≡ Menu

Concurs. Concurs de împrejurări. Scandal personal. Scandal instituțional.

Când s-a hotărât trecerea ICR din subordinea Președintelui României în subordinea Parlamentului, am considerat că era o decizie rațională. Cred că un control exercitat de o structură (Senat, comisie, comitet etc.) din care pot face parte reprezentanți ai mai multor formațiuni politice parlamentare este preferabil unuia exercitat de o singură persoană. Adevărat, contează și calitatea oamenilor ce fac parte din structura respectivă, dar riscul omului nepotrivit la locul nepotrivit există și în cazul unui control exercitat de un singur om.

Nu mi s-a părut deloc serios argumentul că, atunci când este vorba de Președintele României, avem de-a face cu o “autoritate simbolică”, iar atunci când este vorba de Parlament, avem de-a face cu o “subordine efectivă”. Președintele Icsulescu se poate mulțumi să practice doar o “autoritate simbolică”, dar alt Președinte, Și-Mai-Icsulescu, poate decide că vrea să exercite mai mult decât o “autoritate simbolică”. Unul dintre rolurile legilor este să lase cât mai puține șanse chefului personal de “a face legea”.

În legătură cu noul profil al ICR, așa cum apărea definit în preambulul Ordonanței de Urgență, credeam că este neliniștitor și afirmam că avem de-a face cu un “document ce pare redactat, pe alocuri, în birourile României Mari sau pe laptopul dlui Dan Voiculescu”. Am așteptat numirea noii conduceri a ICR și după ce dl Andrei Marga a devenit șeful institutului am sperat că va găsi pârghiile cele mai potrivite pentru a determina recalibrarea sensibilă a mandatului institutului.

Primele acțiuni ale dlui Marga au fost deconcertante, dar nu mi-am pierdut răbdarea. Explicarea obiectivelor tactice și strategice ale institutului mi s-a părut măcinată de confuzie, dar am crezut că sunt rateuri de pornire, nu tocmai neobișnuite motoarelor instituționale românești. Au urmat hotărâri prin care dl Marga a descumpănit multă lume, indiferent de simpatii politice. Au venit și altele.

Dacă scandalul (real sau înscenat, rămâne de văzut) unei colaborări cu Securitatea este un scandal personal și dl Marga îl poate stinge prin demontarea credibilă a acuzațiilor ce i se aduc, mai noul scandal produs de anunțarea rezultatelor unui concurs înainte de terminarea lui, semnalarea unor acte de clientelism și a unor vicii de procedură etc. poate deveni un scandal instituțional. Asta ar deveni o piatră de moară prea grea atârnată de gâtul președintelui ICR.

Desen și Copyright 2013 - Ion Barbu

Într-o discuție serioasă legată de ce se întâmplă la ICR trebuie arătată multă circumspecție față de un anumit tip de discurs. Și anume, cel venit dinspre susținătorii sau dușmanii (egal de necondiționați) USL și/ori ai dlui Marga. Și discursul unora, și discursul celorlalți (fie că este vorba de judecățile emise de o persoană, fie că este vorba de judecățile lansate de un ”grup de lucru” ori a unuia ”de  criză” sau, mai ales, a unuia ”de gherilă”) este deformat de patimi și interese și se poate dovedi la fel de deformant ca orice discurs extrem de partizan.

Până în acest moment, nu-mi este limpede nici strategia instituțională a ICR, nici criteriile care guvernează angajarea diplomaților culturali, nici balanța între rolul centrelor regionale/domestice, pe de-o parte, și a centrelor din străinătate, pe de altă parte, nici cum vor fi continuate atâtea proiecte a căror valoare nu au putut-o nega nici critici ai fostei conduceri a ICR, fără a-și asuma riscul de a se face de râs.

În schimb, ce pare a deveni limpede este că noua conducere a ICR a început cu stângul. Dacă și acuzațiile ce i se aduc în legătură cu felul în care a organizat  concursul pentru ocuparea celor 17 posturi în străinătate, practicarea cumetriilor, vicii de procedură etc. se dovedesc întemeiate, va fi greu de risipit temerea că oamenii ajunși la cârma ICR azi sunt doar beneficiarii unui simplu concurs de împrejurări politice. Ar fi păcat. Nu este nevoie de o sămânță în plus pentru întreținerea păruielii politice pe spezele culturii.

Lumea s-a plictisit să afle că la ICR se întâmplă tot timpul ceva care nu are nimic de-a face cu parametrii între care trebuie să opereze conducerea unei instituții publice.

 

 

 

  • InimaRea

    Are 66 de ani. Mă surprinde, îl credeam cu cel puţin 10 ani mai bătrîn. Datorită comportamentului cu grăitoare -- zic eu -- manifestări senile. Dar fiecare cu ceasul său biologic, unu-i lucid şi la peste 90, altu-i confuz încă de pe la 60.
    El şi Androneasca sînt piticii de grădină ai PSD/PNL. Tre’ să ştiţi -- dacă trăiţi p’aci -- că nici unei case cu pretenţii nu-i lipsesc piticii de grădină: dau bine în curtea oricît de largă/mică, sînt curat decorativi şi peste măsură îndatoritori -- oriunde-i pui, luminează locul cu aerul lor bonom, fie vesel-tîmp, fie tîmp-botos.
    Dacă tot picai în jardinierism, e musai de amintit căruţa folclorică, încărcată cu ghivece de flori roşii, mustind a bucuria trăirii. E săracă o curte fără teleguţa deshămată; e tristă grădina fără pitici de ipsos.
    Nu mă luaţi de snob căci am şi eu piticul meu de grădină. Şi nici de ipocrit fiindcă am a vă spune un secret de gospodar: Mă cam dezinteresam de grădină, nici timp dar mai ales chef n-aveam de grădinărit. Dar piticul de grădină mi-a schimbat soarta: Dom’le, nu mergea -- dar deloc nu! -- într-o grădină părăginită, uitată, neiubită. Aşa că m-am vrednicit să pun flori, gazon, lămpi solare pe uluci, în fine -- s-o fac plăcută, îmbietoare. Normal, a venit şi balansoarul, apoi chiar nevoia unei garnituri de răchită, pe lîngă pitic şi sora sa mai mică -- ciuperca de grădină. Dar cînd s-a pus problema chioşcului şi a grătarului zidit, mi-am zis că prea şi-a luat piticu’ meu nasu’ la purtare. Pînă să mă revolt de tot şi să-l dosesc, mi-am dat seama că am wireless şi că pot liniştit mînui laptopul lîngă pitic şi perechea sa de ghips.
    Acu’, la vreme de iarnă grea, mă bate gîndu’ să-nchid grădina. Îmi lipseşte piticul.
    Sigur, l-aş putea aduce în birou -- îl pun într-un colţ, să mă inspire cînd ciocănesc eu de-ale mele. Uite-aşa-mi dădui seama că vocaţia lui de pitic e să te scoată din casă, e inamic al intimităţii -- ce mai! Şi-apoi, dacă nu văd vecinii că ai şi tu pitic de grădină, ce kikirez mai are?
    Da’ stau şi cujet: Dacă-i atît de persuasiv în netrăirea lui bonomă, cum ar fi însufleţit? Dac-ar putea voi, pretinde, decide?
    Se sparie gîndu’! Ăsta ar fi în stare să-mi umple curtea de pitici de-ai lui, şi de ciupercuţe de-ale nevesti-si. Iar ăştia mici -- se ştie, doar -- sînt răi şi-obraznici, ţipă de foame ca din gură de şarpe, nu-s vreodată sătui.
    Ştiu, alţii au grădină japoneză ori havuz cu nimfe-n mijlocul curţii. Deh, obrazu’ subţire cu cheltuială se ţine. Eu nu dispun -- asta e! Şi nu-i mai bine să păstrez eu specificul naţional decît să umblu cu venetice manzocării, care tot kiciuri -- la o adică? Adevărată e doar arta conversaţiei, părerea mea…

  • Catrina Verdet

    In ce priveste ”scandalul personal”, domnul ex-ministru si ex-rector Andrei Marga il poate demonta foarte usor, de-ajuns fiindu-i sa a o ruga pe doamna profesoara Katherine Verdury, binecunoscuta universitara americana, discipola regretatului istoric napocan David Prodan, sa-si ceara dosarul de urmarire informativa dinspre CNSAS si, dupa aceea, sa solicite deconspirarea sursei ”Horia”. Il va obtine foarte usor ( asa cum i s-a intimplat domnului Christopher Lawson, fost lector de limba engleza si civilizatie britanica la Universitatea din Iasi, intre 1977-1979, si actualmente insurat, pe malul vijeliosului Bahlui, cu una din fostele lui studente). Dupa care poate trece la stingerea ”scandalurilor institutionale”, intrind cu toate tancurile in cumetriile + nepotismele locului ( fiindca, uite, in Dulcele Targ al Moldavienilor, ca mai peste tot, directorul noului stabiliment icerist, inginer la baza, si-a adus ca adjunct un nepot, economist acesta, amindoi avind prea putina treaba cu gestiunea afacerilor culturale).

  • n.a. miloiu

    dom’ tudorane,

    ma bucur, in schimb, ca d-l marga i’a gasit un echivalent “pe masura” d-lui mihaies.

    e vorba de d-l hoandra, caruia, daca nu ma pricep sa’i masor anvergura culturala, ii pot certifica, cu certitudine, ferocitatea, de sens (politic) contrar.

    la multzi ani!

    (ca belelele curg)

  • Dorin Tudoran

    Eu cred ca ai dreptate, chiar daca ti-o exprimi la modul cumpatat. Eu m-am abtinut deocamdata, ca sa nu o iau foarte viforos -- am spus sa las lucrurile sa se mai aseze, sa ma mai lamuresc eu. Acum, fara a intra in detalii, o parte le-ai expus tu de altfell, mi se pare destul de clar -- mandatul Marga la ICR este deja unul esuat. S-au facut destule prostii ca sa ne mai facem iluzii. In ce priveste asa numitele centre provinciale… Da, chiar asta sint, provinciale in toate sensurile cuvintului. Ce rost au ele cind vorbim despre o institutie de reprezentare internationala? Pai, au un rost, sa satisfaca o halca din clientela, ca nu sint destule posturi in strainatate. Politica de personal a dlui Marga e iarasi aiuritoare. L-a numit pe un Alexandru, Dobrescu, la Paris, crezind ca e alt Alexandru, Calinescu, specialist un cultura hexagonala! Pe de alta parte, crezi ca trebuie sa ne lamurim in ce priveste relatiile dlui Marga cu Secu. Ce sa mai lamurim? Faptele expuse in documentul CNSAS sint clare. dl Marga a turnat la greu, concluzia din documente e una exotica -- pai, daca a turnat la greu, nu era firesc sa se spuna in clar ca a fost colaborator al Securitatii?! Cu aceasta concluzie concorda in fapt si politica de cadre a dlui Marga -- o parte a celor numiti, intern sau extern, au aceleasi probleme de dosar cu D-Sa! Gata, nu mai revin asupra acestui subiect ca pute ca naiba! Deci, a pucioasa, nu a tamiie. Nu am fost un fan al fostei echipe de la ICR, dar trebuie sa recunosc, ca, in ciuda defectelor sale, pe care le-am semnalat la vremea potrivita, lucra cu mult mai mult profesionalism si mai multa acuratete. Asta e, am cazut din lac in put!

  • @) Catrina Verdet

    Bune completari, asta trecind peste lipsa de rost a sucursalelor provinciale! Exemplul d-voastra ilustreaza excelent functia acestora de sporire a sinecurilor pentru clientela. Singura functie, de altfel!

  • Dorin Tudoran

    @InimaRea

    Vad ca dati in DeRe Popescu su al sau Pitic din gradina de vara… Glumesc.
    Amintire: peripatetizand cu Motu Pittis intre casa lui si restaurantul Bumbesti (celebrii Fratii Chivu) trecem pe langa o casa cu o gradina frumoasa in mijlocul careia (al gradinii, nu al casei) trona un pitic foarte haios.

  • Dorin Tudoran

    @ Catrina Verdet

    Am cunocut-o bine pe dna KV.
    Am citit declaratia dlui Marga in care spune foarte raspicat ca nu a dat note informative Securitatii. M-am gandit ca stie ce spune si ca poate dovedi ca nu minte. Daca se va dovedi ca nu poate, nu ne ramane decat sa acceptam ca am mai inregistrat o mare dezamagire.

  • Dorin Tudoran

    @ n.a.miloiu

    M-a “ras” (si pe mine) de cateva ori dl Hoandra (chiar daca nu-mi dadea numele “in clar”. Asadar, desi nu prea stiu cine este, ce face si spre ce se indreapta, pot sa confirm ca, da, “are porniri”…

  • mihai rogobete

    Cum artistul are o vocaţie şi omul de cultură o carieră, dorind să şi le împlinească prin determinările lor intrinseci, nu numai că se explică reţinerea lor activistă, ci şi a celor care trebuie să-i proptească neangajat, pentru că politica este cea care regenerează prin religie, artă şi cultură, invers degenerându-le. Dacă Biserica s-a “secularizat” opintindu-se secole, ar cam fi timpul ca arta/cultura să se emancipeze.
    Obscurantismul Evului Mediu fu ideologist.

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei

    1. Cum poate cineva ca dl Marga sa-l confunde pe dl Alexandru Calinescu cu dl Alexandru Dobrescu?
    2. Si daca, intr-adevar, i-a confundat, tot ce are de facut este sa-i ceara scuzele cuvenite flui Alexandru Dobrescu, sa-l “dezconfunde” si sa semneze numirea dlui Alexandru Calinescu.
    3. Recunosc ca recomandarea de la punctul doi implica nu putina stare de jena, dar pretind ca jena respectiva nu poate fi mai apasatoare decat cea produsa de o confuzie nereparata…

  • Vorba dlui Lucian Boia: “Romania e o ţară defecta”. Si tot dumnealui -- in interviul din “Revista22” : “E vorba de imensa dezorganizare a acestei ţări. România e o ţară dezorganizată şi cam aşa a fost totdeauna. Lipseşte rigoarea, lipseşte seriozitatea, s-ar cuveni mai multă seriozitate, mai multă responsabilitate. Lipseşte respectarea normelor, a instituţiilor. Occidentul este o lume aşezată pe norme, pe reguli, pe instituţii. Or, societatea românească, care are toate aceste instituţii, pe care le-am luat din Occident şi le-am adus aici, nu le interiorizează. La noi, relaţiile personale, relaţiile de grup, aranjamentele contează mult mai mult decât regulile – asta e deosebirea cea mare dintre România şi Occident.

    http://www.revista22.ro/romnul-e-mare-specialist-n-supunerea-aparenta-21270.html

    Mai tragic e ca, in mare parte, nici spiritele mai luminate nu vor in ruptul capului schimbarea acestui status quo, ca altfel n-am mai fi avut nici penibilul pupinism -- in care “THE ONE” era totu’, iar institutiile niste mofturi menite sa mimeze democratia occidentala, si nici dorinta actuala de-a ne mentine -- sub o forma sau alta -- in statu quo ante. Fiindca ce mi-e daca treci faina din mainile brutarului unic in mainile mai multor brutari (am numit presedintele si parlamentul) daca si unul si ceilalti framanta ejusdem farinae? Pana la urma, tot cozanac de cumetrie iese!

  • mihai rogobete

    Fântână este femininul de la puţ, nu Marga, dle. Antonesei.

  • Nu aveam niciun dinte împotriva lui Marga, dar cum deschideam televizorul îl vedeam în direct de la Cluj. De când cu controversele, văd că a băgat capul în pământ. Sigur e ceva în neregulă și nu înțeleg de ce nu găsesc o urmă de bun simț și de asumare a răspunderii/poziției. Eu m-am resemnat. Pe cât de mult îi disprețuiam pe Băsescu & PDL, de două ori mai mult o să-i disprețuiesc pe Ponta & Antonescu & USL.
    Moralitatea ca moralitatea, dar „moralul e un struț cu capul în pământ. / Mă întreb dacă e vreo schimbare la oamenii din… jur.” (Timpuri Noi)

  • evulmediu

    dezamagitor text. nu neaparat scriitura, ci opiniile.

  • InimaBuna

    @InimaRea
    Rugaminte: Nu inchideti gradina! Nu nihilizati piticul si ciuperca! Va vor hi de trebuinta vara. Iarna, aveti, gratie telecomandei, piticii televizivi. Pe doi, uselieni, i-ati circumscris deja. La ceilalti insa exista unul mai special, semnalat atentiei noastre de domnul Gheorghe Grigurcu, directorul literar al revistei ”Acolada”, intr-o notula despre travaliul vorbiturii pe sticla al domnului Andrei Plesu. Fireste, poetul si criticul literar din Amarul Targ al Jiului i-a cronicat deseori cartile dereftorului de la ”Dilema Veche”, foarte competent, foarte aplicat, subliniindu-i mereu meritele si stilul, cu, insa, micile amendari de rigoare, asa cum procedeaza domnia sa indeobste. Cind, totusi, lua la dezghiocat conversationalismul tembelizual al liderului de opinie GDSie, iute mi ti-l asemana, EXPRESSIS VERBIS, cu un pitic jardinieresc, cu o (in idiolect politicamente corect) persoana verticalmente defavorizata, dar cu unul foarte sfatos, bonom, nitelus guraliv, sofist cit incape, hiperhazos.
    De unde sfatul deal-valic (inspirat din blagianul SPATIU MIORITIC): De sinteti intr-o dispozitie prea vesela, zapati pina dati de Antenele Felixiene si emisiunile cu napirstoci din Gradina Uselie; cind umoarea va e de culoare sumbra, cautati-i pe napirstocii jardiniali ai celorlalti, inclusiv otevisti…

  • Gheorghe Campeanu

    @ Catrina Verdet

    Ce va face sa credeti ca omonima Dvs. nu si-a cerut DUI de la CNSAS? Nu toti cei care au citit acest fel de documente doresc sa dezbata public continutul respectiv, sau nu gasesc de cuvinta sa ceara deconspirarea colaboratorilor si/sau surselor cu nume de cod. In plus, daca incadrarea sau decizia de dispensare a verdictului de “politie politica” este atit de vulnerabila la decontextualizarea semantica specifica politizarii unei proceduri definite (vezi decizia Colegiului CNSAS re Andrei Marga a.k.a. “Horia”), de ce s-ar mai consuma nervos doamna Verdery? Are cred lucruri mai bune de facut. Desigur, nu toti procedam in acest fel, si in ce ma priveste, cred ca este un gest de principiu devoalarea colaboratorilor, drept care am procedat in consecinta cu dosarele la care am avut eu acces. Insa nu cu intentia de a declansa o reactie punitiva.

    Oricum, cum lustratia nu este un mecanism “abilitat” ( I do love this word !), deci dl. marga nu ar avea motive sa se simta amenintat cu mazilirea de la ICR numai pentru ca era slobod la pix in anii 70’s si 80’s (duopa 23 de ani ar fi de fapt relativ inutil si numai pur retributiv). Problema cu domnia este modul in care isi desfasoara mandatul de papa al culturii romane peste mari si tari (mai nou, incluzand si judetele tarii).

  • mihai rogobete

    …belfer de sion, voievod al penelor de corcoduşe, spumant cusurgiu şi hâtru gurist, boier pleşu bubuie-n porţile orientului o toacă pierdută peste prouşti şi paciuli.

  • @) Dorin Tudoran

    1. Iaca, dupa cum se vede, poate!
    2. As vrea s-o vad si pe asta!
    3. Pai, da…

  • Constantin Cranganu

    @ Gheorghe Campeanu & Catrina Verdet

    Fiind coleg la City University of New York cu d-na Katherine Verdery mi-am permis să-i semnalez un articol din „Adevărul” despre activitatea d-lui Andrei Marga pe când KV se afla la Cluj. Răspunsul d-nei Verdery (în românește) conține și această declarație:

    „Deoarece CNSAS-ul a prezentat materialul, n-am nici un comentariu—ei detin arhiva.”

    D-na Verdery plănuiește să publice o nouă carte -- „My Life as a Spy: Memoirs of a Cold War Anthropologist”. Probabil că, după publicarea acestei cărți, mai multe detalii despre perioadele petrecute de domnia sa în România și despre diverse personaje universitare (și nu numai) vor putea fi cunoscute de opinia publică.

  • Melomaniacul din Prundeni

    @Mihai Rogobete
    La cantoneta nici George Pruteanu sa-l intreaca nu izbutea!

  • Catrina lui Verdet

    @Gheorghe Campeanu
    Prezumtia de nevinovatie functioneaza in continuare. Tinem cont si de numeroasele lui bune faceri.
    In caz ca e asa cum pretinde ( el, nu Csene Szasz), KV i-ar putea veni in ajutor… in amintirea bunelor raporturi napocesti de altadata. Rezultatul: s-ar umfla si ar nepotismiza in draci, intern + extern. Poate ca iaste mai ghini asa, fiindca, mai vulnerabil la sagetile neprietenilor de pretutindeni, Margaonul tine-va ciocul ceva mai mic, se afla-va mereu in defensiva si -- cine stie? -- nu va ridica excesiv de mult rata cumetrialitatii la ferma culturala lui arondata. HARD TIMES ON HIS FARM, DEAR SIR!
    In rest, Dumnezeu cu mila (arabii cu camila, iar Printul Charles cu Camilla)!

  • Gaonul din Costulenii de jos

    @Liviu Antonesei
    Aveti, din pacate, dreptate. Los rumanos iceristas han cambiado de catastrofe una vez mas, sarind, acum, din lacul lui Pata in puta lui Marga.

  • Rasfoitorul de reviste

    @Constantin Cranganu
    Pe linga KV. marea doamna actuala din New York, merita atentie sporita si cercetatorul parizian Claude Karnoouh, explorator al Maramuresului traditional, excelent vorbitor de romana ardeleneasca si al graiului din Breb. De el se ocupa, in numarul decembriu al revistei ACOLADA, admiratorul sau Viorel Rogoz. prof de etnologie la Universitatea din Baia Mare si tinatorul rubricii ETNOLOGUL ROMAN IN EPOCA DE AUR, aratindu-ne, dinspre documente cenesasice si nu numai, cum era”lucrat la problema” frantuzul in cestiune, cum erau sicanati, terorizati ori racolati cei ce veneau in contact cu el, la urma de tot, prin Anii Saptezeci pare-mi-se, survenind expulzarea strainului valahofil la presiunile securiene. De presupus ca doamna CV si domnul CK se cunosc, stiintific vorbind, adica profesional, foarte bine.

  • InimaRea

    InimaBună: Eu ziceam să-nchid grădina cum ai închide veranda, nu cum ai pune lacătul pe poartă. Bine că nu s-a-nţeles că vreau s-o-nchid în beci.

    Piticul meu de grădină m-a informat discret (i-aş face dosar de informator dar întrevăd probleme cu formalităţile, dintre care insurmontabilă mi se pare: cui cer aprobarea?) că l-a deranjat asocierea cu d-l prof.univ Marga. (Aparte, mi-a bătut obrazul că nu m-am putut hotărî: ciuperca lui ce-i e -- soră, nevastă? Dar e ciupercă ori e socotită tot pitic(ă) de grădină?)
    Cred că de la wireless mi se trage, altfel cum ar fi avut el acces la net? Am auzit eu că-i dăunător dar nu m-aşteptam să mă toarne la piticul de grădină. Pe de altă parte, turnător am, informator aş avea -- la o adică; la două adici, pot pune de-o reţea informativă, tot mă intrigă comportamentul suspect al pisicii noastre: hălpăie ca un cîine şi mănîncă mai dihai. Şi trăieşte în libertate, noi doar o hrănim şi-o adăpostim în garaj. I s-o fi urcat independenţa la cap, tot vine cu cîte-un logodnic la masă. Enervant, mai ales c-au dublat supermarketurile preţul la wiskas. Bine că l-au scăzut la whisky deşi, dacă pui botu’, nu-i a bună -- ustură pe maţe şi-o săptămînă dacă pierzi şiru’.
    Dar să zic de pitic: l-am tratat c-un rachiu de sfeclă -- cine nu ştie ce-i, ni’ n-ar vrea să -- ca să-l trag de limbă, că de ce nu-i convine, ce l-a deranjat?
    Inexactitatea, zice -- parol! Ai zis că-s kitsch -- adică, produs subcultural, da? Da. Ei, un prof.univ.dr. poate fi kitsch? Domn’e, zic, poate fi. Nu c-ar fi cazul d-lui Marga dar, uite, generalul-doctor de-i acum director-adjunct la Direcţia Medicală a Armatei, şi fuse ani buni comandant al SMG, era brancardier în 1990, tot la Spitalul Militar -- Bucureşti (c-aşa-i spunea pe-atunci, ăla din Calea Plevnei, că intrarea pe Ştefan Furtună s-a-nchis, că nici nu se mai cheamă Ştefan Furtună. Da’ ce nevoie-ar avea un pitic de-atîtea explicaţii cînd el n-a călcat prin Bucureşti, cic-a fost cumpărat de la Hanu Ancuţei, de nişte prieteni care, ca să nu vină cu mîna goală, au venit cu piticu’. Că doar nu credeaţi că… Doamne fereşte!) Şi-n mai puţini ani decît îi trebuiră unui Băsescu, bunăoară, s-ajungă primar general, fu şi ofiţer, şi doctor în medicină, şi comandantul doctorilor care-l trimiteau după ţigări-cafea anţărţ. (Sau comandantul SMG fu alt pitic? Că-i cam încurc, aşa seamănă-ntre ei!)
    Aici, piticu’ meu de grădină păru a cădea pe gînduri. Îi intuiam amărăciunea -- uite ce baftă au alţi pitici!
    Cam îngheţasem -- că fu cam ger azi, la Suceava -- şi era gata să-l las în durerea lui, cînd agrăi: Auzi, da’ matali (că-i moldovean, săracu’, sfios, cuviincios, nu te-ar tutui pentru ni’ca-n lume! Asta, dacă n-a fost şi el în Italia, c-atunci nu-l osebeşti de un bucureştean din RFG – Rahova-Ferentari-Ghencea, să n-avem vorbe) n-ai putea să-mi faci şi mie trampa c-un pitic din ăştia pricopsiţi? Că nu te-aş uita, apoi!
    Şi cam ce te-ar interesa, marşai. O grădină de vară, un parc, o rezervaţie naturală?
    Văd că mă iei în batjocură, se burzului piticu’ (c-aşa-i p’aci, nu poţi glumi cu careva că se şi simte batjocorit. Nu că n-ar avea moldovenii simţul humorului -- că doar la ei e Gura Humorului -- da’ nu-l au pe-al nuanţelor, asta-i problema.)
    Mă scuzi! (Ce să mai zic?)
    Păi, dacă s-a’ face un ICR la Suceava, n-aş fi şi eu bun de director?
    Vă mărturisesc cinstit c-am fost grosolan -- m-am tăvălit de rîs. Am rîs ca prostu’, şi să vedeţi de ce. Stînd eu mai bine şi gîndindu-mă -- la căldurică, d’amu, că nu mai rezistam în mediul natural al piticului meu de grădină -- mi-am dat seama că trăiesc în Ţara Piticilor. Tropăie ăştia-n sus şi-n jos -- tot la 4 ani, vă daţi seama -- de-ţi vine să te fereşti din calea lor, să nu te calce. Un’te uiţi şi un’te-ntorci, mişună piticii -- care-n afaceri, care-n politică şi care-n toate cele, că are balta peşte!
    Dar, cum piticu-i pitic orice-ar face el, musai se-nzorzonează cu titluri (de preferinţă, ştiinţifice -- că-i prevăzut în Codul Muncii că doctorii în ştiinţe-s înaintea ălora de nu-s; ba-n unele lucrative funcţii onorifice, nici n-ai că căuta fără patalamaua de doctor în ce-o fi, că nici dracu’ nu te caută la glagorie, să vază de te-a luminat doctoratul.) Ori cu grade -- se poartă generalii, de la o vreme, ajung generali pînă şi tablagii de-altădată, cum vă spusei mai-nainte -- ori cu decoraţii, barim.
    Bine-bine, asta-i damblaua piticilor, să crească măcar aşa-n ochii lumii, s-ajungă lumea să le spună Să trăiţi, domnule Pitic! Şi la mai mare!
    Da’ ăia de se pun la mintea lor, de ce se pun? De ce le dau doctorate, stele aurii şi decoraţii, ministere şi institute -- că ce? Ca ce kikirez? ,
    Dac-aş fi Jonathan Swift, ce explicaţie logică aş da eu piticiadei ăsteia? Gulliver în Ţara Piticilor, probabil. Aşa simplu să fie? Cum măgar pe măgar se scarpină, pitic pe pitic se onorează?
    Ce mă-ncurcă e că -- de pildă -- copreşedinţii care umplu lumea cu piticii lor sînt nişte găligani. Înseamnă că au şi ei piticii lor, ori că prin pitici se mai înţeleg şi alţii?

  • Gheorghe Campeanu

    @ Catrina bin Verdet

    Prezumtia inocentei fu bine protejata atunci cind Collegium Cantorum i-a absolvit pe ambii doi (Rex Culturae y compris -- tautologic -- “Horia” insusi) de umbra verdictului suparator. Ergo, pe calea consecintei, cum se spune pe la Dvs., AM nu are (de) ce sa-i ceara asistenta doamnei KV, nici ca atare, nici cu sifon (for old times sake).
    Ar fi trist ca supremul ICR sa se impiedice de-un ciot ca dosarul, caci domnia sa poseda un flair …. deosebit. Nu, nu la calorifere ma gandeam, ci la (se aude prin targ) ungerea intreprinzatorului Pompei Cocean ca serenissim adjunct al parohiei ICR Cluj

  • Gheorghe Campeanu

    Remarca doamnei Verdery este “in character”, sobra si eleganta. Exista un numar de distinsi academici occidentali care avand tangente personale cu “trecutul recent” si-au obtinut de la CNSAS parti din DUI (din respect si nevoia de decenta, nu-i numesc). Din varii pricini, nu au simtit nevoia sau obligatia sa se pronunte public despre continutul documentelor.
    Auzisem de proiectul de istorie al doamnei Katherine Verdery, si astept cu mare interes (partial egoist) sa citesc cartea.

  • andrei i

    1. cand era vorba de CCR parca spuneati ca oamenii care formeaza institutia sint mai importanti decat institutia in sine; despre Parlament vad ca spuneti ca e invers;
    2. despre potlogariile lui Marga de la UBB-Cluj au tot scris amicii dvs de la Criticatac; nu vad de ce s-ar fi comportat altfel la ICR (nu mai zic ca s-a remarcat mai ales prin zelul “combativ” de la A3; vreti sa discutam si despre opera dumisale “stiintifica” ? Stiu ca nu e “in chestie”, dar ce asteptari puteam sa avem in conditiile astea…)
    3. despre “partizanat”: daca X conduce o institutie dupa regulile “civilizate” (cu exceptii, ma rog) si Y preia institutia si o conduce dupa reguli bazate pe gargara nationalista si cumetrii (cu exceptii, ma rog), sint partizan daca zic ca X a condus mai bine decat Y ?

  • andrei i

    @No name/DP
    Haideti, doamna, ca Boia se inseala in cazul asta, nu sintem “noi, romanii” mai rau ca altii, sa nu dam in exceptionalisme negative (foarte prizate, in fond, pe la noi -si pe la altii, presupun). Uitati aici:
    http://dilemaveche.ro/sectiune/editoriale-opinii/articol/o-carte-altfel-banala-un-talk-show#Scene_1

  • Ioan Costea

    Cer iertare de naivitate, dar eu dacă eram în locul dlui Marga, nu schimbam pe nimeni de pe post un trimestru-două, timp în care făceam și o evaluare a activităților și performanțelor, în funcție de care confirmam-revocam în post. Totul era fundamentat și credibil. Am scris ceva de politică, partide, partizanate? Sper că nu.
    Oarecum off-topic: cu tâlc și delicioase textele cu Piticot ale lui InimaRea, sper că nu vor rămâne doar pe suport electronic! (la’ că-nțelege dânsu’). Umblă vorba prin PDL că dl Boc să candideze de președinte (de țară). Ca să vezi, ne-am pricopsit!

  • Gheorghe Campeanu

    De ce va grabiti amandoi sa-l luati peste picior doar pentru comedia erorilor alexandrine? Confuzia si competenta nu sint neaparat mutually exclusive. Acum foarte multi ani, fratele unui bun amic, nou imigrant pe partea aceasta a Atlanticului, intrebat de un mai vechi pelerin daca se descurca cu limba, a raspuns ceva de genul “Eh, il mai confund be ‘before’ cu ‘after’, dar ma descurc. Stiu de unde sa iau lapte, benzina, asistenta financiara. Peste tot oamenii sint binevoitori, si cu multa rabdare se straduiesc sa ma inteleaga”.

  • @ andrei i

    Nu va suparati, cine este dl Cristian Ghinea? Este, cumva, “politologul ” care sustinuse uninominalul (subliniidu-i AVANTAJELE PE TERMEN SCURT) pe vremea cand presedintele si partidul domniei sale erau pe cai mari? Este! Este, cumva, acelasi ‘politolog” care credea ca trebuie sa trecem la parlamentarism unicameral? Este! Este acelasi “intelectual” (ca sa nu abuzez de termenul de politolog) ca a sustinut teza potribvit careia in vara lui 2012 in Ro a avut loc o “lovitura de stat parlamentara”? ? Este! Atunci, va rog mult sa ma scutiti pe viitor de efortul de a-l mai lectura, fiindca, de fiecare data cand o fac, raman cu aceeasi intrebare: de ce n-o fi mai incaput si Domnia Sa pe listele de candidati/ ambasadori/ orice/ numai ai PDL-ului sa fi fost, ca mai invartitii dansului colegi TRU, Catalin Avramescu, Sever Voinescu -alte monumente de cultura si obiectivitate politica?

    Si, apropo de Lucian Boia, nu, nu se-nsala, fiindca nu spune nicaieri ca am fi exceptionali in rau, cum a inteles, cu posibilitatile sale intelctuale si cu umorile aferente, dl Ghinea.

    As fi preferat opinia dvs. personala in locul acestui apel (esuat!) la autoritate.
    Toate bune va doresc.

  • Cinic.

    Fiecare pasere,pre limba ei piere!

  • InimaRea

    Pînă să decidem -- uite-aşa, din ce vedem/ştim/presupunem -- de-a fost ori nu lovitură de stat parlamentară, ar trebui văzut de ce a fost invocată.
    Răsturnarea majorităţii parlamentare nu e o surpriză într-o perioadă turbulentă a activităţii parlamentului. Sînt majorităţi pe muchie de cuţit, bazate pe alianţe, acorduri ori înţelegeri între grupuri parlamentare, datorită cărora coaliţia guvernantă joacă pe sîrmă. Aspect definit ca instabilitate politică.
    Majoritatea Guvernului Ungureanu părea la fel de stabilă ca a Guvernelor Boc, bazîndu-se pe alianţa dintre PDL, UDMR şi UNPR, susţinută de grupul minorităţilor naţionale. “Veriga slabă” s-a dovedit UNPR dar tot n-ar fi fost de ajuns pentru “lovitura de stat” dacă grupul minorităţilor (“altele decît cea maghiară”, îmi place mereu să repet această oficial-constituţională discriminare pozitivă -- pozitivă, pe dracu’!) n-ar fi schimbat tabăra la somaţia lui GC Antonescu, de-al cărei patos poate vă amintiţi.
    Problema “trădătorilor” nu consta din disensiuni între grupurile lor şi celelalte “aliate” -- pe politici, măsuri, pe orice le-ar fi putut separa în anul alegerilor generale. De altfel, cronica parlamentului decembrie 2008 -- mai 2012 nu înregistrează distanţări de poziţii între parlamentarii asigurînd majoritatea guvernărilor băsiste, cum nu -- opinii separate ale UNPR şi grupului minorităţilor (“altele decît etc”). “Trădătorii” au balansat majoritatea -- votînd DA la moţiunea de cenzură a USL -- în urma tratativelor de culise, în afara oricărei preocupări pentru bunul mers al ţării, naţiunii şamîdî. Probabil că i-au convins şi sondajele de opinie -- dînd ca sigură victoria zdrobitoare a USL în alegerile următoare (locale/generale) -- şi angajamentul USL de le asigura continuitatea la guvernare, respectiv, la avantajele de a fi parte a majorităţii parlamentare, şi după alegerile din noiembrie.
    Singurul partid care nu a primit astfel de garanţii a fost UDMR.
    Dar cronica semnalează hemoragia -- sub control, pînă la un punct -- a “majoritarilor” pierzînd voturi pe filiera independenţi-aderenţi la grupul compact al opoziţiei. Practic, majoritatea băsistă din parlament a fost asediată -- prin moţiuni de cenzură -- şi minată prin “dezertări”/”trădări” -- de către opoziţia agresivă a USL.
    În urma căderii Guvernului Ungureanu, s-a modificat orînduirea de stat? Nu. Deci n-a putut fi vorba despre lovitură de stat.
    Totuşi, de unde pretenţia PDL c-ar fi trecut în opoziţie prin lovitură de stat? Stă în picioare un singur argument -- referendumul pentru demiterea lui Băsescu, consecutiv suspendării sale. Dar nu e argument constituţional. Lovitură de stat este cînd procedura se realizează neconstituţional. Cîtă vreme constituţia prevede procedura, e act democratic constituţional.
    Nu-i de crezut că Băsescu şi ai săi nu ştiau lucrurile acestea. Atunci, lansarea teoriei loviturii de stat a avut unicul scop de a-i salva scaunul prezidenţial lui Băsescu, prin intimidarea USL. Ceea ce s-a şi-ntîmplat, datorită promptitudinii cu care “Europa” -- dar şi Casa Albă, prin ambasadorul său la Bucureşti -- au îmbrăţişat teoria pericolului “derapajului democratic”. Vestul l-a păstrat pe Băsescu pînă ce viitorul preşedinte aduna puncte pentru a deveni credibil.
    Iată că PNL anunţă -- “pe surse”, deocamdată -- că “studiază” posibilitatea aderării la PPE. Arată ca probă obligatorie de încredere pe care CG Antonescu trebuie să o treacă pentru a deveni eligibil în ochii Vestului. Consecinţele unei astfel de alegeri -- dacă nu cumva va fi energic infirmată de PNL, şi nu fu pînă azi -- sînt greu de calculat. La o primă vedere, ar duce la spargerea USL, la o altă coabitare Dreapta-Stînga, una care -- teoretic -- ar trebui să funcţioneze. Dar tot una care, în condiţiile originalei noastre democraţii, ameninţă cu instabilitate politică.
    Primul meu gînd, la ştirea privind aderarea PNL la PPE, a fost că Antonescu întrevede posibilitatea eliminării PDL din viaţa politică -- o revanşă pentru hemoragia pe care i-a provocat-o, imediat după victoria ADA, în 2004. Numai că nu-l văd capabil şi de “reîntregirea” partidului, prin reprimirea “fiilor rătăcitori” -- DragăStolo, RM Ungureanu, Valeriu Stoica, Gh. Flutur etc. Deşi, în politică şi în dragoste, niciodată să nu spui niciodată.

  • Dorin Tudoran

    @ InimaRea

    Teoria “Loviturii de stat” a fost infirmata de scorul referendumului. Mai greu de dat lovituri de stat impotriva cuiva care se bucura de o mare sustinere populara…

  • Guardian

    Domnule Tudoran, stie Marga foarte bine cine-i domnul Al. Calinescu! Si desi stie pe linie de serviciu, totusi nu pe filiera universitara ori culturala, ci pe aia de informator! Oamenii de teapa lui Marga, aka informatorii securitatii (deci chestia e fara dubiu, omul a fost informator, in ciuda faptului ca dezminte pe toate canalele ca nu a dat nici o informatie securitatii, ceea ce il face si mincinos, si in consecinta om fara pic caracter…deci in colision cu insasi idolul dumisale, filosoful Habernas creatorul discursului etic modern), aveau in “lucru” oameni de calibrul domnului Calinescu ori Dan Petrescu! Ca doar nu punea securitate, strungari sa scrie rapoarte despre filosofi (asta se auto-considera domnul Marga a fi), ori maturatori despre matematicieni! Stie exact cine-i domnul Calinescu, de aia nici nu l-a numit, asa cum stie exact cine sunteti dv. si de aia nu v-a numit nici pe dv. la ICR New-York, desi nu vad pe cineva mai potrivit la momentul acesta si in contextul actual -nu-mi dezvolt aici reasoningul, din varii motive, unul e evident: nu vreau sa “ma pun bine” cu dv., si in consecinta nu va “perii” :-), al doilea , la fel de evident, e ca n-am pentru ce: majoritatea oamenilor ce va viziteaza blogul stiu foarte bine cine sunteti. Astea fiind zise, sa nu uitam ca Marga face parte din brain-trust-ul marelui Sef liberal ( ca si profesorul universitar doctor Dan Voiculescu dealtfel)…al carui tren (ca sa va folosesc figura de stil de atunci) nu-l vedeati acum citeva luni, cind deja era pe trotuar (pe linga multe altele, banuiesc ca ati citit raportul integral al Comisiei de la Venetia…care desi nu e scris dupa dictarea Monicai Macovei, seamana , in esenta (sigur e un limbaj mai soft, mai diplomatic, dar esenta e aceiasi), foarte mult cu ceea ce spunea dumneaei cu mult inainte de aparitia raportului !), pe dv. va ingrijora mocanitza lui Mihai Neamtu din zare, care abia-abia daca avea contur de tren, si care intre timp s-a si sufocat, bine-merci, dealtfel!

  • Dorin Tudoran

    @Guardian

    1. Cum dl Marga continua sa declare ca nu a dat nicio nota Securitatii, astept inca sa se lamureasca aceasta chestiune intre Domnia sa si cei care sustin contrariul.

    2. Cum amandoii sunt iseni, as putea spune ca dnii Al Calinescu si Al Dobrescu pot fi confundati. Evident, nu si de dl Marga si conducerea ICR….

    3. Da, dl Marga stie foarte bine cine sunt, ne cunoastem, am vorbit in mai multe randuri, cand luicram pentru o fundatie americana la Chisinau si Domnia sa era ministru in Romania, aflat la Chisinau, m-a cautat, m-a vizitat si am petrecut cateva ore foarte interesante. Etc.

    4. Dl Marga nu m-a numit Director la ICR New York si bine a facut. Nu eram nici cel mai potrivit, nu eram nici interesat de acel post.

    5. Daca tot este sa ne amuzam, atunci chiar sa ne amuzam. Iata unde duc zvonurile de la Evenimentul zilei si B1. Evident, cum spun in comentariile de pe blogul lui niku_elektriku, toata povestea relatata in emisiunea dlui Cristoiu e o aiureala. Nu a intentionat nimeni sa ma numeasca Director al ICR in locul dlui Patapievici, si din cauza ca nu am fost numit, s-a ajuns la “solutia Andrei Marga”. Tampenii:

    http://nikuelektriku.blogspot.com/2012/09/nu-la-vrut-felics-pe-dorin-tudoran-la.html

WP Admin