pupa prea curand arhiva SECU aflata pe suport de celuloid.

    Ca vajnicul CNSAS selecteaza dosarele colaboratorilor cu mână de maşteră, ne-a spus-o chiar ex-reperul moral H.R.P., care, vremelnic aflat la conducerea institutiei, a dosit cu mână duioasă, de mumă, dosarele de colaboratori ale prietenilor sai, Sorin Antohi si Andrei Corbea-Hoişie, aruncand pe piaţă, cu mână aprigă, de ciumă, dosarul fostului sau confesor, Conu’ Alecu Paleologu (care, de altfel, avusese sublima decenta de a fi marturist el insusi, la inceputul anilor ‘90, infama colaborare.)

    All in all, e in general bine ca ies la suprafata unele cadavre pitite in dulapurile alesilor si moralistilor neamului. Complet imoral, prin uriasele efecte perverse, e faptul ca unii detinatori (cu sau fara voie, cu sau fara simbrie) de asemenea “cadavre” de in inventarul pe suport de hartie al CNSAS sunt deconspirati, in timp ce altii sunt tot mai temeinic conspirati. Fâlfâindu-ni-se si de Stagrit, ca de ocaua lui Cuza, la noi, in fata lui “Platon”, Adevarul nu doar ca paleste, dar se face una cu pamantul.

  • Sorry, naravul din fire… Prima postare, prima erata.
    Rog a se citi ultimele doua fraze dupa cum urmeaza: Complet imoral, prin uriasele efecte perverse, e faptul ca unii detinatori (cu sau fara voie, cu sau fara simbrie) de asemenea “cadavre” aflate in inventarul pe suport de hartie al CNSAS sunt deconspirati, in timp ce altii sunt tot mai temeinic conspirati. Fâlfâindu-ni-se si de Stagirit, ca de ocaua lui Cuza, la noi, in fata lui “Platon”, Adevarul nu doar ca paleste, dar se face una cu pamantul.

  • Ontelus DG

    Pentru aceia care au trăit experiența totalitarismului, de exemplu în cazul în care experiența respectivă este rezultatul scrierii unor procente ale sferelor de influență pe un șervețel, tragicul și absurdul devin consubstanțiale. Pe de altă parte, deși avem un singur concept – totalitarismul -- , percepția și reflecția asupra sa sunt unice pentru fiecare persoană și, în logica numerelor mari, pentru fiecare comunitate specifică. Pentru a ieși din aporie ori din relativitate, ar fi trebuit ca și totalitarismul comunist să fi avut un Nürnberg al său, ceea ce nu s-a întâmplat. Ordinea morală și ordinea legală nu s-au suprapus niciodată perfect, cu atât mai mult astăzi, când trăim ,,amurgul datoriei”. Tot ceea ce putem spera este să nu mai fim în pielea lui Josef K. Suferim îndeajuns, oricum, pentru că suntem ceea ce suntem…

  • neamtu tiganu

    ma tem, ca de data asta, desenul oferit e unul alb-negru, cum mie-mi plac si nuantele voi juca rolul avocatului diavolului:
    Da, a existat si impresia ca securistii sunt idioti, a existat parerea ca ar putea fi usor dus de nas. Unora chiar le-a reusit, stiu destul de multi care s-au facut frate cu dracu pina au trecut puntea, altii intrau in rahat pt. a putea sa-l combata din interior. A mai existat si categoria care profita de pozitia de informatori pt. a-i pune pa securisti sa se bata intre ei, sau sa-l scoata pa unu sau pa altu din rahat.
    va rog, putina imaginatie, istoria colcaie de agenti dubli, tripli!

    Mi-ar place sa ne amintim de Oskar Schindler! Nu, nu vreau sa spun ca Giurescu ar fi un Schindler! e doar o tema de discutie, parca mi-ar place daca ar fi adevarat.

  • Florin Iaru

    Toate bune și frumoase. Ce facem cu scriitorii occidentali care au servit serviciile secrete?
    Că ai dreptate, nu e îndoială!

  • @ Florin Iaru

    Continuam sa le ridicam statui, mai drepte decat semnul acesta de exclamare!

  • CARAIMAN

    Dar de ce sa murim noi, domnule Iaru, de grija scriitorilor occidentali care au servit serviciile secrete? Nu-i avem pe ai nostri? Si pe urma mai depindea si de instituiile si de persoanele pe care le serveau, ale lor parca mai grijulii cu regulile statului de drept, sa zicem. Sa-l luam de la ei, par egzamplu, pe George Orwell, si de la noi pe scriitorul numit in arhivele Secu “Gusti” si “Osanu”. Pai se compara? Si sa servesti securitatea si pe Ilie Merce pentru o litra salam de Sibiu si o punguta de cafea fara inlocuitori? Sau, tot ca un exemplu, sa-l luam pe informatorul “Gavrila”. Care a reinceput sa toarne in octombrie-noiembrie 1989!!! Pentru un pasaport, domnule! Si s-a dovedit foarte cooperant si mai gures ca o gaita!!! In 1989, domnule! Si a fost lasat la vatra in 1990, desi se zicea biata Securitatea a sucombat mintenas odata cu vinzolealala din decembrie 89!
    No offense!

  • dumitru ungureanu

    Dacă scriitorilor occidentali colaboratori le ridicăm statui, pe-ai noştri ca brazii îi premiem doar… Ioan es Pop, Groşan, şi-or mai fi…

  • @) Caraiman

    Intrutotul de acord!

  • Nea Caisa

    La o lansare de carte (in sala mare, inchiriata, a BCU din Cluj, deunazi), la o lansare de carte a lui Aurel Rogojan, adjunctul de odinioara al lui Iulian Vlad, acesta din urma le-a adus multumiri publice -- atentie! -- si ofiterilor securoici si informatorilor pentru contributia adusa, sub Dej + Ceasca, la apararea cuceririlor orinduirii Marxist-staleniniste din Romania sub diferitele ei forme. Au venit peste doua sute de titulari de pensii ”nesimtite” sa-l asculte si aplaude, asteptind cuminti, la rind, pentru dedicacatie. Nu stiu daca Dinu Giurascu, istoricul fruntas al national-comunismului, nu era cumva printre ei, alaturi de Horia Brestoiu sau Alex.Stoenescu, date fiind excelentele lui relatii cu ipochimenii in cestiune si Antena 3. Presupun insa ca ai sai colegi de la AGAdemie (intre ei Balaceanu-Stolnici, Constantin Romanescu sau Berindei Tatal) mult s-or bucuratara aflind, in sfirsit, ca ”Darius” iashte cu adevarat de-al lor, ”nemuritor si… rece” la dezvaluirile cenesasilor sau presei.

  • @dumitru ungureanu

    Premiile literare sunt decernate pentru… literatura.

  • @Nea Caisa

    Dar “Osanu” nu a fost? Tocmai el sa lipseasca?

  • goret pirgos-vidal

    @CARAIMAN si Dumitru Ungureanu
    Solutia italiana in cazul romancierului Pitigrilli (israelit si totodata agent al politiei secrete mussoliniene)? Nu i s-au acordat premii postmortemice, nu i s-au erijat nici statui sau busturi. Ci: i-au scos, dupa Al Doilea Rezbel Mundial, o editie de opera complete in patru tomuri, al patrulea cuprinzind notele info date de dinsul Organului Tainic. De unde sciu? De la o ”sursa” irefutabila, fiind vorba de ”Encyclopaedia Iudaica”,lesne de consultat la sala de lectura a oricarei biblioteci universitare central.

  • Nea Caisa

    @DT
    Din motive obiective va fi lipsit Gheorghe Buzatu de la respectiva sindrofie securiliterara: erea deja plecat, sireacul, pe ”tariml fara vifor si fara manele”. Nu este insa exclus sa fi fost prezent si ”Osanu” printre fanii lui Aurel Rogojan, deghizat poate in ”Gusti” sau in… ”Mos Calorifer”!

  • DUDU

    @Dorin Tudoran
    Sigur, maestre, premiile literare se dau pentru opere literare comise de un auctor, atita doar ca Dumitru Ungureanu (mai naiv, dar de buna credinta monico-lovinesciana) continua sa creaza -- si in anul de gratie 2014 -- ca ar trebui sa se acorde pe baza unor motivari e(ste)tice. Il iertam, ca e mai tinar, mai exigent si mai iute la inflacarare intru cauze nobile.

  • OvidiuB
  • Nea Caisa

    @OvidiuB
    Si eu cred la fel, deci confirm. Si ma intreb daca nu cumva la data cu pricina istoricul national-vadimist Gheorghe Buzatu, fost indrumator prin Iasi al istoricului pedofil Curt Treptow (cununat, acesta din urma, de ghinararul Talpes himself), mai gandirostivietuia inca printre noi. O sa antamez cerceturi in directia respectiva.

  • Pal Koruc

    E o traditie de patrionationalitism printre Giurasti. Tatinele, istoric reputat in interbelic, accepta o functie importanta in organismele Dictaturii Carliste. Se si prevaleaza de ea in memoriile-i publicate sub Ceau povestind, undeva, cum l-a trimis in diplomatie, la Londra, pe Eliade, iar acesta, nerecunoscator mai tirziu, avea sa evite o intilnire cu el in USA sub pretext ca avea cursuri in ziua solicitata, o sambata. Or, ce cauta Constantn Giurascu -- sau ce misiuni avea -- peste Balta Atlantica? Pai, dupa anii de pucarie sub Dej, fusese recuperat de succesorul sau de drept (nu divin ci)materialist-dialectic si continua, in spirit national-communist insa, opera de rescriere a istoriei romanesti inceputa de sovietofilul Roller. Nici fiul, Dinu C.Giurascu, nu avea cum sa nu fie altceva decit istoric de serviciu al trendului national-ex-communist, in ciuda scurtului si nesemnificativului sau episod american, spre care-l trasese Anca Giurascu, foarte simpatica si frumoasa italienista din Anii Optzeci. S-apoi: functionar la Externele Ceausine a mai fost unul, daca nu ma insel, ajuns dupa Lovilutie chiar presedinte al Uniunii Scriutorilor si, eo ipso, cu subsecvente necazuri cenesasice.

  • mihai rogobete

    @dumungureanu: Autorii pomeniţi n-au luat premii pentru Opera omnia, ci numai pentu literatură..

  • @ mihai rogobete

    voiatzi sa spunezi “Opera Omenia”, nu?

  • @ CARAIMAN

    Bag sama ca hackerashul “Guccifer” (nepotul firmei Gucci) a spart contul de e-mail al dlui George Maior si ca Directroul SRI-ului a dat garantii ca hackerashul va fi prins. Il cred, fiindca hackerashul, in mod aproape sigur, a furat si file-urile “Gusti” & “Oshanu” si e de datoria ginerilor sa nu-si vad socrii cuprinshi de nervozitati daunatoare. Dumneavoastra ce credeti, dle CARAIMAN? Daca nu stiti, poate gasim pe cineva care sa-l intrebe pe prea-cuviosul Caraman.

  • mihai rogobete

    Suntem în ceaţă, dom. Tudoran: dac-afară faci şi opera omenia, te închid; dacă-nuntru faci si opera omnia, te deschid. Asta-i supărare de valori, nu separare !

  • CRAIAMAN

    Grea intrebare, dom’ Tudoran! As zice chiar ca m-ati bagat de-a dreptul in ceata. Dar, daca le luam pe rind, poate ca le descurcam. La prima vedere operatiunea nu pare prea grava. E vorba de contul mai academic al maiorului de la SRI. Si mai academic fiind contul, ce putea avea maiorul acolo? Pusca si cureaua lata? File-urile “Gusti” & “Oshanu”? Greu de crezut. Alea sunt pitite la seful sectorului suflete. Dar daca e vorba de niscaiva documente grele despre relatiile diplomatice dintre Decebal si badica Traian, din care, de altfel, s-a si nascut poporasul nostru? Grav, nu? Si ceva ceva trebuie sa fie dupa promisiunea solemna ca SRI-ul tot a fost pus sa adulmece dupa bucile lui Guccifer asta! Iar gusterul de hacker pare a fi prin apropiere si actioneaza homeric, de vreme ce tot el a fost la originea dezvalurilor castei povestii de dragoste dintre Paris -- Colin Powell si Corina Cretu, ma rog, frumoasa Elena.
    Si, domnule, nu-i asa ca viata iar cimoageste literartura! Si o face fix intre Homer si Garcia Marquez. Pai ce fantezia ar fi putut nascoci un Zeus care-l trimite pe scoru la munca de jos, la cultura, iar pe ginere la munca de sus, char daca subterana, cu perspectiva ca maiorul sa devina general si chiar mai mult decit atit? Aud?

    Nu credc ca prea cuviosul Caraman ar mai putea ceva. Are deja dintii de lina. Dar stiu pe cineva care il admira si are acces la el, in calitate de asa zis expert de arta. Uite ca-mi scapa numele. E vorba de baietelul ala care pe vremea cind era mai tinar si la trup curat placea domnilor mai in virsta. Asa, asa, ala cu „Rosa Canina”!

  • Gheorghe Campeanu

    Usor nedumerit de interventia dlui. Iaru, ma intreb si eu, precum colegul CARAIMAN, cum s-ar suprapune traiectoria de patriot al lui N Breban (sau A Buzura) de paregzamplu, cu cea a cuiva ca …John le Carré?

    Am avut distinsa (ne)placere de a ma intersecta cu nu mai putin distinsul “Darius” in intervalul aventurii sale “defectuoase” nord-Atlantice. L-am vazut in casa unor cuoscuti din Philadelphia (cca. 1988), intr-o forma smiorcaita, cu discurs plapind innecat in lacrimi de propria mila. Plansul estompa prin prevalenta tot restul mesajului despre destinul Romaniei. Revenirea pe plaiurile natale l-a reinvigorat vizibil (in cazul meu, citibil). Fara indoiala ca suetele istoriografice cu cei ca Buzatu Ghe., Stoenescu Alex., Troncota C., Coja I., si mai nou, Watts L., l-au ajutat sa ajunga inapoi pe creasta valului de onoare. Dar mai importante decit orice onoruri academice (corespondente sau pline) au fost reintalnirile cu ilustrii sai camarazi de pe frontul apararii patriei. Nu mai departe decit ultimul “Gaudeamus”, nobilul academ l-a glossat generos pe gen. (r). Rogojan A. pentru extraordinarul op “Apusul Agorei”.

    Dupa ce am citit textul adeverintei de necolaborare, mi-am spus ca poate inainte de ne indignam in legatura cu forma prin care CNSAS a pus in circulatie infromatiile despre “Darius”, ne oprim un moment si ne intrebam ce este mai important: ridicarea cortinei prin orice mijloace, sau evitarea unui probabil esec in curtile justitiei care (“justitia”) a spalat si glorificat deja prin scamatoii semantice si “tehnice” atatia ofiteri si colaboratori. À mon avis, prima solutie este cea preferabila.

  • Gheorghe Campeanu

    Corectie. Optiunea a doua trebuia formulata astfel: sau sa se riste un probabil esec in curtile justitiei care (“justitia”) a spalat si glorificat deja prin scamatoii semantice si “tehnice” atatia ofiteri si colaboratori.

  • Larry Antaios

    @Gheorghe Campeanu
    Are ”Darius” complexul lui Anteu? Are. Asa cum ati remarcat, recontactul cu Glia Materna l-a revigorat definitiv si iremediabil pe repliatul pasager dincolo de Atlantic. Il a repris du poil de la bête, notre historien de service, au contact, toujours renouvelable, avec ses anciens camarades d’armes materialisto-diabolectiques et histrioniques. FORMA MENTIS comuna a racolatilor cu raclatorii.

  • mucifer

    @Caraiman
    Dar bestselarurile lui Aurel cel Rogojan, lansate de Dinu Giurascu, la ce editor apar? Sint curios nevoie mica

  • Dezideriu Dudas

    In partida seniorilor, George Potra -- Dinu Giurescu din anul 1967 ( din textul adeverintei ), putem spune ca scorul este 0 -- 1 ( un ONG vs. ditamai Academia si Parlamentul….), intre Partidul Titulescu si Partidul Conservator.

    In partida cadetilor ( in ale istoriei…se lucreaza intens deja la trecutele si viitoarele “recentari” ), Adrian Nastase -- Dan Voiculescu, dintre Partidul Titulescu si Partidul Conservator, scorul ar fi tot cam pe acolo…

    Ca fost vicepresedinte al Miscarii Umaniste din Romania si actual membru al Fundatiei Titulescu, pot sa mai cer un arbitru, sau macar un observator ceva, ca sa inteleg ce sa trec la tabela ( s-a format, “divin”, un ONG care se ocupa de “tabela” si-s ala care aplic “guvernanta” punctajelor, ca nu le are “transoceanicu” chiar pe toate la el…, si cum sunt constiincios, nu vreau sa ma prinda dracu’ Dumnezeu, Doamne iarta-ma…., ca dorm in post, si sa nu va ganditi la prostii, ca-mi place de Crin….) ? daca nu federal, macar global….Dar sa nu veniti cu impresarul Giovani, ca iar o baga pe aia ca inchisoarea-i pentru oameni si nu pentru girafe….Al draku’ Petre Roman, chiar daca nu scapa rapid ca prim-ministru, oricum nu se incadra la girafe…Mai bine decat sa te laude Ion Iliescu…, ca s-ar putea sa-ti creasca gatul….Ca la oameni, e de inteles, e mai delicata problema, dar la girafe, te umfla de nu te vezi….Mi s-a parut mie de la inceput ca Nastase are gatul cam lung….Nu m-am uitat cu atentie la d-nul G.Potra….Pe vremea aia insa nu era cu girafele….Era cu cei care puteau “face gat”…si cum ploua destul de des, era mare agitatie. Nu ca acum n-ar fi mare agitatie…Mai mult, a inceput ca si “vantu” sa provoace agitatii…Iar de astea nu scapi nici daca “faci gat”..Fii-ti-ar girafele Giovani, ca ne facusi girafocrati ! Sper sa nu citeasca Nea’Mitica si sa ma spuna…, ca daca mai avea si “Atacul”, ala eram….Pe de-o parte. Pe de alta parte, de la intalnirea cu Giovani, Grigore Cartianu miroase numai a Gucci…Asa ca sunt si avantaje…Unde mai pui ca in cazul lui, Gucci s-a dat la pachet si cu “competenta” in ale revolutiilor….Ma opresc aici ca mai am putin si pornind de la “girafa” traversez istoria lumii….Nu inainte de a-i multumi public lui Jeffrey Sachs pentru terapia lui de soc…N-ar mai fi mirosit Cartianu niciodata a Gucci….Si cine stie ce punea Giovani in locul girafei…Sa nu fi pus, dihorul, ca mi-ar fi adus aminte de Radu Lupascu de pe blogul lui Nea’Liviu ( Antonesei ) care a zis ca ” Un adevar spus de un dihor este unul murdar”…., si se referea la “unul bun”, dintre “ai nostri”…, care n-avea nevoie sa faca gat ( prea mult, ca la Mircea Dinescu trebuie…, ca sa faci fata ), ca avea cap, si inainte si acum….Doar ca si-l tine cam jos….De multe ori, si sub nivelul gatului, cum reiesea din “stenogramele” eoliene….

    Pe vremuri ( 1996 -- 2004 ), incheiam TRAIASCA LUPTA PENTRU PACE !
    acum, mutatis-mutandis, inchei :
    SA MOARA DESCURAJAREA RAZBOIULIUI !
    ( ma refer la ala intern, ca in ala extern mancam papara de 23 de ani, vai mama noastra ! )

  • @mucifer
    N-am “coraj” sa spui. E secret de stat. Zice careva ca deviza masinariei ar fi “Strangem randurile, largim fronturile”

  • Gheorghe Campeanu

    @ Larryfer # 36

    Opul ghinararului retrezat a aparut la prestigioasa Editura Proema, B.M.

  • CARAIMAN

    Editura Proema, Baia Mare, este baza istoricului cu epoleti si ochi albastri. Insa cartea asupra careia gagademicianul Dinu C. Giurescu isi da masura a aparut la o alta editura, mai civila, dar cu titul cit se poate de militaros, “Compania” se cheama si este a baiatului ala care-si da coate cu Caramanu iubitor de arta. Opul in chestie se cheama “Fereastra serviciilor secrete”. Insa fereastra trebuie sa fie doar un oberlicht afumat, de vreme ce gagademicianul Giurescu vede si ia de buna afirmatia rogojana cum ca „Securitatea… a evitat, pe cit era posibil, să facă «politia culturii»” si ca numai «24 nume din aria literaturii (proză şi poezie), teatrului, publicisticii, filmului », « au avut probleme cu cenzura de partid » !!!!
    Daca D.T. permite, mai multe informatii aici.
    http://www.cotidianul.ro/fereastra-serviciilor-secrete-176472/
    Se sparie gindul, nu alta !

  • iulian apostatu’

    Pentru dl Dorin Tudoran:

    Vad ca pe Facebook apare un link la un text excelent al lui Mircea Platon despre nenumaratele “schimbari la fata” ale lui Vladimir Tismaneanu -- http://gandeste.org/general/analize-prețioase-ce-pot-deservi-interesele-naționale-ale-romaniei-adrian-nastase-vladimir-tismaneanu-si-pradarea-romaniei/36870

    Adaug si eu un link la un articol de azi semnat de V. Tismaneanu in Evenimentelul zilei in care este demascata metoda de lucru a lui Stelian Tanase -- http://www.evz.ro/detalii/stiri/anatomia-unei-mistificari-stelian-tanase-si-istoria-comunismului-din-romania-1076021.html

    Ce parere aveti despre ce scrie V. Tismaneanu care isi apara parintii acuzati ca ar fi venit in 1945 ca sa participe la punerea Romaniei pe tava si sa o daruiasca lui Stalin: “Cateva precizari: parintii mei au revenit in tara in luna februarie 1948. In acel moment jocurile erau pe deplin facute la Bucuresti”?

    V. Tismaneanu uita “sa precizeze” de unde au revenit parintii sai in 1948, pe unde fusesera pana in 1948, pe cine servisera pana in 1948 si altele. Or fi fost jocurile facute “pe deplin” in 1948 insa ele aratau asa si multumita activitatii frenetice a parintilor lui V. Tismaneanu la “Radio Moscova” si prin alte structuri. Sau era “Radio Moscova” in serviciul lui Truman si nu al lui Stalin cum credem noi astia asa de prosti?

    Nu v-as fi deranjat dar la Evenimentelul zilei si pe blogul “democratului” V. Tismaneanu intrebarile puse nu mi-au fost publicate. Sper sa nu mi se intample acelasi lucru si p-aici.

  • @ iulian apoistatu’
    1. Nu sunt raspunzator de “politica editoriala” a comentariilor de la EvZ si blogul dlui Vladimir Tismaneanu.
    2. Sunt de acord cu dl VT ca “vinovatiile ereditare” constituie un argument de neluat in seama. Pe de alta parte, cand copiii calca in strachinile sparte de parintii lor, e greu sa nu apara si trimiterea la “vinovatiile ereditare”. Vinovatiile sunt doar personale, dar cand ale unora seamana foarte mult cu ale altora, altii se intreaba ce exista comun intre vinovatiile unor si vinovatiile altora…
    3. Nu e treaba mea sa judec situatia de fata, sa dau raspunsuri la intrebari care nu ma privesc (ce au facut parintii altora). O simpla parere: sau nu raspunzi deloc la afirmatii precum cea a dlui Stelian Tanase sau, daca o faci, oferi nu doar “cateva precizari”, ci toate precizarile necesare spre a face lumina. Daca ar fi ales prima varianta, dl VT nu v-ar mai fi “determinat’ sa-mi scrieti. Daca ar fi ales a doua varianta, dl VT v-ar fi scutit de efortul de a-i pune intrebari pe care EvZ sau blogul Domniei sale nu le-au publicat. Dar, nu uitati diferenta intre un blog total deschis, unde apar toate comentariile trimise si un blog moderat (este si cazul blogului meu) in care administratorul blogului are dreptul sa aleaga ce comentariu publica si ce comentariu refuza.
    4. In sfarsit, nu va inselati: Radio Moscova si alte vuvuzele ale comunismului internationalist (pe ici, pe colo, in partile esentiale, criminal si sangeros) nu erau in serviciul presedintelui american Truman, ci in pipa generalisimului Stalin.

  • Ontelus DG

    Necesară, dar ingrată este menirea serviciilor secrete, indiferent de stat sau epocă. Munca informativă anulează granițele dintre: public/privat, militar/civil, democratic/totalitar, utopie/distopie, libertate/necesitate, drepturi/obligații, loialitate/trădare, convingere/manipulare, intelectual/agent de influență, speranță/cinism, moral/legal, solidaritate/cârdășie, iubire/ură, bine/rău, dreptate/nedreptate, om/neom, optimism/pesimism, empatie/mizantropie, sentiment/resentiment, călău/victimă etc. Câtă muncă informativă, atâta ,,dezvrăjire” a lumii… Farmecul tragic al oamenilor constă, în ultimă instanță, în spectacolul iluziilor și al idolilor care îi animă. Când înțelegi limitele comunicării, ale trăirii și ale cunoașterii, realizezi că relația fizic-simbolic nu elimină tainicul, ci îl adâncește. Atunci pacea devine inteligibilă și perceptibilă, îndepărtând zgomotul lumii, zădărnicia lucrurilor, ambiguitatea.

  • Caprarul Lebed

    @Iulian Apostatu
    Partea luminoasa a interventiei tismaniene: dupa ce isi apara tatinele cu mijloacele din dotare (trecind insa peste episodul moscovit al parintilor), sporeste judicios Lista lui Stelian Tanase, incompleta precum toate listele de acest gen. Mircea Platon, pe de alta parte, nici el nu sta degeaba, punind intrebarea, ambarasanta intrebare: ”Cind grait-ai drept,ci nu conjunctural, Zarathustro?”

  • @Caprarl Lebed

    Ca sa citez — fara sa numesc sursa — o afirmatie de bun-simt: 1. dl stelian tanase se inseala punandu-l pe LT pe lista celor veniti in 1945 in spatele tancurilor sovietice. totusi, s-ar putea sa nu se insele, daca — dupa cum sunt inclinat sa cred — era o trimitere figurativa, in sensul ca venirea (revenirea) unor tovarasi de nadejde in 1948 de la moscova sau din “gubernii” ale ei se facea dupa ce tancurile sovietice le pregatisera o venire (revenire) cat se poate de lina: casa “in perimetrul” nomenklaturist, masa, mobila, locuri de munca de invidiat etc. 2. matale cred ca stii care este deosebirea dintre “zarathrustra” si “zarafust(r)a”? daca nu stii, iata o sugestie: rubashka.

  • neamtu tiganu

    un pic din topicu de mai ieri, cu Moldova, daca permiteti, bibicule!
    http://www.welt.de/politik/deutschland/article123677197/Rumaenien-wird-zum-Einfallstor-in-die-EU.html
    Oops s-au sucarit nemtii, Angie a noastra a cazut in cur pa gheata si i-o fi afectat creeru, ca lu Schumi!? Cica romanii le iau taxa moldovenilor sa-i faca cetateni romani, cica unii dau chiar spaga pt. asta, cica si ucrainienii iau cetatenie romana, cica astia iau cetatenie doar ca sa ajunga in EU, cica daca Ro are mai multi cetateni primeste mai multi bani de la EU, cica chiar pres. Basescu, asta e prea gogonata, nu-mi vine sa cred, o face din motive electorale.
    Ma astept ca toti Ucrainenii, aia care demonstreaza, precum si turcii din maidan sa-si ia cetatenie romana, astfel Romania va deveni tara cu cei mai multi cetateni din EU, o adevarata Romania Mare.

  • Gheorghe Campeanu

    @ CARAIMAN # 40

    Proema vs. Compania

    Proema -- onorabilul “Darius” a prezentat ultimul op al viteazului general aparut la Baia Mare in luna Noiembrie la targul Gaudeamus (si eu cer avizul gazdei):

    http://www.cotidianul.ro/profesorul-dinu-giurescu-prezinta-apusul-agorei-romanii-sub-al-saselea-escu-de-aurel-i-rogojan-226862/

    Compania -- un recent instantaneu monden bucurestean “pe pielea” mai sus semnatului. Exact acum o luna, in preziua plecarii de la Bucuresti spre casa, m-am aventurat la un pranz cu amici la stabilimentul “Torna Fratre”. Unul din punctele de atractie este imaginatia decoratorilor care au acoperit practic peretii cu sute de fotografii vechi cu scene si figuri romanesti. Dupa citeva minute, in timp ce imi beam palinca (mediocra) am avut senzatia unei priviri severe atintite asupra mea, si mi-am dat seama ca printre multele poze de linga masa noastra, printre imagini invechite cu doamne si domni investmantati in straie populare romanesti, era si una a unui tinar chipes cu o expresie mesianica si ochi patrunzatori. Intai nu mi-am crezut ochilor, dar un amic de la masa mi-a confirmat surpriza. Era o imagine a Capitanului Zelea Codreanu. M-am fastacit si am simtit nevoia sa-mi abat privirea in alta directie, si astfel am zarit un grup de patru comeseni: iubitorul de arta mentionat de Dvs. impreuna cu sotia sa, si fratii Celac (Mariana si Sergiu). Only in Romania!

  • @ neamtu tiganu

    nu stiu ce stie dna cancelar, dar stiu destul de bine cateceva despre traficul de cetatenie. o aspiratie intemeiata a multor cetateni ai republicii moldova a fost transformata de politicieni romani in cresterea “bancii de voturi”. daca ne luam dupa unii, cea mai desavarsita sustinatoare a intereselor republicii moldova este dna elena basescu. stiu si eu ce sa zic? mai astept. adica, astept sa ma opresc din ras…

  • Stan Ipate

    @Gheorghe Campeanu
    Daca v-ati fi uitat mai intens prin crisma sugubata, exploatind si o sugestie din Leonardo da Vinci (sau, poate, din testul Rorschach), i-ati fi zarit, la o masa vecina cu a Celacilor, strafulgerati insa initiatic de privirile combinate ale Capitanului si ale lui Gheorghe Buzatu, pe inenarabilii Kurt Treptow & Larry Watts , pusi, ambii, pe noi sotii istoriale ori gata sa transpuna in engleza ianchee mirabila vorbitura a lui ”Darius”, inchinata Rogojanitatii Sale, de la GAUDEAMUS IGITUR VALACHI DUM SUMUS ET NIHIL VALACHICI A NOBIS ALIENUM PUTAMUS.

WP Admin