≡ Menu

Dan dar nu căpitan de plai

În ziua de 20 februarie a.c., am postat un text intitulat Plan de dirijare. Textul conținea și un link (PLAN DE DIRIJARE ) care duce la un document privind sarcini speciale ”a informatorului “DAN” în cazul scriitorului <TUDORACHE>”. În finalul textului afirmam că ”DAN” “a îndeplinit cu entuziasm și acest set de sarcini mărețe.”

Când am primit din partea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) deconspirarea informatorului ”DAN”, am făcut o fotocopie a documentului și i-am trimis-o lui “DAN” cu două, trei rânduri în care nu-i spuneam decât că îmi va trebui ceva timp să mă obișnuiesc cu ideea…

“DAN” nu mi-a răspuns decât peste cinci-șase luni: c-o fi, c-o păți… M-a asigurat că nu este el “DAN” și că nu a făcut niciodată ce spune documentul că ar fi avut sarcina să facă.

Iată aici copia unui document olograf citit acum câteva zile: “În scopuri ce ne scapă…”

Cunosc prea bine acest scris de mână, am suficiente texte (în original) elaborate cu acest scris, pentru a avea o îndoială solidă că documentul aflat în dosarul meu de Securitate a fost scris de “DAN”.

Dintre toți informatorii ce mă lucrau, “DAN” a fost și cel mai imprudent – majoritatea rapoartelor sale aflate în dosarul meu de Securitate este constituită din documente olografe. Ceilalți umblau mai mult cu dactilograme, informau prin telefon, dădeau rapoarte orale ce erau transcrise apoi de ofițerii care îi  aveau în legătură etc.

Documentul la care vă ofer acces astăzi mai prezintă o particularitate  – “DAN” nu raportează ce s-a discutat într-un birou sau într-o ședință. Nu informează, cum obliga Legea nr, 23, ce a  discutat cu un cetățean străin. Nu. “DAN” raportează ce a discutat cu un prieten, invitat în propria-i casă, cu prilejul unui “mic eveniment de familie.”

Comparați sarcina trasată în “Planul de dirijare” (“îmbobinarea” unei anume persoane cu ideea că Dorin Tudoran este omul Securității, pentru ca persoana “îmbobinată” să-i atragă atenția rău-făcătoarei Mira Moscovici, înhăitată cu Dorin Tudoran împotriva intereselor țării, că Dorin Tudoran e omul Securității) cu ce raportează de unul singur “DAN” și veți vedea că da, și-a îndeplinit sarcina. Poate că nu atât de bine și detaliat cum i se ceruse, dar suficient de clar. De altfel, nota așternută de ofițerul de Securitate în subsolul turnătoriei ne spune de ce și cum trebuia să își îmbunătățească informatorul prestațiile viitoare.

Pentru că a avut cinismul să mă mintă până în ultimul moment, iată ce îi transmit, public de această dată, informatorului “DAN”:

  1. Deocamdată, nu voi dezvălui public identitatea sa.
  2. Îl rog să se prezinte de unul singur publicului larg.
  3. Dacă nu o face în următoarele 45 de zile, îi voi dezvălui identitatea în cartea “EU, FIUL LOR”, pe care urmează să o predau unei edituri din România.
  4. Îl rog să restituie Administrației Prezidențiale a României decorația pe care a primit-o după 1989.
  5. Îl rog să declare public dacă, atunci când a cerut să se stabilească în Occident, a menționat autorităților țării ce l-a primit că a fost informator al Securității.
  6. Îl rog să declare public dacă, la angajarea la instituția unde a lucrat în Occident și de la care primește o pensie federală, a menționat angajatorului că a fost informator al Securității.
  7. Dacă nu dă curs rugăminților mele enunțate la punctele 5 și 6, mă voi folosi de dreptul pe care mi-l dă o anumită  lege a țării în care s-a stabilit “DAN” și voi cere eu autorităților respective răspunsuri la întrebările cu pricina.
  8. În cazul în care “DAN” poate infirma autenticitatea documentului la care vă dau acces și colaborarea lui cu Securitatea, mă angajez să-i prezint, public, scuzele mele.

Pentru mulți ani, “DAN” a fost mult prea prezent în viața mea și a familiei mele spre a nu-i oferi această șansă. Îl rog, ba chiar îl implor, să o folosească.

Mă pot obișnui cu ideea că, în România comunistă, “DAN” a dat o mână de ajutor celor ce hotărâseră să-mi distrugă viața dar nu pot accepta că și bună parte a vieții pe care  eu și familia mea ne-am reconstruit-o cu trudă și sacrificii  în afara României ar fi putut fi și ea mânjită de colaborările unora ca “DAN” cu vechi sau mai noi mentori ai lor.

Nu doresc să-l “arunc la lei”. Vreau să-i dau o șansă să-și ridice chipul spre acel Dumnezeu pe care-l poartă pe buze, de dimineață până seară, și să-și găsească liniștea pe care faptele sale au furat-o multora din cei a căror singură vină a fost că s-au intersectat cu el în această viață.

  • Gheorge Campeanu

    ‘Adoptiunea’ lui Dan in acea tara vestica, nu este un punct delicat numai pentru el, dar evident si pentru autoritaile care l-au girat si i-au oferit un post intr-o institutie a statului respectiv. Ce servicii posibile a facut Dan stapanilor de la Scuritate, aflindu-se intr-o pozitie care-i dadea acces la grupul disidentilor romani din emgratie?

  • Dorin Tudoran

    @ Gheorghe Campeanu

    O întrebare al cărei răspuns merită căutat. Că va fi găsit ori nu, e altă… întrebare.

    Cum știți, deconspirarea celor din rețeaua externă nu e o treabă ușoară. Din motive de “securitate a statului și de apărare a intereselor naționale” conspirarea multor din cei ce au lucrat și încă lucrează în afară va întrzia pentru cel puțin 50 de ani.

    Tot ce vă pot spune este că, unul din șefii serviciilor secrete românești post-decembriste a menționat, în câteva rânduri, unor oameni (nu m-am aflat printre acești oameni, dar pe cei ce mi-au relatat îi consider demni de încredere) că, în momentul în care vor fi deconspirate numele celor din emigrație care au lucrat pentru Securitate, emigrația se va simți ca după un cutremur de 9.7 pe scara Richter. Nici nu știu dacă există un cutremur de o asemenea magnitudine…

    Mințea ori spunea adevărul, unii vor apuca și acel cutremur…Poate fi și un tsunami…

  • Florin Iaru

    Am avut o clipă un moment de panică. Dar, mărturisesc, sînt destul de confuz. Încerc să descifrez, dar se sparie gîndul: Dumnezeu pe buze, discuţii literare, decoraţie… dar drăcuşorul îmi şuşoteşte la ureche: Externe, cerere de emigrare, pensie federală.
    Uf.
    Dar hai să vedem singura pată de lumină: Şerban a rezistat simplu şi fără ezitare la intoxicare!
    Şi da, sînt convins că emigraţia e căpuşată de mii de trimişi speciali!

  • Florin Iaru

    Dar ceea ce înţeleg/bănuiesc eu: că domul respectiv -- ştiu acum cine e -- a fost altceva decît turnător, a fost agent de influenţă. Oho.

  • Shadow

    @Dle Tudoran eu am ramas “mut” citind de ceva vreme ceea ce dvs postati. Era cumplit. Greu pt unii poate sa o creada dar nu mai putin adevarat.
    Si “asta” a fost si “decorat” post ’89? Musai trebuie sa il dati in fapt.

  • CRAIMAN

    @ 4 Florin Iaru
    Zău, domnu’ Iaru, ori exageraţi cu acribia, ori va copilariti. Va plac cumva filmele lui Walt Disney? Turnătorul nu exculdea agentul de influienţă şi viţăversa. De ce să-i diminuăm omului meritele şi calităţile. Ne-capitanul de plai era si una si alta, după caz, împrejurări şi sarcini. După ce, să zicem, il turna pe Dorin Tudoran, în aceleaşi caz, dădea fuga la ambasada americană cu sarcini de dezinformare şi influienţare. Omul nu ierta nimic, de la idei, la poveşti de alcov. N-avea odihna. Nu glumesc. Turna şi când se odihnea. Iată ce se poate citi la pagina 497 din cărticica alba a lui Mihai Pelin, aia cu istorii literare şi artistice:
    „O notă din 10 septembrie 1985, întocmită pe baza informaţiilor furnizată de sursa „Dan“, semnala urmatoarele:
    „În perioada cît sursa a stat la casa de odihna a Uniunii scriitorilor de la Neptun, partea a doua a lunii iulie, şi-a dat seama că între redactorii revistei literare Luceafărul din Bucureşti s-au format două tabere, care se confuntă permanent şi anume: una a lui Ungheanu şi Neacşu, care au relaţii suspuse şi care, de fapt, urmează linia partidului,dar sunt consideraţi exclusivişti şi subiectivi, mai ales Ungheanu, care, de fapt, susţine spiritul naţional al revistei. A doua a lui N.Ciobanu şi Sânziana Pop, care-l acuza pe Ungheanu de autoritate excesivă, de voluntarsm privind concentrarea puterii redacţiei. Pe alt plan, sursa a desprins conflictele între Iulian Neacşu şi Ion Gheorghe, pe fondul unor insulte aduse de al doilea lui Neacşu, apoi a unei adunări de partid în care Neacşu l-a acuzat pe Ion Gheorghe – aparându-se – că ar fi plagiat, aşa cum a spus Dorin Tudoran şi, mai ales, pentru acea formulare a lui Ion Gheorghe, că cine nu este de acord cu mine este împotriva politicii partidului. Ungheanu, Neacşu şi Ciobanu au fost şi ei la Neptun şi au participat la discuţiile despre abuzurile lui Adrian Păunescu, însă mai prudenţi decât Fănuş Neahu, desigur deazprobându-l şi ei. Sursa a mai remarcat şi faptul că cei de la Luceafărul cunosc multe amănunte, chiar intime despre scriitorii clujeni: că N.Prelipceanu a divorţat şi că vrea să se mute la Bucureşti, dar ca Dumitru Radu Popescu nu-l doreşte la Contemporanul; că A.Buzura s-a resemnat şi nu mai vrea să se mute la Bucureşti, deoarece a primit o vilă la Cluj etc. etc. ( D 10968,vol.11., fila 105)
    Ei, în aceasta notă, ce era ne-capitanul „Dan“, mai mult turnator sau mai mult agent de inlfuienţă? Vedeţi!
    Si, în alta ordine de idei. Carticica lui Pelin are indice de nume, dar nu repertoriază şi numele surselor. Carticica e maricică, dar dacă s-a găsi cineva s-o citeasca cu creionul în mina şi să facă şi un indice al surselor s-ar mai lămuri multe şi multe s-ar pune cap la cap, acum că destule surse sunt ştiute şi pre numele lor adevărat. Nici nu cred ca ar costa mult. Eu sunt dispus sa pun la bataie 100 de euro. Cine mai vine?

  • Dorin Tudoran

    @ Florin Iaru # 3

    Da, m-a bucurat foarte mult să văd că Geo Şerban a reacţionat cum a făcut-o şi a refuzat “îmbobinarea”. Alţii…

  • Paranoid

    Daca se ajunge pina acolo ar fi interesant ce rezultat veti obtine la cererea de la punctul 7. Poate ca Dan si-a schimbat numa jupinul si acu ciripeste pt. aia care-i dau pensie in tara adoptiva ? Cum ziceti “pensie federala” ma bate gindu’ ca maninca si din banii mei de taxe…

  • Dorin Tudoran

    @ Florin Iaru # 4
    Sunt de acord cu CARAIMAN (#6): una nu o exclude pe cealaltă. Doar ştim câţi “oameni orchestră” s-au aflat şi, în mod sigur, se mai află printre noi.

    Unii dintre ei sunt capabili nu doar să cânte la foarte multe instrumnente, dar, în chip miraculos, o pot face chiar simultan. Ş-ar putea deschide studiouri în care să mixeze totul -- vocea 1, vocea 2, terţele, cvintele, chitara solo, chitara bas, chitara armonie, trompeta, contrabasul etc. — şi să fericească piaţa în continuă căutare de CD-uri noi.

  • Dorin Tudoran

    @ CARAIMAN (#6)

    Citeşti, nu glumă!
    Pun şi eu 100 de Euro pentru proiectul cu pricina.

  • Goldmundr

    Ups!Am gresit cararea,dar cum toate drumurile duc la…Roma,ma opresc si pe aceste meleaguri(domnule Tudoran,va mai aduceti aminte de “oglinda”in care ar trebui fiecare sa se regaseasca,daca ar avea ceva constiinta,si problema fiecaruia….?-eu sunt “Dan”-in nici un caz!)

    M-am gandit la Timp,la trecut,prezent si viitor.Daca ramanem seriosi si dorim intelegerea “Timp”-ului,(trecut,prezent si viitor),in care se desfasoara miracolul vietii noastre,suntem cu totii vinovati.Nimeni nu s-a nascut “anticomunist”,sau “revolutionar” si nici eu nu intreb “ce faceati in anul 1973,74,sau pana in anul 1982″….Candva,in viitor,trecut sau prezent,candva gresim!

    Problema este alta si nu”ce si cand ai publicat”!-Cei care au sprijinit-prin mijloace care contravin drepturilor omului-un regim criminal si ilegal,cei care au devenit calaii propriului popor,cei care si-au tradat prietenii(cea mai mare tradare!-si eu am fost tradat)la Securitate,acestia sunt de condamnat,de condamnat pe vecie,ca un foc aruncat in vagauni,pana iese tot adevarul din tenebroasele “lor”.Sa avem si noi “Kartharsis”ul nostru..
    Poate pe curand

  • M

    Culmea e că deşi e doar pe jumătate târziu, iar de la el la Bucureşti nu e chiar atât de pe mult pe cât s-ar putea crede la prima vedere, Nea’ Dan n-o să recunoască nici de data asta adulterul cu Securitatea.

    Nu de alta, dar cum Nea’ Dan l-a turnat şi pe Sorin Titel, iar soru-sa, care a văzut dosarul, ştie cine e de 4-5 ani şi probabil i-o fi bătut de mult obrazul, nu cred să-l pălească brusc ruşinea de domnişoară şi să recunoască.

    Aşa că eu zic aşa: căutaţi prin presa vremurilor noastre din România ceva articole de analiză politică ale omului şi apoi cereţi CNSAS verificarea calităţii de colaborator al Securităţii (adicătelea dacă a făcut poliţie politică, pe rit vechi), în temeiul art. 3 lit. p) din OUG 24/ 2008, în calitate de “analist politic”. Dacă e. Dacă nu e, uitaţi-vă pe tot art. 3, de la a la y, poate-l încadraţi pe acolo. Părerea mea…

  • Dorin Tudoran

    @ Goldmundr # 11

    Nu am afirmat niciodată că m-am născut anticomunist sau revoluţionar, nu trăiesc cu iluzia că aş fi un înger şi ştiu foarte bine cât de mult ne poate murdări viaţa — că simţim ori nu, cărecunoaştem ori nu.

    Dar de aici până la a îndeplini planuri de “măsuri speciale” întocmite de poliţia politică împotriva unor oameni — ba şi prieteni! — este cale lungă.

    În plus, a nu recunoaşte nici acum că ai făcut ce ai făcut şi a-ţi minţi victimele încă o dată mi se pare inacceptabil.

  • Dorin Tudoran

    @ M #12

    Îmi ajunge ce văd, ca să nu-mi ardă să mai cer şi alte înscrisuri.

    Înţeleg diferenţa între a fi “colaborat cu Securitata” şi “a fi făcut Poliţie Politică”, dar, din nefericire, în cazul meu, punând în practică cele ce era instructat de către Securitate să facă împotrivă-mi şi date cele fiind prin care am trecut datorită atâtor planuri de măsuri şi de dirijare alcătuite de Securitate, cred că ar fi cam greu de spus că “DAN” a îndeplinit sarcinile primite din partea Securităţii dar cu poliţia politică nu a avut de-face…

    Scuzaţi-mi voioşia, dar asta ar fi ca şi cum ai afirma despre “DAN”, sau alţii/altele ca el: “Fată mare dar uşor gravidă…”

  • Miron

    Constatarea calităţii de colaborator (în sensul nou al legii) presupune trimiterea dosarului la Curtea de Apel Bucureşti. Nu credeţi că măcar atâta “recunoştinţă” merită şi “Dan” pentru “serviciile” aduse în trecut? Şi, nu de alta, dar odată constatată şi definitivă, calitatea se publică în Monitorul Oficial şi acolo rămâne o mie de generaţii… Mare lucru n-aveţi de făcut, decât o cerere şi documentaţia “justificativă”. Pe urmă lucrurile merg de la sine.

  • Dorin Tudoran

    @ Miron #15

    M-aţi ameţit cu legile astea -- cum ar veni, câte fărădelegi, atâtea legi!

    Deci, după dvs. un document din 2009, emis de CNSAS, în care mi se spune cine este informatorul “DAN” nu mai are nici o valoarea? Sau, vreţi să spuneţi că, de vreau să fi citat “DAN” în Monitorul Oficial pentru “poliţie politică”, trebuie să mă adresez Curtii de Apel?

    Mai am şi alte treburi pe lumea asta şi, dacă-mi pun mintea să fac — să zicem — 38 de cereri către Curtea de Apel, nu-mi mai rămâne timp de nimic… altecva.

    Păi, asta-mi doriţi dumneavoastră, domn’ Miron?

  • Motto “Sa faci ce zice popa, nu ce face el”.
    Ma gindesc la lumea scriitorilor, ce lume domne, ce lume! Tare bine am facut ca nu am citit carti, asa cum ma bateau parintii si profii la cap. Cine stie poate ajungeam si eu scriitor!

  • victor L
  • Florin Iaru

    @Caraiman
    Aici aveți și nu aveți dreptate. În general, eu credeam că turnătorul participă la discuţii, se veseleşte, dar se fereşte să-și contrarieze interlocutorul. Ca să nu sperie sursa. Sau iepurele. Sau capra. Eu, dacă aş fi în servicii, aşa aş face. Ţin minte cum ne făceam seme referitor la cîte unul: de îndată discuţia se potolea, iar subiectele treceau pe pornache. Sigur, tona aia de băieţi cu ochi albaştri erau 98% foarte puternici şi doar 2% inteligenţi… Apropo, asta explică concentrarea gigantică de forţe împotriva unui singur om…
    Or, nota dată de mînă e dată în ’82 -- şi pare a fi din străinătate -- iar cea de care vorbiţi, din 85-86. Pe cuvînt, nu înţeleg nimic, iar părerile de-a gata, în aceste cazuri, sînt cele mai perfide.
    @Dorin
    Eu cred că va trebui să subliniezi în cartea ta extraordinara concetrare de forţe, cheltuiala nebunească pentru a afla ceea ce, de fapt, ştiam cu toţi. Aici e absurd: că nu te ascundeai. Spune-mi, discursul tău public, atîta cît mai era public, era cumva diferit de tot ce scoteau ei din munca operativă?

  • Dorin Tudoran

    @ neamtu tiganu #17

    Credeti că dosarele inginerilor arată mai bine? Un foarte bun prieten al meu, biolog în Suedia, îmi spune că dosarul lui — cu mult mai puţine pagini decât al meu, adevărat — arată la fel de dezolant ca al meu. Întrebarea este ce se întâmplă cu noi — omaneii, rasa umană — nu scriitorii, inginerii etc.

    Singure, cărţile nu toarnă. Părinţii dvs.aveau dreptate — trebuia să citiţi.Şi eu ştiu că aţi citit…

  • Dorin Tudoran

    @ Florin Iaru # 18

    Păi, asta tot încerc să spun, printre altele — dar se pare ca nu-mi iese —; era o cheltuială imensă şi stupidă, bani pe care i-ar fi putut cheltui să ne fie mai cald în casă şi mai puţină foame în staţia de autobuz!

    Totdeauna există o diferenţă între discursul victimei scos din urmărirea sa operativă şi discursul public al victimei. În cazul meu şi, în esenţă, această deosebire nu prea a mai existat de la un anumit moment. E drept, nu puteam să-i spun lui Eugen Florescu, la el în birou, “Transmiteţi-le eminenţilor Elena şi Nicolae Ceauşescu că îi bag in p… m…”, şi-atunci luau din corespondenţa mea privată sau din convorbirile telefonice, înregistrările din parc etc.

    Numai că… numai că şi aici cheltuiau degeaba — mai departe nu transmiteau, de frică. Puneau între paranteze (limbaj obscen, înjurături etc).

    Asta puteau s-o facă — şi nu doar în cazul meu, ci în cazul a milioane de oameni — fără să mai cheltuiască atâţia bani!

    În fapt, cea mai mare înjurătură a vremii nu era o obscenitate — mi-o amintesc cu plăcere şi mândrie — era: “Trăiască tovarăşul Nicolae Ceauşescu în frunte cu tovarăşa Elena Ceauşescu !”

    Tu crezi că ştii câte ceva despre viaţa lui Florin Iaru şi relaţiile lui cu Dorin Tudoran. Eşti greşit! Află -- nenorcitul ăla de Dorin Tudoran încerca să vă “azmută” pe voi — Iaru, Cărtărescu, Dan Arsenie “i gli altri” împotriva regimului şi să vă atragă de partea lui, a trădătorului.

    Sigur, necinstit cum eşti, tu vei spune şi azi că nu e adevărat. Informatorii însă spun alta. Şi nu contează ce spui tu, ce spuneai tu --contează şi, mai ales, conta, ce spuneau informatorii.

    Unul din ei, becher mare, zicea că vă “mentalizam”!?!

    Vrei să continuu cu demascarea ta, sau eşti suficient de “mentalizat”?…

    Yours…

  • nea Dorine, sunt convins ca si-ntre ingi era cam la fel. Da totusi ingii aveau alt rol in societate, nu erau “constiinta societatii”, nu erau “ingii sufletului” cum zicea Stalin, nu erau in cartile de citire. Ca sa spun asa, de la ingi nu aveai pretentii “morale” si fie vorba intre noi nu cred ca erau atit de rafinati, cred ca nici nu erau atit de vinati ca nu aveau audienta.
    Un ing. cind se-mbata zicea “Stii ba cine sunt io, sunt securist!”.

  • Florin Iaru

    Hi hi, mi-e greu să mă mentalizez, da’ mă pot magnetiza cu Jamaică!

  • Dorin Tudoran

    @ victor L #18

    Într-adevăr, un text emoţionant. Este dreptul nostru să ne plângem semenii, de fiecare dată când găsim de cuviinţă.

  • CARAIMAN

    @ Florin Iaru # 19
    Domnu’ Florin, noi doi suntem facuti sa ne înţelegem, iar dvs sunteti de o inocenţă si de o zăpăceala absolut fermecatoare. Ambele note, si cea de mina, data de DT, si cea din fix 10 septembrie 1985, sterpleita de mine din cartea lui Pelin, au fost date “Dan” pe cind se afla tarisoara, in patria muma a securistilor. Turnatorii erau si ei oameni fel de fel, timizi, şmecheri, placizi, exuberanţi, apatici, plini de spirit sau loviti cu leuca etc. Victima trebuia stimulata, fragezita, impresionata samd. Si ca s-o faci să-si dea drumul, uneori, trebuia si contrariata. Sunt cazuri de turnatori care mai intii se apucau ei sa injure bine regimul, pina te convingeau ca da, erau oameni cu care poti vorbi orice. Au fost si cazuri de turnatori dijirjati concomitent asupra uneii victime, fara sa stie unul de celalat, dupa care ofiterii confruntau cele doua rapoarte, pentru a vedea cine ce-a spus, cine retine mai bine esentialul, cine se pierde in amanunte, cine spune tot si cine omite si ce omite. Cunosc si cazuri de turnatori care nu faceau parte din anturajul victimei, dar se informau prin prieteni comuni, iar unul chiar si prin secreatară. Chiar DT a produs o proba dintr-o de informare indirecta a lui Nea(goe) -- Dan Zamfirescu, care relata o sedinta de la US din realatarea lui Paul Anghel.
    Si pe urma uitati-va la soarta igrata a bietui “Dan”. Era omul lor, dar n-aveau incredere in el 100%. Dupa ce primise sarcina ingrată de a intoxica si dezinforma un prieten comun, securitatea sperind ca acela va dezinforma si intoxica mai departe, inclsuiv la ambasada americana, nenorocitul avea corespondenta desfacuta, telefonul ascultat, era filat si dat la rindului pe mina altor informatori. ba mai avea parte si de observatia ca “nu a argumentat cazul Tudoran aşa cum a primit sarcina”. Aveau si ei o viata grea, bietii turnatori!.

  • CARAIMAN

    Domnu’ Neamtu Tiganu,
    aveati dreptate, scriitorii, ca oameni care traiau din cuvinte, erau mai strict suparveghiati, unii mai avea si masini de scris, altii beau la fel de bine ca ingii, si ce era la gura lor… Nu stiu cum era la ingi, dar poate ne mai spuneti odata povestea ai nostima cu securistul care cauta un coleg si a dat peste dvs. Mi-a placut. Eu pot sa va spun cum era la economisti. La o reuneune prilejuita de a 25 aniversare de la absolvirea facultatii, unul le-a dat baietilor o lista cu 20 de oameni ( cu loc de munca, adresa, telefon acasa si la slujba si numar de copii ! ) care mai stiau ceva despre un coleg de-al lor care o tulise in Vest. in Germania, chiar!

  • Dorin Tudoran

    @ CARAIMAN # 25

    Nu doar că aveau o viață grea, n-aveau nici o viață!

    În plus, trăind ei cu fundu’n doua luntrii, s-au trezit cu un extra-fesier (muschiul fesier) care le-a crescut drept obraz.

    Unii turnători erau atât de bine conspirați că nu știa despre “aportul lor” decât un grup foarte restrâns de ofițeri. Așa se face că un număr dintre cei ce mă turnau, deveniseră suspecți în ochii (și urechile) altor unități militare căre-i urmăreau o vreme, le trăgeau poze, cercetau adresele la care stăteau etc.

    Când lucrurile se înfierbântau prea tare și informatorii trebuia să fie lăsați în pace, că intrau în derută totală, câte un mare șef cerea, totuși, să fie în continuare conspirați pentru cei mai mulți ochi, pentru a nu se trezi cu informatorii prețioși deconspirați din eroare sau din alte motive…

    Dar genul de capodoperă a încâlcitelor stratageme îl constituie documente în care cei-mai-conspirați dintre conspirați erau deconspirați de o remarcă imprudentă făcută de un ofițer. Așa am aflat cine era, de pildă — de foarte tristă pildă — conspiratul “Sorin Grigorescu” zis și “Sorin Grigoriu” zis și…

    Vai de sufletul lor de lichele!

  • Miron

    @ #16
    Nu, d-le Tudoran, situţia e cam aşa:
    1.Dvs. v-aţi adresat CNSAS să vă comunice identitatea celor din dosarul dvs. care v-au turnat sub un nume conspirativ. Şi aşa aţi aflat cine e “Dan”. Dar CNSAS doar v-a spus că “Dan”=John Doe, nu şi dacă acesta a încălcat sau nu drepturile omului (cum s-ar zice… dacă a turnat “de bine” -- ca Gică Popescu sau ca Ion Ţiriac, conform Colegiului CNSAS -- ori “de rău” -- ca Voiculescu, conform aceluiaşi Colegiu şi Curţii de Apel Bucureşti).
    2. Nu curţii de apel vă adresaţi, ci tot CNSAS, care verifică toată colaborarea cu Securitatea a lui “Dan”, nu doar aspectele care vă privesc. Şi dacă Colegiul CNSAS consideră că omul a “făcut poliţie politică”, trimite dosarul la Curtea de Apel Bucureşti. Procesul e între respectivul şi CNSAS. Dvs. nu sunteţi parte în proces şi singura treabă pe care o aveţi e aceea de a depune cererea la CNSAS (chiar şi pe mail). Cu condiţia ca omul nostru să se încadreze în una dintre literele de la a) la z) din textul de lege sus-menţionat. Avantajele ar fi două: când dosarul se trimite spre instanţă primiţi nota de constatare (care conţine toată colaborarea lui “Dan” -- nu v-ar interesa?), iar omul intră pe panoplia de aur a turnătorilor cu acte în regulă şi definitive (Monitorul Oficial).

    Deci nu e chiar aşa mare lucru de făcut… În fine, dvs. apreciaţi dacă merită efortul.

  • mihai rogobete

    Pai, se mai poate spune ca suntem un popor vegetal, cand mai toate categoriile sociale conspirau? Conform caror principii ale conspiratiei trebuie sa te declari, fara a zadarnicii cauza? Paradoxal, am ajutat insusi securistul care ma supraveghea s-o “taie” la sarbi, dupa ce m-a “santajat” cu cei catapultati inainte. Si au mai urmat cativa, pana s-a sucarit seful de santier ca ramasese fara buteliile de codoi care zburasera peste Dunare si le-a pus lacat -- imputabile inainte de privatizarea tarzie a santierului. Lasi -- fugarii, cand auzeau clar rafalele mitralierelor sarbesti de “bine-ati venit”?
    Mamaliga era inca păsat, nu se inchegase.

  • Inima-Rea

    Nu erau deloc prea mulţi, cum n-au fost de ajuns pentru “a-i potoli” -- pe scriitori, măcar. Ăsta a şi fost norocul -- cît a fost şi cît se putea numi “noroc”: Era imposibil “de acoperit informativ” “mediile literar-artistice”; “de stîrpit” “comentariile duşmănoase”.
    Întreaga intelectualitate era potenţial-periculoasă pentru “Partid” dar strategia “prevenirii” nu mai putea da rezultatele “solide” ale celeilalte, de pînă în 1965, cînd lucra Volga Neagră. În locul groazei de a ajunge la Aiud, Piteşti -- funcţiona “doar” teama de “a nu te pune rău cu Sistemul”, ceea ce aducea destule necazuri, nemaisocotind frustrările (nu puteai publica, nici călători; ajungeai să fii evitat -- dacă nu de-a dreptul ejectat).
    Psihologic, Sistemul a funcţionat. Nu ştiu cum îşi alegea oamenii pentru “acoperirea” mediului literar-artistic dar presupun că a fost de ajutor “ofensiva” din anii ‘970 -- de recrutare dintre absolvenţii facultăţilor.
    No offense dar iau ca pe-o resemnare ideea că unii au turnat cu entuziasm, în timp ce alţii au făcut-o cam fără vlagă. E cum ai spune că o nimfomană e mai prostituată decît o frigidă din aceeaşi branşă, dar “asta-i viaţa!”.
    Dreptu-i, regretele oamenilor întregi sînt răzbătătoare, faţă de remuşcările aproape-oamenilor. Vorba veche: Hoţul -- c-un păcat, păgubaşul -- cu-o sută.

  • Dorin Tudoran

    Miron #28

    Bine, domn’ Miron. Mă interesez şi văd dacă merită efortul. Cum spuneam — ca onorata curte considera că o asemenea pramatie a facut ori nu “politie politică” nu mă mişcă prea tare, căci ,pentru mine, este evident că îndeplinind sarcinile Securităţii de a răspândi vorba că sunt de-ai lor, “DAN” nu la consolidarea liniştii mele participa, ci la ruinarea vieţii mele…

  • Dorin Tudoran

    @ Inima-Rea #30

    Un prieten — care mi-a mărturisit pe la mijlocul anilor ’90 că a trebuit să facă “nişte chestii nasoale” împotriva mea — mă liniştea, adăugând, “dar îţi dai seama că am făcut-o fără mare tragere de inimă, ba i-am şi tras în piept de i-am zăpăcit”.

    De zăpăcit, i-a zăpăcit cu totul, de-asta am şi fost arestaţi pe stradă — fiica mea, 8 ani, si subsemnatul, cam exact acum 25 ani! -- ca urmare a unei informări urgente făcute de prietenul ăsta al meu. Nu ştiu câtă inimă din el a tras la carul la care se angajase, dar volumul de muncă depus de amic este impresionant iar ideea de a şi imprima unele din conversaţiile noastre a fost, vorba lui, cam “nasoală”, nu?

  • CARAIMAN

    @ Miron # 28
    Aveti dreptate in mare parte. Dar din pacate, nota de constatare care insoteste dosarul nu cuprinde chiar toata activitatea informatorului. Curinde doar ceea ce se (mai) gaseste la CNSAS si e considerat ca se incadreaza la politie politica. Spre exemplificare, iata cum arata nota pentru informatorul Emanuel Valeriu, care a fost de doua, poate de trei ori recrutat.
    http://andreicristi.blogspot.com/search?q=VALERIU
    Odata a fost abandonat pentru ca intrase pe mina politiei pentru trafic de valuta. A doua oara s-a oferit singur, in speranta ca-si va recapata pozitiile pierdute, a fost acceptat cu multe suspciuni, dar urmele lui dispar din dosarele securitatii interne, fiind preluat de cea externa. Si acolo au fost marile lui ispravi patriotice. Iar de la SIE nu iese nimic. Insa si asa tot se mai poate afla cite ceva. Omul si-a turnat amanta, iar o colega a lui era si ea “persona de incredere” a scuritattii, insa ambele apar doar cu initiale.
    Ciudate vremuri am trait. Si mai ciudate cele pe care inca le traim!

  • Radu Humor

    Niste amarati care deveneau fiorosi din invidie !
    Dar cand te gandesti ca aia care mutilau suflete si de -o parte si de alta continua sa dirijeze actiuni asemanatoare, sau se plimba nestingheriti printre oameni….
    Macar atata ar trebui sa li se interzica :mrgreen:

  • Goldmundr

    OK,incerc sa trag niste concluzii:
    -(si)inginerii,profesorii,actorii,preotii sau biologii au “turnat” la Securitate,si-au turnat colegii,prietenii,enoriasii si chiar rudele.A fost o societate a turnatorilor,impostorilor,profitorilor,mincinosilor si lasilor
    De frica,sau in lipsa constiintei de om.Celilalti,cei multi,au fost doar simplii soldati,figuranti,printre care,multe legume.

    -daca omul nu trece peste aceasta perioada,tragand concluziile de rigoare,societatea nu poate spera vindecarea(normalitatea).Dar daca istoricii si redactorii manulalelor scolare trec prea usor peste aceasta perioada de trista amintire din istoria Romaniei,e si mai grav-ceea ce s-a si petrecut pana acum,cu rezultatele pe care le vedem,de care ne tot miram…Pana acum a fost un joc prea usor pt. Iliescu si nomenklatura pcr!
    -eu unul ma bucur ca exista mai multe incercari de a lamuri in sfarsit trecutul,crimele unui regim criminal si ilegal.Pentru mine,nu exista un Vladimir Tismaneanu mai “bun” decat Dorin Tudoran,sau Marius Oprea mai “bun” decat cei doi amintiti,ca doar nu apartenenta la un partid,universitate,drumul ales sau lucrarile publicate pana in 1990 pot fi garantia Adevarului si Dreptatii in tara.Fiecare cu drumul sau!
    Noroc ca ii avem!
    -dar daca va certati si va pierdeti in polemici interminabile,ce-ati dovedit?
    Stiu ca e greu-si eu mai ma impiedic in itele egomaniei si nu locuiesc deasupra norilor precum cei amintiti de mine…..
    Spor la treaba!

  • Florin Iaru

    @Caraiman
    Hai, domnule, că nu dădeau pe-afară de inteligenţă! Erau puternici, da, dar nu inteligenţi. (Vorbesc de şefii care făceau planuri sau se zburleau) Ceea ce mă întristează e că atît amar de inteligenţă delatoare şi talent raportor s-a făcut preş sub Securitate.
    @Dorin
    Mi-ar plăcea să te văd afişînd şi chestii noi. Pe alte teme. Mi-e dor de analistul feroce.

  • Dorin Tudoran

    @ Florin Iaru #36

    O să mă străduiesc. Dar, să știi, chestiile care le afișez sunt — din păcate! — foarte noi, Florine. Doar viitorul a trecut -- și tocmai trecutul va să vie… M-aș bucura să mă înșel.

  • Florin Iaru

    He, he…
    Viitorul a început ieri!
    Iar trecutul nu vrea să moară.
    Asta e situaţia. Păcat de noi, cît ne-am strofocat, ne-am veselit, cu nimic n-am biruit.

  • Vasile Gogea

    @Florin Iaru
    Probabil, D-l Florin Iaru are tot viitorul in fata!
    Ce ma intristeaza pe mine e cita “inteligenta” s-a spulberat PE “pres”!
    Cu dragoste, Florin!

  • Dorin Tudoran

    @ Florin Iaru #38 & Vasile Gogea # 39

    Domnilor, sunteţi — subliniez aproape pleonastic, amândoi — de modă veche.
    Dumneavoastră continuaţi să credeţi că în politică & poliţie secretă ţuţării li se adresează mahărilor cu “După dumneavoastră… ”

    Greşiţi. Li se adresează fie cu “Preşul Dumneavoastră…”, fie cu “Apreş/Apresh Dumneavoastră “.

    Depandă de depinde…

  • Florin Iaru

    Apreş-vous, cum ar veni!

  • Vasile Gogea

    @Dorin Tudoran
    Cît de fericite sunt ” greşelile” care slobozesc din om umorul şi buna dispoziţie!
    Aşa e: apreş/apresh sau, aprevu!
    Depandă ar putea fi echivalentul românesc al lui diferanţă, din Derrida!
    Asta, aşa ca să se vadă cît de “vechi” suntem!

WP Admin