≡ Menu

Complicitatea – mod de existenţă

România de astăzi este în bună măsură România de ieri. Întrebarea rămâne cum să nu devină şi România de mâine. Liantul, până acum incasabil, dintre cele trei Românii este complicitatea. De fiecare dată când s-a încercat, fie şi timid, spargerea acestei temelii, ceva a blocat paşii următori. Cine se ascunde în spatele acestui ceva.

Fiecare din noi poate veni cu liste de nume – mai plauzibile ori mai puţin plauzibile. Oricum ne-am uita la aceste liste, numele oricui am dori, neapărat, să-l vedem pe ele şi numele oricui am dori, cu disperare, să nu apară pe ele, numele generic rămâne – Complicitatea.

În anii dictaturii, ne-am administrat stângaci bruma de curaj; cu patologică resemnare – teama; cu pesimism bolnăvicios – speranţele; cu ineficienţă – şansele. Nu cred că după 1989 ne-am dovedit manageri mai pricepuţi. Ne-am administrat entuziasmul cu orbire; deziluziile – cu acreală; opţiunile politice – cu “Dă-i în mă-sa, toţi sunt la fel!”; obligaţiile cetăţeneşti – cu nepăsare; prieteniile – cu indulgenţă vinovată; duşmăniile – cu patimă nestăvilită. Aşa am consolidat, încă o dată, Complicitatea.

Dorim şi avem dreptul să aflăm cine şi cum s-a pus în slujba răului. Suntem extrem de îndârjiţi, pentru că timp de două decenii s-a făcut tot ce a fost posibil ca urmele să fie şterse iar accesul nostru la adevăr să fie atât de limitat, încât să devină, practic, irelevant. Probele ni se oferă cu ţârâita, bine pieptănate, abil direcţionate şi cu un potenţial uriaş de a ne întuneca judecata.  Dacă ne livrăm necondiţionat acestui demers, riscăm să devenim, încă o dată, parte a Complicităţii.

Cazul Adrian Marino este o hârtie de turnesol. Dacă nu astăzi, când suntem prea înfierbântaţi, dar mâine, când raţiunea va prevala asupra impulsului, s-ar putea să înţelegem cât de uşor poţi deveni complice – indiferent la care capăt al hârtiei te-ai afla.

Am citit Viaţa unui om singur. Sunt memorii care dau de gândit. Nu doar despre cei portretizaţi de memorialist dar şi despre Adrian Marino. Există în ea multe pagini nedrepte, foarte nedrepte, excesiv de nedrepte. La citirea lor, unii dintre noi pot fi surprinşi, foarte surprinşi, bulversaţi. Şi au tot dreptul să o spună. Ce nu cred că e bine este să mimăm surprinderea. Dacă o facem, devenim complici cu exact ceea ce blamăm în aceste pagini. Editorul cărţii, Silviu Lupescu, are dreptate: “Marino nu a fost comod nici în timpul vieţii, s-a mai războit cu vârfurile noastre culturale. Părerile lui despre oamenii de cultură erau bine-cunoscute, nu sunt o revelaţie în carte.”

Silviu Lupescu are dreptate şi când adaugă “Marino nu poate fi combătut decât printr-o altă carte”. Nu în sensul că sensibilitatea noastră ultragiată de nedreptăţile făcute de Adrian Marino în paginile unei cărţi de memorialistică ne-ar obliga să-i răspundem cu o carte, ci în sensul că trebuie să nu-i răspundem cu “Aşa-mi trebuie, dacă stau de vorbă cu o tebecistă!” Mai ales că tuberculoza la care ne referim este o colaborare cu Securitatea. Dacă nu ţinem cont de cum răspundem, iarăşi devenim parte a complicităţii.

Până în acest moment, eu, unul, nu am aflat de existenţa unei poziţii oficiale a CNSAS-ului, nu am ştire despre existenţa  unui document care să confirme, prin vocea unei instituţii acreditate să de asemenea informaţii, că Adrian Marino a fost informator al Securităţii. Prin asta nu vreau să spun că exclud orice posibiliate ca într-o zi acuzaţiile ce i se aduc azi lui Adrian Marino să fie probate.  Cred, însă, că într-un stat cu adevărat de drept, probele trebuie să fie prezentate simultan cu formularea acuzaţiilor. Altfel, devenim, încă o dată, complici cu ce blamăm.

Citesc: “Nimeni nu mai poate cere acum verificarea trecutului său (este vorba despre trecutul lui Adrian Marino, nota mea, dt), iar o eventuală deconspirare ţine pur şi simplu de hazard. Mai precis, deconspirarea s-ar putea produce doar dacă cineva îl găseşte ca informator în dosarul său şi cere CNSAS să i se spună cine se ascunde în spatele numelui conspirativ.

O altă posibilitate este aceea ca el să fie identificat de un cercetător în arhivele CNSAS în dosarele al căror titular poate fi sau în dosarele colective dedicate mediului literar.”

Această informaţie dată de Simona Chiţan şi Mirela Corlăţan în Evenimentul zilei este probabil exactă. Înţeleg frustrarea de a nu putea clarifica, imediat, subiectul în cauză dar a substitui mecanismul legal de dobândire şi consultare a informaţiei cu scurgeri de informaţii ne face, încă o dată, complici cu ce blamăm.

Documentele care există şi pot fi văzute au fost consultate şi de Gabriel Andreescu, şi de Mirela Corlăţan.  Cei doi au ajuns la concluzii diametral opuse – Gabriel Andreescu afirmă că nu există nici un document care să ateste calitatea de informator a lui Adrian Marino, Mirela Corlăţan afirmă că Adrian Marino a fost informator al Securităţii. Gabriel Andreescu a dat argumente, Mirela Corlăţan ne-a împărtăşit opiniile sale.

A te întreba care dintre ei şi de ce are mai multă credibilitate – Gabriel Andreescu sau Mirela Corlăţan – nu e un demers potrivit. Dar cred că există o întrebare potrivită pe care ar trebui să şi-o pună cei care vor să creadă, fie şi în lipsa dovezilor irefutabile, că Adrian Marino a fost informatorul Securităţii: care ar putea fi interesul uneia dintre victimele Securităţii, Gabriel Andreescu  (om scăpat cu viaţă poate doar graţie acelui decembrie 1989), să acopere activitatea unui informator al Securităţii? Dacă nu gândim coerent, riscăm să devenim, încă o dată, complici cu ce blamăm.

O dedicaţie a lui Adrian Marino pusă pe o carte oferită lui Dumitru Popescu şi afirmaţia că Marino “a făcut el însuşi compromisuri în comunism şi nu are dreptul moral de a-l judeca pe Noica”, faţă de care „s-ar fi gudurat, înainte de moartea acestuia”, chiar dacă ar fi riguros exacte, nu pot constitui dovezi peremptorii că Adraian Marino a fost şi informator al Securităţii. De altfel, o asemenea acuzaţie nici nu a fost formulată deschis de Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu, pomeniți de autoarele articolului din Evenimentul zilei. Folosind o asemenea tactică, devenim, încă o dată, complici cu ce blamăm.

Nu ştiu cât de voluminoase sunt dosarele de urmărire informativă ale celor ce îl demască azi pe Adrian Marino drept informator al Securităţii. Nu ştiu cum se descurcă ei confruntaţi cu mizeria pe care o găsesc în propriile dosare. Pot mărturisi însă că, la un an de când am citit primele pagini ce mi s-au pus la dispoziţie din dosarul meu de Securitate, continuu să descopăr cât de încurcat este hăţişul unor asemenea informaţii. Chiar şi acolo unde în dosar există nu doar dovezi de necontestat dar şi deconspirarea oficială a informatorilor, am ezitat o vreme înainte de a da pe acest blog numele unor colaboratori ai Securității. Dintre toate argumentele pe care le aduc în acest text că putem deveni foarte uşor complici cu lucrurile pe care le blamăm, cel mai puternic îmi este oferit chiar de citirea propriului dosar de Securitate.

Pot confirma și temerile celor ce afirmă că, nici măcar având acces la asemenea dosare, nu poţi fi sigur că nu au fost substanţial periate.  Un exemplu. În paginile celor două dosare ale mele – cel de urmărire informativă, (DUI, nr. 233433) şi cel de Acţiune informativă individuală (nr. 487040, provenit de la SIE), nu apare, nici măcar o singură dată, cel ce pare a fi fost unul din cei mai activi şi murdari informatori ai Securităţii – “Someşan”. În schimb, în volumul Operaţiunile Meliţa şi Eterul, Mihai Pelin citează şi comentează ce a raportat Securităţii  “Someşan”, în legătură cu mine, la 16 iuliue, 1983, proaspăt întors dintr-o misiune la München. Evident, cineva mi-l acunde pe  “Someşan”. Nu există, după ştiinţa mea, o deconspirare oficială a lui “Someşan”, dar infamul informator este identificat pe un blog personal. Pe de-o parte, îmi spun: o merită din plin. Pe de altă parte, sunt convins că substituindu-ne instituţiilor, riscăm să devenim complici, încă o dată, cu ce blamăm. Traficul de informaţii nu este parte a soluţiei. Este parte a problemei.

Mă întorc de unde am plecat – România de ieri, de azi şi de mâine. Ele nu există independent una de celelalte. Cea de mâine nu poate arăta mai bine decât cea de azi ori decât cea de ieri, atâta vreme cât complicitatea – voită ori involuntară – constituie numitorul lor comun. Dacă astăzi vom continua să analizăm şi să administrăm anapoda moştenirea otrăvită a trecutului, ziua de mâine nu are cum fi mai bună. Până şi simulacrul statului de drept care este astăzi România se poate prăbuşi, dar nu spre a face loc statului de drept, ci unui haos ce va încorona nefericita moştenire.

În ediţia sa de vineri, 7 august, 2009, Adevărul a publicat o discuţie cu titlul “Andrei Pleşu: N-am să mai apuc un alt chip al acestei ţări”. Este un Andrei Pleşu extraordinar, de zile mari. La întrebarea “Se mai poate închide total trecutul?”, Andrei Pleşu, fost membru al CNSAS, răspunde astfel:

“Dar mai e el cu adevărat <deschis> pentru cineva? Mai vrea cineva, cu adevărat, să se confrunte cu tabloul întreg al trecutului? În cartea unui fost şef al serviciilor secrete din Franţa e povestit următorul episod. Autorul i-a spus lui De Gaulle, la un moment dat: <Să ştiţi că am în subsol toate dosarele Rezistenţei franceze şi ale colaboraţioniştilor. Ce facem cu ele?> Şi De Gaulle a întrebat: <Dumneata ce părere ai?> <Eu sunt de părere că astea cu colaboraţionalismul să nu le deschidem.> <Dar de ce, ce e acolo?>  <La France, domnule general!> Contează şi proporţia. Mă întreb dacă la noi se poate spune asta despre colaborarea naţională cu regimul totalitar.”

Şi eu cred că oamenii de vârsta lui Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu și a mea nu vor apuca să vadă alt chip al acestei ţări. Sper însă ca Mirela Corlăţan, Simona Chiţan şi atâţia alţii îşi vor construi şansa de a vedea un alt chip al României. Când vorbim despre trecut, vorbim implicit (şi) de viitor. Cum ne aşternem, aşa vom dormi. Trecutul nu este o fiară ucisă, este doar una ce hibernează. Ajutată să se trezească mai puternică decât era când s-a dus să se culce, fiara va fi de neoprit.

În 1994, Nelson Mandela spunea: “No one truly knows a nation until one has been inside its jails. A nation should not be judged by how it treats its highest citizens, but it’s lowest ones.” 

Timp de 8 ani, Adrian Marino a văzut, din măruntaiele lor, unele din cele mai cumplite puşcării ale României. Apoi, a petrecut ani lungi în domiciliu forţat. A fost redus la unul dintre the lowest ones.

Când marea tragedie a vieţii altora a fost de a nu fi fost ajutaţi să devină din mici propagandişti comunişti unii dintre the highest ones sau de a nu fi copilărit chiar pe Bulevardul Primăverii, ci doar la o aruncătură de băț de perimetrul zero, iar astăzi acuză, fără dovezi elocvente, oameni care au trecut prin ce a trecut Adrian Marino, cred că e nevoie de cel puţin un apel la bun simţ, raţiune şi reflecţie.

Opera nu salvează omul iar complicitatea face din om, neom. Iată o unitate de măsură pe care propun să o folosim – și când este vorba de Adrian Marino, și când este vorba despre cei care îl acuză, și, mai ales, când este vorba despre noi înșine.

Dacă nu suntem capabili de un asemenea efort, înseamnă că oricine suntem și orice spunem, mantra noastră zilnică este “Tatăl nostru Carele ești în ceruri, Complicitatea noastră cea de  toate zilele dă-ne-o nouă astăzi…”

 

 

 

 

 

  • Daca_nu_nu

    Wow!!!
    Foarte tare!…

  • Domnule Tudoran,

    FELICITARI! Iata un punct de vedere realist al unui om care avut parte de “binefacerile” unui sistem criminal. Este bine sa ne cunoastem istoria dar este foarte greu sa o “judecam” Din pacate “judecata” la Romania are parte de foarte multe compnente negative cum ar fi orgoliul , dubla masura , ipocrizia , si de ce nu o lipsa de morala in ati implini telurile. De aceea noi suntem tara unde am condamnat oficial comunismul dar avansam in grad tot fostii securisti si aducem in guvern tot soiul de fosti activisti de partid (mai mici sau mai mari). Tot noi suntem tara unde directorul unui insitut eminamente “anticomunist” este o fost speranta a activismului politic comunist.

  • @) Dorin Tudoran

    Daca_nu_nu spune ca e “foarte tare”. Asa este, dar pentru ca priveste lucrurile foarte adinc si infinit de nuantat, de delicat. Pina la urma, din toata vinzoleala asta, provocata cu rea-credinta in opinia mea, raminem cu doua analize subtantiale, cealalta apartine lui Gabriel Andreescu, si citeva luari de pozitie corecte, mai ales in Observator Cultural. Nu stiu daca e mult, putin, destul, mi se pare insa limpede ca, precum si in alte privinte, monolitismul si monopolul nu mai sint posibile. Sa fie intr-un ceas bun!

  • Dl.Goe

    Coane Dorine, dupa cum spuneam si in precedenta mea epistola referitoare la acest superb articol, cred ca pozitia d-voastra cat si felul in care o exprimati denota claritate, obiectivitate si bun simt. N-ar trebui sa conteze decisiv ratiunile subiective care v-au determinat sa va mobilizati talentul si priceperea intru slujirea adevarului (Apropo, coane Dorine, ce este adevarul?). Entuziasmul amicilor expusi ideilor si idealurilor d-voastra pe blog n-ar trebui sa va alimenteze iluzii prea… substantiale. Complicitatea in lumea lucrurilor complicate (iar cand lucrurile complicate sunt animale complicate (politice) devine si mai clar ca miezul lucrurilor consta, pardon, in cacact) devine mai degraba cumetrie (vechea cumetrie ca nume de botez a sistemului venit de la nasul cel botezator si de prostanac), iar refuzul complicitatii/cumetriei nu inseamna, vai, decat acceptarea tacita a altor complicitati ciutace. Uite, bunaoara stimabila, inteligenta, simpatica, verticala, lucida, acida si mai presus de orice banuiala doamna Alina Mungiu-Pippidi a scris AICI o foarte penetranta, pertinenta si (aprope) exhaustiva analiza despre lucruri importante ale cetatii (despre care alti importanti refuza sa scrie) in care isi declama si reclama dreptul de a refuza complicitatea, orice complicitate. Ei bine, cu cine credeti ca a devenit astfel complice simpatica s.a.m.d doamna Alina Mungiu-Pippdi? Daca veti merge AICI veti putea vedea cine si-o revendica pe doamna AMP, cu naturalete si pe deplin democratic, in acord cu normele strategice in vigoare. Complicate sunt caile complicitatilor. Si mai ales nesfarsite.

  • F. Balanescu

    Cineva (oare cine?) vi-l ascunde pe „unul din cei mai activi şi murdari informatori ai Securităţii”, adica pe „Somesan”. Sau, altfel spus, pe N. Balota. Stie toata lumea ca el a fost. A facut si puscarie, a avut si DO la Latesti (unde au avut si Marino, si Goma)… Nu e neaparat complicat, ci nemarginit de trist… (fostii detinuti se stiu intre ei, care au fost, care nu au fost… informatori)

  • Dorin Tudoran

    @ F. Balanescu

    De vorbit, se vorbesc multe. De stiut, se stiu multe. Pe mine ma intereseaza probele. Pe urma, mai discutam.

  • Dorin Tudoran

    @ Dl. Goe

    Textul Alinei Mungiu este foarte bun.

    Faptul ca Adrian Năstase o laudă nu are nici în clin, nici în mânecă,,, cu vreo complicitate.

    Cineva îmi trimite mesaje că şi eu am devenit complice tot cu Adrian Năstase, fiindcă zice nu ştiu cine şi ce pe blogul lui AN.

    Este o “logică” interesantă. Deci, mă uit pe geam, văd că afara plouă, pritenul meu cel mai bun spune că sunt nebun, fiindcă afara nu plouă. Şi Vadim afirmă că afară plouă. Sunt complice cu Vadim şi-mi tgrădez prietenii…

    Goe, las-o baltă, că provocările astea nu ţin pe-aici. Ai blogurile tale — joacă-te acolo.

  • Pînă la urmă va trebui să renunţăm la pudori şi să digitizăm naibii Franţa aia. Nu văd altă cale de neutralizare a fiarei decît plimbarea ei la vedere.

  • Loda

    Multumesc ,domnule Tudoran; asteptam reactia dumneavoastra si nu m-a dezamagit.

  • Maria R.

    Ma prevalez din nou de calitatea mea de cititor impatimit(desi unii imi spun ca e un defect) :asa cum am continuat sa recitesc Cronica de familie a lui Petru Dumitriu,in pofida Drumului fara pulbere,ma socotesc datoare mie insami sa iau in consideratie opera unui creator,si nu eventuale scaderi morale…
    Iar cand acele scaderi morale sunt evidentiate ca urmare a unor scribaleli de pe la”manastirea Secu'”,si mai ales cand respectivul nu mai are cum replica…
    Nu mai spun ca mi se pare un pic nepotrivit sa iei ca litera de lege ceva afirmat in vreun dosar din arhiva alora,tu,un tanar care habar nu ai cum a fost viata unui detinut politic chiar si dupa iesirea din puscarie.
    Sa dea Dumnezeu sa nu aibe parte nici unii din cei tineri si foarte tineri de tipul de societate comunist,sau ce-i fi fost.

  • victor L

    Problema asta e foarte complicata si nu va fi transata niciodata. In acord de toata lumea.
    Fiecare isi va da sentinta sa.
    Dar exista o problema; acel “dar” dat dracului.
    La aparitia fragmentelor din Jurnalui lui A. Marino, in nu mai stiu care ziar, si devoalarea ca autorul vorbeste de rau pe cutare si cutare, primul care a sarit si a spus ca A. Marino a colaborat cu Secu a fost M. Dinescu.
    De aici a inceput avalansa: Dinescu, daca nu ma insel, mai este membru CNSAS.

    Doar pentru ca A. Marino il vorbea de rau sa fi sarit cu acuzele Dinescu?
    Asta mi se pare urit si lumea se face ca uita.

    Oameni ca Marino ori Caraion au vazut Iadul au trait in el; e greu sa-i judeci. Doar cei care, poate, au avut de suferit de pe urma ratacirilor lor pot ridica piatra.

  • Despre logica sau mai degraba “ilogica” la romani.

    Din pacate logica (cel putin in spatiul disputelor publice) nu este pucntul forte al Romanilor. Indiferent daca logica asta asre in spate ca sistem axiomatic intransigenta morala sau aparteneta la un set de reguli samd.

    SUnt multe cazuri in care de ex ploiticiani care initial sau porcait (in adevaratul sens al cuvantului) dupa care “pupat piata independentei” Nu dau exemple sunt mult prea multe .

    Pe de alta parte in Romania sunt foarte multe abordari in alb si negru. Ca in exemplu dumneavoastra. Nimeni nu are timp de nuante iar “etichetarile sunt la moda”. Spuneam la un moment dat ca l-as vota ca deputat sau senator chiar si pe Ion Iliescu (desii il consider cel mai malefic politician roman) daca acesta va sustine infiintare unui post public de televiziune pentru copii cu tematica educationala. Bineinteles “oameni de bine va mai aduceti aminte expresia ? ” s-au si gasit sa-mi arunce etichete de tip comunist ca de aceea il critic pe Basescu samd.

    Ca sa nu mai zic de faptul ca romanul este cel mai bolnav de “criza de lezmajestate” NU poti sa-l critici pe cineva sau macar sa ai opinii contrare cu cel in cauza ca imediat esti transformat in dusmanul personal.

  • @victor L sa fii chiar tu ? s-a intamplat ceva cu tine ?

  • Inima-Rea

    D-le Tudoran, am renunţat -- în ultima clipă -- la un text pentru Mai mult ca perfectul singurătăţii, unde găseam că aveţi stofă de martir. Mi s-a părut nu doar exagerat ci rău spus. Poate că doar comparaţia pe care o făceam cu Soljeniţîn să fi servit ideea, cît de cît.
    Acum, cu complicitatea, mă derutaţi puţin. Nu că n-aţi avea dreptate cînd atrăgeţi atenţia asupra pericolelor judecăţii pripite ori insuficient documentate. Dar mi se pare uimitor ca tocmai dv să vorbiţi depre complicitate cu o lume împotriva căreia aţi făcut tot posibilul, riscînd totul. Bănuiesc că formula pluralului colectiv drapează eleganţa de a nu vorbi numai despre complicitatea noastră, a celor aşteptînd supuşi schimbarea vremilor.
    Poate fi o toană de-a mea dar n-am pic de simpatie pentru pluralul colectiv, şi nu doar datorită folosirii lui patriotarde, din vremea aceea. Pur şi simplu, nu mă văd asumîndu-mi trăsături pe care nu mi le recunosc -- cum sînt unele din cele pe care dv aveţi aerul a vi le asuma, prin pluralul colectiv.
    Eu, unul, aş fi preferat sinceritatea lui “voi”, eleganţei lui “noi”. Ar fi fost penetrant, cu-atît mai mult cu cît aveţi tovarăşi de luptă pe-aici, care nu s-ar fi simţit vizaţi de “voi”. La urma urmelor “voi” s-ar fi adresat chiar acelora care ar fi meritat-o -- de ce i-aţi menaja?
    Altminteri, am şi eu o veste proastă: E sălbăticie ceea ce uneşte -- în rău -- ţara de azi, cu a de ieri şi de-alaltăieri. Sălbăticia este endemică -- la fel ca malaria, de pildă. Şi tot la fel ca aceea, bîntuie cu furie în lipsa chininei bunului trai.
    Şi-atunci, cum aş fi eu complice cu nenorociţii care fură ca înecaţii? Fiindcă nu-i pot opri, fiindcă nici nu mă bagă-n seamă dacă le-o spun de la obraz -- ba-mi mai şi rîd în nas? Complici le sînt europenii şi occidentalii -- în genere -- care-i lasă-n sălbăticia lor, şi lor profitabilă. (La fel ca atunci -- în 1945, 1947, în toţi anii pînă-n 1989.) Care -- mai mult -- o stimulează, aşa cum au făcut impunînd Acordul cu FMI. La care bunii noştri conducători au marşat instant, deşi măcar ei ştiau vorba românească: La baliga moale, un pic de apă lipseşte.
    Există reţeta ţinerii sub control a sălbăticiei -- prosperitatea durabilă. Acestei ţări i-a fost refuzată acum 20 de ani prin două simple acţiuni oficiale: “morman de fiare vechi” şi restituirea terenurilor agicole, a pădurilor, fîneţelor şi munţilor. Acţiuni la care s-a manifestat insesizabilă dar teribilă continuitate politică.
    Acum îmi dau seama că am fost complicele politicii, ieşind la vot de fiecare dată.
    Mulţumesc, m-am luminat! Eu credeam că n-am fost decît un dobitoc -- vorba unuia…

  • Autorul i-a spus lui De Gaulle, la un moment dat: Şi De Gaulle a întrebat:

    Domnule Tudoran va puteti inchipui o astfel de discutie intre oricare din presedintii postcomunisti si sefii serviciilor secrete ?

  • Autorul i-a spus lui De Gaulle, la un moment dat: Să ştiţi că am în subsol toate dosarele Rezistenţei franceze şi ale colaboraţioniştilor. Ce facem cu ele? Şi De Gaulle a întrebat: Dumneata ce părere ai? Eu sunt de părere că astea cu colaboraţionalismul să nu le deschidem. Dar de ce, ce e acolo?

    Domnule Tudoran va puteti inchipui o astfel de discutie intre oricare din presedintii postcomunisti si sefii serviciilor secrete ?

  • Autorul i-a spus lui De Gaulle, la un moment dat: Să ştiţi că am în subsol toate dosarele Rezistenţei franceze şi ale colaboraţioniştilor. Ce facem cu ele? Şi De Gaulle a întrebat: Dumneata ce părere ai? Eu sunt de părere că astea cu colaboraţionalismul să nu le deschidem. Dar de ce, ce e acolo? La France, domnule general!

    Domnule Tudoran va puteti inchipui o astfel de discutie intre oricare din presedintii postcomunisti si sefii serviciilor secrete ?

  • fumurescu

    Felicitari! Mi-a placut sincer, chiar daca (cel putin pentru moment) raman la parerea mea: Adrian Marino si-a ratat moartea -- si-mi pare rau s-o spun. Intr-un volum postum -- si, subliniez, postum -- avea toate conditiile pentru a lamuri toate nuantele, a limpezi toate neclaritatile, scutindu-ne astfel pe noi sa incercam, bajbait, a face acelasi lucru. Cand folosesti bisturiul postum pe altii, o poti face si pe tine insuti, mai cu seama intr-o chestiune deopotriva delicata si decisiva. Ma-nsel?

  • Dorin Tudoran

    @ fumurescu # 18

    Ma bucur!

    Într-un comentariu postat sub grupajul dedicat subiectului de Observator cultural am spus exact acelasi lucru -- cu cât sunt mai clar spuse lucrurile, cu atât mai bine pentru Adevăr.

    Judge Louis Brendeis: “Sunlight is the best disinfectant”

  • Dorin Tudoran

    @ Loda # 9

    Mă bucur!

  • Dorin Tudoran

    @ Mari R. # 10

    Se vede treaba că până nu vor trece şi ei prin astfel de împrejurări nu e rost să priceapă cu ce se joacă!

  • Dorin Tudoran

    @ victor L. # 11

    Ştie toată lumea că sunt prieten vechi cu Dinescu. În cazul de faţă, tocmai el trebuia să tacă, să fie mai parcimonios cu detaliile. Funcţia în CNSAS i-o cerea.
    Acum, asta este…Vom vedea… Într-o zi ne vom lămuri…

  • Dorin Tudoran

    @ Virgil # 15

    Nu. Într-o anumită măsură, nu preşedinţii post-decembrişti au condus România, ci şefii multiplelor servicii secrete -- fie ele legale, fie ele ilegale…

    Şantajul cu “Nu e bine să spunem adevărul -- dăunează imaginii României” este exact asta: un şantaj!

  • Dorin Tudoran

    @ Inimă-Rea # 14

    Nu puneţi totul la inimă!
    E o “toană” de+a mea să folosesc acel “noi”, spre a se înţelege că vorbind de metehnele neramului, nu mă exclud dintre păcătoşi.

    Asta nu înseamnă că includ, în bloc, pe toţi… votanţi!

    Numai biune.

  • @Dorin Tudoran Şantajul cu “Nu e bine să spunem adevărul – dăunează imaginii României” este exact asta: un şantaj!

    NU m-am gandit la nuanta asta si ma vad nevoit sa va dau dreptate. Ideea in capul meu era de genul ca Romania adevarata nu este cea ideeala. Idolii , martirii, sfintii au si ei o viata pamanteasca si uneori mai gresesc . Atata vreme cat nu gresesc in problemele fundamentale sau realizeaza asta intr-u tarziu eu pot intelege greselile.

  • Dl.Goe

    Fumarescu:“Cand folosesti bisturiul postum pe altii, o poti face si pe tine insuti, mai cu seama intr-o chestiune deopotriva delicata si decisiva. Ma-nsel?” -- Nu Fumarescu, nu te inseli, dar sa nu uiti Darie.

  • Pingback: Tweets that mention Complicitatea – mod de existenţă -- Topsy.com()

  • Coane Dorine e traziu pentru care trebuie musai sa ma culc. Dar n-as dormi bine daca n-as zice ca din cauza unor inertii nefericitea n-am reusut sa mai zic ce-am zis in mesajul care mi s-a pierdut prin miezul zilei. Mai incerc acum inca o data in miezul noptii. Articolul asta despre complicitati este excelent in forma si in continut. Ar trebui dat la ziar ca sa se stie. Ziceam ca mi-l aminteste pe Tudoran cel Adevarat. Si mai ziceam ca desi se spune ca pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti ar trebui ca Tudoran cel Adevarat sa-si asume riscul si sa nu-l lase pe Adrian Marino sa moara. E mai greu sa lupti pentru ca cineva sa nu moara decat sa lupti pentru ca altcineva sa moara. Nu? Noapte buna domnule profesor!

  • li

    @Dorin Tudoran
    ” Este o “logică” interesantă. Deci, mă uit pe geam, văd că afara plouă, pritenul meu cel mai bun spune că sunt nebun, fiindcă afara nu plouă. Şi Vadim afirmă că afară plouă. Sunt complice cu Vadim şi-mi tgrădez prietenii… ”

    Domnule , ati definit simplu si clar logica ilogica a poporului astuia ,
    carruia-i lipseste un minim set de criterii morale si care considera filozofic ca adevarul are mai multe fete pe care le poate el romanul interpreta dupa bunul plac in functie de necesitatea personala de a ploua sau nu afara . Adevarul lui este cel real si nu realitatea uda .

  • Vasile Gogea

    @Dorin Tudoran
    Dragă Dorin,
    în “conformitate cu tezele” enunţate de mine la mitingul de la Prima întrunire a Rezistenţei române, din 7-9 septembrie, de la Braşov, reluate şi în revista 22 şi East European Reporter -- “Solidarity not complicity” -- rămîn
    “complice” cu solidarii!

  • @li, li nu era vorba despre logica si adevar (ce este adevarul?) ci despre politica si poate despre morala. Atata vreme cat nu-i dai prietenului sansa sa lamureasca ce-i cu nebunia dar te grabesti in spiritul absolutului sa-i livrezi adevarul lui Vadim ceva tot se cheama ca ai gresit. Si daca intr-adevar-adevarul are mai multe fete, cu miezul sau lucrurile sunt si mai complicate, pana la suprema complicitate. N-am vrut sa spun nimic. Am incercat doar s-o brodesc frumos. O fi iesit ceva?

  • Dorin Tudoran

    @ Dl Goe # 30

    Citești greșit secvențele. Iată-le în ordinea lor firească:

    1. Afară plouă.
    2. Prietenul meu spune că nu plouă; dimpotrivă e soare și senin.
    3. Eu spun -- plouă.
    4. Fără nici o legătură cu discuția între mine și prietenul meu, Vadim constată și el că afară plouă.
    5. Astfel -- eu devin complice, mă înhăitez cu Vadim, și-mi trădez prietenul.

    Există și scenariul celălalt — ne trezim toți trei — prietenul meu, Vadim și eu --prezenți într-o dezbatere publică despre vreme. Afara plouă, prietenul meu spune că nu, e senin, eu și Vadim constatăm că plouă. Eu sunt complicele lui Vadim și prietenul meu este o victimă a acestei complicității.

    … De aceea evit, pe cât posibil, să fiu parte a unor dezbateri publice de felul acesta. Spun ce am de spus, de unde mă aflu.

  • Inima-Rea

    E o neşansă aceea de a beneficia de unitatea negativă Vadim. Astfel, aprobîndu-l pe cel cu afirmaţia pozitivă, iese tot una negativă, caz în care aveţi dreptae amîndoi -- dv şi prietenul. Dacă-l aproba pe celălalt, ieşea o afirmaţie pozitivă (minus cu minus) iar dv picaţi de nebun.
    Adevărul este indiferent, aici. Ceea ce contează este că Vadim nu are niciodată dreptate, el doar strică adevărul.

  • Florin Iaru

    Problema e că, dincolo de destinul personal, orice intelectual românesc se consideră victima unei cabale. Şi acţionează în consecinţă, încercînd să îndrepte lucrurile. Cum? Vai, cum…
    Am rugat un semiotician matematician să analizeze limbajul documentelor secrete. Are o metodă prin care poate certifica (sau nu) paternitatea unui text. Vorbim atunci.
    Cît despre Caraion. Înţeleg drama lui îngrozitoare. Dar ce nu înţeleg e plăcerea perversă de a-i da pe alţii (pe toţi ceilalţi) în gît, numai şi numai pentru că au mai multă notorietate.
    Să judece cine-o vrea!

  • Mariana

    Dorin Tudoran scrie:
    «Nu există, după ştiinţa mea, o deconspirare oficială a lui “Someşan”»
    Există, Dorin.
    După cum vezi, documentul pe care îl reproduc mai jos, este din 5 iunie 2008.

    “Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
    Nr. P 1387/03/05.06.2008
    Doamnei Maria Sipoş

    Având în vedere Nota Direcţiei Investigaţii nr.S/DI/154/08.04.2008, Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, întrunit în şedinţa din data de 13.05.2008, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 7 din O.U.G. nr./24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, coroborat cu art. 28 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al C.N.S.A.S. adoptat prin Hotărîrea nr. 1/2008, pe baza documentelor din arhiva proprie, a stabilit identitatea informatorului cu nume conspirativ “SOMEŞAN” în persoana numitului BALOTA Nicolae, născut la 26.0.1925, în Cluj, jud. Cluj, fiul lui Gheorghe şi Elena.
    În privinţa celorlalţi informatori a căror deconspirare aţi solicitat-o, vă comunicăm faptul că investigaţiile noastre vor continua pe măsura prelucrării arhivei fostei securităţi şi vă asigurăm de întreaga noastră disponibilitate în rezolvarea cererii dumneavoastră.
    Preşedinte,
    Conf. univ. dr. Ladislau-Antoniu CSENDES”
    ***
    De ce nu am făcut publică pînă acum această “deconspirare oficială”?
    Pentru că eu cred că a trecut timpul vîlvătăilor din presă şi pentru că nu mă mai interesează, ca în urmă cu zece ani, polemicile cu prietenul nostru comun care, împreună cu Mihai Pelin, l-a “demascat” în 1999 – tot fără documente la acea vreme – pe Ion Caraion.
    (Documentele despre Caraion le-am publicat tot eu, pentru prima oară, în 2004, în revista electronică http://www.eleonardo.tk şi în “Observatorul cultural” http://www.observatorcultural.ro/Zvircolindu-se-dintr-o-moarte-intr-alta-Ion-Caraion*articleID_10463-articles_details.html -- şi ştii bine că tu ai fost primul care le-a citit, încă înainte de a apărea în presă.)
    Ceea ce mă interesează acum (în ceea ce scriu) este să înţelegem între ce fel de oameni am trăit (şi înainte şi după 1989), cine şi cum ne-a fost prieten şi, mai ales, cu cîte unităţi de măsură am judecat asemenea cazuri în cei 20 de ani de libertate a opiniei şi a propriei conştiinţe.
    Mă interesează – de exemplu -- cum a reacţionat public domnul Nicolae Balotă cînd Ion Caraion – care nu se mai putea apăra -- era atacat fără milă “din toate poziţiile”.
    Pentru că documentul pe care l-am reprodus mai sus este răspunsul primit la cererea mea (cu procură de la doamna Valentina Caraion), de deconspirare a informatorilor din lunga listă a celor care l-au turnat la Securitate chiar pe Ion Caraion, “Someşan” fiind unul dintre ei.

  • Dorin Tudoran

    @ Mariana # 33
    “După știința mea”, nu exista.

    După știința dvs., vedem că exista.

    De ce nu ați făcut public până acum acest document, ne-ați mărturisit.

    De ce îl faceți public acum și aici, deși afirmați că

    “a trecut timpul vîlvătăilor din presă şi pentru că nu mă mai interesează, ca în urmă cu zece ani, polemicile cu prietenul nostru comun care, împreună cu Mihai Pelin, l-a “demascat” în 1999 – tot fără documente la acea vreme – pe
    Ion Caraion.”

    este o decizie care vă privește.

    Nu-mi amintesc cum a reacționat Nicolae Balotă, când Ion Caraion era atacat de toată lumea și nu se mai putea apăra. Și nici nu-mi fac iluzii că Nicolae Balotă va explica vreodată de ce a făcut ce spun documentele că a făcut.

    Dar, poate mă pripesc…

  • victor L

    “Lettre internationale” nr.73 publica fragmente (dintr-o viitoare carte) sub titlul “Eu-comunistă”.
    Numele autoarei imi spunea, parca, ceva, dar nu mai stiam de unde.
    In fine, autoarea, desi avea toate motivele sa nu simpatizeze noua orinduire ce a patruns brutal in viata ei si a familiei odata sfirsit al doilea razboi mondial, dupa facultate e cuprinsa de mila fata de lume si devine “eu-comunistă”. Inflacarata chiar.
    Se vaita ca nu intelege metamorfoza.
    Dar e atit de simpla.
    Daca erai de partea “buna” a lagarului erai stipendiat pe masura. Si era greu sa rezisti. Oameni sintem.
    Caraion tragea speranta ca sa infiinteze o revista.
    Marino avea nevoie de aprobari pentru vizite in strainatate.
    Toate astea aveau un pret.
    Fiecare l-a platit cum a crezut de cuviinta.
    Maria Banus (tot in Lettre… are fragmente de Jurnal) si Ana Maria Narti s-au trezit din dulcele somn cu un gust amar avind scuza naivitatii si bunei credinte.
    Altii au crezut ca pot anestezia lumea din jur cu farmecul lor.
    Noi vrem sa dezlegam enigmele sufletelor macinate de ambitii prea omenesti.
    Si ni se par a fi enigme. Dar de fiecare data folosim alta masura.

    In Romania comunismul nu a fost la prima venire, ci dupa ce s-a desfasurat in toata splendoarea sa in URSS. The Soviet Story.
    Uitam.
    Si vor fi 20 de ani de la 20 mai 1990.

  • CRAIMAN

    Sa fie intr-un ceas bun, acum avem “dovada” ca Nicoale Balota a fost si este “Somesan” ! Astazi putem vorbi in cunostinta de cauza. Si nu ca inainte am fi fost inconstienti sau am fi avut vreo indoiala, dar ziceam sa nu napastuim un fost detinut politic. Iar Nicolae Balota e un caz cu totul si cu totul special. Si nici macar nu mai are circumstanta atenunata ca a fost detinut politic. A turnat cu o sirguinta care frizeaza abjectia si patologicul. Chiar si atunci cind el a avut sanasa sa n-o mai faca!
    Ceas bun ? Ceas rau ? Imi asum idiotenia. “Caietul albastru” este o carte buna. Omul… Cum zicea Dorin Tudoran ? Opera slaveaza opera! Deci, opera, nu omul! Da ?
    Mda.
    Triste à mourir!

  • laudanum

    @Mariana, 35 Asa cum sunt activate/selectionate linkurile nu duc la documentele vizate ci mai degraba intr-o fundatura… Se poate mai eficient? Mi-aduc aminte de articolul din Obscult ( nu stiam pina azi de leonardo online) si, daca amintirile ma tin, mi-e teama ca gazda ar avea motive sa mediteze De amicitia

  • divanuriletomitane

    Devine din ce in ce ma grea inaintarea. Dupa primul dvs. blog eram convins ca trebuie sa invingem complicitatea SUA – UE – Rusia in privinta Romaniei si Moldovei, alegand pentru Moldova fomula reala UE-Rusia, si nu previzibila, formala, UE -- NATO. Intuind ca ma va paste « excomunicarea »….Aflu acum cateva zile de la consultantul international Niels Schnecker ca a derulat un proiect international finantat de Rusia, UE si SUA, pentru a determina un model economic pentru Moldova. Ne oprim in evolutie datorita « imposibilului » si aflam ulterior ca acel « imposibil » a fost deja instrumentat. De ce nu a dus la nici un rezultat ? Pentru ca, in democratie, trebuie sa implici si partea interesata. Nu doar de bani si de interese geostrategice, in cazul lui Niels S., de interese profesionale. Ci si partea interesata de a trai in acel mediu. Probabil vom vedea peste cca. 1 an ca si actuala criza a avut partile ei de oportunitati si de sanse. Speram insa sa fim implicati si noi. Nu doar ca traitori ai esecurilor. Cu succesele ne-am lamurit.

    M-a stupefiat « votul impotriva » a doi colegi de -ai mei de liceu cu ocazia intalnirii de 30 de ani, ref. la o intalnire dedicata « DIVANURILOR SCOLILOR ROMANESTI ». Cum toti ceilalti s-au abtinut ( n-au reactionat ), am considerat ca e mai nimerit sa organizez intalnirea doar in numele meu. Dvs. insa, d-le Dorin Tudoran, imi scrieti ca « cetateanul cam asculta de sistem » . Cum stiu ca « sistemul » nu se sperie de persoane individuale ci doar de posibila solidarizare a acestora, pentru a va linisti in ceea e priveste ceea ce a mai ramas din Romania, d-le Dorin Tudoran, va voi demonstra ca nu doar ca nu (mai) ascultam de sistem ( cum scria Claudiu Iordache : « nu va mai chinuiti sa ne mintiti, va credem ! » ), dar chiar ne asumam riscul de a-l speria….Nu stiu insa cine poate speria mai tare, o intalnire antisistem, in sens sistem clientelar, ( care poate da si solutii sistemice utile daca nu se va putea pastra « proprietatea » ) de 30-40 de absolventi, sau miscari de strada de milioane de oameni, activate de forte sistemice rivale ( ce pot genera evenimente antisistem ) ? In concluzie, revin la semnarea Initiativei de la Bacau, cu sintagma, « Un grup de absolventi ai Liceului George Bacovia promotia 1986 » ( bazandu-ma pe o intalnire anterioara cu 3 fosti colegi, de acum cca. 1 luna ). In acest context, nici invitarea Ministerului Educatiei si Invatamantului, a Inspectoratului Scolar Judetean, nu mai devine atat de necesara. Poate fi facuta ulterior, dupa cristalizarea Initiativei « Divanurile Scolilor Romanesti. ».

    De acelasi tip de solidarizare scrie d-nul Vasile Gogea, contrapunand-o complicitatii. Din pacate, mai ales dupa 1990, mai degraba au fost solidari cei legati arahnoid si de complicitati. Un moment limita a fost creat de d-nul Constantin Dobre, stupefiat de faptul ca d-nul V.Gogea vedea solidarizari acolo unde el vedea doar complicitate. A vedea diferit aceleasi realitati, tine si de « sistemul » care e interesat sa perpetueze confuzia atat timp cat nu-si poate vedea (inca) singur calea . A ARATA CALEA ( nu mai verific, dar cred ca e SATYAGRAHA lui Gandhi ), nu cred ca e acelasi lucru cu faptul ca cetateanul care isi asuma aceasta initiativa, « cam asculta de sistem ». Si dvs. inainte de a pleca in SUA, si Paul Goma in Franta, si Vasile Paraschiv, inainte de a pleca in « Romania reala » din « Romania legala » , ATI ARATAT CALEA…..La Vasile Paraschiv, partial, a si folosit initiativa ( l-am vizitat in apartamentul sau din Ploiesti ).

    Ref. la CONFUZIA pe care sistemul uneori o genereaza, am remarcat trimeterea pe care o faceti la autorul « Boierilor mintii ». Ma frapeaza insistenta cu care Andrei Plesu incearsca sa-l delegitimizeze pe Dan Puric. Exact cum scriati si dvs. in exempul cu prietenul ce va contrazice si Vadim ce e de acord cu dvs. in privinta unei realitati certe ( « e noapte » parca ). Degeaba il creditez eu pe Andrei Plesu ca e « cel mai tare din parcare » in materie de gandire, daca in materie de solidaritate, de 20 de de ani ne tot spune ca nu se poate face nimic. Marea sa speranta fiind, odata, un partid facut de 3 odrasle de generali de securitate ( Uniunea pentru Reconstructia Romaniei – chiar daca e doar o dezinformare, a nu merge pana la capat, e un « securism » si mai de blamat….). In tot acest timp, precum Vadim cu « noaptea » in cazul dvs, Dan Puric e de acord ca solidarizarea e posibila. Macar vorbind cu posibilii solidari si batandu-si joc de complici…..

    P.S. 1. Am regasit pe internet SATYAGRAHA lui Ghandi – tot intr-un text al meu. Traducerea ar fi : A CAUTA ADEVARUL. Mai bine….

    P.S. 2 Maine se va vota in C.E.S. « CALEA » pentru Romania. Dupa ce timp de 20 de ani nu a bagat nimeni in seama CES….Si dupa ce, SUA si UE, ne-a eficientizat economia pana ce a ajuns in cvasitotalitate in controlul sau ( banci sau transnationale ). Acum, SUA si UE, angajeaza sume uriase sa-si salveze bancile si economia mentinandu-le competitive. Prin FMI, obliga tari ca Romania sa accepte in continuare acelasi sistem de « eficientizare » care ne-a determinat pana acum economia, de acum, se pare, determinandu-ne bugetul si componentele sale….L-am intrebat pe Niels Schnecker daca sistemul lui Anghel Rugina ar fi pus la adapost Romania in aceasta criza globala. Raspunsul sau a fost fara echivoc : Da ! Mai mult, mi-a zis ca daca Anghel Rugina ar fi fost american prin nastere, ar fi ajuns miliardar !

  • Dorin Tudoran

    @divanuriletomitane #39
    1. Nu stiu cine este Niels Schnecker, nu știu ce v-a spus, nu știu ce proect a derulat. Evident ca în democrație trebuie să implici și partea interesate, A acredita, cumva, ideea că problemele României sau ale moldovei vin din neimplicarea factorilor de decizie în țările respective este o explicație facilă. Nu exclud situații în care factorii externi nu au prea asucultat la factorii interni, dar știu — și încă foarte bine — de câte ori factorii interni s-au făcut că ascultă, și-au umplut buyunarele și au lăsat țara de izbeliște. Ideea cu factorii externi care au interes să jupoaie România sau Moldova e greu de acceptat ca explicație.

    2. Nu l-a împiedicat nimeni pe Anghel Rugină să devină miliardar doar pentru că nu se născuse aici, în America. În America sunt foarte mulți oameni foarte bogați care nu s-au născut aici. Au venit aici de unde a venit și au reușit… Hai să fim serioși!

    3. Nu doresc să mă amestec într-o dezbatere despre Dan Puric. Nu-l cunosc suficient pentru a-mi da cu părerea despre gândirea sa politică. Mi-a trimis cineva două link-uri spre două momente cu Dan Puric. Dacă ce am văzut acolo nu sunt două accidente jenante, vă pot mărturisi că e vorba de un discurs care nu mă încântă.

  • Mariana

    @Dorin Tudoran 35:
    După ştiinţa mea, multe există!
    Mulţumesc pentru găzduire.
    Îmi place să cred că http://www.dorintudoran.com e un loc al înţelepciunii şi nu unul al „vîlvătăilor” de o zi.

    @laudanum 38:
    Mulţumesc pentru aprecieri şi intuiţie.
    Deşi nu vreau să abuzez de generozitatea domnului Dorin Tudoran, revin cu precizările solicitate:
    http://193.226.7.140/~leonardo/no3.html
    http://193.226.7.140/~leonardo/no4.html
    http://www.observatorcultural.ro/Zvircolindu-se-dintr-o-moarte-intr-alta-Ion-Caraion*articleID_10463-articles_details.html

  • Dorin Tudoran

    @ Mariana #41

    1. Ne puteţi lumina -- cine este Garbys? Misteriozitatea de tipul acesta…
    2. Cum ştiţi atât de multe, poate aţi aflat că Someşan deţine o rubrică în gazeta unui prieten al dumneavoastră!? Asta zic şi eu idee — chiar europeană!
    3. Pe la anumite case vîlvătăile ţin de câteva decenii, indiferent de cine este la putere, cui si ce fotolii imparte etc.
    4. Într-un fel, e rău că nu mai sunteţi interesată de polemică, precum eraţi acu un deceniu. Pe de altă parte, poate e bine şi ne veţi oferi produsul cercetărilor dvs. Şi atunci, toate mistertele se vor topi, nu?

  • divanuriletomitane

    Dimineata nu am reusit sa transmit cele 2 mesaje. Mai incerc acum. Voi armoniza ulterior « asperitatile »….

    @ Dorin Tudoran # 40

    1. Nici noi nu stam cine este Niels Schnecker, pana nu l-au promovat masiv « Evenimentul zilei » ( in fapt, revista « Capital » ) iar in ultimul timp, pentru o notorietate remarcabila, « Realitatea TV » si « Antena 3 ». Cunoasteti cine le sunt patronii ? La « Evenimentul zilei », ca si tipologie ?
    2. « A acredita, cumva, ideea că problemele României sau ale moldovei vin din neimplicarea factorilor de decizie în țările respective este o explicație facilă. Nu exclud situații în care factorii externi nu au prea asucultat la factorii interni, dar știu — și încă foarte bine — de câte ori factorii interni s-au făcut că ascultă, și-au umplut buyunarele și au lăsat țara de izbeliște. » RASPUNS : Eu am crezut ca dupa anii 1990 democratia nu inseamna doar de a convinge factorii interni. Am incercat si noi 50 de ani. Am crezut ca va merge. Ne-am inselat. O luati pe acelasi drum ( desi, pe dvs. va consider « de-al nostru », nu « de-al lor », dar asa e retorica actualului raspuns…) ? In constienta ? In ultimul timp, vedem ca si factorii externi, una spun si alta fac ( implicarea Statului )….Mai grav, « si-au umplut buzunarele » ( firmele lor au ales ce-au vrut din economia romaneasca, tinand « comunistii » si « securistii » la respect, apoi, au dat vina doar pe acestia ….pentru problemele pe care nu au vrut sa si le asume ). Nu nevinovatul Jeffrey Franks ar trebui sa negocieze acum cu guvernul Romaniei, ci vinovatul Jeffrey Sachs, in mod sigur, mult mai sus in ierarhia FMI, macar aia informala.
    3. « Nu l-a împiedicat nimeni pe Anghel Rugină să devină miliardar doar pentru că nu se născuse aici, în America. În America sunt foarte mulți oameni foarte bogați care nu s-au născut aici. Au venit aici de unde a venit și au reușit… Hai să fim serioși! « . Niciunul dintre miliardarii de care ziceti nu s-au intors in tara lor sa o salveze economic, propunand un plan tehnic bazat pe experienta americana….Sau poate George Soros ? Individualismul american exclude o astfel de posibilitate utopica, de raportare la interesul general, macar al unei tari native. Din pacate, la nivel global, nici macar Anghel Rugina ca nu s-a mai putut gandi. Dupa parerea mea, aici fiind in fapt cusurul propunerii sale de reformare a sistemului macroeconomic. Noi, fiti sigur, nu vom mai face aceasi greseala. In fapt confuzie, care stiti, e mult mai grava. Interesul Romaniei nu poate fi abordat in afara celui al SUA, UE, Rusia, etc….Avem « nevoie de voie » ?
    4. « …. două momente cu Dan Puric. Dacă ce am văzut acolo nu sunt două accidente jenante, vă pot mărturisi că e vorba de un discurs care nu mă încântă… ». Va sigur ca nici eu nu sunt topit dupa Dan Puric iar el stie asta ( va primi si aceste ganduri ). Am comunicat cu el cca. 4 luni ( m-am si intalnit in Bucuresti cu el acum cca. 3 ani ) si cred ca-i cunosc limitele in ccea ce priveste acea masa critica de care imi scrieti atunci cand nu aveti incredere ca romanii nu pot fi doar un popor vegetal. Discursul sau insa se raporteaza la oameni care pot conta. Discursul lui lui Andrei Plesu de 20 de ani suna a « Ramaneti la locurili voastre »…. Cred ca in Democratie, « locurili noastre sunt altele ». Puric, poate inconstient sau cabotin, activeaza acest vector posibil vital. Sa nu recunoastem ca-i noapte ? Sigur si Vadim ar fi de partea lui Puric. La stilul sau, indiferent daca afara-i zi sau noapte….Noi, ce am putea face ? Sa ne admiram neputinta fascinati de ditirambii ( discreti, evident, c-asa e « cool » dupa 1990 ….) lui Plesu ?
    5. Apropo de NEPUTINTA la romani, Niels Schnecker, imi spunea de o colaboratoare din strainatate interesata de Romania, care a interpretat « Miorita » si « Mesterul Manole » intr-o cheie si mai defetista decat cea oficiala. I-am spus de o interpretare proprie pe care i-o voi transmite cu prima ocazie. Inainte insa, o fac acum, e-public, in comentariul urmator.

  • divanuriletomitane

    MIORITA LIMITATA DE LIBERTATE

    PARTEA 1 -- NATIONALA / CANTAREA ROMANIEI IN ANUL 2003

    Vizita presedintelui Bush la sfarsitul anului 2002, pozitia Romaniei fata de razboiul din Irak, necesita o reconsiderare a istoriei populare, in fapt, o sursa infinita de energii care pot redirectiona Romania pe un adevarat parcurs istoric ( sau in afara istoriei, in “sens Fukuyama” ).
    Prefata culegerii de balade populare, “Pe-un picior de plai…” a editurii Hyperion Chisinau 1991 este eseul “Poezia poporala ” de Alecu Russo. Retin de aici :
    -- ” poezia poporala este intaia faza a civilizatiei unui neam ce se trezeste la lumina vietii, iar cand acest neam cade din vechea sa civilizatie, poezia poporala devine apararea si ocrotirea…”
    -- ” poporul este un mare noolog, cand ii face trebuinta el rastoarna sistemele invatatilor, cand ele nu sunt intemeiate pe logica…”
    -- ” de unde eram la indoiala daca romanii sunt o natie sau o colonie cosmopolita moderna, un soi de Algerie franco-italiano-greceasca, incep a intrevedea adevarul. Iata un om cu o fizionomie vesela…el zice balade stramosesti. Ochi-mi deschid : o nationalitate intreaga se dezveleste in graiul, in hainele, in tipul antic, in cantecele acelor oameni. Mai pe urma, vrand sa ma aduca in extaz, incepe balada Mioritei. ”
    De la Alecu Russo si a sa Cantare a Romaniei, in arc peste timp ajungem la CANTAREA ROMANIEI lui Adrian Paunescu… Prin alt arc inapoi peste timp ajungem la Constantin Noica ( “cu bogata incredere”…intr-o corespondenta catre A. Paunescu ! ). Distanta de aici pana la Lucian Blaga si Mihail Manoilescu, cei care au afirmat ca GERMANII ( ciohodarul nemtesc din balada Mesterului Manole …) ne influenteaza catalitic iar FRANCEZII ne influenteaza modelator ( reactia d-lui Chirac fata de Romania este inca o demonstratie ? ), este la fel de mica. De la acele tipuri de influente civilizatoare marcand spiritul timpului, punctand foarte serios si pe teoretizarea profesionalismului si a vocatiei profesionale, ajungem la Constantin Radulescu Motru. Intr-un moment in care politica romaneasca se zbatea intre tipologii ramase celebre si actuale in timp ( Catavencu, Agamita Dandanache, Farfuridi…), Ion Luca Caragiale ii cerea tanarului C.Radulescu Motru studii despre un filozof care influenta din ce in ce mai mult gandirea occidentala, Friedrich Nietzsche…Am marcat la STANGA si la DREAPTA, limite care nu limiteaza…Realitatea nu poate fi decat intre aceste limite…E o buna baza de plecare…

    MIORITA, UN INCEPUT SI NU UN SFARSIT

    E momentul sa deslusim adevaratul sens al Mioritei.
    Din 123 de versuri, poporul , “ii lasa” ciobanului doar 3 pentru a-i vedea reactia adevarata la stirea mortii sale planuite ! Se iese si din LEGEA TALIONULUI si din LEGEA MORALEI CRESTINE. Prima cere razbunare, a doua cere iertare. Ciobanul moldovean nu aplica niciuna din ele ! In ce si-a transformat el energia negativa la aflarea planuitei sale morti ?
    In primele 21 de versuri se prezinta planurile ciobanilor ungurean si vrancean ( interesanta alegere…), in urmatoarele 5 versuri ( 22-26 ) ciobanul moldovean simte nelinistea Mioritei, in 7 versuri ( 27 -- 33 ) o intreaba pe Miorita care este cauza nelinistii ei, iar in 12 versuri ( 35 -- 46 ) aceasta ii spune de complot.
    Ciobanul moldovean, in 3 versuri puncteaza REALITATEA ( ” oita barsana / de esti nazdravana / si de-o fi sa mor …” ) fara a uita sa-si apropie o data in plus primul aliat chiar din aceste 3 versuri…, iar in restul de 74 de versuri creaza diverse “scenarii”…NICAIERI nu apare clar ca intr-adevar S-A RESEMNAT IN FATA MORTII, si mai ales, ca o asteapta pasiv ! Aceasta neantelegere este o imensa povara a istoriei populare romanesti ( poate, prima fisura in aceasta povara istorica o fac cei de la Academia Catavencu, care se intrebau ” de unde are Gigi Becali atata forta in conflictul Steaua, exista o strategie mai ampla a altor forte, SAU SE BAZA DOAR PE FORTELE MISTERIOASE ALE MIORITEI ” !!! ) …Poate fi o cotitura majora in perceptia gresita a mesajului baladei MIORITA. Demersul de acum poate fi alt PAS INAINTE.
    De la Sun Tzu si Napoleon stim ca atunci cand esti slab trebuie sa pari puternic si cand esti puternic trebuie sa pari slab…Stim si ca INFORMATIA INSEAMNA PUTERE ! Baciul moldovean avea informatia ! Legea comunicarii sistemice, stiintific, ne spune ca tot prin Miorita complotistii puteau afla despre adevaratele intentii ale baciului moldovean. De aceea acesta a facut atatea scenarii. Energia negativa a transformat-o in energie pozitiva pentru a-si ascunde adevaratele sentimente si intentii. Si de a-si amplifica aliantele pe care totusi se putea baza.
    Ce va face in viitor baciul moldovean, este o provocare pe care poporul roman, o adreseaza generatiei noastre…Anul 2003 poate fi hotarator in directionare…
    Nu e neaparat ca ciobanul moldovean va aplica legea talionului. E foarte posibil ca prin alianta cu ciobanii vrancean si cel ungurean sa poata face fata cu totii unor dusmani comuni mai periculosi. Legea moralei crestine, aplicata la legile razboiului, nu inseamna decat o amanare a legii talionului ? Se pare ca e doar o problema de cunoastere. Mihail Manoilescu a depistat mai multe cauze iar Nicholas Georgescu Roegen mai multe solutii pentru complexitatea destinderii politicii globale…

    MESTERUL MANOLE SAU TEHNOCRATIA ROMANEASCA

    Balada Miorita, are doar doua nivele sociale, bacii si mioarele….Poate nu intamplator, culegerea “Pe-un picior de plai” are ca penultima balada, Miorita, iar ultima, “Mesterul Manole”.
    In “Mesterul Manole” apare si palierul mediu, mesterul, care, are in viziunile sale motivatii activate de “ciohodarul nemtesc” (sluga domneasca ). Faptul ca Voda poate bloca constructiile viitoare prin anihilarea constructorilor, este o sursa imensa de blocaj civilizational pentru Romania. Problema lui Voda, japonezii au rezolvat-o prin inchiderea istorica de pana la reformele Meiji. Este clar ca Voda era presat de ceva si avea multa frica. Sigur nu frica de mester sau de muncitori. NICI EL NU A APLICAT FATA DE CONSTRUCTORI NICI LEGEA TALIONULUI , NICI LEGEA MORALEI CRESTINE. In ce si-a transformat el energia pozitiva fireasca fata de realizarea constructorilor, o data ce in fapt, ea s-a dovedit energie negativa ? Rezulta ca exista o energie negativa mult mai mare, care justifica oarecum nedreptatea grozava facuta. Ce putea fi de o grozavie asa de mare, daca nu o nedreptate istorica ce s-a sedimentat in timp, in fata careia jertfa conjucturala poate pali !
    Jertfa si onestitatea mesterului, “smecheria” meseriasilor, paradoxul actiunilor lui Voda, sunt constante ale istoriei politicii romanesti, de aceea nu se poate spune ca balada Mesterul Manole are un mesaj conjuctural. Doar ca, in timp, mesterii devin din ce in ce mai putini, iar jertfa si onestitatea lor risca sa cada in deradere si neputinta, iar meseriasii pot din ce in ce mai greu sa traiasca ( desi “capsuniadele” sunt intr-adevar “manastiri” care pot dura). Si Voda vede din ce in ce mai greu ce poate fi facut, nici macar nu prea mai e nimic de daramat ( ca umplere de timp …), de aceea strategiile celor care in mod constant au creat presiuni asupra conducatorilor Romaniei, sufera foarte mult…
    Poporul roman, prin inteligenta sa ancestrala poate salva Romania. “Miorita” poate crea necesara alianta la varf, iar “Mesterul Manole” poate recupera o forta uriasa inca nefolosita de nimeni :
    ” unde a picat
    Dumnezeu a dat
    De-o mandra fantana
    Cu apa putina
    Cu slove sapate
    Cu slove din carte ”
    Faptul ca Mesterul Manole in balada, “statea si nimic nu zicea” la spusele serpuitoare ale lui Voda, nu poate insemna ca in Romania, la un moment dat va exista un Mester Manole care sa-l determine pe Voda sa poata considera ca energia pozitiva a constructorilor e destul de mare pentru a face fata energiei negative a distrugatorilor ? Din “Miorita”, ca invatatura, se poate spune, ca nu trebuie sa se cunoasca toate realitatile, moarte sau cele in devenire…
    Este suficient, pentru o posibila Romanie care sa nu aiba nevoie de CANTARI ci sa aiba grane, holde, …infrastructura, fabrici si agricultura moderne, servicii care sa creeze o retea functionala pentru toate ramurile economice !
    A trecut vremea fantanilor otravite, ale holdelor arse…
    MIORITA si MESTERUL MANOLE nu trebuie sa fie vectori ai neputintei si ai nehotararii, ci sa fie percepute ca UN DAR AL POPORULUI ROMAN pentru cei care isi asuma reintrarea in istorie ( sau iesirea, in sens Fukuyama ), ca mijloc de contracarare a dusmanilor din exterior, si mai ales, a dusmanilor din interior.

    ODET DEZIDERIU DUDAS

    Asociat unic al firmei de consultanta globala ODAS Constanta
    Vicepresedinte fondator al Asociatiei Nationale a Consultantilor de Investitii
    Coorganizator al primului FORUM NATIONAL TEHNOCRAT
    Fondator al Asociatiei Regionale Patronale Constanta
    Fondator al filialei Constanta a Asociatiei Inginerilor din Romania
    Fost presedinte al Asociatiei Pro Democratia Constanta ( adrese BM, FMI, UE …)
    Vicepresedinte al Asociatiei Salariatilor Neptun Olimp ( 1999 -- ) .
    Presedinte al Sindicatului Neptun Olimp ( 2000 -2003 ), secretar general al Federatiei Sindicatelor din Turism ( 2002 -- 2003 )

    Cel mai mult m-a apropiat de cunoasterea poporului, calitatea de lider sindical. Alegerea motto-urilor sindicatului si PAS-ului din Neptun Olimp ( ambele aprobate de adunari generale ), chiar inaintea privatizarii statiunii Neptun Olimp, pot sugera o realitate intre nationalismul ” pentru noi ” si ” CANTARILE globalismului ” :
    SINDICAT -- Nicolae Iorga
    ” Cu domni incoronati cu AUR si incinsi cu AUR si cu clasa taraneasca care avea AUR in inimi s-a intemeiat si tinut aceasta tara. ”
    P.A.S. -- Mihai Eminescu
    ” Nu vrem a ne intoarce indarat catre privilegiile sfaramate de noi cu insusi mana noastra, nu cerem o reactiune spre trecut
    Cerem insa stabilirea echilibrului care nu mai exista, pentru sustinerea intereselor vitale ale tarii
    Daca nu voim atingerea libertatilor cetatenesti prin reactiune, nu voim deopotriva paralizarea lor prin licenta demagogiei. ”

    Material realizat in martie 2003, dupa ce mi-am dat demisia din functia de director executiv de la societatea Miorita Estival 2002 SA, una din societatile divizate din SC Neptun Olimp SA

    __________________________________________________________________________

    PARTEA II -- GLOBALA ( NETERMINATA …) / ESEU -- 14.10.2004
    LIBERTATEA ( MORALA ), UN SCOP CARE NU SCUZA MIJLOACELE

  • laudanum

    @Mariana, 41 Obrigado; eleonardo este o revelatie! Fie si doar pentru asta imi pare bine ca am acceptat “instigatia”de a trece pe-aici. A doua adresa iarasi duce la Obscult. homepage, dar m-am prins si am adaugat manual portiunea neselectata din url ca s-ajung unde trebuie. Memorabila si -- in contextul actual- incredibila “insemnarea” lui Diaconescu Stelian. Ca si la prima lectura, regret nespus ca materialul nu a aparut in Romania literara, unde fusese comis “pocinogul” (cuvint de alint, in realitate, proprietatea terminologica are in stoc calificative mult mai transante). Inca o data multumiri si cele mai bune urari de impliniri in truda dv.

  • Florin Iaru

    Ce ciudat… Dan Puric are tot mai mult succes cu o colecţie stufoasă de aforisme şi maxime -- bine rostită. Într-un fel, e explicabil. În perioade de maximă tulbureală, sentinţe apocaliptice dau bine la popol…

  • divanuriletomitane

    Ce firesc….Andrei Plesu & co are tot mai mult succes cu o colectie simpla de sisteme de gandire si idei – bine asezata in istorie. Intr-un fel e explicabil. In perioade de maxima liniste si beatitudine, sentinte care « parca vin desi se duc », dau bine la elită…

    ”Popolul * ” ? Daca a inghitit-o p-aia cu „salamul cu soia”….va mai inghiti…..Iar aici, sunt convins, Andrei Plesu chiar nu are vreo vina….Ma aflu printre cei care-l admira pentru ingenuitatea sa in ceea ce priveste masele. Il admir, in general chiar, mult mai mult decat pe Dan Puric ( oricum nu „joaca” in aceasi „liga”…). Dar una-i una, alta-i alta….In plus, cred ca Andrei Plesu, in „Despre ingeri”, la nivelul elitelor, ne-a dat un Cod extrem de necesar pentru a intelege si pe cei care inventeaza sintagme precum cea cu „salamul cu soia”…Avem insa mult de invatat….Permanent….Pentru ca, se pare, „ sange proaspat in instalatie „ intra continuu….Iar cel vechi nu poate fi „deconspirat” conform Uzantelor…..Conform Moralei, Dreptatii, Adevarului ? N-ar mai fi existat Orwell, nici posibilitatea oferirii unor „imagini in oglinda” atat de sugestive….

    * Initial m-am gandit ca a mai aparut unul nou ( reverberatii post-structuraliste …) …. Despre care sa nu fi afirmat Bertolt Brecht ca ar putea fi interzis…, daca nu voteaza cum vrem noi

WP Admin