≡ Menu

Copiii de mingi și confidențialitatea

Răspândiţi în jurul terenului de tenis, culeg mingile ieşite din joc, dau jucătorilor mingile pentru a servi, deschid cutiile cu mingi noi, mai le dau jucătorilor şi o mână de ajutor cu prosoapele în răgazul scurt dintre un game şi altul etc. Pe vremuri,  la sfârşitul meciului, jucătorii le dădeau mici cadouri ori bani de buzunar copiilor harnici ce robotiseră în  jurul terenului. Cei extrem de norocoşi au primit în dar chiar rachete ce valorează astăzi o avere.

Nimeni nu se aşteaptă ca toţi copiii de mingi să ajungă ei înşişi campioni. Unii devin ingineri, alţii electricieni, unii profesori sau croitori, alţii ţârcovnici ori cărturari etc. Singura aşteptare îndreptăţită de la aceşti copiii ar fi ca, după ce au văzut întreg spectrul de reacţii – de la fair play la şmecherii de toate felurile – indiferent de meseriile pe care le aleg mai târziu, să prefere în viaţă fair play-ul, nu găinăria.

Puţini din aceşti copii ajung jucători de tenis. Şi mai rar – foarte mari campioni. Mi-l reamintesc pe Ilie Năstase – mai întâi copil de mingi pe timpul fraţilor Viziru, apoi făcându-l praf pe  Manuel Santana. Dar asemenea cazuri constituie excepţia ce confirmă regula.

Există nu doar un regulament pentru jucători, dar şi unul pentru copiii de mingi. Pe terenul de tenis nu se prea întâmplă ca un jucător epuizat să pună un copil de mingi să servească în locul său ori, nemaivând ce să-i facă adversarului, să delege un copil de mingi să-i dea un şut în fund oponentului. În restul vieţii de toate zilele, porcăria asta se mai întâmplă, este încurajată, distrează galeria  iar copiii de mingi sunt generos recompensaţi. Asta-i încurajează pe copiii de mingi de proastă calitate să se creadă deja mari campioni şi să scuipe, la comandă, coji de seminţe în faţa oamenilor.

E trist să vezi copii de mingi care nu înţeleg că vine o vârstă când nu mai poţi fi considerat copil, şi jucători dând în mintea copiilor.

***

Despre confidenţialitate opiniile sunt, uneori, cu mult mai numeroase decât ar trebui să fie. La nevoie, în afara terenului de tenis, unii jucători pun în gura copiilor de mingi enormităţi jenante pentru toată lumea de bună-credinţă.

 ***

Aflu că aş fi încălcat legea şi aş fi citat dintr-un document ilegal însuşit, că m-am uitat prin nu ştiu ce gaură de cheie într-o anumită încăpere etc. Dacă este cumva vorba despre documentul din care am citat în comentariul anterior, iată câteva precizări:

  1. Cel dintâi care s-a referit la existenţa acelui document a fost cel care, într-o întâlnire de pomină, s-a autopropus într-o anumită funcţie şi a explicat ce prerogative îi vor reveni.
  2. Când te referi, public, la existenţa unui asemenea document, înţelegi că documentul respectiv poate fi consultat şi de alţii, în cazul în care nu poartă nici un fel de însemn al confidenţialităţii – “Secret”, ”Pentru uz intern”, ”Confidenţial” etc.
  3. Documentul din care am citat eu nu purta nici un fel de însemn al secretului/confidenţialităţii.
  4. Spre a nu implica persoane ce au participat la acea întâlnire (poate chiar în numele instituţiilor la care lucrează), nu am citat din document lista integrală a celor ce au participat – în persoană sau prin telefon. Era şi este un semn de respect pentru persoanele şi instituţiile în cauză pe care nu doresc să le afiliez grandomaniei unei anume persoane. Dacă persoanele ale căror nume nu le-am menţionat  doresc să se afilieze, public, unor asemenea puseuri de grandomanie, nu le pot împiedica să o facă.
  5. Restricţiile aberante pe care le invocă, în cazul de faţă, fie jucători, fie copiii de mingi, vorbesc despre un spirit discreţionar pe care îl tot semnalez, fiindcă este innaceptabil. Asemenea aberaţii în legătură cu o confidenţialitate închipuită ar face imposibil ca presa ori cercetători de toate formaţiile să citeze din documente în nici un fel apărate de vreo regulă a secretului. Ca să nu mai vorbesc de scrisori ale lui Leonte Răutu către Dolores Ibarruri; dacă asemenea scrisori vor fi existând cumva.
  6. Confidenţialitatea în numele căreia sunt tras de urechi nu este una a unui document secret, ci a unei găinării ce ar fi trebuit să rămână secretă. Nu a rămas şi nu din vina mea.
  7. Când, tot studiind puterea, încerci să intri în sufrageria puterii ori prin gaura cheii, ori pe sub preşul de la uşă — oricum, dar să intri;  oricine ar fi la putere, dar să intri – e mai înţelept să nu dai lecţii altora; nici personal, nici prin copiii mingi.

În sfârşit, îi rog pe jucătorii ofuscaţi să-şi recheme copiii de mingi din teritoriu, să le ordone să-şi culeagă scuipiciurile şi cojile de seminţe aruncate în faţa oamenilor, şi să-şi bea, împreună, acest amestec de tembelism şi aroganţă. E ciorba lor, nu a noastră.

A se scuti…

  • victor L

    Chiar acum ii urmaresc pe acesti zburdalnici in turneul de la Dubai.
    Ceea ce nu ne spuneti, ca sa fim in clar, e ca jucatorii nu isi pastreaza aceiasi copii de mingi; schimbind terenul se schimba si copiii. Care mai si alearga, uneori, dintr-un capat in altul pe marginea terenului.
    Si se mai intimpla, am observat uneori, ca nereusitele jucatorilor/jucatoarelor sa se rasfringa asupra copiilor de mingi.

    ( La fotbal se schimba calimera: copiii de mingi sint ai echipei gazda. Si uneori ii sicaneaza pe jucatorii oaspeti intirziind sa le dea mingea atunci cind ii frige timpul si scorul.)

    Cu parere de rau trebuie sa constat ca ati pornit un razboi, iar aici nu mai exista copii de mingi, ci doar servanti. Si ii veti avea usor, caci se vor oferi magulindu-va orgoliul, maguliti si ei ca le veti acorda atentie.
    Adica, servanti vor fi in ambele tabere.

    Adevarul, ar fi zis un american, nu se confunda intotdeauna cu dreptatea.
    Iar altii zic (si imi pare rau ca am uitat cine) ca obtinerea libertatii nu implica si spunerea/aflarea adevarului.

  • Dorin Tudoran

    @victor L

    N-am pornit nici un razboi. Am incercat sa transmit ca nu asa se fac schimbari intr-o institutie.

    Nu stiu ce vor face unii si altii, dar, eu, unul, daca nu apar nu stiu ce dezvaluiri istorice, cu asta am cam terminat, ca n-am vreme de pierdut…

  • Domnule Tudoran

    Spuneam ceva de conduita ? De ce tineti neaparat sa-mi dati dreptate ? 🙂
    Si cred ca este mai important faptul ca acel document scotea la lumina lucruri nu prea “cushere” decat faptul ca era secret. Si de cand sunt secrete chestiuni care tin de istoria Romaniei ?

  • Dorin Tudoran

    @ virgil

    Cum am spus, nu exista nici un indiciu ca documentul era secret.

  • Dorin Tudoran

    @ virgil

    Se intampla ceva cu postarea raspunsurilor. Cred ca stiu ce: in timp ce corectam textul a disparut. L-am pus inapoi, dar mesajul dvs. initial s-a dus subt textul… sters. Va rog sa comentati sub textul corectat. Multumesc.

    Cum am spus, nu exista nici un indiciu ca documentul era

  • @) Doin Tudoran

    Si daca jucatorii ar fi boieri, cum s-ar numi copiii de mingi?! Auguri!

  • Victor

    Servanti sunt de ambele parti, Unii isi doresc o glorie (mai mult sau mai putin efemera) alti isi doresc doar o sinecura Ce e mai rau ?

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei

    Chiar că m-ai băgat în corzi!

    Încerc: unii s-ar numi argaţi, alţii -- arendaşii români, alţii -- Gore Pirgu, dar mai toţi s-ar trezi, intr-o zi, şerbi… Sau, într-o altă zi, s-ar trezi la Paris, în Francia, păpând banii boierilor absenteişti.

  • Dorin Tudoran

    @ Virgil şi Victor

    Eu aş zice că răul cel mai mare este că-şi doresc ce-şi doresc; şi unii, şi ceilalţi…

  • …Si pe cine va trage dupa sine “personajul” in “acea” institutie? Nu cumva pe cel cu care lucraram cindva si care, in acelasi timp, “lucra” sub pseudonimele Mircea si Sandu? Ar fi grozav!

  • Dorin Tudoran

    @ Radu Portocala

    Până acum, pe lista celor ce mi-au fost deconspiraţi de CNSAS, nu apar şi “titularii” numelor de cod “Mircea” şi “Sandu”…

  • să-şi culeagă scuipiciurile şi cojile de seminţe aruncate în faţa oamenilor, şi să-şi bea, împreună, acest amestec de tembelism şi aroganţă. E ciorba lor, nu a noastră.

    dom’ tudoran, m’atz lasat mu(l)t !
    si mi’e c’asa o sa ramin…
    paguba’n ciuverci !

  • Forumul de la Neptun

    Ref. la raspunsul dvs. la comentariul meu anterior :

    1.Ion Coja : OK, in limita diferentierii de facut intre „omul Coja” si „mentalitatea Coja „. Pe „om” nu-l cunosc suficient ( se pare ca-l cunoasteti oarecum dvs. – episodul din 1990 din Romania ) , insa ref. la „mentalitate”, cred ca intuiti ca doresc sa vin cu multe noutati ( de fapt cred ca sunt vechi, dar trebuie puse intr-o noua lumina )…

    2. Dragos Paul Aligica : Nici la mine, nici o ranchiuna. Fiind doctor in economie, drept si filozofie, intelege foarte bine legatura economiei cu societatea, profesiile ( a scris lucruri interesante despre corporatism si neo-corporatism ). H.R. Patapievici a scris in ultimul ID un articol in care contrapune revolutiile din 1789 si cea din 1989, afirmand ca prima a destramat valorile Europei ( le-a reantregit rapid America, folosind vacuum-ul creat, dar apoi s-a indepartat …), a doua, le-a refondat… E un punct de plecare interesant ( am dezavuat alte idei ale articolului dar aceasta mi-a ramas….)….Vin cu o intregire : In 1789 s-au distrus pentru prima data major breslele ( un prim atac la „normele tehnice”…), dupa 1989, ar putea reancepe procesul de repunere a lor in drepturi ( ex. Austria, Germania ) . De data asta, normele tehnice trebuie puse in acord cu normele juridice si cele sociale daca dorim sa fructificam „reantoarcerea la Europa”….E mult de treaba, si nu fiecare pe „mosia lui”….Excluzand totusi notiunea de „mosie unica”….

    Ref. la „ mosia unica „ si posibilitatea existentei „diversitatii mosiilor”, curente de Stanga, curente de Dreapta, subcurente, alte criterii de valorizare, toate intr-o logica legata, nu dadaista, precum in „brownianismul generalizant „ ( sau miciurinismul totalizant ), comentariul „ la zi :

    Domnul Vladimir Tismaneanu a scris un articol in „ Evenimentul zilei „ in care prezenta faptul ca „Stalinism pentru eternitate „ a fost dusa de Cozmin Gusa lui Miron Cozma in inchisoare…

    Coborand cateva nivele mai jos : Dvs. le spuneti „ copii de mingi „. Nealterabili…Eu le spuneam odata „agentii pampers „…, cand „jocurile” erau mai grele decat tenisul….Din pacate „pampers” au ramas doar in mintea noastra…Nimic nu mai pute…vorba lui Arghezi…Totul e „retorica”, „ grija fata de om” ( remanenta ), pe nou, „ sprijin pentru sectorul de afaceri ” ( licenta occidentala forte. – de grija capitalistilor romani, acestia au ajuns pe cale de disparitie….) ….Si nu cobor la nivelul trivial din ranchiuna. Doar din respect pentru echilibru si pentru ratiune. Daca unii au distrus si distrug valori si structuri sociale esentiale folosind logici si argumente care mai de care mai psihedelice, inducand o frica generalizata care le asigura un monopol total al vocii „ opiniei publice”, altii nu inteleg, sau se fac ca nu inteleg ( sau nu stiu pana unde sa intinda „ cursa de soareci „, alta licenta Cozmin Gusa …)…., asta nu inseamna ca LOGICA si RATIUNEA au disparut cu totul in Romania. Acest comentariu : QED.

  • Dorin Tudoran

    @niku_elektriku

    Ati ramas mu(l)t din cauza ca am scris randurile citate sau din cauza ca unii se ocupa cu ce se am spus ca se ocupa?…

    Sper ca, dupa ce va reveniti, mai vorbim.

    Cele bune!

  • Dorin Tudoran

    @ Forumul de la Neptun

    Multumesc.

  • Vasile Gogea

    Draga Dorin,
    in adolescenta am fost “copil de popice” (nu stiu cum sa spun altfel). Puneam la loc popicele la o popicarie la care jucau sasii, bineinteles pe niste pariuri, iar noi, citiva mucosi dornici sa cistigam vreo doi bani ne bateam pe “functia” de punator de popice.
    Ce vreau sa spun: nici o echipa nu incerca sa ne “ofere” mai mult pentru a pune popicile! Pentru un motiv foarte simplu: nu puteau fi puse decit intr-un singur fel!
    “Baietii de mingi” pot fi, insa, “masluiti”: chiar daca “servanti” sunt in ambele tabere, nu e sigur ca terenurile sunt egale! (a se revedea meciul lui Nastase din finala de la Wimbledon, cu Stan Smith)!
    La popice, “rampa” e aceeasi!
    Mai e ceva: la “popice” nu distrugem “valori”, lovim cit mai multe din noua “obiecte”!
    Inca ceva: popicele chiar nu seamana cu niste fructe exotice!

  • @) Dorin Tudoran

    Ei, as putyea spune ca v-ati descurcat foarte bine, maitre! Eu am aruncat numai undita, da mi-ati un crapcean frumis in cirlig, poate chiar un somn sau o pastruga!

  • Tudorel

    Domnule Tudoran,

    sunteti prea generos. ati ales de la bun inceput un trop nevinovat (jocul de tenis) si, urmand logica metaforei respective, l-ati distribuit pe dl Neamtu in rolul de “copil de mingi”. Frumos, dar insuficient. In plus, e si putin nedrept fata de dl Neamtu caci imi inchipui ca el se vede pe sine mai dedraba in postura de “luptator”. Daca in loc de “ludus” ati fi ales “agon”, lucrurile v-ar fi iesit putin altfel. Ganditi-va doar: in logica “luptei” dl Neamtu ar iesi intr-o postura mult mai glorioasa, e adevarat nu ca “scutier” dar in orice caz ca un “mardeias”: privind in stanga si-n dreapta, platit sa fie vigilent, gata oricand sa sara la bataie, gata sa pocneasca pe unul, sa puna la punct pe altul, gata sa se sacrifice pentru stapani. Uitati-va numai cum e mereu in the fighting mode, dispus sa loveasca in stanga si in dreapta daca cineva se leaga de cei ce-i dau (sau i-ar putea da) ceva: Tismaneanu, Plesu, Baconski. Daca presa e definita ca “dulaul de paza al democratiei”, si daca dl Neamtu e un om de presa, atunci dintre cei doi termeni (“dulau” si “democratie”) legatura sa cea mai stransa nu e cu democratia.

  • Dorin Tudoran

    @ Vasile Gogea

    Draga Vasile,

    Am jucat si eu popice — doar la Hunedoara si la mare. Stiu ce spui.

    Ca la popice arena era mai curata decat arena politichiilor de azi, e foarte adevarat.

    Imi amintesc binisor finala aceea (caci l-am injurat pe Ilie pentru acel meci cum nu l-am injurat decat pentru o alta finala, nu cea de Cupa Davis, de la Bucuresti, ci alta -- cea de la Paris, cu Jan Kodes; emotii insuportabile), dar nu-mi aduc aminte daca baietii de mingi au jucat vreun rol in. Voi fi uitat, vezi bine…

    Cat despre valori vs obiecte sau valori & obiecte, discutia e lunga de toto.

    Numai bine!

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei

    Cand iti raspund la raspuns, ar trebui sa tragi un pui de somn.
    Eu de-abia m-asez la masa, dar nu se arata nici o pastruga la gratar…

  • Dorin Tudoran

    @ Tudorel

    Sincer, nu citesc decat extrem de rar … nemteste. Sunt in urma cu prea multi autori verificati de timp pe care nu i-am recitit de multisor…

    Si tot sincer, nu-l vad pe dl Plesu in combinatia de care vorbiti.

    Multumesc pentru mesaj.

  • Tudorel Ghe.

    Nu va faceti nici o problema. N-ati pierdut mare lucru necitind nemteste. Ma rog, aproape nimic: ati fi aflat, daca citeati, ca dl Neamtu a scos deja 2 (doua) volume omagiale dedicate lui Andrei Plesu. (De ce doua, nu ma intrebati.)

    Astea fiind spune, va previn sa fiti cu ochii in patru si sa va paziti bine pantalonii caci omul isi face foarte bine treaba. Cica Hurezeanu, Oprea, Dinescu (ca sa dau doar cateva exemple de muscati celebri) si-au facut deja antitetanos.

    In sfarsit, inchei cu declaratia unui fost coleg al d-lui Neamtu, de la Cotidianul: “Abia el e bun de politician. Ascultati ce va spun. Linge si scuipa cu atita gratie, discretie si simt al oportunitatii incit e aproape imposibil sa nu-i reuseasca. Cine stie, intelege ce spun. Cine nu, putintica rabdare. Omul e doar prea tinar.”

  • Dorin Tudoran

    @Tudorel Ghe.

    Dl Plesu este un intelectual fascinant si un om la care tin foarte mult. Putem gandi diferit, cand vine vorba de unele/multe lucruri, dar am pentru Domnia sa o dragoste indestructibila.

    Nu stiu la ce inaltime pot fi muscaturile celui pe care-l pomeniti, nu inteleg nici de ce dnii Dinescu, Hurezeanu ori Oprea si-au facut anti-tetanos, dar eu am vazut multe la viata mea; chiar si sergenti de noapte murind ziua.

    Este treaba celui la care va referiti sa-si traiasca viata cum gaseste de cuviinta. Stiu sigur doua lucrurI (certocrat si eu, ce vreti):

    1. Cu muscatul nu a ajuns nimeni prea departe -- in haita invata sa muste, in haita moare, fara ca haitei sa-i pese.

    2. Cine musca de dragul haitei, musca pana la urma si bordura sau vreun stalp de otel. Si o dantura noua costa mult.

    … Constatari de ordin general…

  • Tudorel Ghe.

    —-
    1. Cu muscatul nu a ajuns nimeni prea departe – in haita invata sa muste, in haita moare, fara ca haitei sa-i pese.

    2. Cine musca de dragul haitei, musca pana la urma si bordura sau vreun stalp de otel. Si o dantura noua costa mult.
    —-

    Antologic! Multumesc!

  • Mircea si Sandu este unul si acelasi, dar complex. Nu mai poate fi deconspirat pentru ca tocmai a fost secretizat. Poate ca sa-ncapa in desaga lui Tismaneanu.

  • Dorin Tudoran

    @ Radu Portocala

    Secretizat? De (catre) cine?

    Daca asa ar sta lucrurile, inseamna ca a fost agent acoperit, continua sa fie, si nu putea sa scape, in nici un moment, informatia ca el este “Mircea ” si “Sandu”.

    Ce castig ar avea din asta Vladimir Tismaneanu, mi-e greu sa inteleg…
    Riscurile de a te amesteca in asa ceva sunt prea mari.

  • Un fost

    Am contemplat si eu criza de isterie a baiatului de mingi. Imi pare rau sa-i spun asa, insa singur s-a plasat in postura asta suparatoare. Zanganeau ferestrele blogului de tremuru-i de minie: ilegalitati, incalcari grave, documente secrete, amenintari voalate cu codul penal… My ass… Latra exact ca un activist de partid de mina saptea de pe la vreo fabrica de suruburi de altadata.

    Imi facuse o impresie buna o vreme chiar daca, asa cum scrie cineva mai sus, volumele omagiale dedicate lui Plesu m-au pus pe ginduri. Acum, la citeva luni dupa dupa o mica bursa la Washington ca sa-i studieze opera lui Plesu -- dupa cite zice lumea informata -- iata-l (si pe el) in oastea domnului T., ademenit cu o potentiala sinecura.

    (…) Sa nu stie T. ca M.N. e de dreapta si teolog crestin? Sau M.N. sa nu stie cine a fost si continua sa fie T.?

    Doi insi cu pretentii intelectuale care incearca sa se paraziteze reciproc in vazul lumii. Absolut scirbos.

  • Dorin Tudoran

    @ Un fost

    S-ar putea sa va suparati dar a fost necesar sa operez acel (…) in textul dvs

  • Un fost

    ok.

  • Dorin Tudoran

    @ Un fost

    Multumesc!

  • mihai rogobete

    “Coincidentală”, lăptăreasa mi-a zis azi-dimineaţă: Domnu Mihai, şi caii de curse ajung mârţoage, da nu orice mârţoagă a fost armăsar.

  • @) Dorin Tudoran

    Mestere, ai un dar al formulelor memorabile demne de orice regatean cu geniu -- nu doar in text, ci si cum observa cineva si in raspunsuri -- care ma fac sa cred ca doar din intimplare te-ai nascut in frumoasa Timisoara!

  • Au fost mai multi purtatori de pseudonime in comisia Tismaneanu. Si unul singur si-a dat demisia -- ceea ce, de altfel, nu-l face sa fie mai respectabil. Altii continua sa studieze si sa condamne comunismul. Secretizarea dosarelor lor e, prin urmare, utila, fireasca. C’est pour la bonne cause.

  • Dorin Tudoran

    @ Radu Portocala

    Probabil ca au fost…

    De aceea, cand am refuzat sa fac parte din comisie, am pus o intrebare: “Inainte de aprobarea si anuntarea publica a numelor membrilor s-a facut ce face orice institutie respectabila -- procesul de vetiting/ screening, verificarea persoanlor, spre a nu ne trezi dupa anuntarea componentei cu cine stie ce bomba?”

    A parut o intrebare tampita, in graba in care s-a actionat. Si a urmat ce a urmat…

    Sincer, nu pot sa stiu cine este Mircea & Sandu si, din nou, ma indoiesc ca dupa ce infiormatia despre el s-a scurs deja (cum o aveti dvs. inseamna ca o au si alti, nu?) cazul mai poate fi secretizat. Riscurile ar fi prea mari si, din nou, Vladimir Tismaneanu ar trebui sa fie sincigas ca sa fie parte a unui asemenea efort de mistificare.

  • oblivion

    Domnule Tudoran, l-ati descoperit cam tarziu pe acest enfant terrible al patristicii autohtone, actualmente ‘teolog politic’ (?!?) sub indrumarea domnului tismaneanu… nici nu stiti ce ati pierdut:)

    De pilda, aruncatio privire (look here, and, in this knowledge, dispair!) asupra modului in care M.N a fost receptat in unul di locurile prin care a trecut:
    “Mihail Neamţu este unul dintre tinerii cercetători est-europeni a căror cunoaştere istorică, vastă şi adâncă, diferă de strâmta specializare academică încurajată în Occidentul zilelor noastre. El este un „teolog politic” familiar cu filozofia continentală, istoria religiilor şi lumea largă a culturii europene. Combinând intuiţii ale tradiţiei platonice şi patristice cu argumentele moderaţiei din conservatorismul modern, Mihail Neamţu face o inedită apologie a civilizaţiei apusene. Orice conversaţie verbală sau literară cu tânărul autor se va dovedi fructuoasă, pasionantă şi mai ales răsplătitoare.”

    Prof. Daniel Mahoney

    Acu, daca l-ati bagat in seama, ‘ma tem ca veti avea cu el o conversatie fructoasa, pasionata si mai ales rasplatitoare’

    PS: cu permisiunea dv, vreau sa dau link-ul la textul (pe care eu il gasesc abominabil) lui M.N, ce v-a determinat sa-l luati in vizor.:

    http://grupareaaproape.wordpress.com/2010/02/15/viata-si-istoria-comunismului-romanesc-prada-adevar-sau-parada/

    Cu deosebita stima …

  • Dorin Tudoran

    @ oblivion

    Nu stiu ce va face sa credeti ca l-as fi luat in seama pe autorul respectiv.
    Nu, inca nu l-am luat.

    Cum am mai scris pe acest blog, sunt in urma cu efortul de a reciti autori verificati de timp, curente, apostazii personale sau de grup etc.

    Adevarat, mm citit candva niste texte scrise prin anii 90′ de un autor cu un nume similar, sau cu exact acelasi nume, texte ce m-au pus pe ganduri. Nu prin profunzimea lor, ci prin deconcertantul interes manifestat de autor pentru un instrumentar caduc -- cel legionaroid.

    Banuiesc ca autorul de care-mi pomeniti este o cu totul alta persoana; simpla potrivire de nume.

    Teologi politici memorabili nu se gasesc pe toate drumurile, asa ca, de s-a imbogatit Romania cu un asemenea ganditor, semnele nu pot fi decat bune si de salutat.

    Repet: cred ca e vorba de doua persoane diferite, findca e greu de crezut ca una si aceeasi persoana poate fi 12 ore pe zi un remarcabil teolog politic si alte 12 ore pe zi un clantau de/prin presa.

    Ne vom lamuri. Deocamdata ii urez succes teologului politic.

  • Se pare că se oficializează “Marea Schismă” din zona disidenţilor şi a politicienilor postrevoluţionari. Deocamdată nu s-a ajuns la anatemizarea reciprocă.

  • Dorin Tudoran

    @ Riddick

    Care ar fi dizidentii prinsi in vartejul acestei “Mari Schisme”?

    Despre politicienii post-revolutionari nu te intreb din doua motive:

    1. Am lista lor pe birou; e adusa la zi.

    2. Ei sunt loviti de asemenea schisme — mari, mijlocii, epocale etc — de patru ori pe zi.

    In sfarsit, cam ce am eu comun cu toate acestea?

    Numai bine!

  • oblivion

    Sugerati ca am avea d-a face cu un caz similar cu subiectul filmului prezentat aici: http://www.imdb.com/title/tt0011130/ ?

    Cum ar putea un tanar trimis in anii 90′ in Occident sa studieze opera Sf. Dionisie Aeropagitul sa fie una si aceiasi persoana cu un autor de texte cu caracter legioanaraid, care (culmea coincidentei!) are acelasi nume si ocupa acelasi continuum spatio-temporar? 🙂
    Vadit lucru, cel evocat de dumneavoastra fac parte dintr-un Univers Paralel! Cred ca s-a produs un glissando intre doua planuri…

    PS: Va multumes ca m-ati bagat in seama [nu trebuia, eu nu sunt important… Marius Oprea si munca lui da]

  • Dorin Tudoran

    @ oblivion

    Dumneavoastra chiar vreti sa ma speriati? Chiar vreti sa-mi sugerati ca avem de-a face cu o tragedie de felul:

    “Split personality: Multiple personality disorder, a neurosis in which the personality becomes dissociated into two or more distinct parts each of which becomes dominant and controls behavior from time to time to the exclusion of the other parts.”?

    Daca asa ar sta lucrurile, numai motiv de ras nu ar fi.

    Va promit ca in week-endul din 6-7 martie, primul in care sunt mai liber, voi incerca sa ma documentez in legatura cu Teologul Politic M.N. versus Clantaul de presa M.N., fiindca ceva imi spune ca nu poate fi decat o coincidenta de nume.

  • Shadow

    Dle Tudoran,
    sunteti “spumos” cand scrieti. Facil de inteles, “sprintar”, antrenant. O placere. Sincer. Mare pacat ca nu va auzim decat destul de rar.

    As spune doar ca “plangacelile” dlui Tismaneanu si “spiritul de casta” al “companiei” sale aduce mai degraba cu o “cutie a milei” de taraba decat cu o dizertatie stiinfica intr-u adevar, o isterie a asa zisului studiu in “biblioteci” in dauna demonstratiei fie ea si arheologice care de multe ori schimba teoriile istoriei de biblioteca.

    Aroganta, nerusinarea si tupeul duc mereu spre un singur si unic destin. Irational si mincinos. Absolutist. Minciuna de sine. Acel “adevarul sunt eu” sau “adevarul suntem noi” gasca. Talibanic si fundamentalist dar atat de uman.

  • Dorin Tudoran

    @ Shadow

    Tocmai lucrez la textulez intitulat Talibanismul Luminat…
    Tocmai am postat un link sub titlul INTERESANT…
    Poate il deschideti si cititi despre ce este vorba…

  • Shadow

    @Dle Tudoran

    Gand la gand cu bucurie
    L-am citit cu circa jumatate de ora -- o ora inainte de mesajul dvs :-). L-am si postat pe un blog pt a fi citit dar e o diferenta de “ora” :-).
    Astept “talibanismul luminat” :-).

  • Dorin Tudoran

    @ Shadow

    vine…

  • CC

    ,,Va promit ca in week-endul din 6-7 martie, primul in care sunt mai liber, voi incerca sa ma documentez in legatura cu Teologul Politic M.N. versus Clantaul de presa M.N., fiindca ceva imi spune ca nu poate fi decat o coincidenta de nume.,,

    SIGUR ATI FACUT O CONFUZIE……………./

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Neam%C5%A3u

  • Gheorghe Campeanu

    Draga domnule Tudoran,

    Puteti avea amabilitatea sa ma lamuritu in legatura cu informatia despre scrisorile lui Leonte Rautu catre Dolores Ibarruri? Care este posibila legatura cu pamfletul Dvs.?

    Cu aceleasi ganduri bune de asta vara,

    Gheorghe Campeanu
    Washington, DC

  • Tudorel Ghe.

    distanta dintre “Teologul Politic M.N.” si “Clantaul de presa M.N.” este exact distanta dintre un tanar intelectual foarte promitator si inteligent, pe de o parte, si un FOST tanar promitator si inteligent, pe de alta. Dl Neamtu, ca multi altii, s-a lasat momit de ispita puterii, nu s-a mai putut abtine. Asta e boala eterna a intelectualului roman. Tentatia de a te tavali in noroi, de a te auto-degrada, de a intra in solda cuiva. Mateiu C. a a descris chestia asta ca nimeni altul.

    E realmente mare pacat. MN fi putut ajunge un carturar redutabil, ar fi avut bani si glorie (daca asta-si dorea). In schimb, asa, o sa ajunga in cel mai bun caz un alt Mircea Mhaies, o sa aiba bani, nu-i bai, si gloria goala pe care o au mardeiasii intelectuali in Romania si, in plus, o gramada de flegme.

  • Dorin Tudoran

    @ Gheorghe Campeanu

    Draga domnule Campeanu,

    Ce altceva as putea adauga la ceea ce afirmam (“Asemenea aberaţii în legătură cu o confidenţialitate închipuită ar face imposibil ca presa ori cercetători de toate formaţiile să citeze din documente în nici un fel apărate de vreo regulă a secretului. Ca să nu mai vorbesc de scrisori ale lui Leonte Răutu către Dolores Ibarruri; dacă asemenea scrisori vor fi existând cumva”) decat ca mi se pare absurd sa declari secrete documente ce nu au un caracter secret?

    Pomeneam de o corespondenta Leonte Rautu-Dolores Ibarruri la modul ipotetic, si ma gandeam ca, daca am urma politica de “embargo” propusa de unii, ne-am putea trezi intr-o buna zi ca, de ar exista, cu adevarat, un schimb de scrisori Leonte Rautu-Dolores Ibarruri, acesul la o asemenea corespondenta ori ar trebui “monopolizat”, ori ar trebui declarat “secret”, in ideea ca doar unii au drept de acces la asemenea documente.

    Cele doua nume pot fi schimbate cu altele, dar mentalitatea pe care o denunt ramane aceeasi.

    Cu cele mai bune sentimente — fie vara, fie iarna, ba si in anotimpuri de “tranzitie” cum ar fi primavara si toamna -,

    Al dumneavoastra,

    Dorin Tudoran
    Washington, 18 februarie 2010

  • Gheorghe Campeanu

    Draga domnule Tudoran,

    Multumiri pentru luminarea subiectului. Instinctul meu descifrase referirea in acelasi registru, dar, cunoscind propensiunile personajului central al conflagratiei IICCR pentru anecdota biografica ‘subtire’ (in special despre subiectul Leonte Rautu), doream sa inteleg o posibila parte de ‘inside joke’. Acum totul este clar, dar mai ales logic. Juxtapunera are o calitate familiara.

    Va urez o experienta substantial pozitiva in noua Dvs. calitate, acum si in toate anotimpurile.

    Cu ganduri amicale,

    Gheorghe Campeanu
    Washington, DC

  • Shadow

    Dle Tudoran

    Mai “vine vine” sau nu mai vine 🙂 ?

  • Dorin Tudoran

    @ Shadow

    Vine… Nu stiu cand, dar vine… Deocamdata am alte urgente/prioritati…
    Cum talibanismul — luminat ori mai putin luminat — este etern, avem tot timpul sa discutam despre el…

  • Shadow

    @Multumesc

    Eram doar “exaltat” de a citi ceva despre “talibanismul luminat” dar aveti dreptate el este “infinit”. Il putem discuta si mai incolo :-). Weekend placut.

  • virgil2

    Pentru conformitate (vezi comentariul de mai sus), ma voi numi virgil2, ca sa nu fiu confundat cu cel care mai comenteaza aici, si pe care-l stimez.

  • oblivion

    Nostalgia comunismului sau a… Capitanului?
    Carmen Musat, Sambata, 20 Februarie 2010, 04:01
    Domnul Tismaneanu, pe blogul domniei sale, se arata deranjat de comparatia pe care am facut-o cu victimele de la Katyn, pe motiv ca acolo “descoperirea cadavrelor a fost facuta de Wehrmacht si a fost urmata de o ofensiva propagandistica dirijata de Goebbels”. Sa inteleg ca, in opinia profesorului de la Maryland, e mai important cine si cind descopera orori decit ororile in sine? Cred ca aici nu e vorba doar de un deficit de logica, ci si de interpretare arbitrara. Ma mir, insa, ca dl Tismaneanu nu e ingrijorat de antecedentele publicistice ale emului sau, Mihail Neamtu. Iata ce scria, in Puncte cardinale, nr. 11/47 din 1994, “specialistul” in istorie in care dl Tismaneanu si-a pus atit de mari sperante: „Să ne mai întrebăm atunci de ce aceşti numeroşi «intelectuali», mulţi dintre ei gazetari, istorici sau analişti politici […], nu pot înţelege Legiunea şi pe Căpitanul ei? Nu pot înţelege de ce Garda de Fier a fost înainte de toate o mişcare spirituală, o şcoală de refacere a sufletului românesc, în care, după cum spunea Codreanu (ascultând povaţa lui Hristos, Marcu 11, 23), «intră cel ce crede nelimitat» şi rămâne afară «cel ce are îndoieli»” Nostalgie, nostalgie, dar s-o stim si noi, nu credeti, domnule Tismaneanu?

WP Admin