≡ Menu

Ce facem cu România: o discuție în două părți

Copyright 2013 - ION BARBU

Ediția electronică a ziarului “Adevărul” găzduiește aici și aici o discuție pe care am avut-o cu dl Vlad Stoicescu. Ea a fost realizată de ziarul “Adevărul” în parteneriat cu platforma media independentă “România de la zero” în seria “Ce facem cu România”.

Mulțumesc celor care au realizat și găzduit această discuție (și aici) și trag nădejde că ea v-ar putea interesa.


  • Dragă Dorin,
    dă-mi voie să mă declar şi public “complice” cu “vinovăţiile ” tale!
    Adaug, aici, doar că, de fiecare dată cînd în “Adevărul” apar texte/opinii ca acestea, ziarul cîştigă şi în conţinut ceea ce pare să ţină “concentrat” doar în titlu.

  • OvidiuB

    Mi-a placut foarte mult interviul, unele exprimari mi s-au parut eminamente memorabile.

    Intreaga serie de interviuri “Ce facem cu Romania” initiata de Adevarul impreuna cu dela0.ro mi se pare extrem de interesanta si bine condusa si asta consider ca e in primul rand meritul jurnalistilor care stau in spatele acestei campanii, cu precadere Andrei Craciun si Vlad Stoicescu. Cateodata stau si ma minunez cat de mult poate iesi dintr-un interviu daca intervievatorul are darul dialogului (prezumand, desigur, ca intervievatii sunt la randul lor la inaltime…).

    Din punct de vedere politic, domnule Tudoran, v-as aseza in postura in care-l asez pe dl. Radu Cosasu in sport -- sunteti intre curente, un “extremist de centru” care va sa zica. Probabil ca asta va face antipatic unui numar foarte mare de (con)cetateni.

  • Claudiu Carnu

    La Roumanie: mode d’emploi. Pourquoi pas? Un vrai debat meriterait de s’ensuivre, et qui ne pourrait pas ne pas (r)eveiller la curiosite — momentanement assoupie — du toujours vivace Claude Karnoouh, Bucarestois d’honneur, ethnologue de son etat et philosophe a ses heures…

  • catalin tolontan

    Domnule Tudoran,

    Discutie astazi intre doi jurnalisti:
    -- Ati citit interviul lui Tudoran din Adevarul?
    -- Da, excelent, de mare bun simt!
    -- Si pe mine m-a impresionat. Super!

    Cei doi se numesc Catalin Tolontan si Ovidiu Ioanitoaia. Ambii va transmit toate cele bune.

  • Dezideriu Dudas

    Domnul Gogea e modest. Eu vreau sa fiu “bandit” mai mare….Tinand cont ca pe bunicul meu il chema Francisc, pare a veni o perioada favorabila….

  • @ catalin tolontan

    va multumesc pentru mesaj. sper ca ovidiu e sanatos -- amandurora, numai bine!

  • @ Dezideriu Dudas

    Si pe Zavoda I (CCA) il chema Francisc, dar toata lumea ii spunea (Feri/Fery)…

  • @ OvidiuB

    Antipatia altora n-ar fi mare lucru, daca nu mi-as fie eu insumi antipatic…

  • sierra

    Raspunsurile dvs sunt memorabile. Pur si simplu, memorabile… Dar cum sunt carcotas, ca tot romanul, as schimba o propozitie: “…Romania, o tara care nu mai are suflet.” Si nu pentru c-ar suna caraghios, ci pentru ca nu cred ca-i adevarat.

    Romaniei ii lipsesc, in chip tragi-comic uneori, foarte multe lucruri. Nu mai are economie, nu mai are justitie, nu mai are institutii sau un proiect care s-o trezeasca la viata. Dar suflet cred ca are. Este doar retras in ape mai adanci. S-a refugiat, intr-un fel, din calea napastelor ce au venit peste noi. De data asta nu am argumente strict rationale, doar un gust care mi-a ramas in suflet cunoscand oameni si povesti ai acestui pamant. E un fel de intuitie, care-mi pare si mie stranie uneori, avand in vedere lipsa mea cronica de optimism. Daca-i gresita, atunci tant pis pour tous.

    In urma cu foarte multi ani, cineva a descris dansul Annei Pavlova in cateva cuvinte tulburatoare: “Danseaza ca si cum ar purta in ea o candela aprinsa.” Romania mai poarta, inca, in ea, o candela aprinsa. Iar eu cunosc tineri si copii ULUITORI care ar avea forta de a ocroti o lumina atat de fragila. Cum spuneti, Romania este mai ales a lor, a celor tineri, ei vor hotari ce vor face cu ea.

  • InimaRea

    sierra: Faptul că România nu mai are suflet nu-nseamnă că n-ar mai avea suflete -- răzleţite după stingerea sufletului care le ţinea la un loc.

  • @ sierra

    Romania este o tara “fara suflet” si pentru ca oamenii ei nu gasesc ce si cum sa faca fie si pentru tinerii si copiii uluitori la care va referiti. In vremea asta, acesti oameni au timp sa se ocupe de toate rahaturile, sa-si faca rau unbii altora 24/24…

  • Dezideriu Dudas

    Imediat dupa 1990, odata cu aparitia lor in Romania, i-am citit toate cartile lui Ion Ratiu. Despre una dintre ele, „Politica pentru Occident”, am scris de mai multe ori pe aici si cu ocazia altor initiative de constructie…In “Moscova sfideaza lumea” Ion Ratiu scria ca a vazut “sufletul Romaniei” in Biserica Ortodoxa din Paris, privind spre grupul de romani care il inconjurau pe Majestatea Sa Regele Mihai…Era prin anii ‘80….

    La sfarsitul dictaturii militare din Argentina, Papa Francisc I a fost implicat ca si conducator al Bisericii Catolice. Fiind iezuit ( un fel de “rezistent” dar si dizident in acelasi timp…), a reusit sa treaca bine de acea perioada si iata ca acum, dupa secole de nefacute in ale Bisericii catolice, parca alegerea sa de acum, prin spargerea a atator canoane, lasa sa se intrevada “sufletul lumii” tinand cont si de alte “ingrediente” asociate alegerii sale…..

    Pana la a intelege ce inseamna conceptul de ETERIALITATE ( intr-o” traducere” esentializata : rupere de trecut printr-un efort social imens ) in viziunea lui Arnold Toynbee, nu puteam intelege cum o tara ca Romania s-ar putea desprinde de situatia in care se afla ( era sfarsitul perioadei 1996 – 2000 ).

    Am ramas totusi blocat la acel nivel deoarce lipsea un vector de tractiune. Mi l-a dat cartea lui Noica : “Maladiile spiritului contemporan” care putea aseza Romania in lume…

    Dupa asezarea formala a Romaniei in lume prin integrarea in NATO si UE, acum ne aflam din nou in fata unui blocaj major.
    Urmatorul vector de tractiune tine de integrarea “sufletului romanesc” in cel global…

    Este un alt mod de a incerca sa spun ca Sierra are dreptate, dar dreptatea noastra ar fi inutila fara oameni ca d-nul Dorin Tudoran…Politicienii vremelnici de acum, se vor adapta noilor vremuri…Nemaifiind posibil sa se ascunda sub ele….

    Daca nu ne vom implica insa ( probabil va fi nevoie de o noua TEORIE A ELIBERARII …), afirm din nou, DREPTATEA NOASTRA AR FI INUTILA. Cum spunea si “ïezuitul” nostru, Andrei Plesu, evocand imaginea lui Vaclav Havel : “Are ( in cazul nostru, AM AVEA ) DOAR DREPTATE “…

  • Horatiu C

    @Ovidiu B
    Relativ la ”extremistii de centru”, nu stiu daca Oana Orlea, romanciera si fosta detinuta politica, l-a putea recunoaste printre ei pe Radu Cosasu, caruia ii datora, in Anii Cinzeci, alungarea din liceu. Mai degraba, dintre doamne, pe Ileana Malancioiu -- si nu numai; dntre domni, pe Dorin Tudoran -- si nu numai. ”Extremismul” lui Radu Cosasu e afin cu al poetului Horia Zilieru, alt tobosar, sub pseudonim de circumstanta, al vremurilor…obsolete.

  • @Horatiu C

    Unul dintre motivele pentru care, deseori — daca nu to timpul — este greu sa cantarim trecutul este cel constituit de simpatiile, “slabiciunile” noastre, cum le mai spunem. Relu Cosasu este una dintre slabiciunile mle, o slabiciune pe care mi-o asum. Oana imi este prietena si primele pagini dintr-o carte a ei despre cosmarul prina care a trecut, inca din adolescenta, au aparut in “Agora” si “Meridian”.

  • mihai rogobete

    Şi eu cred, Sierra, că bâta comunismului şi otrava pseudodemocratizării au provocat instinctul de conservare social să ordone replierea pe meterezele inexpugnabile ale tribalismului -- cu entropie incomparabil mai mare -- în reţeta unei colectivităţi mult mai coezive şi mai stabile. Cu tot, cu mentalitate. Suflet social, da, nu mai avem, dar supravieţuim prin cel tribal -- scutul a “tot ce-i românesc, nu piere”. Şi aşa, Renaşterea noastră n-a avut fond: când ne-om descotorosi de nocive, n-o s-o mai facem de formă.

    Am dezvoltat câta, să nu mămai facă, în stilul său încântător, InimăRea, ininteligibil.

  • OvidiuB

    @Horatiu C

    Cunosc extrem de superficial ca dl. Radu Cosasu a avut o tinerete foarte nebuloasa prin anii 50 -- dumnealui insusi nu pare sa nege acest lucru. Tocmai de aceea cand am facut comparatia respectiva m-am referit la “latura sportiva” a vietii dlui Cosasu, tocmai pentru a nu rascoli aceste adancuri care, pesemne, inca mai provoaca spasme si spaime.

  • mihai rogobete

    Erată: în loc de “încântător”, “gentilic”.

  • Stefan Arteni

    @mihai rogobete
    “eu imi apar saracia si nevoile si neamul..”

  • mihai rogobete

    Felicitări, Ştefan Arteni, pentru ilustraţia la Mioriţa lui Petru Ursache.

  • Stefan Arteni

    Pentru ca tot vorbim de soarta spatiului mioritic, puteti vedea prima versiune a Mioritei lui Petru Ursache pe
    http://www.scribd.com/stefan%20arteni
    Cautati Collections si apoi Illustrated Books.
    Voi posta in curand si ultima versiune a Mioritei profesorului Ursache [posfata, copertele si multele ilustratii din carte imi apartin]
    Cum spunea poetul: “suspin al brazilor şi al izvoarelor de pe Carpaţi”.

  • Eusebios din Kasvaneion

    @Stefan Arteni
    Le-ati creionat niste portrete frumoase domnilor Paul Goma & Petru Ursache pentru copertile prima si, respectiv, ultima ale cartii OMUL DIN CALIDOR. Sanatate si VIRTUS VALACHICA SEMPER VIVA!

  • Dridri

    @Miguel de Rogobete y Drobeta
    MIORITA ilustrata de Stefan Arteni nu pare sa mearga la pachet decit cu MIORITA revizitata de Ion Barbu ot Petrilater. Gresesc?

  • Stefan Arteni

    @eusebios
    Multam pentru comentariu.
    Am postat si versiunea ultima a Mioritei lui Petru Ursache, o veti gasi tot in colectia Illustrated Books. Imaginile din carte aceasta sunt diferite, compozitii digitale din seria Miorita Orfica.
    Citez poetul din memorie: “m-am intors sub zidurile Troii.”

  • Parca niciodata -- cel putin de cand am inceput eu sa o cunosc nemijlocit -- Romania nu a fost mai incoerenta ca astazi. Fiind lipsita de suflet -- cum excelent a diagnosticat-o dl Tudoran, tara nu mai are nici suflu, nici ambitii de viitor. O adunatura de sufletele animate de unele proiecte personale, deseori in divergenta cu micile sperante colective, peste o masa de ipocrizie, lipsa de autenticitate, lipsa de modele (cele existente fiind obturate de masa falselor valori iesite agresiv la ‘naintare) si imposibilitatea de a intrevedea aparitia vreunui liant national. Un popor zdrumicat de multele razboaie cu mize iluzorii, o cvasi-civilizatie fragmentata -- ca un relief fracturat de cutremure catastrofale. Poate ca asa a fost mereu Romania, dar parca niciodata, de cand ma stiu, nu s-a vazut acest lucru mai clar ca acum. Nu ca inghetarea sufletului national (din lipsa de perspectiva) nu ne-ar fi insotit si in alte “iepoci” -- apropo, in toate sondajele europene iesim ca unul dintre cele mai nefericite popoare de pe continent, tragand in jos si media de nefericire pe cap de european! -- dar a existat mereu speranta ca, privind spre capatul tunelului, s-ar putea sa vedem candva o luminita scaparand acolo. Impresia mea e ca astazi am pierdut pana si gustul pentru aceasta metafora cliseu, fiindca am pierdut si drumul spre intrarea in tunel. Cat despre tunelul insusi si luminita de la capatul lui…, sa fim seriosi. Nimeni nu mai sufla o vorba.

  • sierra

    @Dorin Tudoran #11

    Lucrurile la care faceti referire arata ca Romania n-are minte. E ca un copil care nu poate gestiona mediul ostil in care traieste si atunci incepe sa tipe, sa dea din maini si din picioare, sa-si faca rau, in cele din urma. Sufletul e acolo, chinuit si inspaimantat, dar acolo. Trebuie doar sa se mai coaca putin mintea, ca sa invete sa imblanzesca si sa foloseasca forta uriasa a sufletului.

    @InimaRea

    E pe dos. Sufletele alea razletite tin la un loc sufletul tarii. De asta am vorbit despre oameni si povestile lor de viata. E ca la fractali. Partea si intregul se oglindesc una intr-alta.

  • mihai rogobete

    @Dridri:
    Peşterile nu erau simeze; dacă, înainte de conceptualizarea frumosului, se poate spune că asemenea reprezentări erau expuse în temple, trogloditul abia-şi întindea -- prereligios! -- pânzele mistice ale proiectării. Pe pereţii peşterilor, omul cavernelor “era”, nu se reprezenta. Întemniţat în grotele inimii mioritice, restaurată de Petru Ursasche, Ştefan Arteni îşi zgârie pe pereţi acesteia şirul zilelor ispăşite.
    Ion Barbu ştie ce e mineritul.

  • Ontelus Dan Gabriel

    @ Dorin Tudoran

    Îngăduiți o întrebare pe care o sper non-retorică:
    În contextul actualei crize a democrației capitaliste occidentale și pe fondul lumii globalizat-multipolare în care trăim, credeți că se poate generaliza conceptul de ,,lumpen-elită”, dată fiind neasumarea responsabilității pentru criză sau, în cel mai bun caz, asumarea relativist-uniformizatoare a acesteia?

  • Domnule Tudoran. In multe interviuri, bloguri si articole scrise de dumneavoastra eram de acord cu cele scrise intr-o proportie de 80-90%. In cele doua articole m-am apropiat de unanimitate (desi stim cate de rau era sai ai unanimitate 🙂 )
    si doar aceasta fraza am ceva indoieli asupra ei :
    ” România este a dumneavoastră. şi a celor mai tineri ca dumneavoastră. In consecinţă, singurul răspuns concludent, practic, trebuie să vină, şi va veni, din partea dumneavoastră. şi a celor mai tineri decât dumneavoastră”

    daca ne uitam cine vine din urma (cel putin in clasa politica) nume de genu Udrea , Ponta , EBA si altii ca ei cred ca raspunsul dat de aceste persoane este cu siguranta unul nedorit. Chiar daca nu numai in afara tarii, stiu foarte multi oameni onesti cu bun simt si cu bune skiluri profesionale dar din pacate acestia nu sunt cei care de fapt decid in viata cetatii

  • @ virgil
    1.Unanimitatile sunt inselatoare. Chiar si atunci can spunem cuiva “Sunt cu totul de acord cu tine” e mai mult “un fel de-a spune” care, daca, exprima o foarte mare apropiere a punctelor de vedere, dar, in realitate, in orice unanimitate stau pitulate diferente absolut naturale., care fac bine -- si unanimitatii, si nou, celor atat de unanimi.
    2. Nu uitati ca acest blog se numeste ironic “Certocratia”, cum s-ar fi putut numi, la fel de ironic, “Unanimitatea”.
    3. Evident nu la oameni tineri sau inca destul de tineri ca doamnele Udrea si EBA sau domni ca Baconschi, Voinescu, TRU ma refeream cand ii spunea dlui Vlad Stoicescu ca raspunsurile la intrebarea ce se poate face si se va face cu Romania vor veni de la oameni de varsta sa, si dde la oameni chiar mai tineri decat Domnia sa. “Tinerii” si “oarecum tinerii” care au facut parte din proiectele politice de pana acum si-au cam dat masura, vor ramane foarte multa vreme, spre a folosi o zisa cunoscuta, “incremeniti in proiect”. E vremea altor abordari. Asta nu inseamna ca oricine a fost implicat intr-un proiect politic post-decembrist nu mai are ce cauta in politica. Doamne fereste! Are, dar le va fi mai usor traseistilor, care nu cred in niciunul dintre proiectele politice din care au intrat si iesit, decat celor care au crezutin proiectele la care au participat, mai ales le va fi extrem de greu celor care au crezut, cu un fanatism aiuritor, in proiecte de acum ajunse spre sfarsit…

  • Derdiedas

    @Mihai Rogobete, Stefan Arteni et alii amici
    Ma gandeam, zilele trecute fix, la ETNOLOGIA JURIDICA a lui Romulus Vulcanescu, varul martirului. Acolo, varul martirului argumenteaza, plecand insa de la citeva alte variante ale poemului cu rost national, ca pastorul mioritic, aflat SUB IURE VALACHICO, o incaseaza, in baza legilor ciobanesti nescrise, cutumiare deci, pe drept. A comis ceva si stie ca trebuie sa plateasca. De unde resemnarea sa la aflarea sentintei, mai demna — si mai barbateasca — decit a lui Adrian Nascase, ”le suicide-pour-rire” (vorba lui Isidore Ducasse, Comte de Lautreamont), care isi canta, victima autoproclamata a justitiei de comanda politica, povestea imaginarei sale nevinovatii, pe toate blogurile si drumurile internetice, acompaniat la cobza de ceilalti membrieni ai lotului sau infelice.

  • @) DT

    Poate ti-am scris asta intr-un mail, dar mai bine de doua ori decit niciodata! Am postat cele doua linkuri spre interviu pe pagina mea de FB si s-ar bucurat de o primire excelenta -- ma refer la likuri, share-uri, comentarii. Intre cei care au lasat semne, Victor Rebengiuc, Michael Shafir, Anca Mizumschi, Marcela si foarte multi altii…

  • Derdiedas,

    Inca o data ii dau dreptate dlui Tudoran. Ro n-are INIMA! -- lipsindu-le cetatenilor ei, in mare masura, capacitatea empatica. De unde si asa-zisa intelepciune populara: “Prostul moare de grija altuia”, emblematica pentru o societate atomizata, ca a noastra. Si, mai mult decat atat, aflandu-ne noi, ca popor, blocat intr-o majoritate covarsitoare la un nivel distructiv al constiintei, cel al vinovatiei, ori putem fi extrem de usor manipulati, ori pedepsesim manipuland. ( Desigur, putem accepta enuntul doar daca suntem de acord cu etajarea constiintei asa cum a fost ea facuta de psihiatrul american David R. Hawkings). Cel consumat de obsesia pacatului, oricare al fi acesta (originar, fizic, metafizic, religios, politic, nu conteaza), actioneaza din vinovatie, pe care o proiecteaza continuu asupra altora, mai spunea doctorul american. Adica, vulgarizand un pic, “imposibil sa nu fi facut X-ulescu ceva de l-a pedepsit atat de rau justitia statala sau justitia divina, ori ambele”. Or, daca nebanuite sunt motivele si caile justitiei divine, justitia statala ar trebuie sa dea socoteala pentru insuficienta motivare a unora dintre actele ei, si nu sa se substituie celei divine. Asa ca prefer sa raman cu Maldoror: „O pédérastes incomprehensibles, ce n’est pas moi qui lancerai des injures à votre grande dégradation”.

  • @ Liviu Antonesei

    Pana la urma va trebui sa-mi deschid si eu un cont de Facebook, desi forma asta de comunicare nu m-a tentat niciodata. Multumiri celor care au avut vreme sa citeasca acel interviu.

  • @) DT

    Master, il folosesti ca mine in scop profesional, ca sa spun asa, adica pui linkurile catre textele tale. Din cind in cind, mai pui un cintec, o poza, un filmulet, ca sa tii oamenii aproape. Dar asta faci si aici uneori…

  • Gheorghe Campeanu

    Vlad Stoicescu: “Există un consens reperabil în rândul celor care analizează ultimul secol şi jumătate de devenire a României moderne: comunismul poartă principala vină pentru felul în care arată prezentul.”

    Dorin Tudoran: “Este un consens venit din lene, din teama de a scruta atent în măruntaiele naţionale. Un consens, daca vreţi, care vine dintr-o vanitate care se substituie, infracţional, bunului-simt.[….]”

    Nu stiu daca “infractional”, dar se cam substituie. In ianuarie 1990, venit in Bucuresti de la New York, am fost intrebat de un cunoscut ceva de genul ‘acum ca regimul Ceausescu a cazut si nu mai ai probleme cu autoritatile, te intorci, nu? ‘ I-am raspuns ca nu plecasem din Romania de aproape 15 ani numai din cauza autoritatilor si a regimului Ceausescu. S-a suparat. Daca i-as fi dat un raspuns mai chirurgical, ca cel al dl-ui. Tudoran, poate ma si pleznea.

  • Excelent interviul!
    Multumesc, draga Dorin!
    Sanatate si… poezie!
    Chiar daca e tarziu, e frig si “oamenii nu mai au aripi”…

  • @vasile garnet

    Multumesc si numai bine!

  • DUMITRU UNGUREANU

    Vorbiţi în interviu de „vina muncitorilor” şi de faptul că şi ei puteau să vorbească.
    În 1977 a fost greva minerilor din Valea Jiului. În 1979 SLOMR. În 1987 a fost Mişcarea de la Braşov. Vasile Paraschiv a deschis gura şi-a vorbit cum s-a priceput atunci, în comunism. L-au închis la nebuni. Când tot Vasile Paraschiv i-a dat cu medalia peste nas lui Băsescu, ceilalţi „medaliaţi”, intelectuali de prestigiu, i-au întors spatele lui Paraschiv, nu preşedintelui repudiat apoi cu fină delicateţe. Oare cine trebuia să vorbească în numele muncitorilor şi cum?

  • @DUMITRU UNGUREANU

    Asta am si spus: de cate ori muncitorii “au miscat in front”, “acolo sus” s-a simtit foarte clar ca “acolo jos” iubirea pent)ru “conducerea de stat si de partid” nu e atat de “calduroasa”. SLOMR-ul (dl Gheoprghe Brasoveanu), grevele din Valea Jiului, oameni ca Vasile Paraschiv au spalat obrazul tacerii…

  • mihai rogobete

    Mişcările muncitoreşti aveau ce aveau cu deviaţionismul ceauşist, cu “trădarea înaltelor idealuri”, cuprul pe faţă dîndu-şi-l în “IMGB face ordine” şi mineriade. Vasile Paraschiv n-a fost anticomunist, ci disident comunist.

WP Admin