≡ Menu

Câte zile de pușcărie ar trebui să primească Mircea Cărtărescu?

Dintre persoanele aflate în pușcărie, cine se poate apuca de scris cărți?

“Orice persoană privată de libertate, coordonată de un educator, poate solicita şi obţine suport pentru a scrie cărţi sau lucrări ştiinţifiice pe perioada de încarcerare, indiferent de regimul de executare a pedepsei privative de libertate.” (Răspuns al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor pentru ziarul Gândul)

Aha, am înțeles. Și care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinești pentru a ți se aproba scrierea unei cărți în pușcărie?

“În primul rând, ca să scrii o carte, trebuie să ştii să scrii. La Adrian Năstase era şi normal să scrie o carte, că fotbal nu juca. Dacă l-aş vedea pe Nuţu Cămătaru că scrie o carte, ar fi nişte semne de întrebare. La Adrian Năstase nu cred că se îndoieşte nimeni că a putut să scrie.” (Purtătorul de cuvânt al Penitenciarului Jilava)

Makes sense to me. Totuși, Marean Vanghelie se dovedea mai revoluționar în gândire când spunea că ar fi corect ca și oamenii care nu au absolvit liceul să aibă dreptul de a intra la o facultate, altfel despre ce drepturi ale omului vorbim?

Practic, cu câte zile, ”per capita”, își văd reduse pedepesele membrii clanului Becali, care, dacă nu înțeleg eu aiurea, știu să semneze cecuri mai lizibil decât Nuțu Cămătaru?

“Este vorba despre o reducere sau se acordă sau se consideră executate 30 de zile pentru o lucrare ştiinţifică sau, mă rog, o lucrare scrisă.” (Avocat Radu Marin)

Good to know. Totuși, cum în alte communicate în loc de “lucrare științifică” se folosește termenul de “lucrare de specialitate”, mai am o întrebare.

Unii dintre autorii aceștia inopinați se află la pârnaie pentru șpagă, evaziune fiscală sau spălare de bani. Are nevoie România anticorupției necruțătoare de lucrări de specialitate cum ar fi Venea o șpagă pe Siret, Cum să fii cam evaziv cu Fiscul sau Ghidul spălătorului de bani?

Am și o sugestie de bun-simț, măcar de exact atâta bun-simț cât cuprinde literatura juridică dedicată scriitorilor înfloriți în pușcării.

Justiția românească nu pare, nici pe departe, o catedrală terminată. Mă gândesc la o turlă care-i lipsește. Și îmi spun că, deși se șoptește că deține portofoliul Justiției doar pe scurta perioada în care se află în concediu de gripă bruxelleză, dna ministru Raluca Prună ar putea pune o pilă, acolo unde trebuie, pentru demararea, cât mai urgentă, a lucrărilor.

Dacă poți să scapi de 30 de zile de pușcărie, scriind o carte, ar fi echitabil să poți câștiga minimum 30 zile de pușcărie pentru că scrii o carte, așa, de capul tău, fără să te fi trimis nimeni la bulău.

Deci, cam câte zile de pușcărie ar trebui să primească Mircea Cărtărescu, autor al cel puțin 30 de cărți? Las la o parte traducerile, fiindcă iar îl vor acuza de plagiat niște mari “specialiști” cotidieni.

30 x 30 = 900. 900 : 365 = 2.465. Cum ar veni, cam doi ani și jumătate.

Dar, dacă suntem corecți până la capăt, pentru cărțile-capodoperă s-ar cuveni măcar 50 de zile. Asta ar însemna că Mircea Cărtărescu merită în acest moment peste trei ani de pârnaie.

Bine că a trecut și Târgul Internațional Gaudeamus, altfel s-ar fi auzit și pe acolo zdrăngănitul cătușilor — luate de la scriitorii Becali și oferite unor infractori cu mult mai periculoși pentru fibra morală a țărișoarei.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Damian Giurca

    Nu le dați idei. Solenoidul e descris ca un mijloc de evadare. Autorul are și circumstanțe atenuante, îl livrează într-un ambalaj foarte greu. Trebuie refăcută și cercetarea …în ediția următoare. Protonul nu se dezintegrează niciodată, pisică nu e în niciun pericol. Poate și de asta „Cenaclul de Luni” nu i-a tranșat încă soarta… Sper ca nici această carte să nu o facă și nici alte scrieri semnate fără să le citească. Radu Vancu …pare un mic solenoid alimentat din când în când pentru a-și defula spaimele tinereții de profesor de liceu și o gaură de vierme între două lumi ireconciliabile.

  • Liviu Petre

    Mi-l amintesc pe Cartarescu din liceu, juca execrabil fotbal, o rusine, ce mai, desi se straduia…

  • neamtu tiganu

    poate ca ar fi fost mai bine daca intr-o anumita perioada in loc sa se amestece in troaca politica ar fi fost in puscarie si ar fi scris carti sau ar fi iubit femeile.
    Apropos carti, unu din scriitorii de succes la tirgul romanesc e James Olivier, conform mens sana in corpore barosana.

  • neamtu tiganu

    rusine, adevarat, mare rusine si se mai da mare, nici macar nu purta ochelari!

  • Liviu Petre

    Si tinea si cu Dinamo…

  • Vasile Gogea

    Ţi se poate bloca, şi dacă e unul singur, şi acel neuron la o astfel de “logică” (a purtătorului de vorbe al neadministrării impenitenciarelor)!
    Totuşi, încercînd un argument “avocăţesc”, aş pune întrebarea: dar anii de studiu, nopţile nedormite, zilele de scris solitar, privaţiunile de tot felul pe care un creator le suportă în perioadele de creaţie intensă, n-ar trebui “deduse” din “pedeapsă”, ca fiind deja executată? Ba, cred că, ele depăşind cu mult “zilele de carceră” aferente, pentru diferenţă, “puşcăriabilul” ar trebui să primească şi nişte compensaţii!

  • Valentin Feyns

    Asta pune capac la toate. E orbitor de clar

  • Damian Giurca

    …Primul contact cu un solenoid…vertical.

  • emanuel bogdan

    Un mare infractor uitat…. este Radu Aldulescu… insul acesta trebuie denuntat! Dupa ce ca este autorul unor romane pline de miez, mai este si recalcitrant… apoi obraznic… incapabil sa pupe n dos macar pentru o amarata de bursa ICR, Apoi… oricum nu mai are pe unde sta caci a fost dat afara din camera Uniunii Scriitoriilor unde huzurea (macar pentru aia sa fi stiut sa fie cat de cat lingusitor!) si nici nu a aflat ca din drepturi de autor nu prea ai cum sa traiesti in acesta tarisoara inbelsugata! Sa fie condamnat cu asprime la vreo patru -- cinci romane. Pas cu pas, dreptate pana la capat, sa traiti bine!

  • Aflu lucruri infioratoare de la dumneavoastra…

  • cucu.m

    De ce n-ar avea voie puscariasii sa scrie? De ce n-ar primi elberarea mai repede daca au o activitate, chiar de a scrie?
    In alta ordine de idei, palaria lui Cartarescu e prea mare pentru el.Sunt convins ca sunt multi altii scriitori care ar merita nominalizarea la Nobel.Desi in ultima vreme car rar adevarati scriitori. De spoieli ca Radu Vancu lumea e satula.

  • Ontelus DG

    Poate părea
    bizar, dar scrisul are și o dimensiune carcerală: într-un autism de facto față
    de lume, scriitorul ispășește vina de a imortaliza prin cuvânt
    spiritualitatea… Condamnat la exprimare scrisă, literatul cunoaște tortura
    adjectivelor și a adverbelor, diafanizează substantive și verbe, ștornează în
    duh contabilicesc prepoziții și conjuncții. Arta cuvântului imobilizează corpul
    și imunizează sufletul. Damnatul textual are tact, are stil, când tactil, când
    subtil, uneori agil, alteori abil.

  • Dezideriu Dudas

    Cam cate zile de vacanta ar merita “dictatorul”, sa se mai
    hodineasca, tinand cont de “lupta sa”, fara sfarsit”, pentru dreptate si
    democratie…Intr-o pauza de hodina, surpriza, il suna Jean-Claude Juncker, sa-l
    intrebe cum ii treaba cu tehnocratia in Romania ( declaratie la “Romania TV” in
    24 noiembrie 2015 )…Bre’ nea’Jane, da’ Zamolxes, Insusi, n-a vrut sa-ti
    raspunda ?

  • Cine a spus ca nu au voie sa scrie? Dar sa te prefaci ca nu stii ca niste analfabeti nu pot sa scrie carti e alta discutie. Ce “carti de specialitate” sa scrie Grupul Becali? Chiar sunteti interesat sa cititi carti “de specialitate” scrise — daca ar mai fi cu totii in viata — Fane Spoitoru si Nelu Camataru? Ba chiar printre borfasii, stiutori de carte, ce carte scrisa de Me me Stoica v-ar interesa?

    Nu duceti grija palariilor lui Mircea Cartarescu, mai ales ca in textul la care postati comentariul nu despre palaria lui Cartarescu era vorba, ci despre ciupilika unor regulamente ridicole.

  • Damian Giurca

    Stabilitatea absolută a protonului este unul dintre puținele lucruri încurajatoare oferite de știință. El este cărămida esențială a lumii vizibile. Doar că această stabilitate nu ne mai folosește la nimic dincolo de previziunile sumbre ale legii inexorabile a creșterii continue a entropiei în sistemele deschise, așa cum este universul. Protonul nu se dezintegrează niciodată…ca să poată participa la paradoxul „pisicii vie/moartă”. Este o eroare a autorului.
    O altă „anomalie” o reprezintă neînțelegerea noțiunii de dimensiune în limbajul fizicii. În limbaj fizic formalizat „dimensiunile” sunt de fapt „parametrii/variabile” imaginați pentru a scrie în termeni matematici o anumită teorie/lege/conjectură. O linie are nevoie de un singur parametru, lungimea. O suprafață de doi, lungime și lățime, un volum, de trei, lungime, lățime și înălțime. Acestea sunt „dimensiuni” doar în limbaj comun…pentru că se asociază cu modul lor de observare, măsurarea din care le rezultă mărimea, dimensiunea proprie, dar în ecuații sunt doar variabile. În fenomenele în derulare, procese de fapt ,intervine un al patrulea, timpul. Un alt parametru imaginat de om pentru explicații, nu o dimensiune cu un corespondent absolut în realitate. Acești patru parametri sunt suficienți pentru toate conjecturile/teoriile care explică lumea vizibilă. Când se trece la teorii pentru invizibil, se introduc alți parametri, până la 11, de fapt variabile care dau logică matematică unor ecuații care explică (aproape) toate comportamentele observate al acest nivel. Prin analogie se numesc în limbaj comun, dimensiuni, fără nicio legătură cu existența lor reală. Sunt doar creații care fac teoriile conforme cu observațiile. Din punctul acesta de vedere căutarea unor dimensiuni în realitate,ori extra-realitate, pentru explicarea condiției umane est o falsă premisă…Dacă se pleacă de la descoperiri fizice, cum face autorul. În metafizică problemele se pun diferit.
    Cunoașterea umană este de fapt imaginarea unor teorii (contexte) care explică observațiile făcute.Apoi aplicăm aceste teorii la observații noi. Dacă le explicăm prin ele realizăm două lucruri. Teoriile rezistă și aparent înțelegem lumea, dar de fapt nu o înțelegem ci o explicăm în contextul creat de teoriile acceptate. Așa se explică paradoxul care l-a chinuit pe Einstein: ”Cel mai mare miracol din Univers este faptul că el poate fi înțeles” .Nu este nici un miracol. Din observații cream teorii, pe care le aplicăm la alte observații. Dacă teoria funcționează spunem că am înțeles fenomenul, de fapt îl interpretăm în contextul teoretic pe care l-am imaginat. Nu avem nici o altă posibilitate să verificăm dacă există o realitate dincolo de observațiile noastre pur subiective. Doar dezvoltând tehnicile de observare găsim elemente care nu intră în contextul mental creat. Atunci urmează o modificare a teoriei contextului, chiar o abandonare a ei… Aici are dreptate autorul, condiția esențială a omului este de fapt…căutarea. Omul căutător. Dar nu așa cum o sugerează, căutarea ca un proces intelectual pur, căutarea pentru mântuire. Nu, omul caută contexte pentru a explica observațiile pe care le primește permanent. O face conștient, prin activitatea științific-pragmatică, și orice activitate creativă, dar și inconștient …în somn, prin vise. Omul caută confortul identității sale. Omul e stilul.De fapt stilul este expresia vizibilă a identității sale. Din ea izvorăște căutarea.

  • Valentin Feyns

    E clar. Identitatea (in special una ca a lui Cartarescu) inseamna ordine, ceea ce e in totala opozitie cu tendinta naturala a Universului de a mari dezordinea (entropia) (vezi ce se intampla in Siria) asa ca incarcerarea inculpatului trebuie marita semnificativ.

  • Dezideriu Dudas

    Mergand in sens invers ( nu
    prea mult, sa nu ametim…), ca sa nu fie cautat ( si sa scape, in consecinta…),
    expresia vizibila a identitatii sale, omul pana la urma, tre’ sa fie si mai
    cautator decat cautarea care l-ar urmari….

  • Dezideriu Dudas

    Cartarescu pare a fi si mai cautator decat dictatorul, fiind expresia vie a cautarii ca un proces intelectual pur, cautarea prin mantuire….Pana la urma cautarea determina dezentropie (constructie ? ) sau entropie ( curgere ? ) ?…Ce au construit cautatorii cei mai viteji ? Sfanta frica ? Da’ cei din anii ‘50 au dormit ? Si in anii ‘50 si acum, Occidentul avea/are alte targheturi…In anii ‘50 ne depaseau, acum isi asigura distantarea….

    PS Nu trebuie ignorat rolul “cautarii”, dar nu trebuie construita o societate pe aceasta “baza”… “Scanteia” anilor ’50 este acum “Lumina pe cerul patriei”….

  • Damian Giurca

    Lucrurile nu sunt cum par la prima…lectură. Pentru că entropia, inexorabil , crește în orice sistem. Doar cele izolate nu se supun acestei legi. Dar izolarea, cu cât este mai mare cu atât impune consumuri de resurse, din exterior, mai mari. Pentru o izolare absolută trebuie consumuri infinite. Menținerea entropiei constante ori reducerea determină creșteri ale ei, mai mari, în exterior. Pe ansamble entropia crește. Este cazul închisorilor. Sunt sisteme aparent izolate, dar entropia lor crește fie doar și prin popularea cu noi locatari, continuă, ca să nu mai vorbim de ce se întâmplă în jurul lor și în legătură cu ele. Vedem la televizor zilnic știri cu vești din penitenciare. Asta presupune consumuri de resurse, entropie crescută. Iar după ieșirea unor locatari…urmăriți cazul emblematic, SRS. Ce consum de resurse pentru a recupera timpul pierdut…!!!
    Revenind la cazul cărții îi al autorului în discuție, aparenta ordine creată de identitatea autorului, pentru confortul ei, și ordinea definitivă a cărții sunt doar aparente. Cartea fiind citită, și îi doresc milioane de cititori, consumă resurse, deci produce dezordine. Asta a fost și intenția declarată a autorului, cine va citi această carte nu va mai fi același cu cel de dinainte. Identități noi, căutări noi. Noi… lucrători pentru entropia atotstăpânitoare…Să-l urmărim atent pe cel de al doilea cititor al cărții, Gabriel Liiceanu, să vedem noua sa identitate după citirea acesteia. Lidia Bodea, prima cititoare, a suferit o schimbare. A ieșit abia pe locul doi…

  • Pingback: Câte zile de pușcărie ar trebui să primească Mircea Cărtărescu? | Ziarul Profit()

  • Dezideriu Dudas

    “ Pentru o izolare absolută trebuie consumuri infinite. “

    Da, da’ nu prea…La vorbe, “infinitul” e la liber, de unde, posibil, “izolarea absoluta”…La fapte ar fi o problema, dar cine spune ceva si de fapte ? Vorbele inneaca faptele in “societatile prea vorbitoare”….

    Posibil ca cineva sa spuna ca totusi, pe pamant, si vorbele-ar fi finite. Da, da’ galactic ? Acolo-i infinitu-i la el acasa…Iar cei 2 scriitori/filozofi, numiti de dvs. , au o buna relationare cu spatiile galactice….

    P.S. L-am adus si pe “dictator” in discutie pentru ca pana si el mi se pare mai “macho”, chiar filozofic ( in partea de determinare a realitatii – vezi “asaltul tinichigiu…” de la… GDS ), fata de cei care scriu, ca_cascada, fara sa riste nimic si fara sa-i intereseze ce determina limbarnita lor…, “fara sfarsit”, continuu banuita de posibila “nobelizare”…”Nobilizarea” nu conteaza in spatiile “vorbelor fara sfarsit”….Cartarescu a scris vreodata in ultimii ani numele “banditului Goma” ? Sau inca “n-a primit voie” ? Dom’Gabriel tot “e scris”, in “culorile curcubeului” ( “cutremurul oamenilor “), dupa ce chiar l-a vizitat pe Goma la Paris…NU SUNT GENUL CARE ACCENTUEAZA CLIVAJE, DAR AICI E VORBA DE ACEL INFINIT CARE NU SE MAI TERMINA…”SE” TERMINA, TERMIN SI EU. Neterminand, “ei”, am ajuns si eu un fel de “clasic infinit in viata”, deoarece asa n-au cum “scapa”… de mine.

  • Shadow

    @Dle Tudoran
    daca e regulament mai ales in structuri militarizate asa cum sunt structurile penitencioarelor dreptul de a scrie, citi, instrui e pt toti nu numai pt o mana de oameni. Eu cred ca ar trebui eventual extins spre instruire pt cei care nu sunt cu adevarat pregatiti pt scris. S-ar putea ca simpla scriere a unei carti pt nastase sa fie mult mai usoara decat instruirea (era sa scriu instructia :-)) unuia ca vanghelie, fane sau becali.

    Despre meme stoica nu stiu daca are “darul scrisului” dar de exemplu mi-am amintit cu o placere nedisimulata de Papusarii lui nea Teasca. Era nea Teasca mai “pregatit intelectual” decat meme stoica pt scris? Posibil dar proveneau din aceeasi “lume”.

  • “Nea Titi” era din alta “Liga” decat cea in care joaca barbut MMS. L-am cunoscut foarte bine, ba, pentru scurta vreme, mi-a fost si antrenor. Era un povestitor extraordinar si un foarte dedicat cititor. Excentric — nu zic nu --, cu idei, uneori, intre surprinzatoare si greu de inteles, dar, repet, din alta “liga” decat alde MMS…

Next post:

Previous post:

WP Admin