≡ Menu

Clipa care ne ia în primire – iluzii & deghizări

tudoran_cop_final2-page-001 copy (1)

Motto 1: Cei care, vreme de 10 ani, au ținut la putere „un președinte pentru liniștea lor“ intră într-un profund disconfort când au în față un personaj care pare să devină un președinte pentru alte coordonate istorice.”

(Apel către clasa politică lansat de un grup de intelectuali”, 6 februarie 2007)

Motto 2: Unde e iluziile mele / Care le-am avut?”

(Ovid Teodorescu și Ilinca Cerbacev, localuri de noapte bucureștene, anii ’50-‘60)

Prefață

Înițial, aceste texte — și multe altele – au fost destinate libertății absolute: hiperspațiul. Îi mulțumesc lui AVP (aka Viorel Padina) pentru a mă fi convins că și blogăritul e scris; “în legile omenești” ale zilei.

Ipostaza “pe hârtie” nu este o autoamăgire. În spațiu ori pe hârtie, o cronică polemică a clipei are puține șanse de a trăi cu mult mai mult decât clipa pe care o ia în primire. M-am eternizat în efemeride.

Veți da aici peste multe nume. Nu ele mă interesează. Mă interesează mentalitățile. Numele nu fac decât să ilustreze mentalități. Numele trec, mentalitățile rămân. Fie ele vechi, fie ele noi.

Mentalitățile sunt asemeni piramidelor egiptene. Unii dintre vizitatorii lor se simt, dintr-o dată, faraoni. Efemeritatea din ei începe să se creadă altceva – eternitate. Așa se naște lipsa măsurii.

Cu puține excepții, textele sunt selectate de pe un blog personal, CERTOCRAȚIA, acoperă o perioadă de aproximativ șase ani, octombrie 2008 – martie 2015) și nu sunt orânduite cronologic.

Fixarea în timp cred că poate câștiga mai mult contur prin preocuparea pentru niște teme, decât prin obediența față de o disciplină calendaristică. Coerența se câștigă, nu este oferită.

În felul acesta, un subiect (ilustrat el de o persoană sau de o mentalitate; propus el de o polemică sau de tăceri strategice) rămâne o țintă mișcătoare. Fotografiind fluturi morți, nu surprinzi zborul.

Mă interesează o perspectivă din care poate fi observată nu doar evoluția temei, dar și cea a cronicarului față de temele alese. Așa se explică de ce un text din 2014 poate fi urmat de unul din 2008.

Dacă numele ilustrează mentalitățile, temele ilustrează o meta-temă. Meta-tema cărții nu este omul politic Traian Băsescu, ci Deceniul Băsescu.

Politicianul cu numele respectiv este doar unu. Deceniul care-i poartă numele suntem toți. Degeaba atribuim doar politicianului toate nereușitele. Nu ne putem însuși doar reușitele deceniului respectiv.

Și tema (unii o numesc Traian Băsescu, alții – Marinaru’), și meta-tema (unii o numesc Deceniul Băsescu, alții – Regimul Băsescu), sunt încă fierbinți, nerezolvate. Un pro sau contra strict pasional este irelevant.

La fel, meta-tema Memorie & Istorie (recentă), ilustrată de teme precum pupinismul – activ sau crepuscular ori camarila mediatică. Sau meta-tema Tiranofiliei Moraliste și Oportuniste.

Nu trebuie să te cheme neapărat Traian Băsescu pentru a gândi “Băsesc, deci exist!” Deloc paradoxal, nu puțini antibăsiști sunt prizonierii aceluiași mod de a-și întreține certitudinile.

Nu cred că există un spectacol mai jalnic decât cel oferit de pupini foarte activi până mai ieri, intrați într-o fază de pupini crepusculari, pentru a sfârși printr-un antibăsism suspect de asurzitor.

Azi, când ușa prezidențială nu mai duce spre biroul său, politicianul Traian Băsescu îi numește “slugi care ling clanțe pe la ambasade.”

Are dreptate, doar că el le-a cultivat gustul clanței.

Alți intelectuali, practicanți ai simțului critic cu sens unic, se retrag strategic din acțiuni agitprop trăgând o ultimă salvă: ”Un președinte pentru alte coordonate istorice – Henric al V-lea”.

Efortul lor academic se focalizează azi pe dileme ce frământă românimea încă fascinată de Radio Erevan – ”A fost ori nu Beria un intelectual autentic?”

Sunt în așteptare. Trebuie să vină ea o altă clipă favorabilă. Mereu a venit. Ăsta-i rostul clipei: să vină. Chiar dacă apoi trece.

Nu mi-am propus să realizez o Antologie a Nerușinării Băsiste. Nu de alta, dar eu însumi aș putea figura în ea – am fost foarte critic cu omul politic, dar am optat pentru el în două rânduri.

Și nu pe principiul “răului mai mic”, ci cu speranța că, una peste alta, la finalul deceniului, jumătatea plină a paharului va fi mai… mare decât jumătatea goală.

Nu regret că, pentru o vreme, am crezut că metehnele omului politic vor fi surclasate de calitățile sale. Regret doar că Traian Băsescu a sfârșit prin a-și nedreptăți calitățile; vitaminizându-și defectele și pompând în ele steroizi anabolizanți.

Exact la sfârșitul deceniului care-i poartă numele, a ținut să iasă din scenă răsturnând tot ce i-a stat în cale și trăgând după el o față de masă, oricum din ce în ce mai murdară. Ce clipă!

De fapt, nu noi luăm în primire clipa. Ea ne ia în primire. Dacă acceptăm acest adevăr, în pofida protestelor ego-ului nostru bosumflat, șansele de a fi înțeles ceva din ce am trăit devin mai mari.

Și a înțelege este singura cale de a supraviețui clipei. Ba chiar și deceniului.

  1 martie, 2015

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Radu Călin Cristea

    Va face foarte bine cartea ta. Ai gust, ai stil, ai rabdare, iti duci crucea adevarului tau, lasind intotdeauna cititorului o portita pentru propria interpretare. Despre epoca Basescu se stie, de fapt, foarte putin si se vor afla multe lucruri profunde si asezate din relectura textelor tale. Cit despre elite -- da, si eu cred ca se vor confirma in timp toate cele scrise de tine (si, poate, si de mine si putini altii) despre niste oameni cu carte, care, din varii motive, au pariat un deceniu intreg pe barbarie, fals si impostura. Conteaza ca in scutul meu se vor opri macar o parte din ploaia de sageti ce va cadea asupra ta.

  • Nu-ti face iluzii — prea multi arcasi “doctrinari”, prea multe mogaldetze dotate cu pietroaie “ideologice”, prea multigainari publici luati drept “intelectuali publici” etc. Dar nu moare nimeni din cauza reactiilor lor.

  • Pingback: O nouă „aspirină” din „farmacia” lui Dorin Tudoran, pentru România… „febrilă” | Gogea's Blog()

  • Ovidiu

    Domnule Tudoran,
    De unde se poate rocura cartea? Multmesc.

  • Cred ca va ajunge in librarii in jur de 20 iunie. Si, sunt sigur, va putea fi procurata si de la editura -- http://www.cartier.md

  • Ovidiu

    Multumesc.

WP Admin