≡ Menu

COSTICĂ BRĂDĂȚAN

O carieră academică foarte frumoasă face în Statele Unite ale Americii profesorul Costică Brădățan. Cărților și prezenței la catedră li se adaugă eseuri, conferințe, comentarii și recenzii semnate în The New York Times (NYT), The Times Literary Supplement (TLS) și Los Angeles Review of Books (LARB), ca să menționez doar câteva dintre publicațiile de mare prestigiu în care semnează universitarul american de origine română.

Profesorul Costică Brădățan. Fotografie & Copyright: Arizona State University

În ziua de 8 martie, Costică Brădățan a semnat în TSL (aici) o analiză foarte pătrunzătoare a volumului de memorii publicat anul trecut la Editura POLIROM de Ion Ianoși:  INTERNAȚIONALA MEA – Cronica unei vieți.

De câteva săptămâni, Costică Brădățan este membru al redacției LARB în calitate de Religion/Comparative Studies Editor.

Felicitări, Costică Brădățan!

 

 

 

  • @Dorin Tudoran
    Mă bucur să citesc aici despre Costică Brădăţan. Eu am aflat despre el, prin anul 2000, cînd acesta a publicat o non-canonică “introducere la istoria filosofiei româneşti” în sec. XX. De la prima lucrare consacrată temei, a lui Marin Ştefănescu, în 1922 şi pînă la “O istorie…” a lui Ion Ianoşi (din 1996), istoriografia gîndirii româneşti (deşi mai înregistrează şi alte “încercări”, mai mult sau mai puţin parţiale, de la Simion Bărnuţiu la Vasile Muscă, Alexandru Surdu sau, mai tînărul Ion Militaru, lăsînd deoparte “istoriile” dogmatice din perioada comunistă -- un Gh. Al. Cazan, de pildă) este “în suferinţă”. Schemele rigide idealism-materialism, raţionalism-iraţionalism, etnicism-europenism ş.a. se lasă greu înlocuite de abordări mai nuanţate, moderne sau chiar post-moderne, precum la Costică Brădăţan. Dar, “miza” mare a noilor abordări nu este doar abordarea succesivă, cronologică, comparativă, evaluatoare şi integratoare a “sistemelor” filosofice româneşti, ci definirea identităţii, rolului şi “sănătăţii etice” a “filosofului în cetate”.
    Personal, aştept mult de la acest încă tînăr cercetător. Spun aceasta ca semn de preţuire şi încredere!

  • @) DT, VG

    Da, si eu cred ca l-am descoperit pe CB tot in jurul anului 2000 si, dupa aceea, l-am urmarit cit am putut cu aparitiile de dincolo de Ocean -- uneori imi mai trimitea el cite un link, alteori DT, citeodata si dl Gh C, colegul nostru de aici. E un bun exemplu de reusita academica meritata intr-un spatiu foarte competitiv. In ce priveste abordarea filosofiei din aceasta parte de lume, desi nu e propriu-zis o istorie si desi nu se refera numai la filosofia romaneasca, as aduga listei tale si cartea colegului nostru de la Filosofia ieseana “Cum este posibila filosofia in Europa de Rasarit”…

  • neamtu tiganu

    ie basist sau e baiat cumsecade?

  • @ neamtu tiganu

    e om serios: nici basist, nici antibasist. doar om de carte.

  • @Liviu Antonesei
    Da, da: profesorul Ştefan Afloroaei. Toată preţuirea mea!

  • Gheorghe Campeanu

    ” e om serios: nici basist, nici antibasist [nici contrabasist -- n.m.] . doar om de carte.”

  • Dezideriu Dudas

    Eu, (tot) prin anul 2000, avand 40 de ani, organizam „Forumul de la Neptun”, o institutie pe care incercam sa o dedic comunitatii de afaceri romanesti ( credeam ca trebuie sa fiu un cetatean angajat imperativelor vremii )…Am aflat totusi, in timp, ca aceasta comunitate, la varf, este doar o extensie a uneia mult mai vechi si extrem de conservatoare …La capitolul Constantin Noica asociam atunci, inclusiv programatic ( apare in documentele “Forumului …”), cele “ Sase maladii ale spiritului contemporan”…
    Scriu acestea deoarece Costica Bradatan, 43 de ani acum, a descoperit ca Umberto Galimberti, in varsta de 69 de ani, un reputat filosof, psihanalist si profesor universitar din Italia, a copiat pasaje intregi din lucrarea lui Noica, “Sase maladii ale spiritului contemporan”…

    Dupa 2000 insa, calea mea a fost „tinichigerie” curata….Ideea din ultima mea postare insa, cea cu reflexivitatea gandire-realitate, cred ca tine, pentru „evadarea” unei tari din post-modernismul impus ( impotriva modernismului necesar ), de linia mediana dintre „tinichigerie” si filozofie…Noroc cu „abilul” nostru ca ne-a deschis capul, desi el cred ca urmarea contrariul, sau macar sa-si ascunda strategia de a reveni la urma tot la „ printesa tinichigeriilor „, desi se afla in „Forumul filozofiei” de la GDS…….

    NOTA FINALA : stric geometria mesajului si inchei cu un posibil raspuns, in aceasi nota, la intrebarea “neamtului nostru”. Redau mai jos cuvintele lui C.Bradatan din “basistul” ziar “Evenimentul zilei”, cuvinte complet “anti-basiste” ( in interpretarea noastra, “ de stransura “ ) :

    Despre „ intelectualii angajati „ :…. „ După căderea comunismului, când nu mai exista nici un risc, aceştia au avut revelaţia anti-comunismului. A ajuns să le placă atât de mult încât îl practică, de douăzeci de ani, ca pe o profesie. În legătură cu aceştia din urmă, expresia “sistem de valori” nu se poate folosi decât antifrastic, la mişto. Aş numi chestia asta sindromul “Nae Ionescu”: fascinaţia prostească, incredibilă faţă de putere a unor oameni altminteri remarcabil de deştepţi. Atâta inteligenţă, atâta ştiinţă de carte, doar ca să te poţi gudura pe lângă un politician agramat. „

    IN CONCLUZIE, imi voi crea un fisier ( deja am preluat cca. 40 de pagini ) cu informatii diseminate despre ideile d-nului Costica Bradatan. Chiar daca la vreo viitoare revolutie va fi (tot) dintre cei ce n-au baut „lapte cu aflatoxina „ sau alte lichide contaminate, noua „vinovatie” , in locul mancatului de „salam cu soia”…Si cred ca va fi agitatie mai mare, daca va fi…Se bea mult mai mult decat se mananca…Sa speram ca la al treilea nivel de posibile revolutii post-decembriste, de la solide, apoi lichide, sa nu ajungem la…gaze !

  • Daca_nu_nu

    Mie-mi place omul. Nu-l cunosc și nici nu cred că am auzit pân-acum despre el, dar, din ce văd aici, îmi place. Bravo lui!
    Iată, oameni deștepți sunt peste tot! De ce se bat unii cu cărămida-n piept că numa ei și numa ei au dreptul să, fiindcă numai ei sunt blindați cu, asta tot n-am priceput-o.

  • Daca_nu_nu

    @) Divanule, să nu te superi că io n-am priceput mare lucru din ce spui domnia ta acolo (îmi pari cam sibilinic 🙂 🙂 🙂 ). Pentru că am auzit însă cuvântul magic „salam”, o să vă spun noul slogan pe care l-am auzit ieri, de la o cucoană întâlnită întâmplător, într-un supermarket:

    NICIO ZI FĂRĂ SCANDAL,
    NICIO MASĂ FĂRĂ CAL!

  • Marin Marinescu

    @Liviu Antonesei
    Ei, titlul lui Afloroae e unul deceptiv. Nu cuprinde cartea sa o istorie a ceva, e doar o suita de articole, cu bibliografie de gradul doi. Cit priveste notulele lui mai putin filosofice, stiti la ce ma refer, Dumnezeu (in care dinsul nu crede) cu mila!

  • @ Marin Marinescu

    Ah, Marinescule: bland si necrutzator!

  • Un bucovinean oarecare

    Ce se mai razboia Costica Bradatan cu sofistii in revistele postlovilutionarea ale Anilor Nouazecisti! Inca de atunci promitea sa fie cineva ori sa ajunga undeva. Am fost coleg liceal, in Gura Humorului, cu o ruda apropiata a domniei sale, un baiat slabut, ochelarist si inalt, campionul scolii noastre medii la aruncatul pietrelor (pebbles, not stones) cit mai departe, cit mai la tinta. Doar ca se numea Constantin Bradatan, insa tot cu hipocoristicul ”Costica” il alintam. Nu mai stiu ce va fi devenit dupa bacul numit p-atunci ”examen de maturitate”.

  • @) MM

    Ce sa spun? Eu nu sint filosof, iar cultura mea in domeniu nu iese din cadrele generale, n-as putea prin urmare sa evaluez bibliografia utilizata acolo. Totusi, acum vreo cincisprezece ani, cind a aparut, imi amintesc ca imi placuse cartea. Asta este. Daca este de neiertat, nu ma iertati…

  • andrei i

    @Liviu Antonesei

    Recunosc ca intrebarea mea (ca “ce va indreptateste sa faceti parte din CS al IICCMER”) era stupida, dar a fost “doar o intrebare”, nu avea “subintelesuri”, asteptam doar un raspuns simplu (de fapt, stiam raspunsul singur, a fost mai mult un fel de provocare neinspirata; am vrut sa imit pedanteria ridicola pe care o manifesta dl Muraru)). Nu v-am acuzat de nimic, dimpotriva, v-am laudat curajul si am recunoscut in final ca “va indreptatesc” suficiente lucruri. N-aveti decat sa ma ironizati, dar nimeriti pe langa, pt ca nu i-am luat apararea lui Tismaneanu, nici nu ma numar printre admiratorii sai neconditionati.

  • MM

    @Liviu Antonesei
    Era placuta cartea, nu zic ba. Si pe mine ma incantase atunci, doar ca nu mi se parea citusi de putin o istorie a filosofirilor autohtone, ci, hai sa fiu generos, o suma de eseuri in spiritul ”Grupului de la Iasi” …din care mnealui nu facuse totusi vreodata parte.

  • Andrei i
    M-am tinut departe de subiectul invitarii dlui Antonesei in Consiliul Stiintific al IICCMER fiindca v-am vazut din capul lui angajat intr-o polemica sterila si, pe deasupra, pornita si de pe pozitii jenant de partizane. O mica “rasfoire” a internetului, (macar a paginilor de wikipedia dedicate celor doua insitute contopite de guvernul Boc intr-unul), v-ar fi aratat ca Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc (I.N.M.E.R.) fuse infiintat de dl Adrian Nastase pentru a-si atrage bunavointa unei parti a diasporei (profund antifeseniste!), in perspectiva alegerilor din 2004. ( Cel putin asta sustin inamicii dumnealui politici.) Celalalt Institut, cel pentru investigarea crimelor comunismului, a fost infiintat de dl Calin Popescu Tariceanu, in decembrie 2005, ca iun gest liberal firesc, promis de PNl si asteptat de electoratul sau, din moment de anticomunismul fusese tema majora -- si nu doar de campanie electorala -- a Partidului National Liberal, chiar de la data reinfiintarii lui, in 1990.
    Faptul ca dl. Basescu, (care la data infiintarii celor doua institute n-avea nici in maneca si nici in clin cu antocomunismul, fiind inca dumnealui (cu tot cu PD) inscris pe lista de acceptare ca membru cu drepturi depline in Internationala Socialista) si-a insusit ulterior dosarul anticomunismului, pe care l-a luat din mainile celor care il deschisesera (cu unele rezultate notabile) pentru a-l pasa in cele ale oamenilor de incredere ai Domniei Sale, printr-un ucaz (politic, nicidecum de alta natura), nu pare sa va fi ridicat intrebari (cu sau fara subintelesuri, nici in 2007 si nici dupa.
    Cum ati inteles si dvs., dl Antonesei nu doar ca are toate competentele -- intelectuale, profesionale, civice si morale pentru a ocupa azi unui loc in CS al IICCMER, dar daca e ca acest Institut sa aiba vreo finalitate (dorita de mine si de altii ca mine), apoi prezenta dlui Antonesei in Consiliu ne indreptateste infinit mai mult sa speram in implinirea sensului Institutului decat ar fi facut-o vreodata nu una, ci zece persoane de felul dlui Mihail Neamtu. Asa ca nu-mi ramane decat sa-i urez succes dlui Liviu Antonesei!
    Dar, oricum, acest subiect fusese incheiat de aceasta interventie a mea, doar ca pe mine ma uimeste (si ma irita, recunosc, intr-un fel care nu-mi trece prea usor) felul in care partizanatele politice ii imping pe unii dintre noi in incapacitatea de a mai vedea intregul cadru, ca sa nu mai vorbim de orbul gainilor, care-i loveste cand vine vorba de o secventa intreaga, in desfasurarea ei temporala.

    Nu in ultimul rand, sunt incantata ca, via blogul dlui Tudoran, am aflat cate ceva despre dl Costică Brădățan, (urmeaza sa-l citesc, fiindca ce am gasit si parcurs rapid pe internet nu se pune). Adevarul e ca tot intrebam ce se mai intampla nou cu si in scoala noastra de filosofie, care prea ramasese in urma istoriei, picturii, literaturii, cinematografiei…

  • sorru: Dar, oricum, acest subiect fusese incheiat INAINTE de

  • @) Andrei I

    E ok. Nu sint insa sigur ca va ironizam… Poate chiar ma intrebam daca nu este ceva dreptate in intrebarile cu pricina…

  • @) MM

    Cred ca imi luasem si eu o precautie scriind “desi nu este propriu-zis o instorie…”. In rest, e clar ca Grupul de la Iasi a lasat urme si in afara Iasilor, nu doar in afara Grupului…!

  • andrei i

    @No name/DP

    In cazul de fata, n-a existat nici un partizanat din partea mea. N-am negat nici o clipa faptul ca dl VT a fost numit -cum spuneti- printr-un ucaz si ca dl Neamtu nu era printre cele mai potrivite persoane pt functia respectiva. Nu stiu despre ce partizanat vorbiti (in cazul asta).
    Cat despre intrbarile pe care mi le va fi ridicat (sau nu) cutare actiune al lui TB din 2007, nu prea aveti cum sti, pt ca eu nu comentez pe aici decat din iulie 2012 (cu foarte rare exceptii anterioare). Despre sinceritatea anticomunismului mui TB nici macar Liiceanu nu si-a facut iluzii (dupa propria marturisire), dar anticomunismul asta a produs unele efecte importante (nu neaparat datorita lui TB, mai degraba datorita lui Dorin Dobrincu -sustinut de TB- si a unora de la CNSAS). A existat si o condamnare a comunismului, care o fi ramas fara mari efecte pina acum, dar poate genera efecte mai clare sub o viitoare conducere mai putin fesenista. Sigur ca efectele puteau fi mai pronuntate, dar e si asta un inceput (mai ales ca vine din partea unui fost nomenclaturist -si fost…altele- cum e TB)

  • @andrei i

    Da, m-a surprins si pe mine demiterea dlui Dorin Dobrincu de la Arhivele Nationale, un gest comis, fara nicio explicatie, de dl Ioan Rus . De altfel, m-am numarat si eu printre semnatarii petitiei de sustinere a dlui Dobrincu si de repunere in functia in care fusese numit de dl Cristian David, (daca nu ma insala memoria). Pana la urma insa, faptul ca functiile castigate cu precadere prin sprijin politic se pierd tot politic, indiferent cat de merituos te-ai fi dovedit in exercitarea “mandatului”, nu e dacat inca un narav al politicienilor nostri, care, atunci cand acced la putere, isi dau seama ca au o uriasa clientela de satisfacut prin acordarea de contracte preferentiale cu statul / demnitati publice /sinecuri… Am lucrat si eu o vreme intr-o institutie supusa, din patru in patru ani, cutremurelor manageriale si am simtit pe propria piele cat de contraproductiva e o asemenea practica! Din pacate, insa, daca politicienii pot oferi demnitati dupa criterii nu intotdeauna transparente, si demnitarii astfel numiti nu se dau in laturi de la a-si exprima public adeziunea politica la “binefacator”, fapt ce genereaza mari tensiuni si in institutiile pe care le conduc si, implicit, grave scurtcircuite de comunicare infrainstitutionala.

  • @) No Name, Andrei I

    Schimbarea motivata politic a unor persoane din posturi care cer in primul rind calificare este unul din cele mai funeste obiceiuri ale vremurilor noastre si pare sa nu existe leac, desi la un moment dat, s-a dat si o lege a stabilitatii functionarilor publici… Si asta indiefernt de partidele aflate vremelnic la guvernare. Cazul dlui Dobrincu este mai complicat si pune in lumina un alt fenomen la fel de pagubos -- rezistenta sistemelor noastre la schimbari (de personal, de stil, de viziune etc). Pe la mjlocul iernii, m-am intilnit pe strada cu dl DD si alti citiva colegi istorici. Din discutie a reiesit ca schimbarea n-a fost neaparat politica, intr-adevar D-Sa fusese numit in functie de un ministru liberal, rezistase sub boccia guvernare fara sa faca vreun fel de profesiune de credinta, adeziune etc. Insa nu toata lumea din sistemul Arhivelor Statului a fost incintata de transparenta introdusa de D-Sa in sistem -- unii, pentru ca le place foarte multa vechea logica a misterului de stat, altii pentru ca pierdeau un monopol ce le aduce multiple satisfactii… Intr-o discutie face to face, cum a fost cea de pe strada, cred ca as putea intra in detalii… Dar cred ca se intelege si asa…

  • Dezideriu Dudas

    @ Daca_nu_nu # 9
    “Traducerea” Comentariului # 7

    Tin foarte mult la ideea cu „reflexivitatea” bazata pe dihotomia gandire-realitate, mai ales ca o regasesc si la actuala postare a d-nei Zoe Petre, intr-o alta formulare :
    „ intelectualul adevărat trăieşte concomitent în două lumi, cea a ideilor şi cea a realităţii concrete. Ele comunică, dar nu se confundă, şi adesea se ceartă violent – Gâlceava înţeleptului cu lumea, cum s-ar zice.” (http://wwwzoepetre.blogspot.ro/2013/03/despre-intelectuali.html#comment-form)
    Daca tot am pomenit de postarea d-nei Zoe Petre, cred ca este extrem de interesanta ideea din finalul interviului, cea cu „solidaritatea descoperita” prin aportul „regimului” Basescu….Nu e prima data cand observ ca exagerarea pe o directie a unui sistem, chiar daca acesta nu seamana deloc a democratie, creaza volens-nolens forte uriase dinspre cealalta directie, ceea ce ma duce cu gandul la mecanismele de auto-control ale pietelor ( care deocamdata sunt captive „exagerarilor” pe directiile global-national-local ).

    DECI, doream sa relev faptul ca desi eu veneam din practica ( avand totusi „briceagul” de filozof la indemana ) iar d-nul Costica Bradatean „de la mama ei” ( a filozofiei ), ne-am intalnit, prin anii 2000, la…”Cele 6 maladii ale spiritului contemporan” ale lui Noica….Si mai incitant pentru mine este faptul ca d-nul CB incearca sa re-aduca filozofia la rolul ei de „regina” a cunosterii prin definirea sensurilor ontologice si gnoseologice in raport cu realitatea, ceea ce suna extrem de asemanator pentru re-asezarea Romaniei pe harta lumii cu proiectul meu in care am initiat „ani epistemici„ de la Arnold Toynbee 2007 ( vizand un mijloc ideal de argumentare pentru Romania ), pana la economistii Mihail Manoilescu 2012 ( prin relevarea insuficientei sale conceptuale ref. la nationalism economic ) si Nicholas Geogescu-Roegen ( spre economia viitorului …). Legatura am facut-o prin : Vasile Conta 2008, Lucian Blaga 2009, C.R.Motru 2010 si Constantin Noica 2011. Pentru anul 2012, ref. la Mihail Manoilescu, consider aceasta postare suficienta ( nu e suficient ca pentru relevarea competitivitatii unei tari sa faci referire doar la productivitatea muncii, ci trebuie baleiat pe toate elementele de capital, inclusiv pe cele ale capitalului intelectual ). Stiu ca „am pus-o” acum ( cat au asteptat ei „demascarea” mea – si-au dat seama ca numai eu o pot face…) cu tutorii si curatorii „dacilor”, „tracilor” si urmasii lui Decebal ( cei ai lui Traian, care evita programatic „consecventa”, parca din motive aforistice…, au devenit anti-comunisti …), dar m-am mai antrenat ceva inainte cu „Burepista”….

    Acum, dupa 13 ani, inca nu cred ca e prea tarziu….

    Ref. la „salamul cu soia”…Doream sa ma refer la faptul ca in masura in care trendul global va veni din nou catre natiuni ( apropo de pozitia Marii Britanii in UE, cazul Ciprului, chiar succesul anti-sistem al Islandei, tarile BRICS, etc…), din nou, probabil, Romania, va mai gasi „resurse structurale” de „cozi de topor” care vor indeparta din nou expatii nostri de la implicarea necesara la nivel national…Pe linia evolutiva solid-lichid-gaz, doream sa sugerez ca parca evolutia este inspre entropie din ce in ce mai mare ( apropo de Nicholas Georgescu Roegen – anul 2013 …)…

    Pare ca am „tradus” una, doua… si am venit apoi cu vreo alte jdemii de concepte „in limba chineza”, dar sper ca voi scapa pentru aceasta etapa…Daca nu, nu

  • @Liviu Antonesei

    Foarte corecta constatare: pasiunea NEtransparentei nu macina doar un singur partid ori numai pe cei de stanga ori de dreapta.

  • @Liviu Antonesei & Dorin Tudoran & Andrei i

    Din nefericire, in mult prea multe cazuri principiile care care stau la baza exercitarii functiei publice sunt incalcate temeinic(sic!) chiar de cei care se prezuma a fi beneficiarii legii functionarului public. La cat de “facultative” ajung ele sa fie -- nu doar pentru cei care fac numiri, ci si pentru cei numiti in functiile de demnitate publica -, poate n-ar fi rau sa fie afisate, in locuri cu vizibilitate maxima, in fiecare minister si in fiecare institutie publica. Nu-s multe si nici greu de retinut n-ar fi:
    🙂 🙂 🙂

    a) legalitate, impartialitate si obiectivitate;
    b) transparenta;
    c) eficienta si eficacitate;
    d) responsabilitate, in conformitate cu prevederile legale;
    e) orientare catre cetatean;
    f) stabilitate in exercitarea functiei publice;
    g) subordonare ierarhica.

  • mihai rogobete

    …şi Adrian Ghenie, printr-un excepţional comentariu:
    http://www.cotidianul.ro/pictorul-adrian-ghenie-si-cota-lui-in-crestere-spectaculoasa-la-new-york-210213/?fb_action_ids=10201018545050079&fb_action_types=og.recommends&fb_source=other_multiline&action_object_map={%2210201018545050079%22%3A360939820678654}&action_type_map={%2210201018545050079%22%3A%22og.recommends%22}&action_ref_map=[]

  • andrei i

    @No name/DP & Liviu Antonesei & Dorin Tudoran

    E foarte greu ca naravurile paguboase din sistemul public sa poata fi schimbate “de sus”, de vreun “sef”; ele se vor schimba in momentul in care moravurile din intreaga societate vor fi altele. Sigur, sint destule motive sa fim pesimisti ca asta se va intampla vreodata, dar sint si motive de optimism: macar “integrarea” in sistemul occidental (nu doar cea “formala” ci si cea bazata pe imitatie) sa schimbe cu timpul lucrurile.

  • @ andrei i

    adevarat. nu de la varful piramidei vor veni schimbari. din nefericire, varful piramidei poate face o rezistenta apriga schimbarilor venite deinspre baza piramidei…

  • Mihai Malaimediu

    Intrebare, nitel retorica, pentru Mr.Costica Bradatan (judecindu-l dupa chip, ruda a colegului meu de internat liceal bucovinean): Avem o tzara: cum o decumetrializam? Altfel formulat: cum facem sa prevaleze in ea, vorba lui Tonnies, ethosul de tip GESELLSCHAFTLICH asupra comportamentelor de tip GEMEINSCHAFTLICH? Stiu, filosofeste dumnealui; dar poate ca se pricepe si la sociologia cumetrialitatilor est-europene.

  • @mihai rogobete #26
    Si eu urmaresc cu mult interes evolutia pictorilor romani. In afara de dl Ghenie, care e cel mai bine vandut, mai avem cativa pictori cu o cota in cresterea pe piata occidentala: dl Nicolae Maniu, stabilit acum la Paris, ale carui lucrari se vind cu sume cuprinse intre 60.000 si 120.000 de euro. Mai e si dl. Mircea Suciu, care -- cum se spunea candva -- vine tare din urma, plus altii a caror ascensiune e mai la inceput. Toti sunt produsul scolii de la Cluj, noua capitala a picturii romanesti! Spre deosebisere de scoala de de la Baia Mare, care valorifica experienta impresionistilor si postimpresionistilor, Clujul a asimilat toate lectiile modernismului, postmodernismului, hiperrealismului si din combinarea lor creativa apar lucrari ce pot imprima directii noi in pictura mondiala. Si cand te gandesti ca un Grigorescu reprezentativ (car cu boi) abia a ajuns la 100.000 de dolari, record de autor in afara tarii, obtinut recent a o licitatie la New York. In schimb, la o casa de licitatii din Ro, un Grigorescu s-a vandut la suma record de 270.000 de euro. Piata interna de arta este inca decuplata de la cea externa. Un alt exemplu de … defazare: dintre interbelicii nostri, Dimitrie Berea se vide bine la licitatiile din afara tarii (cu peste 20.000 de euro), in timp ce in Ro se vide foarte greu, la preturi ridicol de mici sau deloc!

    Si, cu permisiunea dlui Tudoran, adresa unui site cu totul special, dedicat picturii contemporane: http://artodyssey1.blogspot.ro/

  • Gheorghe Campeanu

    @ Michel Maïsmoyen,

    Tinand cont de darurile analitice ale prof. Bradatan, poate (tot retoric), deconstruieste pentru amatorii de senzatii tari, “adevarul” vietilor celor doi memorialisti ce apar ca polii opusi ai aceceleiasi realitati (ma refer la Iona Ianosi si V Tismaneanu). Vorba inteleptului “the difference between fiction and the truth is that fiction has to make sense”.

  • Somesel

    @NO NAME/DP
    Cu napocanul zugrav Gheorghita ce aveti? L-ati omis? L-ati uitat? Nu de alta dar… se supara d-l Liviu Antonesei, carele, pe cind pastorea, ca redactor sefial, ”Opinia studenteasca” si frecventa plajele despuiatilor de la Doi Mai- Vama Veche, il va fi solicitat sa ilustreze un numar al respectivei publicatiuni, acum antologic, iar pictorul in cestiune, nudist emblematic la vremea ceea, nu s-a lasat prea mult rugat. Cica, mai nou, s-ar fi repliat, cu tot cu fumeie, in Butter-Kultur-Deutschland, unde ar avea mare cautare (mai mare, in orice caz, decat caloriferul Margaonului), multe comenzi + tot tacamul.

  • Daca_nu_nu

    @) Somesel

    Io, să știți domnia voastră, am văzut, pe facebook, o poză cu o domnișorucă goală-goală, tuluvoaie, Doamne, goală mai iera… Și gurile rele zicea că ar fi însăși doamna cancelarie (știm noi carea) în cea figurațiune.
    Acuma, dragă Someșel, nu că spui, da numa zic:
    Oarele să fii domnia ta fără de păcat, domnia ta să fie domnie-n veac și cuvântul tău să fie adevărul??? :((

  • @Somesel

    Va referiti cumva la dl Vasile Gheorghita? Imi place, cum nu? Dumnealui e un fel de inaintemergator, daca pot sa zic asa!

  • Somesel

    @NO NAME/DP
    Adamismul (adecatelea adevarul gol-golut) nu e un pacat -- dupa cite sciu. Ci nu doar la iudeo-crestini. Si la jaini este un trend al despuierii, ca nu-s toti de-un fel. Unii sint DIGAMBARA, altii SVETAMBARA. J’AI MEME RENCONTRE DES JAINS HEUREUX. La templele din Mount Abou. In 1990. Gheorghita Pictorul, ce sa spun? Era, p-atunci,davinim-davno, dimpreuna cu soata, un jain ce se ignora. Oricum, un ecologist de tip central-europeic in mod sigur. Nu fuma, nu gagicarea, nu se imbata. Printre nudisti se afisa ca un SUJET SUPPOSE SAVOIR, c-avea destui ascultatori, printre care ma numaram si eu, tot despuiat. Iar Big Brother ne facea destule poze, unele pe sestache, altele din avion survolator al plajei vameze. Vorba ceea: HYPOCRITE LECTEUR, MON NUDISTE, MON FRERE! Ii datorez lui Gheorghita un portret cu meduza pe teasta, reprodus in magazinul studentin precitat. Cit priveste adevarul, efectul de adevar, mi-as zice var al lui Jacques Derrida, nu pentru ca m-as fi derridat vreodata pe telquelie, dar asa… pentru ca-mi sint familiare santierele deconstructiei, in maniera hexagonala, nu in maniera transatlantica. Sa nu cumva sa ma piriti insa cuiva ca m-am frecventat cu mafiotii hermeneutici de la Yale University, ca-mi ies iar vorbe prin tirg

  • Somesel

    @Daca-nu-nu
    Din neatentie, din graba, am raspuns nu D-Voastra, ci lui NO NAME/DP : cu povestile despre adamism, nudism, jainism, derridare, telquelie, ”efect de adevar”. Nu, nu, nu detin nemica, necum adevarul: ”N-am nici boi, nu am nici vaci//Numai lina dintre craci.” Sau, in varianta svabeasca: ALLE MEINE HABE//IST EINE KUECHENSCHABE…
    @NO NAME/DP
    Da, prenumele pictorului Gheorghita iaste Vasile. Cred ca a creat o adevarata scoala la Cluj. Unul din emulii lui mai juni, repliat in Andaluzia profunda, expunea la Vama nu prea demult. El mi-a dat vestile bune despre care facui vorovire mai sus.
    @Gheorghe Campeanu
    FELIX CULPA cu Iona Ianosi (daca nu a fost intentionata grafierea)! Se poate spune ca Ianosi, precum ancestrul sau Yonah, a fost in burta chitului. A unui chit internationalist insa, ce, pas-pas, s-a preschimbat in devorator national-comunist… Dar, cum inca nu i-am citit memoriile, nu ma pot pronunta cu competenta lui Costica Bradatan.

  • Jainismul ca jainismul, ma duce cu gandul la John & Yoko, (desi se pare ca n-a existat nicio legatura), dar santhara -- nu! Am vazut un documentar, pe “National Geographic”, cu o batrana care s-a mortificat prin post negru pana a trecut -- greu, extraordinar de greu -- dincolo, cu credita ca si-a imblanzit karma. Mi s-a facut rau.
    L’ecume des jours et des mers…

  • Gheorghe Campeanu

    @ Somesel

    Culpa mea est! Aparent, nu mai pot face doua lucruri concomitent, cum ar fi mersul cu taxiul si scrisul, de unde mutilarea neintentionata a numelui fostului meu profesor.
    Oricum, ca unul care s-a obstinat sa se lase torturat de lectura ambelor volume de memorii, speram ca dl. Bradatan, care este inzestrat cu un echipament gnoseologic foarte potrivit, sa faca o disectie comparativa. Ce poate fi mai palpitant decat juxtapunerea memoriilor celor doi: unul, marxistul sofisticat in impenitenta sa, celalalt, apostolul apostaziei jacobine?

  • Derdiedas

    @Gheorghe Campeanu
    I-as sugera domnului Costica Bradatan chiar o comparatie intre un marxist sofisticat, Ion Ianosi, apropiat Scolii Frankfurteze + lui Georg Lukacs, si unul nesofisticat, din cercul lui Paul Cornea, medic la baza, traducator din germana + redactor la publicatii pentru copii, Emil Dorian, caruia Editura Compania tocmai ii va fi publicat jurnalul acoperind anii 1949-1956: CU FIR NEGRU DE ARNICI. Jurnalul a fost scos foarte greu din Romania acelor ani si a ajuns, in cele din urma, la Margareta Dorian, fiica sa emigrata inainte de 1950.

  • Daca_nu_nu

    @) Somesel # 36

    Carea văzut-am cât mă prețuiești domnia voastră…
    (Plânge.)

  • Omul de pe luna

    @ Mihai Malaimediu # 29

    Eu chiar m-am intrebat retoric cum de are Commerzbankul mind. 37 de societati fiica descoperite de amatori prin paradisuri fiscale. O alta m-a consumat si mai mult: cum a posibila deturnarea a cca. 400 mil. € din haushaltul landului Salzburg prin falsificarea de semnatura de 104x de catre o simpla directoare ? Cred ca wenn’s um liebe Geld geht oameni tot pe triburi si ginte se impart. Iar restul e fie oala acoperita nu scoate aburi, fie … inalte aspiratii ale omenirii.

  • Somesel

    @Daca-nu-nu
    Nu mai plingeti, viata e a naibii de frumoasa. Maine pasarile vor cinta din nou pe Dealul Feleacului si in Dumbrava Minunata de la Folticenii Vechi, unde Lizuca va gasi mereu gazda buna. Estimp, Costica Bradatan si Christian Moraru isi continua, neabatuti, cariera universitara pe sol iancheu. Si nu e deloc rau. Zau! (Poate ne spune cite ceva domnul Gheorghe Campeanu despre cel de-al doilea, prof asociat, de oarece renume academic si revistual, la un departament de literatura comparata pare-mi-se.)

  • Mara

    @Derdiedas 39, multumiri pentru sugestia de a citi jurnalul, dar din pacate neavind acces la biblioteci nefiind in tara ramine speranta de a o gasi intr-un anticariat (din cite am inteles este o editie din 2006). In schimb am gasit in librarii aparuta la Polirom in 2010 cartea dl. Ion Vianu “Amor intellectualis” care dupa parerea mea incearca sa explice destinul parintelui care supravietuieste relativ calm printre acele destine tragice care sint invocate in carte, al Monseriorului Vladimir Ghica, C.Noica, N.Balota (caietele albastre), Edgar Papu, Negoitescu,etc. Cartea m-a impresionat.
    In schimb dl. Andrei Cornea se ocupa mai mult de dl.indispensabil presedinte. Chiar, este un art. In rev.22 din febr. “De ce este presedintele Basescu indispensabil” in care dl. Cornea repeta obsesiv cu voluptate aproape patologica daca se poate spune asa cuvintul mahala cind se refera practic la majoritatea electoratului, respectiv la poporul roman.

  • Gheorghe Campeanu

    Derdiedas c/o Somesel

    In mare, inocent la subiectul opusurilor ilustrului medic/poet/talmacitor Emil Dorian. Mi-am reprimat un mic acces de hilaritate la coincidenta onomastica. Pe la noi este un nume de personaj villainesque pop-artistic din epopea Batman (Dr. Emile Dorian). Imi scapa insa conectiunea sa cu Paul Cornea, care era cu 1.38 generatie mai trufanda. Orsh’cat, marxist nesofisticat poate fi aii un misnomer, dunque, de ce si-ar cheltui dl prof. Bradatan darul chirurgical cu jurnalele respective (intrebare de ignorant: editura Compania nu este cumva mosia intrepidului pre-post postcomunism P Romosan ?).

    Ramin la parerea mea ca un studiu comparativ al memorrilor prof. Ianosi cu cele ale nemesisului sau marylandez ar oferi exegetilor amatori serioase feluri de food for thought.

    Christian Moraru? Nu stiu prea mult. Acum cativa ani am descoperit cu mare placere numele lui ca autor a unor remarci despre contextul post-modernismului prozei americane si ontogenia lui Paul Auster (unul dintre morbizii mei preferati) de la Kafka.

  • @ Gheorghe Campeanu (& All)

    1. Deocamdata, dl Bradatan nu poate participa la discutiile purtate aici, dar m-a rugat (telefonic) sa multumesc celor care comenteaza.
    2. Cristian Moraru este un universitar american de orig. romana; un om “toba de carte”. Il cunosc foarte bine, inca de cand echipa 80′-lor preluase revista “Luceafarul”, si am fost martor al primilor sai pasi aici, in America.

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran

    Multumesc. Acum sint nevoit sa ma repliez si dedic proiectului de teleportare episodica spre taramurile natale, unde ma voi instila cu discretie. Sper sa-mi gasesc un drumeag printre transeele marilor batalii, ferit de focuri incrucisate si schije.

  • @Gheorghe Campeanu # 44

    Informatia pe care o detineti, cu unele indoieli, este exacta, asa ca-mi permit sa o confirm pentru ca intrebarea dvs . -- “editura Compania nu este cumva mosia intrepidului pre-post postcomunism P Romosan?” -- sa nu ramana retorica. Da, “Compania” a fost infiintata si e condusa de poetul Petre Romosan si sotia sa, prozatoarea Adina Keneres, care, prin anii ’80, m-a incantat cu minunata si unica, in felul ei, carte ‘Ingereasa cu palarie verde”.

    Demn de amintit e poate si faptul ca dl Romosan a primit verdictul de NEcolaborarea cu Securitatea de la ambele instante la care l-a trimis CNSAS, asa cum aflam din blogul dlui Liviu Ioan Stoiciu, care transcrie tale quale un mesaj primit in acest sens de la d-na Adina Keneres:

    “Petru Romosan…, iata, nu a fost colaborator al Securitatii. Dupa ce a cistigat la Curtea de Apel, unde l-a trimis CNSAS, a cistigat si recursul facut de CNSAS la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Epopeea minjirii sale, cu ajutorul a zeci de porci din media, dar si cu acela al tacerii scriitorilor romani, s-a incheiat cu decizia asta definitiva si irevocabila. Sau abia incepe, cine stie, o alta epopee.

    Cu drag,
    Adina Keneres”

    http://www.liviuioanstoiciu.ro/2011/12/eclipsa-totala-de-luna-degeaba-petru-romosan-nu-a-fost-turnator-i-au-furat-caprele-lui-dinescu-poeti-de-la-liviu-grasoiu/

  • @ Gheorghe Campeanu

    Have a nice one! Daca supravietuiti, poate plec si eu, spre sfarsitul lunii, cu mai mult curaj!

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran

    Nutresc speranta sa fac fata nevatamat, caci intentionez sa tatonez teritoriul intre tarabostes/elite dar si al socializarii cu buni amici din normalitatea hoi polloi / the great unwashed. Dau un semn de incurajare inainte de Sf. Gheorghe cind revin.

  • Luquito Mosquito

    @Dorin Tudoran
    Pe ce data e stabilita intilnirea lui DT cu studentii si profii Facultatii de Litere de la Universitatea din Brasov? Final de april? Nu de alta… dar nu vrem s-o ratam din ignoranta crasa.

  • @Luquito Mosquito

    Joi, 25, programul de la Braşov include, în deschidere, un cuvânt al autorilor invitaţi (dl Dumitru Tepeneag si subsemnatul) pe care Universitatea il numeste “Confesiuni de autor”. El este urmat de sesiunea studentilor care au “lucrări legate de opera invitatilor”.

    Vineri, 26, este sesiunea profesorilor. Dupa care urmeaza intilniri (o ora si jumatate per autor invitat) cu publicul.

  • Daca_nu_nu

    N-am înțeles… Ce acțiune e la Universitatea din Brașov? Oare noi de ce nu știm? Suntem cu ei înconsorțiu…

  • @Daca_nu_nu

    Colocviul Anual de Literatura Romana, parca…

  • mihai rogobete

    E şi prostie, dom’le, unde-i multă minte: Brîncuşi nu s-a gândit, nici după ce-a murit, să-şi care la Hobiţa mormântul.

  • Daca_nu_nu

    Am o acută durere de cap…
    Și-o neputințăăăăăăăăăăă…
    Cum de ce?

    Păi, eu n-am ascultat Europa liberă înainte de 89 și nici nu mă consider discipolul cuiva fiindcă i-am citit niște articole, ca aici:
    http://www.contributors.ro/cultura/acuta-actualitate-a-monicai-lovinescu-despre-onoare-si-opusul-ei/

    N-am văzut tancuri pe geam, n-am participat sufletește la mișcarea „Piața Universității”, ca aici:
    http://www.paginiromanesti.ca/2011/12/16/nu-trebuie-sa-alegem-mereu-raul-cel-mai-mic/

    Iar despre asta, mai bine să nu vorbim:
    http://adevarul.ro/cultura/teatru/al-doilea-razboi-mondial-trait-povestit-marii-actori-romani-1_516034f500f5182b858e0942/index.html

  • ionalu’chitibushariul

    @Daca_nu_nu

    Da, ar fi foarte mare nevoie de Monicva Lovinescu. Ne-ar scuti de ridicolul produs de atatia dintre “discipolii” sai.

    Primul text la care ne trimiteti ar putea fi intitulat “Capitan la 14 ani”, batand recordul personajului julesverne-ian cu un an.

    Totusi, ramane un mister cum un discipol al Monicai Lovinescu si un impatimit cititor de Hannah A. se agatase disperat de o sticla de votca la moartea altui idol al sau, Che Guevara, si plangea, intreband hamletian, printre sughituri, “Si acum, ce se va intampla cu lumea fara Che…?”

    Cat de des sunt pomeniti toti idolii respectivi (HA, ML, VI si CheG) in 1976 in “Noua stinga si Scoala de la Frankfurt” nu e greu de… numarat.

    Alo, domn’ Tudorane, matale ce ai de zis?

  • @ionalu’chitibusariul

    Nu (mai) zic nimic. Ma multumesc sa ascult si sa ma minunez.

  • Daca_nu_nu

    @) ionalu’chitibushariul # 56

    Ce să mai zică domnul Tudoran???
    Poate să-și facă zece mii de cruci și să se-nchine de trei ori, „Piei satană!!!” …

    Uite-acia, altul:

    „La despărţire, i-am invitat, pe Monica, pe Virgil şi pe Gabriel, să vină pe la mine, să petrecem o seară împre­ună. Au venit, am stat de vorbă, am râs, am mâncat şi, după aceea, la cafea, Monica zice: „Vreau să văd şi eu volumele acelea despre care mi-ai vorbit”. îi spusesem, la Paris, că scrisesem, înainte de 1989, peste 80 de vol­ume. l-am invitat în bibliotecă şi le-am arătat rafturile cu volume format A4, legate în carton tare, de cam 300 de pagini fiecare. „Ce conţin, Dumnezeule?”, m-a întrebat Monica. în majori­tate, încercări de proze, poezie, eseuri, filo­zofie, carnete de însemnări, de reflecţii, de schiţe, jurnale; în fine, fişele mele de lucru, memoria mea mobilă. Sunt şi câteva volume încheiate, i-am spus. Ironică, Monica m-a între­bat: „N-ai cumva şi memorii?”. „Cum nu”, am răspuns, glumind. Şi i-am întins cele două vo­lume din Zbor în bătaia săgeţii. Monica a deschis volumul doi şi a citit, la întâmplare, pasajul de la Sihăstria, în care eu povestesc cum am plecat de la părintele Paisie, după ce mi-a dat binecuvântarea, cum am coborât de la Sihla la Sihăstria. „Gabriel, tu ai văzut cum scrie băiatul ăsta?”, a întrebat Monica Lo­vinescu. „Nu ştiu, că mie nu mi-a dat nimic”, a răspuns Gabriel Liiceanu. „Te rog să citeşti”, i-a întins Monica lui Gabriel volumul din care tocmai citise. Şi aşa, în acea seară Gabriel Liiceanu a plecat la el cu cele două volume din Zbor în bătaia săgeţii.”

    http://talusa1946.forumculture.net/t1116p45-patapieviciv

    Io am cetit asta într-o revistă pe care,-acum, no mai găsesc on-line. Dar textul era acesta, de aici…
    Păi, să nu rămâi paf???

  • @Daca_nu_nu

    Am vazut eu insumi intr-o sera la Horia multe din volumele format A4. Am vazut si poeziile sale. Am si acum — il pastrez cu mare placere — un poem pe care mi l-a dedicat. O intrebare la care raspunsul nu a venit inca suficient de convingator este “Cum stăm cu rapor­tul de moralitate- estetic…” care apare in interviul respectiv.

  • Emil Drumaru

    @ALL
    De dimineata pina seara, dormind la sold cu Che Guevara,//Ma durea-n trisca de Tamara…

  • Dick Dickinson

    @DT
    Sansele nemuririi lui Pata tot in poezii rezida. Parerea mea! Iar de la popi si alti stareti ai Carpatilor Orientali ce sa fi invatat el altceva decit fatarnicie, mierosenie, mimarea inocentei, tutto per la facciata si alte dracovenii? L-am auzit cu propriile mele urechi strigand, la Cotro, dupa condamnarea basesciana a comunismului: ”Ce nula mea!”… intr-un grup de clienti ai ICR. Se pare ca asa vorbeste, golaneste, proletareste,ca toate odraslele nomenclaturii, in cercuri mai intime. Altminteri, baiat bun, de gasca, de zahar, de chiosc. gargaragiu pe alocuri, dar nu prea des, cu biografia tatalui cosmetizata pacalindu-i amarnic si pe Monicii Ieruncieni. Asta-i omul, cu el defilam…

  • Si inca una, apropo de cosmetizarea biografiilor: intervievatorul lui Mihail Neamtu din “Pagini Romanesti” nu a lucrat la “Romania libera”, intre ’93 si ’99, cum pretinde ‘mnealui.

  • andrei i

    @Daca_nu_nu

    Mai bine sa-ti inchipui (chiar si fara temei) ca esti un discipol al Monicai Lovinescu, decat sa fii (si cu temei, pe deasupra) un discipol declarat al lui Marx&Lenin (cum e ultra-sorcovitul Ianosi).

    PS. mersi de interviu, nu-l citisem

  • Gheorghe Campeanu

    @ Emil Drumaru # 60

    OUCH !!!!

  • Buna seara,
    Sunt si nu sunt off topic, intrucat ma preocupa o problema de cultura, democratia Internetului, care imi aminteste uneori de “democratia populara”:

    http://marginaliamarginalia.wordpress.com/2013/07/02/o-iubire-devoranta-democratia-internetului-naste-monstri/

  • Despre anonimi care hartuiesc:

    http:// marginaliamarginalia.wordpress.com/2013/07/06/anonimatul-pe-internet-un-drept-democratimc-ori-o-oportunitate-de-manifestare-a-violentei/

    http://marginaliamarginalia.wordpress.com/2013/08/14/244/

  • Doua postari pe blogul meu, utile in context:

    http:// marginaliamarginalia.wordpress.com/2013/07/06/anonimatul-pe-internet-un-drept-democratimc-ori-o-oportunitate-de-manifestare-a-violentei/

    http://marginaliamarginalia.wordpress.com/2013/08/14/244/

  • fetv

    Senor Francisco Bartolome Sanz y Celma, vesti noi din Saragosa?

    Doctorii in retorica si machiaverlicuri pun “fotografii istorice” intru blogosferica autosorcovire. Am stat la masa cu regii, zice valetul, da, priviti-ma, am stat la masa cu regii. Helas …

  • Ce s-a întâmplat cu dl Tudoran de nu mai scrie ?

  • @florin dia

    se mai odihneste si el

  • florin dia

    Mă bucur că ați revenit 🙂

  • @ florin dia

    Imi mai … revin si eu , din cand in cand…

  • Anchidin Gheorghe

    Apreciez comentariile dumneavoastra referitoare la profesorul Costica Bradatan ,am copilarit cu el in comuna Dragoiesti din judetul Suceava, este varul meu ,toata stima si aprecierea mea referitor la activitatea sa din Statele Unite ,este un om simplu care s-a ridicat prin munca sa.

WP Admin