≡ Menu

Conferință-eveniment!

download

Datalii despre conferință AICI

Broșura conferinței AICI

  • Vasile Gogea

    De acord! Aș vrea, însă să văd și o poziționare mai clară a statului român față de această oribilă primă crimă în masă săvîrșită la începutul secolului trecut.
    Am anunțat și eu Conferința. Și, dacă îmi este îngăduit, aș mai anunța una, la fel de necesară, dar la Cluj și Sighet, organizată de „Memorialul Sighet”:
    https://vasilegogea.wordpress.com/2017/10/11/100-de-ani-represiune-conferinta-internationala-organizata-de-memorialul-sighet-la-cluj-si-sighet/

  • Dezideriu Dudas

    “ …foarte adesea, jertfa este identificată de necunoscători cu sacrificiul ( ca obicei vechi, precreștin ) sau cu liturghia evreiască pentru iertare, dar nu este așa, de vreme ce Hristos s-a sacrificat odată pentru colectivitatea umană, iar noi de aceea nu mai avem nevoie de alte sacrificii. Hristos a devenit jertfa eternă pentru noi….Deci slujba de madagh – jertfă -- a armenilor nu este aceeași cu cea de sacrificiu păgân, ci constituie un mijloc de binecuvântare și mântuire ! » -- Părintele Oshakan Khachatryan
    ( « Ziua de Constanța », 14 octombrie 2017, fragment din articolul « Mare sărbătoare pentru armenii din Constanța ! Biserica armeană Sfânta Maria își prăznuiește hramul » )

  • DG Ontelus

    rugă pentru cei mai înainte de vreme plecați// performanța (sin)ucigașă a modernului/ pe măsura civilizației/ aptitudinea de a pluti în derivă/ conformă preciziei tehnologice/ jubilația nimicului/ în armonie cu vițelul de aur al progresului/ altminteri ce-am fi fără iluzii/ aflând lumină-n întuneric/ leac urii de sine și mândriei capeți/ pogoară Doamne Dumnezeule speranța în sufletele noastre/ speranța Părinte iară nu iluzia acesteia

  • DG Ontelus

    jacques paganel descoperă uluit substratul chimic al istoriei// de la paisprezece ani când citeam febril despre napoleon/ rețin ziua de doi decembrie ca momentul victoriei de la austerlitz/ evident orice victorie are coeficientul său variabil de zădărnicie/ dar încărcătura afectivă personală a acelui banal episod istoric în fond/ îmi confirmă valabilitatea ontică a melancoliei/ și ținând cont că acei soldați sunt oale și ulcele de mult timp/ istoria apare în toată splendoarea sa de calciu siliciu și alte elemente chimice/ faimă glorie sinonime pretențioase ale prafului

  • DG Ontelus

    acumulată istoric ereditatea negativă schimonosește viețile bieților oameni// și ignoranța atotstăpânitoare/ care oferă combustibil pentru ură/ prejudecățile mai puternice decât punctele de topire și de fierbere ale titaniului iridiului wolframului vanadiului/ patimile care ne sufocă zilele și nopțile/ tabieturile care de la un anumit moment dezgustă și pe/ acel fălcos guzgan din legendarele pivnițe ale vaticanului/ cinismul cu care sunt executate ordine persoane legi strâmbe/ interese ce zdrobesc creativitatea gingășia iubirea/ s.o.s. clamează cultura iar civilizația cea mai înaltă îi râde hâd în față/ barbaria mereu proaspătă urâțenia mereu învingătoare/ dar aveți răbdare vă conjur/ ‘sfârșitul nu-i aici’

  • DG Ontelus

    autorul meditează amar asupra unor umbre ale umanului// faptul că genocidul nu e doar un concept ci realitate istorică documentată/ elimină orice încredere în ființa omenească/ deja crima individuală anunță dezastrul/ însă omorul în masă condamnă umanitatea la sub-animalitate/ încât orice istoric e un teoretician al carmangeriei umaniste/ un reflexiv al măcelăriilor măcelăririlor in statu nascendi/ sau barbar statuate și consumate/ omul cumplit sună acest cuvânt

  • DG Ontelus

    pană de curent// violența crește/ de fapt e un sinonim al istoriei umanității/ pacea relativă a capitalismului e tot violență/ puterea economică politică simbolică e violență instituționalizată/ sufletul individual spiritualitatea colectivă marcate sunt de violență/ bacovia a uitat o literă în amurgul său violet/ nu amurgul violet e o palidă conotație căci amurgul lumii e violent/ jim morrison e mai adecvat/ ‘this is the end my only friend the end’

  • DG Ontelus

    înțelegând niște dedesubturi surprinzătoare agricultorul cade pe gânduri// pe vremuri se analiza concepția despre lume și viață în opera unui autor/ mă gândesc că dincolo de nuanța de prefabricat lingvistic și mental/ pe care o furniza sintagma respectivă/ foarte răspândită de altfel și deci/ având un apreciabil coeficient de cuprindere explicativă/ mai există în acest clișeu verbal și o conotație inavuabilă/ atât pentru lumea aceea oficial ateistă cât și pentru viețuirea actuală în libertate/ așa deficitară oribilă pe alocuri cum este/ ce vreau să spun e că sinonimul lumii din locuțiunea menționată e moartea/ fiindcă viața e viață ceva fragil trecător tragic/ dar lumea e de fapt moartea căderea în haos în hău în vid în neant/ și iată cum deslușim subversive accente metafizice/ în discursul public al unui regim totalitar/ iar dacă ne gândim că și în democrație lumea presupune multiple forme ale morții/ realizăm diferența de funcție dar nu și de grad acoperit ori descoperit/ te referi la lume te referi la moarte iubești lumea iubești moartea/ ura și la gară căci moartea e peste tot

  • DG Ontelus

    călătorului i se arată niște detalii terifiante viul și conștientul aflându-se într-o acerbă concurență// și fiecare minut în care starea de bine pe care ai trăit-o se va întoarce înmiit după moarte/ dar în forme pe care imaginația tuturor marilor spirite la un loc nu reușește/ să le anticipeze fiindcă acel continuum energetic presupune/ un echilibru surprinzător între aici și acolo acum și atunci/ ar fi simplu să cauți nefericirea acum în speranța împlinirii de atunci/ evident lucrurile nu funcționează conform unei asemenea mecanici simpliste/ însă cu cât crezi că ți se cuvine ceva și ești determinat în acest sens/ cu atât vei trăi la momentul decisiv o surpriză megacosmică/ nimic nu e dat nimic nu e luat totul e de așteptat/ tu cât de nerăbdător ești

  • DG Ontelus

    cronicarul descrie un mecanism inexorabil nescăpând în cele din urmă propriei spălări a creierului// memorie cuvânt incorect politic/ se asigură starea de bine exclusiv prin uitare/ orice ar putea aminti de trecut va fi ocultat refulat sabotat/ cetățenii au datorie față de prezent/ viitorul este de competența statului și a entităților private care înțeleg progresul/ trecutul nu există/ veți râde la comandă veți plânge la comandă/ se va pune capăt dezordinilor tendințelor anarhiste/ se prezumă o scădere semnificativă a speranței de viață/ în cazul persoanelor care nu înțeleg progresul/ trăiască progresul cea mai bună echipă din campionat

  • DG Ontelus

    adolescentul rostește solemn câteva lucruri oarecum știute iar semenii îi zâmbesc condescendent// să-ți aștepți în pace moartea să nu ceri nimic cuiva/ consolat fiind din născare ce sfârșitul și-l cerea/ pătimaș ca mai tot omul aprig lumea ai trăit/ poți spera un singur lucru să nu mori nefericit/ simțurile bombardate și gândirea răvășită/ traversează rubiconul în acea dulce clipită/ nici nu plânge nici nu râde chiar cei dragi s-or resemna/ asta ne e soarta oameni să trăim aici câtva/ supărarea bucuria drum în viață ne croiesc/ cu lumină și-ntuneric anii-n urma noastră cresc/ spunem facem multe-n trupuri uneori mai și gândim/ sufletele odihnite ori muncite pregătim/ căci văzută de pe vega calea laptelui e-un pic/ cum trăită ani de zile pentru om viața-i nimic/ să-ți aștepți în pace moartea să nu ceri ceva cumva/ înțelege ne-nțelesul zile blânde vei afla

  • DG Ontelus

    marginalul contrazice flagrant nume grele ale economiei mondiale punându-și în cap întregul mainstream adică fițoșenia îngălată în continuu orgasm al părerii de bine despre ea însăși// marcheterii spun că printre temele care inteligent ambalate pot vinde masiv/ moartea ocupă un loc fruntaș/ o superficială căutare în aglomerările urbane îi confirmă/ oriunde relaționează mai mult de doi indivizi/ probabilitatea decesului spiritual crește considerabil/ singurătatea ce e altceva decât o pregustare a stării damnate de dincolo/ înlesnirea fără precedent a comunicării/ mulțumită inepuizabilei creativități tehnologice/ e o tasare sistematică a potențialului uman/ o formidabilă întoarcere la geniul din altamira/ încât fie ocultată așa cum se întâmplă cel mai adesea/ fie prezentată indecent într-o deliberată eliminare a respectului față de cei defuncți/ sau potențial defuncți așa cum suntem cu toții/ moartea vinde într-adevăr ceva/ și anume o ereditate istorică și culturală a prostiei

Next post:

Previous post:

WP Admin