≡ Menu

Cîteva episoade neromanțate din viața bunicului meu

Marin Preda ar fi împlinit astăzi 89 de ani. Din când în când, uitându-mă la ce se întâmplă, mă întreb “Ce-ar fi zis Monșerul despre toate astea?” Reiau mai jos un poem care a verificat o prietenie cu năbădăi. Nu ar fi fost publicat fără diligențele întreprinse preț de aproape un an de Marin Preda.

Poemul ar fi trebuit să apară, inițial, în revista ieșeană Convorbiri literare, condusă pe atunci de poetul Corneliu Sturzu. Numai că numărul acela de revistă urma să ajungă pe piață în ajunul unui eveniment desfășurat în capitala Moldovei. Ajuns la Iași, mi s-a spus că, din păcate, poemul meu a fost scos din pagină de către “cei de la Partid”. Am întrebat de către cine anume. Nu mi s-au dat nume, semn că era de sus, de foarte de sus. Întrebând “Pe ce motiv?”, Corneliu Sturzu mi-a dat un răspuns în care nu credea nici el: “Prea multe expresii pornografice”.

După câteva luni, profitând de vizita pe care mi-o făcea, i-am dat prietenului Mihai Ursachi o copie  a poemului și o scrisoare adresată Primului Secretar al județenei de partid Iași – Ion Iliescu. Îi ceream să-mi spună care erau “expresiile pornografice” în care s-a împotmolit pudibunderia de partid. Nu am primit niciodată un răspuns de la Ion Iliescu. Nici nu aveam cum să primesc.

În drumul său către aeroport, Mihai Ursachi s-a oprit la Nichita Stănescu, unde, ca de obicei, erau strânși nu puțini prieteni ai Bubulerului. După o vreme, Mihai a deschis plicul ce trebuia să ajungă la Ion Iliescu, le-a citit amicilor scrisoarea mea, după care le-a citit poemul. A doua zi, Nichita m-a sunat entuziasmat, a început cu nelipsitul “Dau cu pupul după tine!”, m-a lăudat atât de mult că m-a cuprins rușinea. Va scrie, negreșit, un articol fulminant despre acel poem pe care “cu toți îl așteptam de atâția ani…”

După 1989, aveam să aflu că scrisoarea și copia poemului nu au mai ajuns la Ion Iliescu. Entuziasmați din cale afară, convivii lui Nichita și-au trecut din mână în mână poemul și scrisoarea, uitând să i le returneze lui Mihai Ursachi. Conului Mihai i-a fost anevoie să-mi spună că, ajuns la Iași, ia plicul de unde nu-i. Tot după 1989, aveam să aflu că poemul nu fusese scos din pagină de cei de la partid, ci chiar de temătorul Corneliu Sturzu.

Am inclus poemul cu pricina în ultimul volum de poezii pe care am mai apucat să-l public în România – Pasaj de pietoni, Cartea Românească, 1979. Când m-a sunat să mă întrebe “Noi când ne mai vedem?”, am înțeles de la Marin Preda că trebuia să ne vedem. Ne-am văzut și mi-a spus că sunt puține șanse ca poemul să treacă de Cenzură. Dar avea o sugestie: “Nea Dorine, îmi dedici mie poemul”. Soluția m-a luat prin surprindere, în plus, mai exista în carte un poem pe care i-l dedicasem din proprie inițiativă. Am acceptat, chiar flatat de sugestie, și nu am pus prea multe întrebări.

"Nea Dorine, ne-am înțeles?" "Ne-am înțeles, Domn' Preda."

După lungile luni de diligențe, când ne-am întâlnit să-mi spună că poemul a trecut și cum a decurs ultima sa discuție cu “ăia”, am realizat încă o dată cum gândea Marin Preda cu bătaie lungă. La un moment dat, le-a spus cam așa: “Ce aveți cu poemul ăsta? Poetului i-au plăcut foarte mult Moromeții. De-asta mi-a și dedicat poemul. E un fel de Moromeții în versuri”. Unul dintre “ăia” care nu l-a simpatizat niciodată pe Marin Preda a comis o eroare monumentală. A răspuns pripit: “E mai dușmănos…” Evident, poemul.

În acel moment, Preda  a câștigat partida. Acel “mai” însemna că Moromeții (binențeles volumul al doilea) era o carte dușmănoasă și Marin Preda nu putea să tacă la o asemenea remarcă.

La sfârșitul relatării, Monșerul mi-a spus ferm: “Nea Dorine, pentru o vreme nu-l mai înjuri pe Vasile Nicolescu. Ne-am înțeles?” “Da”, am răspuns. “Dar de ce”. “E-he-he-he!”, a râs Marin Preda.  După care a adăugat: “M-a condus la lift și mi-a spus ‘Tovarășu’ Preda, acum, așa, ca între noi, scriitorii, tot ce mai trebuia să facă Tudoran era să pună ca subtitlu acestui poem ‘Recviem la distrugerea țăranului român de către fiul țăranului român’…”

“Și dumneavoastră ce i-ați răspuns?” “Nimic important. Dar i-am promis ceva în numele dumitale, fiindcă mă rugase, ’așa, ca între scriitori’, e-he-he-he! “. “Ce i-ați promis?” “Că scoți un cuvânt din poem”. “Ce cuvânt?” “ ‘Negru’? Lași doar ‘Mercedes’, fără ‘negru’. Vasile are dreptate, știe toată lumea cine umblă cu Mercedesul ăla mare și negru. Dă-l în mă-sa! Ne-am înțeles?” “Ne-am înțeles Domn’ Preda”.

… Și unora dintre noi le lipsiți foarte mult, Monșer.

*


CÎTEVA EPISOADE NEROMANȚATE DIN VIAȚA BUNICULUI MEU

Lui Marin Preda


Înainte de-a fi strivit

de-un Mercedes

pe pasaj de pietoni

cu bunicul meu

s-au mai întâmplat cîteva lucruri:


mai întîi a fost găsit

în scutece sumpe

și c-un medalion de aur la gît

sub un pod

peste care politicieni de renume

treceau de cîteva ori pe zi

spre orașul cu trei văi

a fost înfiat

botezat

și-a primit

o educație aleasă

(“Tu, Tache Ana Badea, copil din flori, acum

al lui Codică, toată viața ta

să te scoli

înaintea soarelui

și să te culci

după asfințitul lui

vara

în timpul zilei

să bei numai zeamă

de urzici

și doar seara

trei pahare de’ăl roș’

sînge de iepure

să ai mulți copii

să-i crești în frica lui Dumnezeu

și să-i dai pe toți pe la școli.“)


Înainte de-a fi strivit

de-un Mercedes

pe pasaj de pietoni

cu bunicul meu

s-au mai întîmplat cîteva lucruri

ce trebuie pomenite aici:


s-a sculat toată viața

înaintea soarelui

și s-a culcat

nu mult

după asfințitul lui

vara

n-a băut

în timpul zilei

decît zeamă de urzici

și doar seara

trei pahare de’ăl roș

sînge de iepure

a avut zece copii

i-a crescut în frica

lui Dumnezeu

pe-ăi de-au trecut

de șapte ani

i-a dat la școli

i-a-ngropat pe toți în afară de-o fată

cînd s-a prăpădit

ultimul dintre ei

n-a mai sădit

un tei la poartă

cum făcuse

la moarte primilor săi copii

ci

n-a mai vrut să urce

în deal

la vie

a pus mașina de stropit

pe banca din fața porții

s-o ia cine-o vrea

și-acela a și luat-o.


Și tot înainte de-a fi strivit

de-un Mercedes

pe pasaj de pietoni

cu bunicul meu

s-au mai întîmplat niște lucruri

ce nu pot fi omise:


el a fost unul

din acei flăcăi

apărînd Mărășeștii

numai în dalbe izmene

și purtînd la brîu

patru cartușiere

ca patru pietre de moară

și-acolo la Mărășești

a fost declarat mort

numai pentru că

i-a trecut un glonț

dintr-o parte în cealaltă

a capului

pe sub tîmple

șuierîndu-i prin cerul gurii

ca o libelulă

adică

a fost declarat mort

numai pentru că

n-a putut să se ridice

de la pămînt

două zile

dar el

bunicul ăsta al meu

s-a ridicat după două zile

și cînd s-a văzut lăsat

acolo

printre morți

a scuipat o gură bună

de sînge și-a zis:


”Bă, eu nu-s mort,

că n-am cum fi eu așa

și-am și copii acasă!”

Tache Ana Badea: "Bă, eu nu-s mort, că n-am cum fi eu așa, și-am și copii acasă!"

Înainte de-a fi strivit

de-un Mercedes

pe pasaj de pietoni

bunicul meu a văzut

și a mai făcut cîte ceva:


întors acasă decorat

fiindcă n-a vrut să creadă

că e mort

bunicul meu s-a întîlnit

cu primarul

și-acesta i-a zis:


“Bă, Tache, ce dracu

de glonț

ți-a trecut ție prin cap

de nu te-a omorît?

Cînd te-or fi văzut, bă, nemții ăia

numai în izmene

or fi tras după tine

cu gloanțe de mămăligă.

Ha! Ha!

Bă, căcăciosule, tare-aș fi vrut

să te văz fugind în izmene

și p-ăia înmuind mămăliga în gură

băgînd-o-n pușcă și

Poc! Poc!

Ha! Ha!”


Bunicul meu și-a descheiat întîi

tunica

a pus-o jos

apoi

și-a scos pantalonii

a rămas doar în izmene

și cînd primarul a dat să plece

i-a zis:


”Stai, coane, mai e ceva!

Eu n-am dat bir

cu fugiții.”


Și-a dat jos izmenele

a-ntors fața de la primar

și i-a zis:


”Uită-te bine;

acolo nu e nici un semn”.

apoi și-a tras izmenele la loc

și fără să-și mai pună pantalonii

l-a-ntins pe primar pe jos

l-a despuiat ca pentru scaldă

și l-a bătut cu centironul

pînă l-a leșinat

apoi a intrat în curte

a venit c-o bucată de mămăligă

a frământat-o bine

pînă a făcut din ea

un ditamai glonțul

Dum-Dum

și i l-a-nfipt primarului între buci:


”Na, să fie pomana întreagă.

Acu’, n-ai decît să chemi jandarii;

eu tot am fost dat mort

la Mărășești.”


(fiind decorat

n-a luat decît opt luni

cînd s-a întors

și-a găsit primul copil

mort

a sădit un tei lîngă poartă

a auzit că pe primar

tot satul îl strigă

Glonțdemămăligă

și-a zis:


“Na, c-ajunsei

și naș de primar!“)


Dar înainte de-a fi strivit

de-un Mercedes

pe pasaj de pietoni

cu bunicul meu

lucrurile n-au rămas tocmai pe loc:


după ce n-a mai urcat la vie

după ce n-a mai mers nici la cîmp

după ce a hotărît

să nu mai iasă niciodată

din curte

stătea pe prispă mai toată ziulica

din cînd în cînd

își dădea căciula pe ceafă

și-ntreba:


”Taică, Hismover ăsta

al Americii

n-are de gînd?”

( Nu-ntrebam niciodat[

cine e Hismover)

după amiaza

se-ntindea în pătul

trăgea un pui de somn

după care

se-așeza din nouă pe prispă

își mai dădea căciula

de două, trei ori

pe ceafă

și zicea

ca numai pentru el:


”De, taică

parcă, ce, era vreo

nădejde?”


Cînd l-a strivit

Mercedesul

pe pasaj de pietoni

s-au spus multe:


ba că moșu’ era beat

(fiind vară și

în miezul zilei

analizele au dovedit

ce era de așteptat:

din bunicul ăla al meu

nu curgea decît sînge

și zeamă de urzici)

ba că n-auzise claxonul

(era el olecuță

tare de-o ureche

de cînd îl declaraseră

mort

la Mărășești

dar de auzit

mai auzea cîte ceva)

ba că așa i-a fost scris

(de scris

scria în actul de deces

că răposase în urma a 63 de fracturi

și a etc., etc., etc.,

”dobîndite în cursul

unui accident stradal!”)


Acum, după ce bunicul meu

a fost strivit

de-un Mercedes

pe pasaj de pietoni

eu am povestit toate acestea

din următoarele motive:


din cînd în cînd

în visele mele de noapte

apare acest bătrîn

care a fost bunicul meu

se ridică

de sub mașina ucigașă

scuipă o gură de sînge

ca pe vremuri

și zice:


“Bă, eu nu-s mort,

că n-am cum fi eu așa! “

și eu n-am curaj să-l contrazic

apoi el dispare

mă lasă singur

și eu îmi pipăi parcă

cele patru cartușiere

moștenite de la el

le pipăi

și se face

că mă umflă plînsul

simțind în ele

gloanțe de mămăligă

și parcă

și degetele mi se înmoaie

și mi-a spus un cunoscut

psihanalist

că pînă nu voi pune pe hîrtie

toate acestea

degetele mele

n-or să se poate strînge

niciodată

în pumn.

*

P.S. Și cu asta, intrăm în vacanța mare!



  • Daniel StPaul

    Pe M. Preda il asociezi unui loc (S-G), eventual unui topos, mai greu, daca n-ai motive speciale, unei zodii (intre timp devenita nucleara). “Pasajul…” (volumul omonim avea o coperta roz cu o dira de anvelopa de masina, il luasem din primele salarii intr-o librarie unde cartile de poezie se invecinau cu cele in limbile minoritatilor) e printre putinele poeme/poezii pe care am vrut neaparat sa le impartasesc cu tatal meu. Volumul insa, probabil, mi-a fost “recomandat” de unul precedent si, in mod straniu, de impresia lasata de o carte de reportaje (imi amintesc si azi, hlizindu-ma, de cel evocind cazul poetului “mort” -- aidoma bunicului din poem -- E. Stefanescu-Est) ; de m-or tine balamalele memoriei, cred ca in el se afla o poezie (sadica…) ce am invocat-o nu arareori (cuvinte potrivite in circumstante “potrivite”): Cu nuia de-alun/eu te fragezeam/cind voiam sa-ti spun… Parca plecasem de la Preda…Sa fie de pacea si hodina sufletului lor(M.P. si bunicul)

    Pe de alta parte, hai bade-n povesti, ca io marg… in vacanta. Noroc ca unii-s acolo, olredi. Have fun!

  • Daniel StPaul

    Ei da, on oublie toujours qque chose, et c’est presque toujours l’essentiel: Hismover era si in editia ceea de sfirsit (de deceniu opt) ?

  • Bunicii nu mor niciodată. Fac ce fac şi ni se strecoară în oase, sub piele, în suflet, în cuvintele noastre cu care trecem prin viaţă.
    Vacanţă mare, dar fastă, dragă Dorin!

  • Nicolae Prelipceanu

    Mi-ai amintit anul când citeam poemul ăsta admirabil şi “duşmănos” în cartea ta proaspăt apărută. Mulţumesc, dom’ Dorin. Vacanţă plăcută şi ai grijă la trecerile de pietoni că mercedesuri negre umblă acum peste tot.

  • Cutremurată şi cutremurătoare poezie. Istoria din spatele ei e semnificativă pentru nu de mult, totuşi, apusele timpuri.
    Post scriptumul m-a lăsat, în schimb, mofluz.
    Adică, după dorul de Marin Preda (Pe ce te bazezi? Mă bazez pe mult recititele lui îniminunate cărţi) o sa-mi fie dor şi de scrisul dumneavoastră? Ultima secvenţă, din fericire, nu durează o veşnicie ci doar o vacanţă, fie ea şi mare!
    Toate cele bune!

  • m. oproiu

    Excelent! Dece nu sunt cartile dvs. in librariile din Romania?

  • @) DT

    Exceptional poem. Mi-a placut enorm inca de la prima lectura, la aparitia Pasajului de pietoni. Stiam cite ceva din istoria contorsionata a aparitiei volumului, dar sint bucuros sa o aflu toata si, mai ales, de la sursa. Merci, Dorin.

  • Radu Humor

    Exceptional ! (final de stagiune)
    Puteti binemerita linistit de odihna si tihna cuvenita.
    Concediu placut !

    P.S. Unii ar putea spune ca daca asemenea ganduri/randuri au putut vedea atunci lumina tiparului (eu as fi vrut sa vad fetzele celor ce citeau, dar mai ales ale celor obligati, prin natura functiei, sa dea bunul de tipar), ramane o mare intrebare :
    Cum de apareau, “in prostie” -- celelalte ?!

    P.S1
    Un gand bun si pioasa amintire celui trecut si el dincolo, de pe un alt “trotuar”, dar la fel de surprinzator , nedrept si mai ales inca, nu bine deslusit!
    Rapus tot de o masina(tiune), inca mai bine pusa la punct 😉

  • Ontelus Dan Gabriel

    Domnule Dorin Tudoran,

    Va felicit pentru inefabilul poemului reprodus si pentru intelepciunea cu care
    i-ati relatat peripetiile publicarii. Reprezentati o insula de normalitate in spatiul public romanesc.

  • Dorin Tudoran

    @Daniel StPaul

    Evident -- era. Si tot evident, era vorba de generalul/presedintele american Dwight Eisenhower, al carui nume era prea greu de pronuntat de finul bunicului meu -- Vasile a lu’ Pieloiu. Vasile i-a zis Hismover si Hismover a ramas…

  • Dorin Tudoran

    @Daniel StPaul

    Adevarat -- asa arata coperta facuta de Vasile Olac, fapt pentru care a mai urmat o lupta.
    Primesc un mesaj — cu toate injuraturile de mama, tata, restul familiei etc. in care mi se spune ca poemul si cartea respectiva n-au aparut decit in “mintea ta bonava de tradator”…
    Poate scanez coperta ceva mai tarziu…
    Zebra pasajului de pietoni era facuta nu din linii, ci din trupuri “stilizate” cam ca “tintele nemiscatoare” de la poligoanele de tragere…

  • Dorin Tudoran

    @Daniel StPaul

    1. Iata, am reprodus si copertile -- pentru cel ce semneaza “un bun roman” si, printre injuraturi de toate felurile, imi transmite ca poemul si cartea n-au aparut decit “in mintea ta bolnava de tradator”.
    2. Cintecul nuielii: “Cu nuia de-alun/Eu ta fragezeam/Cind vroiam sa-ti spun/Mult ce te iubeam.”

  • Dorin Tudoran

    @Nicolae Prelipceanu

    Sa-ti mai amintesc o intamplare:

    Nea Draga si IoanA Craciunescu pun pe picioare, la teatrul NotTara, condus de Horia Lovinescu, un “Teatru de poezie”. Pentru fiecare spectacol se face un afis. El poate fi cumparat de la casa de bilete a teatrului. de ce? Afisul — conceput parca de Sorin Dumitrescu -- se impatureste si devine ca un volum de, parca, 32, de pagini. Pe spatele afisului, care devine prin impaturire o de carte, sunt tiparite texte despre poetul caruia ii este consacrat spectacolul respectiv, poezii ale poetului sarbatorit, alte dracovenii, poezii ale prietenului poetului etc. Afisul unui anume stectacol este interzis si, fireste, retras de pe la casele de bilete. Ma suna Nea Draga, e trist, ne intalnim in Cismigiu, vine si Ioana, imi da un sul cu vreo 5 afise si-mi spune ce s-a intamplat: poemul meu “La vie en rose” a atras mania mai marilor si afisul a fost interzis. Titlul initial al cartii nu era “Pasaj de pietoni”, ci “La vie en rose….” Cenzura nici nu a vrut sa auda. Asa am ajuns la… “Pasaj de pietoni”. In schimb, Marin Preda a facut ce a stiut el mai bine si poemul “La vie en rose” a ramas in… carte. Can a mai vazut si coperta lui Vasile Olac si ilustratiile din carte, Marin Preda mi-a spus “Noi nu mai mergem la Capsa?” Am mers…

  • Dorin Tudoran

    @Vasile Gogea

    “Nu mor caii, cand vor cainii…”

  • Dorin Tudoran

    @Daniel StPaul
    Da, Silistea-Gumesti e un topos…

  • Dorin Tudoran

    @Liviu Antonesei

    Matale nu pleci in concediu, Maitre?

  • mihai rogobete

    Nostalgii: http://www.trilulilu.ro/dumitru22/49ba513cc2187e

    Va rog, sa fiti sanatos!

  • Dorin Tudoran

    @mihai rogobete

    Din “Confesiunea unui meloman” (Pasaj de pieton, 1979)

    “o muzica
    pe care ascultind-o
    unul din acei specialisti
    cu smockingul lustruit de scaunele
    Ateneului Roman
    ar decreta-o
    si
    macar de data asta
    n-ar gresi prea mult:
    viata mea
    piriind ca o pastaie
    uscata
    ca unul din acele hirburi
    ale >Liniei maritime Onedin>”…

  • Constantin Dobre

    Va salut domnule Tudoran si va multumesc pentru carte!

    Vacanta fericita, sa va-ntoarceti sanatos si sa ne traiti ca tare ne mai trebuiti, especially now, “in vremuri sumbre”.

  • Dorin Tudoran

    @Constantin Dobre

    Ma bucur ca v-a ajuns cartea.
    Ei, da, am vazut si povestea cu “vremuri sumbre” (sumbre sunt, dar nu pentru cel ce se plange ca vremurile sunt astfel) ca si episoadele despre cum merita sa ai curaj pentru optiunile morale, numai ca am tot asteptat sa vad mentionat un singur act de curaj al eroicului personaj; act de curaj comis, fireste, in tara si pe vremea lui Nea Ceasca… Nimic. Palavrageala.
    D’ale vietii!

  • Daca_nu_nu

    Am citit poemul de câteva ori. Şi tot nu-mi pot da seama care sunt numeroasele expresii obscene. Sau cum zicea? A, da. “Prea multe(le) expresii pornografice”.
    Şi dacă le-am număra -- ceea ce îndeobşte urăsc să fac, să număr epitete, comparaţii, metafore şi „expresii frumoase” -- şi tot n-ar ieşi „prea multe”. Şi în niciun caz pornografice. Eventual mai lipsite de pudoare, aşa cumva, dar nici aici nu văd… Nu ştiu. Hai să le număr:
    1. „Copil din flori”. Păi, cum rămâne cu „şi de pripas, dar îndrăzneţ cu ochii”?
    2. „Bă, căcăciosule” e pornografie? Adică să-i spui unuia că nu-i de nicio treabă e pornografie? Cât front au făcut primarii s-a întrebat cineva? Ce ştiau ei despre ploaia de gloanţe de deasupra capului? (Nu că aş şti eu mai multe. Dar ştiu că Moşu Breazu a avut şi el un conflict cu primarele de la noi, illo tempore.).
    3. Că şi-a lepădat izmenele? Păi, să vadă prostul, că, fără probe, prostul nu crede…
    4. Că i-a-nfipt ăluia un glonţ de mămăligă-n cur? Păi, să zică mersi. Care s-a întors de pe front neclătărit la cap? Moşu Breazu, când se-apuca de suduit, se-auzea până la Mureş. E drept, nu i-a-nfipt un glonţ de mămăligă primarului, dar a înfipt cartuş pe ţeavă şi i-a spus cam aşa: Unde-am fost eu, tu n-ai fost!!!
    5. În fine. Ce povestesc eu nu e artă, ci viaţă pură. Diferenţa dintre povestea mea şi povestea Bunicului din poemul lui Dorin Tudoran este aceea că poemul cântă, în primul rând, o dramă în cascade:
    Să fii găsit în scutece scumpe şi cu un medalion de aur la gât, dar să porţi cu tine, toată viaţa, stigmatul bastardului, nu e puţin lucru. E, poate, şi aici, o poveste în poveste: şi mai degrabă acest lucru păru obscen oarecuiva, înaintea „obscenităţilor” punctate mai sus.
    Apoi, să-ţi moară copiii pe rând, iar tu să sădeşti, de fiecare dată, un tei la poartă, iar nu-i de ici de colo. Nici nu e de mirare că-n urma câtorva morţi consecutive Bunicul din poveste a renunţat la de tei sădire.
    Dar nici aici n-a fost obscenitate.
    Să fi fost ea în hohotul de plâns al poetului pipăind cele patru cartuşiere şi izbucnind în plâns simţind în ele gloanţe de mămăligă? Mai degrabă.
    Şi-n fine, dar nu în ultimul rând, pornografia cea mai obscenă -- sau invers, obscenitatea cea mai pornografică -- să fi fost pumnul strâns al poetului (din final)?
    Habar n-am cum funcţiona cenzura la vremea aceea şi ce putea să-i fete ei mintea.
    Scripsi Augusti V, Anno Domini MMXI.

  • @Dorin Tudoran

    Splendid poem epic! Pentru mine asta a fost prima lectura si emotia pe care mi-a produs-o, cu atat mai mare.

    Emotionanta si evocarea lui Marin Preda si a unei parti a atmosferei acelor ani in care unii fentau, la mustata, cenzura scriind despre “viata (noastra) in roz”, in timp ce altii ii gaseau “rozului” justificari de-a dreptul teleologice. Sa ne mai mire ca si astazi cei din urma fac aproape acelasi lucru, cu acelasi “talent” si “aceeasi dedicatie”, schimband (mai putin chiar decat Jeanette) doar culoarea palariei? E-he-he, la vie en orange…

    Last but not least, domnule Tudoran, va doresc o vacanta revigoranta si atat de lunga pe cat v-o doriti dumneavoastra!

  • Constantin Dobre

    @ Dorin Tudoran

    1. Daca “pe vremea lui Nea Ceasca” “eroicul personaj” ar fi luat macar o palma securistica sau militieneasca sunt sigur ca ar fi reactionat ca nemuritorul Suca: “Ce ba, aia a fost gara?”. Las, las dar tupeu si chiar obraznicie cit cuprinde: ca de ce postez pe blogul dvs. si pe al lui nu!? Hmmmmm…..pai ce-a crezut, cum sa-i zic, cum sa-i zic……i-i zic “asta”… m-a luat drept…a, a, aaaaa…. Stelycosu! He, he, he……cam dus cu pluta …. “geniul asta”!

    2. Plangaretul, “in vremuri sumbre” de azi, e contrazis de medaliile primite si, culmea, mai vrea si “muzeu” intru nemurire plangacioasa. Acelasi plangacios n-a dus-o rau nici in alte “vremuri sumbre” de mai ieri-alaltaieri! Cine nu crede, sa deschida link-ul de mai jos:
    http://www.cotidianul.ro/vladimir-tismaneanu-spiritul-revolutionar-comunist-si-lupta-cu-dusmanul-de-clasa-153827/

    Ce mocirla morala! Ce……rusine!

  • Dorin Tudoran

    @Daca_nu_nu

    Cum spuneam, poemul n-a fost scos nici de IOn Iliescu, nici de Cenzura. L-a scos, singur, Corneliu Sturzu probabil dupa ce i-a atrea atenntia cineva ca o fi si o patzi… Probabil ca numeroasel expresii pornografice se referea la “buci”, in termeni stiintifici “marii fesieri”.
    Da, “pornografia” era gandul ca i-ar da cuiva prin cap sa ridice pumnul la tovaraselul din Mercedes

  • Daniel StPaul

    @Dorin Tudoran
    Ei, da, credeti ca esotericii reprezentanti ai culturii de Cucutenii Noi (cultivatori de/ veghetori in lanul de/ distribuitori impatimiti de/ cucuta) vor fi convinsi de probele iconografice? Ori ii ignoram, ori ii asumam (poate cu resemnare crestineasca si lamuriti ca postmoliticul lor e mai altcumva decit blindul neolitic ce ne impresiona oarescind, ca acum nu mai are loc) .

    In Hismover il banuiam azi noapte pe bravul general prezidential in disguise “anagramatic “ , cam undignified, dar la razboi ca la razboi, uite ca a invins (si) cenzura…; nu mai stiu cum/daca il vedeam acu treizeci si mai bine de ani. Iara mantra nuielusei am folosit-o binisor si destul de indelungat.Cum e vorba insa de un cadru ultra confidential si cum am facut/fac marturisire publica, sper sa fiti clement in ce priveste cestiunea drepturilor de autor.

  • Dorin Tudoran

    @Constantin Dobre

    1. Nu este prima oara cand aud ca se practic acest lucru: ori postezi la mine ori la ala. Nu e nimic mai elocvent pentru mentalitatea unor oameni decat asemenea presiuni. Cand recurgi la asa ceva, nu mai este nevoie sa spuna nimeni nimic rau despre tine.

    2. “Plangaretul caviar” a scris sute de pagini foarte bune prin care isi rascumparase erorile de propagandist neimplinit al “Epocii de Aur”. Din pacate, dupa 1989, usor dar sigur, a inceput sa derapeze spre vocatia initiala. Inca pacaleste multa lume cu aceasta, i-as zice, “democratie orala”; cand este vorba sa o si practice, sa-i respecte regulile, se poticneste rau. Sau: monopolul din fire n-are lecuire… Mare pacat.

  • Dorin Tudoran

    @Daniel StPaul

    De o clementa absoluta!

  • Tony

    Coane Dorine vad ca iarasi sunt banat pe blogul d-voastra. Ma rog. E dreptul d-voastra sa acceptati ce mesaje doriti spre publicare gratuita, drept pe care nu-l contest, dar v-as ruga, daca se poate, chiar fara sa mentionati comentariile mele, sa oferiti parerea d-voastra cel de acum, in legatura cu asteptarile pe care le avea tanarul Tudoran trimitand poemul in plic lui Ion Iliescu. Sunt convins ca puteti gasi o cale rezonabila de a le oferi cititorilor d-voastra detalii in aceasta privnta. Sunt sigur ca-i intereseaza si-i va captiva, chiar daca nu i-a trecut niciunui prin minte sa va intrebe pana acum. Sper ca nu veti considera ca va cer prea mult prin aceasta candida rugaminte. Multumesc anticipat.

  • Dorin Tudoran

    @Tony

    Desi sunteti banat aici pentru ca suferiti, printre altele, (ca si Dl Goe), de ceva ce aminteste de cumplita “Multiple Personality Disorder”, v-am postat comentriul pentru a se vedea cat de alaturi cu drumul doriti sa va plasati, numai din dorinta de a parea de o inteligentza “nepereche”.

    Pana la dvs. nimanui nu i-a trecut prin cap sa ma intrebe ce asteptam de la Ion Iliescu trimitandu-i poemul, fiindca textul meu spune explicit ce ii solicitam lui Ion Iliescu.

    Aveti retina tulburata de idiosincrazii imbecile. E treaba dumneavoastra. Doriti sa le folositi pentru a pierde vremea altora. Asta devine treaba mea si n-am de ce sa incurajez apetitul unui cronofag malitios.

    Simplu.

  • divanuriletomitane

    V-a invatat psihanalistul cum sa va puteti strange pumnul, dar, ulterior, la greu, dvs. “cand n-aveati cum fi asa , si-aveati si familie acasa “…, desi scriitor, va gandeati ca trebuie sa fiti pregatit ca un inginer…

    Vacanta placuta !

    Un inginer

  • Dorin Tudoran

    @ divanuriletomitane

    Parafrazandu-l pe dragul Mihai Ursacgi: “Un om din Bucuresti/Era pregatit ca un inginer/Dar nu i-a folosit la nimic…”

    Mai bine, ca iesea rau de tot…

    Numai bine.

  • Extraordinar. Atat.

  • Pingback: Sobiborul fiecăruia (Habent sua fata libelli) | Vultureşti()

  • lucid

    S-ar putea sa fi fost o “specie speciala” bunicii astia, din pacate azi disparuta. Al meu, calaras cu schimbul la un regiment din Valcea, fusese impuscat in picior undeva langa Baneasa la sfarsit de 1916 cand nemtzii ocupasera Bucurestii. Era in escorta generalului Socec (ala cu libraria) care comanda ariergarda. Noroc ca “barbarezii” care-l impuscasera (ulani bavarezi) il gasisera dupa cateva ore sangerand in frunzis si il dusesera la un spital de campanie. Apoi lagar, evaadre, ascuns in padure cu maica-mare hranindu-l pana in decembrie 1918. In anii 60 familia ii zicea “americanu'” ca ii astepta neclintit. Stiu ca era tare interesat de razboiul din “vienam” -- pronuntza ca scornicesteanul, pe Eisenhower nu mai tzin minte cum il pronuntza dar predecesorului sau ii zicea “turman”. Avea aceiasi pantaloni albi de lana (parca-i zicea “aba” stofei) pana la 87 de ani cand a murit. Intrase in colectiva ultimul din sat, in martie 1962 parca, cand activistul responsabil ii spusese deschis: nea Lisandre, ori intri ori itzi dam afara baietzii din sevicii -- si avea trei.
    O fi avut pacate Vasile Nicolescu dar eu unul i-as ierta multe pentru cum a tradus “Cornul de vanatoare” al lui Apollinaire:
    “Doar amintire-i corn de vanatoare
    Ce suna dulce, tanguios, si moare”
    incredibil pandant cu:
    “De ce taci, cand fermecata
    Inima spre tine-ntorn?
    Mai suna-vei, dulce corn
    Pentru mine vreodata?”
    Cat despre “monser” am fost cativa ani “vecini de strada” in Cotroceni, imi amintesc ce copii superbi incredibil de blonzi avea. Ca elev mi se predase nuvela aia dupa care s-a facut “Desfasurarea” cu Colea Rautu (nici vorba inca de “Morometzii”), asa ca era cineva in ochii mei, poate de aceea ma frapa aspectul sau adesea neingrijit -- pantaloni burlan lalai ca sa nu mai spun de matreatza de pe sacou. Dar mai multe poate altadata.
    Vacantza placuta si odihnitoare!

  • Radu Humor

    “De ce taci, cand fermecata
    Inima spre tine-ntorn?
    Mai suna-vei, dulce corn
    Pentru mine vreodata?”
    ————
    De ce taci, cand fermecata
    Inima-mi spre tine-ntorn ?
    Mai suna-vei vreodata
    Pentru mine dulce corn ?

  • oana

    e superba poezie, ma bucur ca a vazut lumina tiparului

  • @) Dorin Tudoran

    Plec, master, si in vacanta, in Creta ca de obicei, dar de pe 17 ale lunii. Ar mai fi de terminat numarul pe august din Timpul, pina atunci. Si, da, multumesc pentru contributie!

  • Radu Humor

    Domnule Dorin Tudoran
    Sper ca n-o tineti asa pana dupa Apocalipsa 😉
    E un exercitiu interesant, dar ar trebui sa fie si plin de implicare , mai ales ca traim vremuri atat de schimbatoare !
    Va doresc refacere si intoarcere cat mai rapida !

  • fidesetveritas

    Domnule Tudoran,

    Sper ca sinteti bine sanatos si (cit de poate de) senin.
    Cind reveniti … pe blog ?
    Sanatate,

    F et V

WP Admin