≡ Menu

Charlie & Sean, Pancho & Lefty sau o poveste cu (un) cântec

Photo blog 7Charlie Rose încearcă, în zadar, să afle de la Sean Penn ce a fost în capul acestuia din urmă când a hotărât să-l întâlnească pe evadatul narcotraficant “El Chapo”.

Sean Penn încearcă, degeaba, să afle de la Charlie Rose de ce nu a fost el, cunoscutul realizator de interviuri, interesat să-l întâlnească pe legendarul “El Chapo”.

Charlie nu se lasă convins de explicațiile oferite de Sean și îl hăituiește cu ”follow-up questions”, în speranța că poate scoate ceva de la actor.

Sean nu e convins că Charlie are antenele potrivite pentru a descifra răspunsurile sale, dar admite că amândoi vor să vadă dispărută dependența de droguri.

Charlie îl întrebă pe Sean: dacă tot știau de întâlnirea cu “El Chapo” și au supravegheat locul de taină, de ce nu l-au arestat – atunci și acolo – mexicanii pe marele evadat? Sean crede că nu lui trebuie să i se adreseze întrebarea.

Charlie & Sean pot prelungi discuția lor la nesfârșit, dar nu cred că Rose va scoate ce dorește de la Penn. Sean nu-l va transforma, niciodată, pe Charlie într-un “experiential journalist” iar deontologiile lor sunt vădit diferite.

Dar “El Chapo”? “El Chapo” nu este întrebat de nimeni nici ce a fost în capul lui Penn, nici ce este în capul lui Rose. Nici nu cred că ar răspunde la asemenea întrebări.

“El Chapo” este interesat doar de cele pe care le știe foarte bine. Printre ele – că lumea este atât de complicată, încât, odată cu capul său atât de detestat, pot să cadă multe capete, până una-alta, respectabile.

Sean știe mai multe decât poate întreba Charlie, chiar dacă, pe ecran, Rose pare imbatabil la capitolul întrebări.

Actorul fascinat de “experiential journalism” s-a convins, probabil, de un ceva pe care nu îl poate transmite jurnalistului de studio mai limpede decât o face printr-o sugestie discretă – moartea vine, mai totdeauna, din cauza răspunsurilor.

E drept, uneori moartea vine și din cauza întrebărilor. Dar rata morților abrupte este mai mică printre ziariștii de studio decât printre ziariștii de investigații. Una peste alta, Sean îi vrea binele lui Charlie.

Penn ar putea să regrete profund că a vrut să fie și altceva decât este – actor. Rose ar putea să regrete cândva că s-a hotărât să încerce, în studio, “experiential journalism” pe pielea lui Sean Penn.

Nu cred că “El Chapo” va regreta vreodată nici că l-a cunoscut pe Sean Penn, nici că nu a fost invitat la o tacla, în studio, de Charlie Rose. În mod sigur, Joaquin “El Chapo” Guzman are alte regrete.

Deși trăiesc în aceeași lume, Sean și Charlie înțeleg diferit ideea de complicitate. “El Chapo” știe mai bine decât cei doi ce este complicitatea. Pe ea a și contat atâta vreme. Și, până acum, a avut fler. Dispare el, apare altul. Cu fler mai bun.

După a doua parte a interviului, unii au considerat că “Penn was CLEARLY the only journalist in the room.”/…/”Charlie Rose assumes that he is  a real journalist and Sean Penn is not.  Sean Penn has just as much right to write about something he is passionate about as anyone.

Alții au replicat – “Sean Penn journalist?”/…/”The guy is a high paid Muppet that does whatever he’s told. He’s done enough drugs to make a blue whale retarded.

Eu, unul, încerc să mai învăț de la viață, și asta nu de frica morții, ci de teama că limpedele e din ce în ce mai restrâns, în vreme ce un anume clarobscur câștigă teritorii noi – Go West! Go East! Go North! Go South! Go Wherever You Wanna Go!

Vă propun să ascultați (sunt bineveniți și Rose & Penn) Pancho & Lefty, cântecul lui Townes Van Zandt, cu Willie Nelson și Bob Dylan. Textul îl găsiți aici. Citiți-l. Merită. Povestea cântecului ar fi cam asta:

“The song tells the story of a Mexican bandit named Pancho and a more enigmatic character, Lefty. The song tells of Pancho’s death and implies that he was betrayed by his associate Lefty who was paid off by the Mexican federales.

Although the lyrics are not exactly reconcilable with the historic details of the life and death of the famous Mexican revolutionary Pancho Villa, Van Zandt does not rule out the idea. In an interview, he recalled, “I realize that I wrote it, but it’s hard to take credit for the writing, because it came from out of the blue. It came through me and it’s a real nice song, and I think, I’ve finally found out what it’s about. I’ve always wondered what it’s about. I kinda always knew it wasn’t about Pancho Villa, and then somebody told me that Pancho Villa had a buddy whose name in Spanish meant ‘Lefty.’ But in the song, my song, Pancho gets hung. ‘They only let him hang around out of kindness I suppose’ and the real Pancho Villa was assassinated.”

In the same interview, Van Zandt recalled, “We got stopped by these two policeman and…they said ‘What do you do for a living?’, and I said, ‘Well, I’m a songwriter’, and they both kind of looked around like ‘pitiful, pitiful’, and so on to that I added, ‘I wrote that song Pancho and Lefty. You ever heard that song Pancho and Lefty? I wrote that’, and they looked back around and they looked at each other and started grinning, and it turns out that their squad car, you know their partnership, it was two guys, it was an Anglo and a Hispanic, and it turns out, they’re called Pancho and Lefty…so I think maybe that’s what it’s about, those two guys… I hope I never see them again”“

       

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Pingback: Charlie & Sean, Pancho & Lefty sau o poveste cu (un) cântec « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET()

  • Mișto. Să știi că îi țin partea lui Penn. 🙂

  • Îi transmit. Se va bucura.

  • Dezideriu Dudas

    CIRCUL MAICA TEREZA…………………….. ( “LUME-LUME”…., ALEA-ALEA…), voteaza…………………………………….,……………………………….., ??????????????????????????????????????

    Nasol, defectiune tehnica.… Stati putin ca inca nu s-a terminat clovneria pioasa ( in timpul tehnocircariei nu se voteaza, nici macar nu se discuta…)….Bre’, da’ nu plecati, ca poate prindem in “mandatul nostru” decizia….Sa nu “ne prinda” dreak’ el pe noi ( nu uitati, ca sa nu ne prinda, nu tre’ sa ne caute ! / daca mai era dom’InimaRea pe-aici, sigur se gandea la “alea mici”…, asa, “am scapat” !!! AM INVINS !!! -- vedeti ce simplu e ? )…

  • Dezideriu Dudas

    @ Dorin Tudoran
    Nu-i transmiteti ! Trece el pe-aici .

  • 🙂

  • Dezideriu Dudas

    Florin, daca nu era “CONGREGATIA UNITA”, mai aveam si eu semne…Asa, fiind si-n criza de timp, iti scriu doar atat :

    Pe-aici, cel putin eu, am trecut de mult de semne…

    Cu prietenie, Dezideriu.

    PS Sa nu crezi ca a dat piosenia peste mine. Iti explic deseara. Tot la “gazeta de perete”, daca nu se supara “paduraru’ ” si ne trimite acasa…La mine nu-i problema, tot “acasa” sunt de 25 de ani….Seara “o mai tai”…Daca nu-ntelegi, iti explica dom’Neamtu. E “tehnocrat” in asa ceva…Daca se supara si el pe mine, n-are scapare… : imi va deveni prieten…Asa ca mai bine nu se risca…

  • Ontelus DG

    ”Pancho needs your prayers, it’s true
    But save a few for Lefty, too
    He just did what he had to do
    Now he’s growing old
    A few gray federales say
    They could have had him any day
    Only let him go so wrong
    Out of kindness, I suppose”
    Acestea sunt versurile-cheie ale textului melodiei, o piesă reprezentativă atât pentru Country, cât și, în general, pentru World music. Cel ucis, sacrificat are nevoie de rugăciune, dar poetul spune înțelept-șăgalnic că și ucigașului îi este necesară compătimirea noastră, tot prin rugăciune, căci acum se află la vârsta senectuții. Ambiguitatea adjectivului pronominal nehotărât ”few” este mai intensă în originalul englez decât în orice traducere: termenul este folosit atât pentru a desemna minimul de rugăciuni ce se impun și-n cazul lui Lefty, cât și pentru acei agenți federali, reprezentanți ai puterii, care l-ar putea aresta oricând pe Lefty. Insinuarea finală este devastatoare: ”only let him go so wrong/ out of kindness”; pedeapsa propriei conștiințe și singurătatea celui vârstnic și vinovat sunt mai dure decât legea exterioară, o convenție de care ,,zurbagiii” nu se sinchisesc, pentru a folosi termenul din faimoasa tripartiție a rezistenței, existent în ,,Jurnalul fericirii”, capodopera lui N. Steinhardt.

  • Dezideriu Dudas

    Abia pe seara am evaluat ca cineva ar putea crede ca termenul “Congregatia unita” vine de la razboi si de acasa. Nu. Vine de la Bucuresti si de la “circul academic” sau “maica tereza catavencica”…., adica de la pace.
    Azi am afirmat ca daca “x” e pe piata “y” si exista “z” piete, atunci puterea mea e mai mare decat a lui “x” de “z” ori. La fel, daca puterea lui “x” e determinanta in judetul “q”, a mea e de 40 de ori mai determinanta…
    DE CE ? Pentru ca sunt “cetatean european” si in Europa interesul national este respectat ( deocamdata la primii europeni ). E drept, mi s-a parut c-aud la despartire ceva de genul : “ Da’ bre’, da’ tu traiesti acasa, nu-n interesul national”….Acum, ca suntem prieteni, imi vine sa ma zburlesc mai tare, da cre’ ca-i cazu’ sa zic ca n-am auzit. Mai ales ca, am invatat cu totii pe-aici, “la banditi” ( aici o las “clar-obscura”…), daca nu ne-ntreaba nimeni, nici n-avem cum sa fim prinsi….

    In final, un sistem de 2 ecuatii cu 3 necunoscute
    1.X=X
    2.X*Y + (N)Z + 40*(X) = Romania = 20.000.000 X

    Ne-ar mai trebui o ecuatie pentru determinarea necunoscutelor. Sa incercam : NATO + UE, SALVEAZA IMGB SI DECI, FACE ORDINE ? Unde-s x,y,z-ul aici ? Odata am fost la “Academia Catavencu”, cand “Congregatia” voastra era unita…Am avut o discutie cu Sorin Vulpe ( fost coleg de liceu ) da’ dom’Liviu Mihaiu abia se abtinea….sa nu rezolve problema rapid ( ce dreak’ atatia “bizoni” sar gardu’ ? )…Nu stiu ce mai face Sorin, dar eu nu mi-am pierdut increderea…Nu-i el de vina ca “rezervatia de la Hateg” a “fost adusa peste tara”…Tu, cu atat mai putin. CARE-I LEGATURA ? In “rezervatia de la Hateg” ( Sarmisegetuza-i colea…), nu exista niciun X. Exista numai PIX(uri).
    PS Liviu Mihaiu nu reactiona cum ca as fi “bizon”. Din contra. Voi insa nu-ntelegeti nici acum ca fiind doar cu ochii pe rezervatie se duc dreaku’ salbaticiunile cele adevarate ( nu ca zic, da’ vreau sa spun…)…Ca prieteni insa…

  • Bogdan Cojocaru

    Avem si noi evenimentul jurnalistic similar, cand “experiential journalist” Ion Cristoiu l-a intervievat pe Sorin Ovidiu “El Chapo” Vantu. Tin minte doar ca al nostru El Chapo i se adresa maestrului in Vanturi istorice cu “Excelenta”, dar aveam sentimentul clar ca Vantu s-ar fi adresat astfel si daca in fata avea un muflon, dumnealui neacceptand sa aiba in fata decat de la “excelente” in sus.

  • Grig

    Daca o metafora nu merge, incercam alta. Ce ar zice Dl Tudoran daca, in tara sa de origine, ar fi considerat, asemanat, cu el Chapo. Si cine il viziteaza, si comenteaza, realiza ca fuse, nu o data, fericitul posesor al unei echipe de filaj, ba chiar se intalni (nu stim de ce) cu seful agiei locale?
    Ca adica daca te uiti la Turnul Chindiei trebuia sa ai un oarecine, supraveghetor anume, pe o banca oarecum alaturata?

    Eu as zice sa va mai ganditi. Pentru orice eventualitate. Fie ea literara, ca e mai interesanta.

  • Adrian Tiganus

    De fapt as zice asa: intr-un moment unic in viata, toata floarea cea vestita a interlopilor de stat s-au gandit sa ma binecuvanteze, dupa o supraveghere atenta. Publica. Nimeni nu a miscat un deget, doar doua persoane au zis ceva.
    Si eu am inregistrat. Din pacate eu nu sunt interlop, sa stiu cum sa-i ating.
    Dar cine poate sti?

  • Adrian Tiganus

    s-a gandit

  • ‘Amu ‘Rabi

    Dar pentru ca trebuie inchis cercul, iar Dl Tudoran trateaza cu suverana lipsa de atentie (este dreptul Domniei Sale) unele idei, de altfel perfect argumentabile, si nu este prima oara,
    cel mai bine ar fi sa ii amintim ca pozitiei x nu i se mai produce cunoastere, ci dezinformare.

    Nu ca nu ar sti. Dar nimeni nu poate crede amploarea si, concomitent, intruziunea caracteristica, a unora.Majoritati suspecte.Pentru ca nu stie, nu cunoaste, nu vrea sa.
    Nimeni nu vrea, desi toti stiu. Inclusiv Domnia Sa.

    Asta se numeste selectivitate.
    Comoditatea selectivitatii, mai ales cand stii ce nu poti selecta.
    Nici nu-i rau!

  • Ontelus DG

    Alexandru Macedonski, ,,Plapumă și căpătâi”

    ,,Unul naște, altul moare, unul râde, altul plânge,
    Însă-al omenirei noastre lung și nesfârșit alai
    Se-nvârtește împrejurul unui singur scop în lume:
    Bunul trai!

    Bestia, după atâtea veacuri câte mai trecură,
    Peste spirit predomnește ca și-n ziua cea dintâi;
    Ce-mi tot spuneți vorbe late: «Patrie și libertate»!…
    Plapumă și căpătâi!”
    (Al. Macedonski, ,,Poezii”, București, Ed. Minerva, 1979, p. 36)

WP Admin