≡ Menu

Coriolan Decuseară

Coriolan     Decuseară     nu-şi      poate     crede    ochilor: de jur împrejur, numai realitate. Se freacă la ochi. Nimic. Realitate şi numai realitate. Insuportabilă, arţăgoasă – abţibild pe care saliva a făcut priză de piatră.

Face ochii roată. Nimic. I se pare că doarme. Se culcă, poate, poate se trezeşte. Nimic. I se pare că visează, se întoarce pe partea cealaltă. Nimic. Realitate peste tot. Deasă, ca şi ceaţa ce se aşterne uneori între crucea de pe Caraiman şi imensul termopan cinemascop al vilei sale de mic întreprinzător.

De când se ştie, Decuseară se scoală cu noaptea în cap. Nu de alta, dar cine se scoală devreme, departe ajunge. Sâcâitor i se pare că şi realitatea gândeşte la fel. Mai mult, când ajunge el, realitatea se află deja la faţa locului.

Cât de devreme ar trebui să se scoale pentru a fi o clipă înaintea realităţii?

Să se culce odată cu găinile, pentru a se putea scula şi mai devreme? Să nu se mai culce deloc, şi, când realitatea începe să picotească de oboseală, el “Ţop!” înaintea ei?

A încercat şi asta, dar, de fiecare dată, în loc să-l prindă realitatea din urmă, tot el a sosit al doilea. Cum se poate ca amândoi să gândească la fel, dar realitatea să fie mereu mai iute de picior ca el?

Să discute chestiunea cu Protocolul? O discută. Şi o pune în termeni strict tehnici: “Cu cât merge realitatea asta la oră de e mereu înaintea mea?”

Protocolul dă din colţ în colţ şi îi explică lui Decuseară că realitatea este ca un ring de box – îţi foloseşti toată putirinţa să-ţi împingi adversarul în corzi doar spre a te trezi muşcând tu însuţi din frânghia ringului.

“Imposibil”, răspunde Decuseară. Protocolul dă din colţ în colţ, nu mai scoate o vorbă, se uită în pământ şi nu vede acolo decât realitate.

“Ascultă”, ridică vocea Decuseară, “eu te plătesc să-mi dai soluţii, nu să-mi ţii lecţii de muţenie.”

Protocolul începe să cedeze: “Da, dle profesor, e ceva în neregulă – realitatea nu poate fi mai iute de picior ca dumneavoastră. E o lucrătură politică.”

“Păi, vezi? Bănuiam eu. Du-te. Te văd mâine.”

Plictisit de realitate, Decuseară hotărăşte să se întoarcă de unde s-a întrupat. Ajunge la locul fericitului accident, îşi trage pe el bermudele, iese la malul apei, trage aer curat în piept şi scoate din piept aer aşa şi aşa, căci, realitatea e că nu tot ce tragi în piept este de aceeaşi calitate cu tot ce scoţi din piept. Şi asta pune o altă ecuaţie pe cosmica tablă de şah a lui Decuseară.  

 
 

Ilustrație & Copyright © 2010 - ALEX DIMITROV

Dar, deocamdată vrea să se relaxeze. Mai trage o gură de aer. După ce o eliberează, se mai freacă o dată la ochi şi murmură: “Nu e pasăre ca Cipru!”

Nu e. Totuşi, în afara cacofoniei, ar exista o problemă de realitate. Chiar şi aici, la malul mării. Coriolan nu înţelege cum de ceilalţi găsesc pe plajă numai scoici iar el numai testamente duduind de lire sterline, dolari mai deşi ca “ş”-urile lui Jack Şiştoiu şi euro mai grei ca rubla-aur.

Decuseară nu-şi poate crede ochilor. Nici noi. Până la urmă, Protocolul îşi ridică fustiţa şi-i şopteşte: “Iubitule, las-o baltă. Realitatea nu e de tine. E o târfă. Hai în pat, că mâine te scoli devreme şi poate reuşeşti să-i tai calea.”

E pentru prima oară când e de acord cu Protocolul. Într-o bună dimineaţă, el, Coriolan Decuseară, va tăia calea realităţii.

Dar, dacă se înşeală? Dacă, de fapt, este în permanenţă cu un pas înaintea realităţii şi tot ce i se năzăreşte este ce vede în oglinda retrovizoare?

Realitatea e că numai în pielea lui Coriolan Decuseară sa nu fii – crocodil în piele de om! (Reluare – 2007)

  • napocitania_napocala

    dom’ tudoraneee (sper sa nu fiu, iar, primu’ !)

    nu’i mai bine de mine ca fug de realitate ?
    inclusiv la propriu ?

    chiar am devenit mult mai calm si tolerant facind’o.

    si nici prin cipru n’am de gind sa merg prea curind.

    ca nu’mi prieste clima 🙂 (pe bune !)

  • Dorin Tudoran

    @napocitania_napocala # 1

    nikule, bag sama ca n-ai somn. ce cauti tu la ora asta pe internet?

    da, te inteleg, traind in afara realitatii sansele de a fi calm si tolerant cresc exponential.

    clima-n cipru e ma blanda ca politica la otv, asa ca mai gandeste-te.

  • napocitania_napocala

    intr’adevar, dom tudorane,
    nu reusesc sa ma sustrag atmosferei tonifiante de pe terasele suspendate ale vastelor mele apartamente, confort doi sporit, din mandravela city, mai ales ca miine am ocazia sa sugrum, cu propriile’mi miini, ultima zi a unui scurt conced de vara.

    e ciudat ca e o zi de luni.

    n’as fi un roman deplin daca n’as incerca sa eludez TOCMAI o astfel de zi, nu ?

    iar in privintza ciprului, sa fie la ei acolo !

    io, dac’as putea, as muta capitala dincolo de cercu’ polar de nord

  • Dorin Tudoran

    @ napocitania_napocala # 3

    asta e — unii termina concediul, altii abia il incep (subsemnatul, de-o pilda). si pe aici este extrem de cald, asa ca o iau spre canada.

    dincolo de cercu’ polar de nord este o solutie extrema — am tras niste zile de iarna mai spre polul cu pricina si n-a prea fost amuzant.

  • napocitania_napocala

    sa va fie de bine !

  • mihai rogobete

    Mentorul meu, Ştefan Odobleja mi-a scos ochii cu fabula altfel. Cu lecturile este -- zicea -- cum e cu cei care-ţi împing rabla să-i pornească motorul: dacă nu-i dai cheie când trebuie, ţi-l îneacă, de nu-ţi mai porneşte niciodată.

  • Radu Humor

    @Dorin Tudoran :
    “‘nikule, bag sama ca n-ai somn. ce cauti tu la ora asta pe internet? ”

    Pai , daca ati iesit cu Decuseara …. :roll:

  • mihai rogobete

    La Observator -- ras, tuns, frezat, manichiură, pedichiură şi, mai ales, coafură -- cultural. Sub preţul pieţei.

WP Admin