≡ Menu

Chipurile și chipiurile

Photo-blog-7-150x150[1]Există cărți care se scriu singure. Aceasta nu este una dintre ele. E scrisă de Radu Călin Cristea. Calitatea ei esențială este curajul răbdării și al preciziei. Rezistența de a culege, scana, clasifica și analiza fapte. O imensă fișă de observație clinică.

Nu știu dacă ea va face vreun bine României, dar îi poate face foarte mult rău autorului, căci România n-are răbdare decât cu răul. Binele pe care le poartă cu ele precizia și luciditatea este pentru prea mulți dintre noi un dușman de moarte.

Băsismul nu e tuse măgărească – în ciuda unor imense măgării pe care a fost clădit și consolidat. Nu e nici pojar, în ciuda fierbințelii spasmodice resimțite cândva la nivel național. Nu este o boală a adolescenței politice. Este maladia mutanților maturi.

Împăratul nu a fost întotdeauna gol. A rămas așa, doar după ce pupinii l-au dezbrăcat pentru a-și pune botul între marii săi fesieri. El nu a cerut nimănui să lingă clanța Palatului. Până și clanței îi era jenă uneori de exaltarea cu care era linsă.

Există și pamflet în această mie de pagini? Ba bine că nu! Cum ar fi putut fi altfel, când România (îm)băsistă este ea însăși un pamflet uriaș? Dacă Parisul a meritat o liturghie, de ce n-ar fi meritat și lumpenelitele noastre o catedrală-pamflet?

S-a încumetat s-o ridice Radu Călin Cristea. Nouă ne rămâne să alegem între a umbla prin viață cu șapca Împăratului trasă peste ochi sau să facem ochii roată și să înțelegem că niciun împărat nu e gol fără abisul imens din “ființa” camarilei sale.

FB IMPARAT SAPCA (1)

Nu vă lăsați furați de culorile vitraliilor din care vă face cu ochiul diavolesc pamfletul vitriolant. Uitați-vă bine la temelie, la pereți și la cheia de boltă și veți descoperi soliditatea construcției. Dovezile sunt irefutabile. Analiza – tranșantă.

Eu, unul, mă pot afla în dezacord cu o caracterizare sau alta a unui om, a unei situații sau a unui context care apar în această nici prea divină, nici tocmai veselă cómedie. Dar mă găsesc în acord — și asta contează –- cu imaginea de final.

Sigla de țară propusă de cel mai aiuritor scutier a fost chipul unui “Henric al V-lea” (!?!) Poza de grup a curtezanilor și a camarilei ne arată o coadă la care stau puzderie de capete (unele luminate; altele – nu) spre a primi o șapcă mirosind a coroană.

Mâna de ajutor dată Împăratului a fost, chipurile, pentru “instaurarea Statului de Drept”. La plecarea Împăratului, foști vătafi și logofeți dau de pământ cu chipiurile cândva împărătești. Totuși, urmele lăsate de ei în propășirea Statului de Drept Preferențial nu se lasă duse.

Triste cărămizi!

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

  • Pingback: Dorin Tudoran ne recomandă Cartea Anului | @ntonesei's blog()

  • Elena Larsen

    Excelent ,dar trist de adevarat !

  • Ionut

    Aud despre această carte şi trăiesc la rându-mi o mare tristeţe: da, împăratul e gol, însă pentru neamul nostru nefericit nefastă este micimea marilor oameni în care ne-am fi putut pune speranţa unui viitor mai bun. Cu astfel de ipochimeni niciodată nu s-ar fi înfăptuit, spre exemplu… Marea Unire, sau orice altceva este în istoria noastră considerat o realizare demnă de a fi cinstită de posteritate. Aceşti intelectuali au trădat acum în favoarea băsismului, aşa cum au făcut-o şi alţii la instaurarea comunismului, abdicând de la rolul lor istoric. Sunt nişte intelectuali fără posteritate, dar cu sinecuri, fără patriotism, dar cu beneficii sub diverse forme, şi, mai ales, fără deschiderea spre universalitate, dar cantonte într-un localism depăşit ce condamnă ţara la înapoiere şi o aserveşte marilor interese.
    Mă bucur în schimb să aud vorbindu-se cu toată sinceritatea în această carte despre lucruri la care mulţi ne-am gândit, denunţând curajos minciuna şi marotele băsismului de respiraţie pseudointelectuală.

  • Bogdan Cojocaru

    1000 pagini de antibasism, waw! Trădarea intelectualilor, waw! Nu are nici o valoare din partea cuiva care a susținut cu toate mijloacele a3, rtv în CNA! Am auzit la un jurnalist de top de la noi că e prea ușor să fii antipesedist! Și dăi cu sofisticării! Asta e, românul s-a născut sofisticat!

  • Chiar asa s-a intamplat? RCC a sustinut A3 in CNA? Cum nu stiu prea multe despre cum functioneaza CNA, am nevoie sa ma informez pentru a va da ori nu dreptate. Totusi, indraznesc sa spun ca perlele “antologate” in aceasta mie de pagini sunt relevante pentru maladia cu pricina.

  • Kindor

    Excelent, dar trist de adevarat ! !!! ? Sa fii anti-basist si trumpist in acelasi timp, iata paradoxul. Excelent, dar trist de adevarat. Si nu, nu este vorba despre RCC ci despre ReCe-Nzor.

  • N-ati putea fi ceva mai putin “misterios”?

  • Cinicul de serviciu

    “după ce pupinii l-au dezbrăcat pentru a-și pune botul între marii săi fesieri.”
    Asta aduce aminte de remarca lui Carol al II lea: “n-am eu c..ul atat de mare pentru cati ar vrea sa mi-l linga”.

  • Carol al II-lea cunostea bine intelighentia locala…

  • Dezideriu Dudas

    Vorba, literară, a lui ID Sîrbu, căcălău de « adulatori »…..În materie de « adulat », poate cea mai mare detentă a « ramurii » a fost produsa de Martin Luther cu « tezele » sale…..Trebuia mult c…t pentru a acoperi tezele ‘celea de claritatea solicitărilor sale ( atunci sportul era la liber, n-avea manual, așa că ‘ceia care fugeau scăpau….….)….Până și Erasmus, de la serviciile de salubritate, deși atunci nu aveau ca și criteriu de funcționare bugetul ( ar fi fost considerat trădător, ținând cont de efecte….), a fost de acord cu Luther ( e drept, parțial -- Stefan Zweig ) …
    Dudaș al II-lea
    P.S. În România s-a reușit o oarecare rezistență înainte….A venit însă masa mare a democrației și a ieșit o incontInență de nu se mai înțelege om cu persoană…., stropi peste tot….. – Comunicat PS al ASOCIAȚIEI DEMOCRATICE LIBERE INDEPENDENTE ȘI CURATE A NOILOR PISTRUIAȚI ( comunicator Stringiu Strungolaescu, “adevaratul număr 10” al comunicatorilor )

  • Cinicul de serviciu

    Luther a rezistat cererilor lui Henry VIII (in tinerete mare promovator al catolicismului, a scris chiar un eseu pentru care a fost numit de papa Fidei Defensor) de a-i justifica divortul, dar nu i-a rezistat unui print german local caruia i-a oferit discret o solutie pentru a-si justfica bigamia. Printul i-a trimis ca multumire un butoi de vin si asa s-a aflat ca intransingentul Luther avea si el punctele sale slabe (mancarea, berea si vinul).

  • Cinicul de serviciu

    A avut si el saracu o Elena care l-a distrus.

  • Dezideriu Dudas

    Da, și eu simțeam că trebuie să pun un bemol, tinând cont de poziția lui Ignatiu de Loyolla….un fel de MCV de atunci pentru Stefan cel Mare ( in acel MCV cred mai mult decat în actualul….). Iar dacă vorbim de Ștefan cel Mare…, Luther e “la pitici”….ref. la “intransingență”…

  • Vasile Gogea

    …volumele lui R.C.C. îmi amintește de cartea în dialog, realizată de Alexandru Petria cu regretata Zoe Petre, cu titlul “Toamna căpitanului“…
    …aștept „iarna”!…

  • Vasile Gogea

    Corrigenda: „îmi amintesc” -- desigur…

  • DG Ontelus

    litera t// formația stelele din timiș/ pe harta din treizeci județul se numea timiș-torontal/ câți cunoscuți ai în toronto/ văzuseră cu o seară înainte un film de tarantino/ s-a înecat în râul buzău în optzeci și doi/ vă mulțumim pentru atenția constantă cu care ne urmăriți/ specificațiile tehnice ale mașinii erau încâlcite/ am studiat geografia lui strabon din scoarță-n scoarță/ încă se mai gândesc

WP Admin