≡ Menu

Chişinău: Barbu & Dimitrov la 35° Celsius

Chişinău, Iunie 2010: Ion Barbu şi Alex Dimitrov

Chişinău, Iunie 2010: Ion Barbu şi Alex Dimitrov

  • Daca_nu_nu

    «Dar există şi locul în care formele se devoră între ele; o plasmă dureroasă însemnând acelaşi miros, acelaşi gust, aceeaşi culoare, acelaşi delir -- ca sângele în războaiele civile.
    ”EU!” ”EU!” ”EU!” -- întâmplări crâncene, simultane, ale aceleiaşi fiinţe. Dincolo de ele, mişcându-şi fără încetare hotarele -- împărăţia umbrei.»

    Dorin Tudoran, «Ceremoniile umbrei», în vol. ”O zi în natură”, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1977, p. 116.

  • Dorin Tudoran

    @ Daca_nu_nu # 1

    Oops!
    33 de ani.

  • Daca_nu_nu

    Păi, ce, ne jucăm aici?

    Altfel:
    Eu numai 5! Atâţia aveam în 77…
    (Acum puteţi rîde.)

  • Dorin Tudoran

    @ daca_nu_nu # 3

    Pai, la câtă minte aveam eu pe atunci (crezând că se poate, dacă nu marea cu sarea, măcar invers…), s-ar putea spune că aveam aceeşi vârstă…

  • Daca_nu_nu

    cine v-a spus: aceştia sunt oamenii
    acestea faptele? cine v-a arătat: iată
    acesta-i cuţitul dincoace se află oglinda?
    când aţi aflat că apa nu e palidă
    şi cine este vânător şi cine cuvânt
    şi cum de ştiţi ce e credinţa
    şi unde începe singurătatea?
    oare cu cine staţi de vorbă
    lepădându-vă de taina voastră
    ca de trupul cu care n-aţi făptuit
    şi cine dintre voi este mutul
    şi cine nisipul
    căruia îi sunt pregătite discursuri bâlbâite
    precum trupurile vieţuitoarelor
    ce trag să moară şi cine
    dintre voi are răbdare să-mi arate:
    aceştia sunt oamenii acestea faptele?

    (DT, ”Cine?”, în vol. ”Mic tratat de glorie” -- 1973 -- , în antologia ”Tânărul Ulise”, http://editura.liternet.ro/carte/65/Dorin-Tudoran/Tinarul-Ulise.html).

    Cine?
    Artiştii!
    Dvs. şi prietenii dvs., cei care (mai) ştiţi, (mai) credeţi în simboluri, câtă vreme timpul, iată, dovedeşte că, totuşi, se repetă…

  • mihai rogobete

    Altfel decât moralizatoarea alb-negru caricatură, altceva, cea cromatică trebuie să sugereze -- pentru a nu fi doar o modă plastică -- alt etos. Dacă prima excelează prin criticism stângist, aş spune, că, cea de a doua, sugerând, (nu sucţionând, cum ne-ar da ghes întâmplările de cuvinte), vine din spiritul de lider, din cel al puterii, din dreapta care iniţiază puterea prin soluţiile pe care le propune. O dreaptă de “altă” natură decât cea politică -- una intelectuală -- a cărei evidenţiere o pune-n caricatură pe cea secătuită, prin lipsa de iniţiativă, de viziune, (nu-i aşa, că majoritatea mediei aşa zisă “de dreapta” este, prin criticism, stângistă?), politicianistă. Neo-etos, nu?

  • mihai rogobete

    Insist, cu riscul abuzului, precizând că dreapta nu este partea care deţine viziunea puterii, ci aceea care o produce, o transformă, o mişcă. Alb-negrul nu-i numai o paletă, ci o viziune -- cea maniheistă. Exact mişcarea ethos-ului tribal bi”cromatic”, (alb-negru), în cel social tricromatic ar marca reidentificarea dreptei şi puterii.
    Avem, iată, ce face; din păcate, nu prea ştim ce-am făcut.

WP Admin