≡ Menu

Cu inima pe dreapta

Desen & Copyright 2012 - ION BARBU

PDL, PNȚCD, PNR, ICCD și FCD au hotărât să infirme, definitiv, prejudecata că mai toți oamenii au inima pe stânga.

Pe cale de consecință, cele cinci concubine s-au măritat sub numele de familie “Alianța România Dreaptă” și au ales drept siglă a măritișului inima.

Suntem informați că: “Deocamdată nu s-a stabilit vreun imn sau un slogan.”

Sugestie pentru imn: “Ai noștri ca brazii!”. Sugestie pentru slogan: “… pe piept!”

Alegerile parlamentare din decembrie se anunță crunte.

Greu de prevăzut cine va câștiga: “Alianța România Dreaptă” cu portofelul pe stânga sau “Alianța România Strâmbă” cu portofelul pe dreapta?

Ce e ăla “portofel”?

Hai că prea sunteți curioși!

  • Ei, eu cred ca e mai simpla alegerea din 9 decembrie proxim, fiindca nu avem de ales doar intre avoir le cœur à gauche, mais le portefeuille à droite et vice versa, ci intre doua modele de stat de drept. Statul de tip USL, care, teoretic cel putin, pune in centrul sau democratia parlamentara si “box populi”, si statul de drepti basist, slavat, asa cum a spus tatucul lui insusi (T.B.) de serviciile de informatii, CCR, DNA, Parchetul general, CSM si “box DEI” (adica, Barroso, Gitenstein, Merkel, Reding). Oare care dintre ele e cat de cat mai imbietor?

  • Alina

    Sugestia mea pentru slogan : “Cu mainile pe piept” 😉

  • mihai rogobete

    Fără Puric n-are flit.

  • Of, of, of… Dorine!
    “A venit toamna/acopere-mi inima cu ceva…”

  • Gheorghe Campeanu

    Ce e ala “portofel” ? Si pe ce parte a fiintei este purtat? Propun adoptarea portofelului virtual (inspirat oarecum de idea revolutionara Google Wallet, dar nu pentru credit cards, ci pentru carnete de partid interchangeable). Marele avantaj este ca, precum orice dispozitiv virtual, un asemenea “portofel” nu are nevoie de un reper fizic precis, ci unul in Eter, si ca poate fi utilizat (la nevoie) din orice loc si din orice pozitie. Dihotomia romaneasca aparatent antinomica dreapta-stinga se va arata in adevarata sa infatisare: un continuum de nuante ale aceluiasi animal care supravietuieste de 23 de ani.

  • Dorin Tudoran

    @ Vasile Gogea

    E-he, Vasile! Toamna ca toamna, dar, de la o vreme, bobocii se numara in alte anotimpuri; anotimpe, cum ar zice stii tu cine…

    Biata doamna “Dl Goe” scrie in disperare, intrebandu-ma pe unde te afli. Mai trage o broboada peste moaca, se da drept “Amigo” si mai bombane cate o vorba, doua. Sper ca macar la Gazeta de Cluj nu te “comenteaza”…
    Imbratisari.

  • Daca_nu_nu

    Inima o fi pe dreaptă, da pornirea-i şi cu stângu, şi pe stânga…

  • Dorin Tudoran

    @Daca_nu_nu
    MRU spune una dimineata, alta -- seara. Initiatiova Civica nu s-ar transforma in partid politic dar, in schimb?!?, infiinteraza un partid politic, Forta Civica in care MRU nu poate spune inca daca intra si el ori nu!?! Alianta Civica- Partidul Aliantei Civice… “Politicii” si “civicii”. Exact cat sa nu mai inteleaga electoratul NIMIC….

  • Radu Calin Cristea

    Cind am inceput sa-ti citesc textul am inghetat pentru ca eram sigur ca iuteala dumitale de minte imi va fura fara sa stie o idee pe care o coc pentru un viitor articol. Si anume. Initiativa aceasta de dreapta va cumpara miine un partid -- Forta Civica -- inventat acum un deceniu de Petre Roman si care s-a ilustrat prin cele citeva scari de bloc care l-au votat pina acum. MRU s-ar putea sa candideze la presedintie in sensul ca va deveni presedinte fiind singurul candidat. Alta e povestea cu dreapta. Ea a lansat un manifest, calchiind un vers cretin de Cosbuc: “Sus inima, romani!” Pai cum adica, nene Dorine, inima pe dreapta s-a mai intilnit, dar “inima sus”? Adica sa ne ureze, pacatele mele, sa fim un popor de cardiaci?

  • InimaRea

    Din cîte-mi închipui c-aş înţelege, se preconizează un vid de putere, după dispariţia Tiranului. În Antichitate, tirania era guvernarea bazată pe popor, ţintind limitarea privilegiilor claselor superpuse. Cu timpul, tirania şi-a descoperit ambivalenţa de a guverna şi-n pofida poporului dacă nu chiar împotriva sa.
    Eu, unul, recunosc că Băsescu a reuşit performanţa de a practica tirania în ambe formele sale. Măcar din sentimentalism local -- să nu zic “patriotism” -- sper să rămînă în istoria politicii lumii.
    Pe lîngă preconizatul vid, instinctul democratic cere ponderarea influenţei masivei USL printr-o grupare -- ceva -- capabilă să-i opună rezistenţă politică.
    Poate că principala hibă a proiectului să fie abundenţa de salvatori, id est lideri carismatici, promiţînd reeditarea figurii dominante a Tătucului. E concurenţă mare pe post, de-aici -- reticenţele unor virtuali solişti de a se înrola.
    Timpul chiar nu mai are răbdare cu Dreapta, de unde răgazul de a creşte sănătos, pe care l-au avut Băsescu (şi Năstase, cînd era) Antonescu, Ponta -- chiar? Aşa că Iniţiativa riscă a nu mai ajunge proiect, propunînd produse de seră. Serele politice dau SRL-uri politice, unde accentul cade pe “răspundere limitată”. În politică, asta duce cu gîndul la handicap -- genetic, dobîndit, nu importă. Dar noi am mai trăit experienţa produselor cu înlocuitori, ba chiar am pretins titlu de nobleţe pentru asta. Ce m-a deranjat la lozinca anului 1990 (“n-a mîncat salam cu soia, ca noi”) a fost alegerea tocmai a salamului, cînd mult mai ilustrativ -- şi promiţător, aş zice -- era să se invoce nechezolul.
    Dar poate sînt superficial şi nu bag de seamă că “lupii tineri” ai Dreptei par hrăniţi cu nechezol, răzbunînd nedreptatea de acum 20 şi de ani.
    Sigur, ne-am dori unii hrăniţi cu jeratic dar cred că trebuie să mai aşteptăm un ciclu de producţie. Auzindu-i, însă, pe înlocuitorii ăştia, mi-e că jar mîncăm noi, căutîndu-le-n coarne.

  • OvidiuB

    Fermecator, ca de obicei, felul in care prezinta InimaRea lucrurile.

    Intotdeauna cand lucrurile par din ce in ce mai complicate, cred ca criteriile de a discerne trebuie musai sa fie cat mai simple. La bunul-simt, cele 6 luni de cand “dreapta” e in opozitie nu aveau cum sa fie suficiente pentru a contura cu adevarat imaginea de alternativa a acesteia (desi USL s-a chinuit din greu sa convinga lumea ca trebuie sa cautam o alternativa la USL…). Dreapta e inca, in mentalul colectiv, la putere si nu cred sa existe vreun hocus-pocus care sa acopere acest fapt. Dificultatea taberei portocalii de a asimila ea insasi acest lucru vine din mitul acesta al victoriilor “no matter what” ale lui Basescu, care a coincis cu tinerea la putere a PDL in pofida tuturor rezultatelor aproximative ale acestora. Asa ca PDListii (plus anexele lor) sunt blocati psihologic in ideea ca si de data asta Basescu va inventa o scamatorie si, chiar cu 25%, tot ei vor ajunge sa guverneze. Cum sa faci constructie si reforma de partid cu o asemenea atitudine?

    Cativa ani de purgatoriu nu pot strica nimanui, chiar daca s-a dovedit ca in Romania anii de opozitie (chiar multi) nu sunt o garantie pentru nimic (PSD-ul de azi e cel mai bun exemplu).

  • z e r l e n d i

    MRU s-a “dotat” cu un partid (… si PDL s-a “dotat” cu MRU). Pentru ca “dotarea” sa fie credibila s-au facut si alegeri. MRU -- unicul “dotat” cu o candidatura. Traiasca oamenii dotati! Li se mai zice si providentiali.

    Pe partea cealalta, “dotarile” s-au omologat demult.

    FSN-ul “dotat” cu “dreapta” va infrunta in alegeri FSN-ul “dotat” cu “stinga”. O democratie “dotata” … cu “partide”!

  • Dorin Tudoran

    @zerlendi

    Nu doar ca s-a dotat, sau mai exact spus a fost dotat, dar deja “sute de tineri din PN-L” au decis sa treaca la “Forta Civica”. Cand asemenea lucruri se intampla, unii le numesc “alaturarea la o constructie politica…”; altii -- “traseism”.
    Pe de alta parte, oamenii mai tineri, sdatuli de ce vad intr-un partid, cauta un alt loc. Ca noul loc se va dovedi ori nu mai bun, ramane de vazut. Dar ar fi bine sa apara si un loc cu adevart mai bun decat cele la care ne tot uitam de peste 20 de ani, nu?

  • Emil Chirila

    Săraca fată a tatălui ei
    de Cristina Ţopescu
    Am să spun în rândurile ce urmează nişte lucruri pe care nicio fiică din lume n-ar vrea să le admită, când e vorba de tatăl ei. E trist. Pentru că nu răspundem pentru păcatele părinţilor şi nici nu ni-i alegem. Deşi în literatura spirituală se spune că ne alegem, înainte de a ne întrupa, şi părinţii, şi destinul. O facem pentru a trăi experienţe care se constituie în lecţii ce ne vor ajuta să evoluăm. Cu condiţia, sigur, să le asimilăm. Dacă e aşa, mă întreb: ce o avea de pătimit Elena după ce, să zicem, şi-a ales tatăl pe care-l are? Unul care o iubeşte, cu siguranţă, care îşi iubeşte copiii. Pentru că dacă nu ne iubim nici copiii, prelungiri ale propriei noastre fiinţe, am fi abrutizaţi într-atât, înseamnă, încât nici iubiri egoiste, vai, nu mai putem avea.
    Sunt oameni deci care-şi iubesc copiii pentru că ei sunt o altă versiune a lor. Aceiaşi oameni, unii dintre ei, sunt incapabili să iubească alţi copii, din simplul motiv că nu sunt ai lor, că nu au nicio legătură cu ei, că nu ei rămân în urma lor, ducând mai departe numele sau inestimabilele lor calităţi şi virtuţi. Sunt şi oameni care, de pildă, au un câine sau o pisică. Tot ei nu dau doi bani pe alte animale care nu sunt ale lor. Poţi să înţelegi că există oameni care au această infirmitate, aceea că nu iubesc alte fiinţe, în afara speciei lor. Oamenii ăştia merg chiar până la a crede că toate celelalte vietăţi sunt de fapt un fel de obiecte, fără simţire, fără suflet, care nu simt dureri trupeşti, cât despre cele sufleteşti, nici vorbă! Indivizi de genul asta nu văd nimic din toate astea, sunt orbi. Şi e şi asta un fel de infirmitateCând ai iubire în suflet, o ai pentru toţi copiii lumii, când ai afecţiune pentru propriul câine, nu te poţi uita cu dispreţ la ceilalţi. Iubirea nu se împarte pe criterii personale, ea e aleatorie, iraţională şi fără niciun rost.
    Traian Băsescu şi-a făcut fata europarlamentar. O fi vrut fata la Bruxelles, o fi vrut, ce-i drept… Dar dacă tatăl-preşedinte n-ar fi vrut şi el, iar partidul acolit nu ar fi pus osul la treabă, ar fi ajuns Elena să citească texte în Parlamentul European? Nu. Ambiţiile supradimensionate ale unei tinere care nu a înţeles că i-ar mai trebui niscaiva vechime în politică până a fi îndrituită să reprezinte România la UE nu s-au lovit, din nefericire pentru ea (dar şi pentru noi!), de rezistenţa unui tată lucid care să-i fi spus, cu infinită dragoste paternă: fata mea, mai aşteaptă, mai învaţă, mai stai la munca de jos în partid, nu arde etape, aşteaptă şi, într-o bună zi, o să fii şi europarlamentar daca vei dovedi că meriţi asta! Aşa ar fi făcut un tată care nu vrea să-şi expună fiica unui tir de critici nemilos, un tată care, mai ales, îşi doreşte ca fiica lui să aibă un parcurs firesc în cariera pe care şi-a ales-o. Iar dacă rebela Elena, nu şi nu, a zis că ea vrea la Bruxelles, el, tatăl, ar fi lăsat-o să-şi consume tentativa singurică. Chiar şi cu preţul unui “eshec” (aşa cum traducea domnia sa, odată, romanescul “eşec” în engleză, pe principiul lui “furculision”). Pentru că un eşec e, de multe ori, o uşă deschisă sau întredeschisă măcar către “succesuri” viitoare.
    Aşa şi cu nunta. N-am să spun multe despre ea, costurile ei au fost deja întoarse pe toate feţele de multi confraţi de breaslă. Şi pe urmă… momentul în sine e unul frumos în viaţa unui om. E şi mult prea intim ca eu să mă pot simţi confortabil când îl comentez. Deşi ar fi câte ceva de spus. Am să spun, însă, doar atât: nu faci nunta fiicei tale de parc-ar fi fată de împărat când poporul îţi moare şi strigă de foame. N-o faci pur şi simplu! Fata vrea să se mărite, bine, o măriţi, eşti alături de ea, dar faci o nuntă discretă, cu rude şi cu cei foarte apropiaţi. Şi nici nu transformi alaiul de nuntaşi într-o adunare cu toţi membrii de partid loiali sau cu îmbogăţiţii peste poate din afaceri cu statul pe care îl conduci chiar tu. Nu faci asta. Daca nu dintr-un minim calcul politic de imagine, n-o faci, măcar, ca să-ţi protejezi propria fiică.

  • Dorin Tudoran

    @ Emil Chirila

    Nu cu foarte multi ani in urma, cineva care lucrase cu dra Cristina Topescu imi spunea ca, daca n-ar fi fost fata dlui Cristian Topescu, dra Cristina Topescu mare lucru n-ar fi facut pe lumea asta.
    Opinii si opinii…

    In privinta euro-parlamentarismului dnei Ionescu, fosta dra Basescu, nu e mare lucru de spus: d avem de-a face cu o situatie emblematica pentru Romania post-decembrista. Adaugati fotografiei “de grup” portretele lui Vadim Tudor, Gigi Becali si altii si veti avea rezultatul “radiografiei”.

  • z e r l e n d i

    Ar fi bine, domnule Tudoran, cum sa nu fie? Dar, pentru asta, ar trebui sa existe un minim de conditii pe care acesti oameni sa le indeplineasca. Or, atit cit ma pricep eu, tineri, ne-tineri, toate aceste noi sperante ale “constructiei” au deja vechile metehne. Si, atunci, nu cumva sintem “esentialisti” si ne amagim ca ei sint altfel, din cauza tineretii? Si nu cumva sint destule semne care indica -- dincolo de subiectivisme si idiosincrazii -- ca baietii de la “magazie”, cei cu “dotarile”, si-au bagat iarasi coada?

  • Cinic

    Se zice ca MRU e baiat subtire,citit si intelighent!
    Io stiam ca ”civic” inseamna cumva nepartinic.
    Ori el face un partid”civic”! Pai,cind o cistiga puterea,cum dreaq o sa mai fie civic???
    Nu-i asa ca ar suna bine, si ar avea efect un apelativ gen “”dictatoru civic”
    Cine ar mai indrazni sa-i mai stea impotriva lui ,exponentu’ societatii civile,cit ca e cam dictator!
    Baiatu asta m-a dezamagit complet:acu fo 8 ani cind aparea prin dezbateri tv,mi se parea de viitor,acu,ramase vesnica sperantza!
    Si vorba aia,Luminita s-a stins,si nici Sperantza nu se simte prea bine!

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran

    Da, am gasit rezultatul “radiografiei” europarlamentarului G. Becali, pe care, cu voia Dvs., l-as impartasi cu ceilalti oaspeti (daca este permis un link):

    http://www.behance.net/gallery/Becalis-Words-of-Wisdom/2838273

  • neamtu tiganu

    credem totodată că este datoria noastră ca printr-un efort de demagogie națională să creștem aceste valori la nivelul fiecărei comunități
    ************************
    http://www.realitatea.net/ungureanu-la-conven-ia-na-ionala-a-partidului-for-a-civica-live-text-i-video_1003617.html

  • Gheorghe Campeanu

    Si pentru ca vine weekend-ul, iar in noul partid “Deocamdată nu s-a stabilit vreun imn ….”, e voie sa sugerez la randu-mi acest Schlager care a sucit deja mintile a peste 100 milioane de oameni?

    rel="nofollow">

  • Dorin Tudoran

    @Gheorghe Campeanu

    Cea mai tare dintre cele citite azi: “Astronautul Neil Armstrong, primul om care a pus piciorul pe suprafaţa Lunii, va fi înhumat în ocean.”!?!

    ce-ar fi, ma intreb, daca unii “ziaristi” romani ar fi gazatzi cu… pietre?

  • Dorin Tudoran

    @ neamtu tiganu

    Vreau sa cred ca e vorba de un impostor care se da drept MRU, altfel e vai de ea de …palarie!

  • Şerban Foarţă

    Stimate domnule Câmpeanu,

    într-o epistolă către o prietenă din Anglia, Harriet Shaw Weaver, domnul Joyce, descriindu-şi stadiile orbirii, anume trei la număr, şi le “asortează”, la modul foarte dandy, cu articole vestimentare disparate, -- transformând în joyousness, dacă vreţi, sumbra-i nocturnă tricoloră.
    Am scris, pe tema asta, un sonet (pe care îl transcriu mai jos, excedat de-atâtea… “portofele” civice, cinice sau semiclinice):

    Să fii un dandy al orbirii proprii,
    culoarea s-o îmbraci, a câteşi trei
    consecutive stadii ale ei,
    pe care, surâzând, să ţi le-aproprii:
    o haină şi bretele verzi să-ţi iei,
    dar ghet(r)e cenuşii, ca domnii sobri, --
    în vreme ce te bucuri de oprobrii
    din partea unui grup de farisei
    infatigabili ca o master’s voice…
    Cravată şi sombrero ia-ţi, ca fierea
    de negre, -- îmbrăcându-te în om
    trecut din verde-n gri: din glaucom
    în cataract… Şi-aşteaptă-ţi lichefierea
    homericei retine: fii James Joyce!

    P.S. Dragă Dorin, te rog să-mi ierţi cruzimea eventuală; dar, de cataractele Nilului m-apropii, vâslind în amonte, cu mult spor, şi eu!

  • Dorin Tudoran

    @Serban Foarta

    La Nilul lăudat, sa nu te duci cu vâsla lăsată…

  • Dorin Tudoran

    @ neamtu tiganu

    domț neamtule, uite acilea cum in titlul articolului pierzi un meci, iar in articol il castigi -- http://www.cotidianul.ro/olanda-turcia-2-0-si-andorra-ungaria-5-0-193596/

  • mihai rogobete

    Dlui. Şerban Foarţă, o scadenţă onorată: http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/images/pdf/arges-08-2012/Pag27-38.pdf
    p. 35

  • Gheorghe Campeanu

    Draga domnule Foarţă,

    Am citit cu gratitudine sonetul Dvs. de inspiratie Joyceiana, plin de farmec, “albeit” transcris aici in cheie parodica. In pragul voyage-ului meu irlandez, un mic detour mental romanesc este mai mult decit binevenit. Dincolo de portofeliada curenta, va marturisesc ca lectura m-a transportat in trecut, pe doua carari nostalgice total diferite.

    Doamna care m-a invatat la Bucuresti limba engleza de la o varsta foarte timpurie si mi-a instilat dragostea fata de literatura anglo-saxona si americana, Mrs. Teposu, avea si un extraordinar dar al limbii romane, si “ochi” pentru traducerile de exceptie. Dansa a fost cea care mi-a semnalat pe la mijlocul anilor 60’s talmacirea lui Gellu Naum din “Ulysses” publicata in Secolul 20 (ce revista in acea epoca !). Locul acela magic, micul ei apartament din blocul Nestor, plin de extraordinare obiecte de arta si carti rare, a disparut odata cu ea pe 4 martie 1977.

    Harriet Weaver, benefactor si amica, atita vreme admiratoare a literaturii lui Joyce, in mijlocul convulsiilor vremii, s-a lasat cu timpul sedusa de opera altui autor celebru, Karl Marx. Asta tranzitie: de la “A Portait of the Artist as a Young Man” la “Das Kapital”, ca apoi, intr-un puseu de excentritate, sa devii membra a partidului comunist.

  • InimaRea

    Proiectul politic trebuie judecat după criterii clare. Printre primele -- dacă nu chiar cel dintîi -- ar fi al programului naţional propus. Care trebuie să plece de la analiza stării naţiunii, a economiei, a statului; să deseneze tabloul general, cu toate conexiunile pe care Romania le are în plan regional, european, euroatlantic; să stabilească beneficiile statutului ţării de membră a UE şi NATO -- care nu-s de la sine înţelese, cum bine se vede fie şi numai din aventura absorbţiei fondurilor europene.
    Pînă aici, o observaţie: MRU a fost ales preşedintele unei structuri cu ambiţii politice, în cadrul unei convenţii naţionale. Desfid pe oricine-ar susţine că acea convenţie reprezenta şi altceva decît fix pe cei adunaţi acolo ca sa-l voteze pe MRU. Adică, 300 (poate 500 dar şi 1000 sa fi fost) de delegaţi pe care nu i-a delegat nimeni, care s-au autodelegat (în cel mai bun caz dacă n-au fost dirijaţi într-acolo) se pretind o forţă politică în stare să participe la lupta politică.
    Şi ce proiect de propăşire naţională au propus? Unificarea Dreptei româneşti, pentru învingerea USL, în decembrie ac. Prin simpla autodefinire ca opoziţie la USL, această liliputană -- de la Lili putana, probabil -- iniţiativă pretins politică se afirmă, deja, ca salvatoare a naţiunii.
    Cel mai probabil, MRU este de nivelul politicii de care-ncearca să se delimiteze, cînd era premier. Al acelui tip de politică în care doar lupta contează -- nu programul, principiile, viziunea. Iar lupta nici nu mai e pe ciolan ci pe trupul comatos al României.
    Practic, taberele implicate în războiul politic ce riscă a degenera în război civil nu au în vedere realitatea că ţara pe care vor să pună mîna se topeşte sub ochii lor; că trofeul învingătorului riscă a fi un teritoriu condamnat la regres, iar nu promis progresului.
    Argument de ultimă oră: În presa de azi (10 curent) apare problema Portului Constanţa. Acela ar fi preţul cerut de Olanda pentru a-şi da acceptul să intrăm în Shengen. (Cu argumentul că, odată admisă Ro în Shengen, scade importanţa Portului Rotterdam, de poartă a tranzitului ESt-Vest.) În varianta soft, Portul Constanţa ar fi doar de concesionat. În cea hard -- de vînzare.
    Cu ocazia acestei discuţii, se aminteşte că Petrom a intrat în preţul pentru aderarea la UE, iar autostrada Transilvania -- în cel pentru obţinerea okului american de intrare în NATO.
    Toate astea nu-i privesc pe români nici azi, cum nu i-au nici acum 7-10 ani. Toate astea se discută şi neguţătoresc “în spatele uşilor închise”. Iar cînd Laleaua Neagră de la Cotroceni ameninţă Olanda cu boicotul castraveţilor, totul pare o glumiţă ca atîtea altele cu care ne distrează Băsescu de 7 ani încoace.
    Punînd cap la cap toate astea, cum ar arăta desenul infăţişînd starea naţiunii?
    Îl văd aşa: o căruţă cu coviltir înalt, pe care scrie Vest. De ea, legată o căţea, mîndru fluturîndu-şi coada tricoloră, pe care abia dacă mai joacă 2-3 covrigi. Cînd s-o opri căruţa, nu s-o mai vedea căţeaua. O putem bănui încovrigată sub căruţă, aşteptîndu-şi moartea.
    Ei bine, o iniţiativă politică avînd ca scop salvarea ţării iar nu prelungirea agoniei sale ar pune în discuţie sfoara de care-i legată căţeaua la căruţa mîndrei Europe. Pornind de la o simplă întrebare: Dacă-i merge aşa rău legată de Europa, nu i-ar merge mai puţin rău -- dacă nu chiar bine -- decuplată de la căruţă?
    Ei, nu! Toată noutatea iniţiativei politice comune a junilor dreptaci constă în culoarea absolut necesară a sforii aceleia -- să nu fie roşie, să fie dreaptă. Numai aşa vor ajunge românii în rîndul drepţilor -- de preferinţă, cît mai corect politic.
    PS: A nu se înţelege că aş fi antieuropean, antiamerican, antioccidental -- şi, în consecinţă, prorus. Nu, ideea este că punînd întrebări grele, sîntem forţaţi la răspunsuri inteligente. Unul din ele îmi apare a fi necesitatea stringentă a renegocierii Tratatului de aderare. Bulgaria deja dă exemplu de minte a bulgarului cea de pe urmă: nu mai vrea euro şi nici fiscalitate ca-n Vest ci adaptată la puterea de cumpărare a bulgarilor.

  • Dorin Tudoran

    @Inima Rea

    Istorioara asta cu “unificarea drepteI” a fost de la bun inceput (adica de cativa ani…) rizibila. Care dreapata? Dreapta in raport cu care Stanga?
    Nici n-au inceput bine (ma refer la formele publice, ca in interior o tot coceau pe toate partile, de mult) si s-au si carait.
    Spuneau ca n-au inca slogan. Iata-l: “Totu’, pana la CIOLAN!”

  • damn, mai avem!

    domn’ tudorane,

    nici o ora nu’i prea mica (la bucale’i 00,13) pentru o veste buna!

    nu stiu de unde “le are”, inimarea, vestile astea, da’ io deja juisez umed la ideea unei constatze holandeze, ca tot isi cheltuie romunu’ putzinii banutzi pe litoralu’ nemtzesc al marii negre de la sud de dunare, ca bastinosii d’acolo nu s’or intrebat ce cata neamtzu’n bulgaria…

    io de multa vreme ziceam ca aliantza liberal sotzialista, proaspat dejucata in tentativa ei de lovitura d’état, o sa fie cea mai crincen-libertariana gubernare din jalnica historie postrebolutzionara, spre osebire de caricatura bocasiana care doar ne’o chinuit dejaba cu clacsonu’.

  • Dorin Tudoran

    @damn, mai avem!

    nu stiu de unde le are, dar sunt sigur ca o sa ne spuna; intr-o zi.

    vaz ca pretina noastra monica m. taman a anuntzat ca va trimite -- TUTULOR PARTIDELOR -- programul de reshapare a clasei politice si ca — ASTA E TARE DE TOT, APROAPE CA STANCA -- dansa va incepe curatarea propriului partid.

    ce nu inteleg este care e acel partid?

    pdl? pai, daca asta e, ce a facut pretina noastra monica m. timp de 8 (OPT) ani? de ce s-a lasat blocata de refolutionarii tru, baconschi, sever voinescu si vamesul vasile blaga? de ce n-a impaiat-o inca pe elena? care elena? amandoua.

    daca nu e pdl ci e forta civica, apai partidul asta e ca si curatt; as zice chiar curatzit… inca de pe vreme lui petre roman, fiul rareshoaiei…

    n-ar fi rau sa fie bine, damn’ mai avem de asteptat.

  • InimaRea

    #28, zic asa: “În presa de azi (10 curent) apare problema Portului Constanţa.”
    Pe siteul ziare.ro -- pornind din pagina principala.

  • InimaRea

    O semnaleaza si Vasile Gogea -- Un port de vinzare?
    De fapt, cred ca de-acolo am plecat spre articolul cu pricina.

  • InimaRea

    Pentru tomisti arghezieni -- Vreau sa Te pipai si sa urlu ESTE -- o interpretare nebibliografica: Prin Bucuresti e vinturat steagul razbunarii, sub benigna infatisare a unei delegatii de batrinei de la Comisia de la Venetia, plimbati ca sfintele moaste sa afle cum s-a atentat la statul de drept prin suspendarea lui Basescu si organizarea referendumului.
    Eu zic ca tinta principala a sfintei minii este Antonescu, uzurpatorul Cotrocenilor.

  • Alegator indecis

    @ALL
    1. Je vote a gauche en decembre prochain, mais je baise a droite ( ce serait peut-etre adroit)?
    2. Je vote a droite, mais (tel un simple Engels coureur de jeunes ouvrieres) je baise a gauche?
    Qu’est-ce que notre vie -- electorale ou autre -- est dure et quotidienne, mon cher Etienne!

  • Dorin Tudoran

    @Alegator indecis

    Aceste alegeri nu au nimic de-a face cu “stanga” sau/si “dreapta”. “Arborii doctrinari” intre care este fortat electoratul sa aleaga este “Parul” sau “Barosul”.

  • InimaRea

    Liviu Antonesei semnalează c-a-nceput hîrjoana între dreptaci. Neamţu reclamă faptul că MRU nu-l acceptă “pe platformă” şi-şi dă seama că acesta a dezamăgit cumplit idealurile Dreptei.
    La vremea potrivită, mă-ntrebam cum de era posibilă alianţa între un admirator al Legiunii şi Căpitanului (fie el şi puber, pe-atunci, dar ştim că bolile tinereţii lasă urme şi după moarte -- vezi cazul lui Mirea Eliade) şi un produs made in Israel.
    Sper să nu scandalizez în aşa măsură încît să nu mai apuc a argumenta ultima afirmaţie.
    În 1996, în Guvernul Ciorbea, apare -- pe post de secretar de stat la Externe -- un tînăr universitar ieşean în al cărui cv nu există semne politice dar un doctorat la Ierusalim. Avea -- carevasăzică -- neamuri la Ierusalim.
    (va continua)

  • InimaBuna

    @inimaRea
    MRU, dupa umila mea stiinta, are un doctorat sustinut la Universitatea Cuzana din Iasi. Steie-ne si profesorul Alexandru Zub — autoritate in domeniul istoriei culturale — marturie. Ca e filosemit, nu incap dubii. E o alegere sau o pasiune ca oricare alta, ce iti poate aduce, dupa imprejurari, beneficii sau dusmanii subtile. [Dupa cum poti fi urmas de ierusalimitani si practica fie antisemitismul, cit Karl Marx in DIE JUDENFRAGE, ori ura evreiasca de sine, DER SELBSTHASS, asemeni genialului sinucigas Otto Weininger, cel cu SEX SI CARACTER. caruia Hitler pretindea ca, de mai traia, ii acorda statutul de ”arian de onoare” .] Ca are rude la Ierusalim ori ca, numind-se Ungureanu, e ungur sadea, iata niste rumori demne de arsenalul demagocico-nationalist al TriBUNELULUI Vadim. Ori de Iosif Constantin Dragan: ala de sustinea ca Ion Ratiu e maghiar si-i scria numele de familie asa: RACZ.
    Mai cinic ni se va fi parut, pe vremuri, Tovarasul Ceausescu, atunci cind maghiarii din Judetul Mures solicitind un prim-secretar peceresc ungur, li l-a trimis pe tovarasul Constantin Unguru. Ungur vrura… si pe tovarasul Constantin Unguru avura, baiat bun, ca toti primii secretari, adevarati ceausesti judeteni, dar necunoscind o boaba din limba lui Sandor Petofi.

  • Dorin Tudoran
  • Daca_nu_nu

    Mda… Mai nou, toată lumea-l dezamăgeşte pe vânătorul de vampiri.
    Dacă mi-ar fi plăcut de el cât de cât, aş fi stat să mă-ntreb cine-l… amăgeşte.
    Dar cum nu, nu.

  • InimaRea

    InimaBuna: Vă grăbiţi, iar ce-i mai rău abia urmează. Enjoy!
    --
    MOSSAD e în topul intelligence services (TIS, în continuare) de pe mapamond. Alături de CIA şi KGB (azi, FSB) probabil că depăşind serviciile similare ale Franţei, GB ori Germaniei -- şi acelea în top.
    Vajnica Securitate lupta pe toate fronturile, potrivit conceptului ceauşist de “străinătate agresivă”, cuprinzînd tot ce era în afara graniţelor RSR, y compris URSS şi celelalte “ţări frăţeşti”.
    Pînă la Malta -- “Yalta zilelor noastre” -- eforturile Securităţii (interne şi externe, respectiv contraspionajul şi spionajul) erau mai curînd susţinute decît combătute de către KGB. După Malta, soarta României Socialiste -- a comunismului, în genere -- a fost pecetluită, astfel că s-a inversat trendul relaţiilor Securităţii cu KGB. Logic-consecutiv, şi soarta Securităţii a fost pecetluită.
    Ca-nainte şi după orice înţelegere privind “împărţirea sferelor de influenţă”, un teritoriu despuiat de posibilitatea apărării interselor naţionale e unul de pradă, unde funcţionează înţelegerea aceea dar şi unde “realitatea din teren” hotărăşte adevărata împărţeală.
    După 22 decembrie 1989, Securitatea şi-a-ncetat existenţa de “sistem imunitar”, pînă cînd TIS şi-au delimitat influenţa asupra sistemului de siguranţă naţională al Ro. După care, a-nceput reconversia – Securitatea s-a spart într-o constelaţie de “servicii speciale”, independente, naţionale, dar reunite – cumva – sub umbrela CSAT, o instituţie care, pînă la spargerea monopolului de către miniştri “civili”, a funcţionat ca avatar al fostei Securităţi.
    Sigur că existau numeroase semne de continuitate între Securitate şi noul sistem de siguranţă naţională. Printre cele mai importante, mi se pare a fi acela al duplicităţii: în absenţa pretextului patriotismului (din vremea RSR) sistemul a ales pretextul zelului profesional, ceva prin definiţie apolitic. În lumea intelligence, “apolitic” e ceva care nu există dar flutură mîndru la intrarea principală.
    Cred că alternanţa la putere a pus capac reflexelor naţionaliste ale Sistemului. Probabil c-a fost şi o uşurare pentru “cadre”, care-au văzut partea bună “a noii situaţii operative”: puteau lucra în propriul interes pînă la a pe cont propriu. Toată grija era ca opţiunea pentru vreo forţă/orientare politică ori de altă natură să obţină garanţii de impunitate, de la “angajatori”. Pentru că, a lucra în interesul unei forţe străine -- de pildă – din postura de apărător al siguranţei naţionale, se cheamă trădare în toate limbile TIS. (Sînt şi situaţii în care trădarea se cheamă, duios, “defectare”, şi se pedepseşte cu onoruri naţionale. Vae victis, asta-i tot ce pot spune acum.)
    Vigilenţa dinainte de 1989 impunea ca nici un cadru de Securitate – şi nici din Armată ori din “activul de partid” – să nu aibă rude în străinătate. (Nu că n-ar fi existat rare excepţii dar erau tratate în funcţie de alte nevoi “specifice”.) În aceeaşi logică, studiile în străinătate erau privite cu maximă mefienţă, atît cele din Vest, cît şi cele din Est. Consecvent vigilent, nici “cetăţenii români de altă naţionalitate decît română” nu erau suportaţi de Sistem.
    Situaţia aceasta s-a schimbat radical, după 1990. La asta, a contribuit mult propaganda anticomunistă şi antisecuristă. Nu c-ar fi fost nelegitimă ori nenecesară dar, din perspectiva activităţii intelligence de top, ea avea şi rolul de a permite “plantarea” propriilor agenţi (“de influenţă”, măcar) în sistemul de siguranţă naţională, al Ro.
    Sper să-mi scuzaţi (prea) lunga punere în pagină dar, fără aceasta n-aş fi putut emite enormitatea pentru care mă pregătesc sufleteşte de ceva vreme încoace. Ca simplă ipoteză, sper că mă-nţelegeţi.
    Aşadar, în 1996, ministrul de Externe al Guvernului Ciorbea – distinsul erudit Andrei Pleşu – îl cheamă ca secretar de stat pe necunoscutul Răzvan Mihai Ungureanu, în al cărui cv figurează (şi) un doctorat obţinut la Ierusalim, după o bursă de studii ebraice. Nu mai ştiu sigur dar parcă a fost menţinut şi după ce Petre Roman s-a instaurat ministru de Externe, în Guvernul Isărescu.
    Pentru cineva neavizat, precizez că adevărata reformă a Externelor româneşti s-a făcut sub directa conducere a tînărului şi dinamicului secretar de stat, d-l Pleşu fiind – de la sine înţeles, îmi vine a spune – inapt pentru un efort de asemenea anvergură birocratică (şi politică, de ce nu?)
    Un episod din acea vreme: Am mai scris aici despre un tînăr amic de-al meu, văr primar cu Dorin Marian (consilier pe probleme de apărare, al preşedintelui Constantinescu). Tînărul cu pricina s-a prezentat la un examen de admitere la MAE, în faţa comisiei prezidate de însuşi MRU, unde şi-a devoalat arborele genealogic. La care, MRU i-a spus sec: Bine, să-mi dea d-l Dorin Marian un telefon.
    De toată mirarea a fost, pentru mine şi doar atunci (pe urmă, mi-a mai venit mintea la scap) reacţia furioasă a consilierului prezidenţial, care numai că nu şi-a bătut vărul primar fiindcă-l punea în situaţia de a pune o pilă la MRU: Nu-nţelegi că asta mă face să-i rămîn obligat?
    Ei, îmi ziceam şi ce-i aşa rău în a rămîne un tînăr şi înalt demnitar roman, obligat altuia ca el? Nu aşa “se fac lucrurile”?
    În ipoteza că ţineau de sponsori diferiţi – unul de Casa Albă, să zicem, altul – de Ierusalim, era chiar o problemă ca unul să aibă “anumite obligaţii” faţă de celălalt.
    Cariera politică a lui MRU s-a relansat după 2004, cînd MRU a fost ministru de Externe, în primul guvern Tăriceanu. După discreţia vinovată care l-a pus pe premier într-o postură penibilă la un consiliu european, cariera lui MRU a părut brusc frîntă, pînă cînd “a fost activat” de însuşi Traian Băsescu, ca director al SIE. Sigur, “gestul” lui Băsescu a fost completat de numirea tot a unuia din “altă tabără politică”, la cîrma SRI. “Un gest” care, într-o anumită interpretare, poate părea strategic, menit a menţine în echilibru – cumva – influenţa TIS asupra sistemului siguranţei naţionale.
    Nu ştiu dacă trebuie într-adevăr dar totuşi precizez că MOSSAD nu este prelungirea CIA, ci un partener de nădejde pe frontul comun. Mai ales în lumea intelligence, asta nu garantează deplină sinceritate fiindcă, pînă la urmă, obiectivele unui serviciu nu pot fi, automat, şi ale altuia, fiecare dintre ele ţinînd de alt stat, cu alte nevoi anume.
    Are oarecari şanse de a fi susţinută pînă şi ipoteza că numirea lui MRU, la conducerea SIE, “să fi fost recomandată” şi de fiascoul penibil pe care l-a evitat la mustaţă faimoasa “Răpire din Iak” – “combinaţie operativă” în care proaspătul, pe atunci, preşedinte al Ro era să-şi frîngă neglorios gîtul. S-a văzut că, doar prin “mijloace proprii” – respectiv, activarea unor agenţi aflaţi în conservare în spaţiul arab, încă dinainte de 1989, SIE nu poate face faţă “provocărilor” decît beneficiind de un sprijin calificat şi-ndelung verificat de o activitate de-a dreptul eroică, în Orientul Mijlociu.
    Iată de unde mirarea şi-ntrebările referitoare la colaborarea dintre orientarea creştin-naţionalistă – de sorginte legionară, deci şi antisemită, prin definiţie – a lui Mihai Neamţu, şi cea cosmopolit filosemită a lui MRU, un posibil agent de influenţă al Iersualimului, la cel mai înalt nivel, în politica şi guvernarea românească.
    Şi iată de unde şi nemirarea că au ajuns repede la confruntare directă bravul Neamţu şi proteicul MRU.
    Acum, dacă analiza lui Dan Tapalagă ar fi corectă, confruntarea va sfîrşi în armistiţiu dacă nu într-o colaborare amiabilă. Dacă fantasta mea idee ar fi, atunci ar urma ca Neamţu să pună tunurile pe MRU, trăgînd din toate poziţiile. Dar şi asta, numai şi numai dacă, “în spatele uşilor închise”, nu se hotărăşte rezultatul confruntării, caz în care Neamţu nu va fi de invidiat.

  • Dorin Tudoran

    @InimaRea
    1. Nu stiu cui i se datoreaza reforma Externelor, dar e sigur ca “reforma” asta continua. Vor di disparut multi “dinozauri” ai vechilor “servicii” dar puiutzii de acum sunt tot ai serviciilor, asa ca…
    2. Textul dlui Tapalaga este excelent, dar, intr-adevar :cheama” o a doua parte. Cat de curand sau daca va veni, vom vedea.
    3. Dl Neamtu nu poate pune tunurile pe dl MRU fiindca arsenalul nu se afla in buzunareke pantalonilor sai. Daca pune, totusi, tunurile pe dl MRU, asta inseamna un singur lucru: ca seful Arsenalului doreste sa-i vada in competitie pe cei doi, pentru a alege pe cel mai priceput. Deocamdata, dl Neamtu pare “trupetele” iar dl MRU poare cu caterva grade mai sus. Vom vedea.

  • InimaRea

    Dorin Tudoran: “Puiuţii” de acum pot fi ai tuturor serviciilor, ori ai TIS -- măcar. Şi-o fi ales Băsescu “licuriciul” dar nu este singurul de alăptat, pe lumea asta. Dinspre alte “aripi” -- le-aş socoti după cum funcţionau înainte de ‘990, pe “spaţii” -- vin mereu alţi puiuţi cu dinţi de lapte dar foame matură cît cuprinde.

  • Ultor

    @ InimaRea
    Plesu a fost al doilea ministru de externe din guvernarea CDR, de prin ’98 cred, dupa demisia suspecta a lui A. Severin din aceasta pozitie. A. Plesu a beneficiat de sustinerea politica a PD-ului pentru aceasta pozitie, lucru ce s-a reflectat si in orientarea politica a hebdamodarului condus de domnia sa. PNTCD-ul a fost constant acuzat in Dilema din perspectiva interselor pediste, iar orientarea politica(ideologica) asumata de Plesu a fost cea de stanga, explicit. Astazi, d-l Plesu, este unul din maestrii dreptei romanesti..Daca nu m-ar apuca plansul,sigur mi-ar veni sa vomit.

WP Admin