≡ Menu

Cartea

mii de ani am citit 

– toate cărțile lumii –

amânând clipa în care

voi adăuga lumii

propria mea carte.

 

am tras de timp

mileniu după mileniu

recitind toate cărțile lumii

doar spre a nu vedea cum se naște

propria mea carte.

 

limbile tuturor neamurilor

se deschideau privirii mele

atinse parcă de iarba fiarelor

așa că nu mi-a scăpat

nicio carte a lumii.

 

când a trebuit să adaug lumii

propria mea carte

toate cărțile lumii au dispărut

și cartea mea a rămas

cumplit de singură.

 

am înțeles atunci

că nu există alte cărți

există doar Cartea mea

cu milionele ei de ani

între pagini.

(Din volumul pe cale de a se naște Death – By Invitation Only)

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • DG Ontelus

    trondheim// fiordul era spectaculos/ așa cum sunt aproape toate fiordurile/ inginerii geodezi topografii fotogrammetriștii măsurau de zor/ căci inginerii asta au învățat să măsoare/ îngerii vegheau pe trecătorii înmărmuriți de natură/ în fișa postului de înger însoțirea necurmată a muritorilor e cap de afiș/ pe uscatul locuit orgoliile creatoare își făceau de cap/ alchimizând efemera camaraderie și dulceața posterității/ soarele zâmbea îngăduitor și oarecum ciudat/ fiindcă țărmul atlanticului e vestit pentru vremea ursuză/ aerul și apa asistau atente/ ce asistente bune devotate sunt ele/ oamenii le tratează ca atare/ leneșe vase intrau și ieșeau din port/ decor promițător

  • Liviu Antonesei

    Foarte frumos, il preiau cu drag…

  • Pingback: Cartea – Un nou poem de Dorin Tudoran | @ntonesei's blog()

  • DG Ontelus

    helsinki// în acea incintă de suveniruri/ vânzătoarea neverosimil de blondă îmi zâmbi/ pe dinăuntru am început să tremur/ mi-am retras privirea de pe acea făptură care mă tulbura/ și am ieșit repede afară pentru a-mi reveni din uluire/ Doamne cât de slab pot fi în fața frumuseții feminine/ semn aceasta al slăbiciunii generale pe care creația vie/ îl poartă cu sine stigmatizând-o definitiv/ mi-au plăcut atât catedrala luterană cât și catedrala uspenski/ ghida cu rădăcini bucovinene vorbind engleza cu accent rusesc/ ne povestea despre icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din lăcașul ortodox/ m-am închinat la icoană și realizam și atunci/ realizez și acum cât de păcătos pot fi verbalizând starea nimicniciei mele/ simt o anume ușurare dar păcatul e tot acolo în străfunduri/ hai să mai ascult ceva din sibelius poate mă mai consolez/ aoileu-oileu-oileu

  • DG Ontelus

    mama// m-ai crescut singură cum te-ai priceput/ ai suferit de pe urma mea și-ți cer iertare/ lumea în care era fatal să intru e din păcate/ dincolo de sfera ta de competență dar într-un fel sau altul mă descurc/ mi-ai cumpărat la început și am putut cumpăra apoi multă vreme/ orice carte am vrut nebănuind atunci că va veni un timp/ când cărțile vor fi doar moduri de consolidare a haitelor/ au fost și asta dintotdeauna dar acum asta sunt exclusiv/ încât nu mai e nevoie să fie arse în piața publică de către scelerați/ ci sunt deja arse de răutate încă înainte de a fi scrise și cu atât mai mult publicate/ îți mulțumesc mamă pentru tot ceea mi-ai dat

  • DG Ontelus

    un clișeu lingvistic// de multe ori când se consemnează mediatic/ decesul unei personalități apare sintagma ‘a trecut în neființă’/ redactorul în cauză dacă asumă un crez ateist este îndreptățit să utilizeze/ clișeul amintit dacă însă este credincios sau chiar agnostic/ atunci ar fi bine să-l evite fiindcă spiritualitatea nu e o funcție a materiei/ ba spiritualiștii ar spune că-i tocmai pe dos/ așadar ființarea sau spiritualitatea nu sunt intrinseci reductibile/ viului organicului ci presupun modalități diferite transtrupești/ logic și faptic prin analogie dacă bănuim fără să putem experimenta efectiv/ ceea ce se întâmplă în nucleul atomului ori în organizarea metagalaxiilor/ înseamnă că acele realități cu specificul lor nu există ca atare ba bine că nu/ de-ar trece vreodată ignoranța în neființă/ ei aș e mai vie ca oricând pleznește de sănătate/ că-i mai bună decât toate cum bine zice vorba populară

  • DG Ontelus

    nimicuri culturale// anumite persoane sunt șocate nu înțeleg/ dar era totul previzibil nimeni nu-ți face treaba/ pe care doar tu ai fi în măsură să o faci/ mentalul acesta hibrid magic-agnostic nu putea duce decât aici/ iarăși vorba străveche ți se dă însă nu ți se bagă în traistă/ o autosuficiență care nu putea duce la lucruri bune ci/ în cel mai optimist scenariu la soluții șubrede temporare/ care la o zdruncinare temeinică asociată unei conjuncturi pestriț aspectate/ își vor fi demonstrat caracterul caduc în plus/ un anume tip de minciună mai perfidă chiar decât atunci/ când oricum visul era viu a demobilizat pe de o parte/ a iluzionat pe de altă parte/ iar efectele explicite dar mai ales implicite/ curg în cascadă și pot fi în cel mai bun caz atenuate/ nicidecum radical modificate căci paradigme caracteristice/ unor sisteme referențiale dintre cele mai diferite/ aparent fără nicio legătură unele cu altele/ suferă acum ajustări parțial bănuite de către cei mai inițiați/ comoditatea oboseala ereditatea egoistă și acea reificare/ despre care vorbea ideologul ce ironie cumplită/ își dau mâna și compun o situație dar să lăsăm/ glasul plin de încredere al viitoarei generații/ să dea ora exactă a armoniei a păcii a bucuriei molipsitoare

  • DG Ontelus

    Alexandru Andrieș, ,,Dracula Bluesˮ (compus 1977, înregistrat 1988, apărut pe albumul ,,Interzisˮ 1990)// «La curtea lui Vodă e şedinţă mare,/ Stau boieri pe scaun, stau şi în picioare,/ Se discută probleme, se analizează/ Ce nu merge bine, ce incomodează;/ În cap de masă, pe scaun, însuşi Vodă Ţepeş stă,/ Boierul Velea face prezenţa şi numără.// Se ridică Vasile, zice: ,,Ţepeş Doamne,/ Stăm bine cu producţia de cereale şi carne,/ Am depăşit planul în industria de zgură/ Şi-am fost informat că nici nu se mai fură;/ În producţia de ţepe suntem, Doamne, pe primul loc în lume,/ I-am depăşit pe-americani, fără ruşine, putem spune!”// ,,Dar există probleme şi in îndustria de ţepe!”/ Se ridică în picioare boierul Şulea Trepe./ ,,Nu mai avem lemn de paltin, producţia stagnează de ieri,/ Iar stejarul, Ţepeş Doamne, îl ţinem doar pentru boieri,/ De aceea propun să facem ţepele din lemn de prun!/ Vor fi beţivi mai puţini, iar lemnul e destul de bun…”// ,,E o propunere bună”, zice Ţepeş, ,,Propun/ Chiar de mâine să-nceapă producţia cu lemn de prun!/ Totul să meargă bine, ţeapa să iasă fain,/ Să nu se neglijeze problema de design,/ Ţeapa să fie suplă, să satisfacă clientul,/ Să se potrivească perfect cu clima şi ambientul,/ Să se trimită cadre să se specializeze,/ Economia de lemn să nu se neglijeze,/ Printr-o reproiectare justă să se elimine orice sofism,/ Astfel încât ţepele să reziste şi la seism!”»

  • DG Ontelus

    The Doors, “Love Street” (1968)// ˮShe lives on Love Street/ Lingers long on Love Street/ She has a house and garden/ I would like to see what happens/ She has robes and she has monkeys/ Lazy diamond studded flunkies/ She has wisdom and knows what to do/ She has me and she has you/ She has wisdom and knows what to do/ She has me and she has you/ I see you live on Love Street/ There’s this store where the creatures meet/ I wonder what they do in there/ Summer Sunday and a year/ I guess I like it fine, so far/ She lives on Love Street/ Lingers long on Love Street/ She has a house and garden/ I would like to see what happens/ La, la, la, la, la, la, laˮ

  • DG Ontelus

    modernitate// într-un hotel exclusivist/ șapte golani și patru curve/ se etalau malagambist/ mimând elita unei urbe/ șmenari în board-ul oengist/ își decartau granturi o stivă/ uzând jargonul pedegist/ duceau civilii în derivă/ când groasă-i la privat și stat/ nici ca să plângi nu ai un umăr/ căci și-n sistem și-n aparat/ tupeu & pile fără număr

  • DG Ontelus

    voință metropolitană// sunt un prolific decrețel/ un grafoman ‘cu cap de pluș’/ din stirpea lui tom degețel/ un ‘om recent’ fără arcuș/ cântând sfios dezacordat/ dezabuzat și delabrat/ dezangajat debusolat/ deconectat debilizat/ demitizat și deformat/ deliberat și deraiat/ pe toți vă rog să mă scuzați/ că n-am fumat la timp carpați/ nu mă calific la bărbați/ mănânc cartofi dar și cârnați/ consum aiurea mii de wați/ am auzit că decapați/ vă rog frumos să mă lăsați/ cu găletușa voi jucați/ în liga celor cu ficați/ la arnoteni adevărați/ și-nchei urându-vă la toți/ doar sănătate și nepoți

  • DG Ontelus

    mms// prisma e complexă/ dintr-o iluzie trăită ființial/ să apară un discurs cum n-a mai fost/ marcând generații după generații/ iar lumea să privească uluită/ ei nu sună bine/ mamă ce deștept ești/ omg s-au cuplat ființa neantul/ zgândărind puțin desantul/ ai patent ferește cantul/ nopțile sunt cu lună plină primul și ultimul pătrar/ în fiecare lună nouă

  • DG Ontelus

    la mise en abyme// și astăzi sunt acel băiat/ de-acum vreo treizeci de ani/ nu mai am coșuri dar constat/ că sunt timid și când am fani/ tot timpul cred că deranjez/ senzația de om în plus/ orgoliile menajez/ cu riscul de-a părea de pluș/ frică nu am dar nici curaj/ cuvintele-mi sunt carapace/ mă-ncurc puțin pe la dozaj/ iar când iubesc stau ca pe ace/ dorinț-ar fi mai potrivit/ fiindc-a iubi e-o treabă dură/ nu-l prețuiesc pe stagirit/ cu platon sunt mereu pe tură/ idealist îmi pare hegel/ mai realist cred că e kant/ de zece ani mă dau pe goagăl/ și mintea mi-a rămas pe cant/ spălat pe creier mă găsesc/ prea mulți refuză evidența/ multe păcate ispășesc/ râd unii le-a ieșit pasiența/ nici nu iubesc nici nu urăsc/ agnostic parcă mă comport/ dogmatica deși-o cunosc/ trăiesc de parc-aș fi în port/ sunt deci țânțar inofensiv/ care-nțelege ce e viața/ am supt cultura agresiv/ în lume însă-mi pică fața/ absurdu-l detectez constant/ prea des confund răul cu bine/ deși adesea-s ezitant/ sunt împăcat totuși cu mine

  • DG Ontelus

    eminescu// mumificat cum numai noi știm să o facem/ eminescu este poetul care te inițiază în metafizic/ ilustrând legătura certă dintre cele două viziuni și limbaje/ care e de fapt legătura mistic-holografică a tuturor elementelor/ creației dumnezeiești înfruntate fantastic prin luciferismul lui dan-dionis/ dar prezervate idealist printr-o solemnitate a limbajului/ pe care prozaica lume postmodernistă n-o mai poate gusta/ evident corsi e ricorsi dar patima din publicistică/ și inapetența generalizată pentru fiorul transcendent al făpturii/ conduc la o eclipsă a receptării poetului/ negoițescu și rosa del conte l-au intuit cel mai bine/ viața lui e prețul plătit pentru ceea ce a putut să creeze/ nimic nu e gratis din păcate deși unii comunitariști deviaționiști continuă să creadă asta

  • DG Ontelus

    ‘epistolă închinătoare’// eu ‘domnul goe’ de-aș fi fost/ acum vă salutam din bruges/ dar dialogul n-are rost/ nu m-am oprit măcar la cluj/ sunt anonimul de pe blog/ om liber fără de contract/ cum word-ul nu stă sub obroc/ îmi place cu neantul să fac pact/ voi scrie-aici pân’ ce oblonu-i tras/ e jucăria mea cea preferată/ și forma inocentă-n care trag pe nas/ n-aștept desigur nicio judecată/ las neuronii să se desfășoare/ viziuni și scheme pun în galantar/ în acest fel mândria-n mine moare/ deși ceva rămâne la cântar

  • DG Ontelus

    sigmund freud// într-o excepțională creație a lui/ urmând să apară în acel volum care/ schimba fundamental istoria literară/ un tip cu pălărie și trabuc ignora la munte fiind/ o mașină patru ori patru recomandată cum se știe/ terenului accidentat și-și exprima convingerea că destul de repede/ autovehiculul respectiv va găsi un cumpărător adecvat/ acolo el fără să vrea își psihanaliza existența/ fapt firesc literatura fiind și așa ceva/ încât textul acela devenea un inspirat autoportret

  • DG Ontelus

    constelația andromeda// cu ce ne-nmărmurești maestre/ piticii cald îl iscodeau/ pun termopan pe la ferestre/ de mâine clar eu nu mai beau/ economii sunt necesare/ să investim cu cap un ban/ și fiți atenți pe la dosare/ în vis mi-apare iar un fan/ frenetic l-ascultau piticii/ ce el gândea ei săvârșeau/ cele mai bune auspicii/ proiectele întâmpinau/ să fie oare universul/ alcătuit din mii de corzi/ eu îmi închei aicea versul/ și dau cuvântul unor lorzi

  • DG Ontelus

    odiseea cărții// să iasă cartea șampania să curgă-n valuri/ iar cititorii să ovaționeze/ autografe să oferi în baluri/ și criticii savant s-interpreteze/ revistele șapouri să titreze/ o editură tandru să vibreze/ chiar sindicatul timbru să-ncaseze/ căci autorul musai să primeze/ nu sunt permise ezitări vezi bine/ publicitatea va lucra profesionist/ nimic nu are deci a te reține/ să-ți împlinești vocația de-artist/ tehnoredactorul cu acribie va lucra/ și corectorul profi treaba-și face/ coperta în scurt timp va apărea/ în fine tot volumul se va face/ isebene editoru-ți dedică/ și un contract solid cu tine face/ dacă timid probleme se ridică/ vin avocați care-nțelept o dau la pace/ în zodia succesului pătruns/ invidii vei stârni în mod fatal/ celebritatea-ți este de ajuns/ crucișătorul s-a întors la mal

  • DG Ontelus

    autoreflecție// cel mai trist este că/ fără voie dar s-a întâmplat am supărat ori enervat mulți oameni/ unii mă cunosc direct alții au aflat prin intermediar/ poate că le apar un nenorocit un închipuit/ îi asigur că și eu mă văd așa atunci când îmi realizez nimicnicia/ mi-e teamă de ceea ce înțeleg și simt deși/ toți suntem în grija lui Dumnezeu mie asta îmi dă liniște/ pe alții poate că îi tulbură nu știu/ nemulțumirea mea cum am mai spus/ e că nu am valorificat mai bine potențialul avut/ dar am o fire ciudată păcătoasă retractilă excesiv/ în vreme ce vizibilitatea ca să nu mai spun de succes și popularitate/ vin din deschidere ușurința comunicării/ nu-s neapărat suspicios ci introvertit mi-e teamă că rănesc ori că sunt rănit/ și teama asta din păcate se și adeverește și-atunci/ mă-nchid și mai mult în mine și par și mai impenetrabil/ din afară par un personaj dostoievskian așa cum mi-a părut mie cioran/ megalomanul uite se compară cu asemenea personalități/ nu dragilor le-am admirat scrierile și mai cu seamă dostoievski m-a format/ deși constat un puseu de cioranianism tot mai frecvent și mai insistent/ în manifestările mele nu îmi plâng de milă ar fi ridicol/ deși nu mă mai tem de asta dovadă postările mele/ dar sunt totuși un amărât căruia i s-a dat să gestioneze o minte și o sensibilitate/ peste posibilitățile lui moral-volitive și cum se știe și trupești/ această inadcvare e tragică sigur și mă face adesea nesuferit/ vă rog să mă iertați pe voi toți cei pe care i-am supărat enervat/ mulțumesc Doamne că am putut să scriu asta

  • Dezideriu Dudas

    În sistemele de management superioare ( partea de control al calității ) mărturia dvs. ar putea fi considerată dovada faptului că mecanismul social românesc are, totuși, reacții…și ce reacții ! Mulțumim d-lui Tudoran că ne dă posibilitatea să demonstrăm faptul că „mai mult ca solenoidul” este maximul grad de comparație al „adjectivului social”. „Foarte solenoid” sau „cel mai solenoid”, deja au fost…., unul în anii ‘30, celălalt, după ! Ambele, fenomene irepetabile, deși (post)dispozițiile moștenite sunt simțite cu o repetabilitate infinită în fibra mecanismului social, mai ales în țările importatoare de democrație, țări greșite. Tările exportatoare de democrație, țări negreșite, precum sugerează termenul…, se mai hodinesc, atât timp cât sunt fără greșeală. “Moș’Olanda” este cel mai duios. Se mai ienervează câteodată și ia laleaua-n dinți și mârâie la toate țările greșite, corupte, nedisciulpinate …, în fața marelui Stabor Global. Hambasadorul moșului…..dormea odata-n piață, sau iera hambasadorul „ieșiților brexiți” ? Cum poți să te hodinești dacă nu mai și dormi, chiar dacă-n piețe? Cum dreak’ mai putem zice că nu funcționeaza piețele în capitalism ? Uoamini răi…, s-au terminat ’ceia bunii !

  • AdiR

    ”În sistemele de management superioare ( partea de control al calității ) ” care apar prin carti hollandeze, adica americano-nemtesti. Ca pre la portuarii autohtoni managementul de detoate are o singura axioma: sa faci tot raul si numai raul in mod intentionat, constient, planificat. In caz de ceva poti spune:ei, am gresit, dar stiu ca am fost iertat de aceasta greseala fara de pacat, sau vina, capitala sau doar venala.Pentru ca este fara importanta, importanta o decidem noi, la subsolul de la etajul superiorilor.
    Cum spunea un filozof al destructiei inteligente, sunt multe feluri de a face rau.( a tacut daca exista si vreo facatura de bine, deci nu stia decat o parte).Sper ca asta sa se vada cat de curand, sub conducerea infailibililor bine ordonati, in viata tuturor. Cei care se considera vinovati fara voie vor avea o mica usurare.

  • AdiR

    Ne da Dl Tudoran posibilitatea sa ne vedem in adancimea splendorii mecanismului de solar, si-i multumim, dar probabil ca si domnia sa a fost influentat multiplu factorial si chiar convins ca este mai bine sa lase stau quo vadis sa lucreze netulburat la binele comun, publicat din cand in cand. In fond asta este marsul necesar al istoriei pacificatoare.

  • Dezideriu Dudas

    @ “….statu quo vadis…”, post – “Quo vadis, Domine”…., a “nepotului lui Sobieski”, aplicația actualizată pe “domnia României”

    Da, si lumea trebuie să înceapă, tot de la Mare ( precum începuseră venețienii, genovezii mai concertat, odată….). Când mă voi întalni cu Baudelaire o să-l întreb de ce lui nu i-a ieșit și doar a aruncat sticla în Mare….Noi încă mai avem speranță, mai ales că in materie de ieșire Brexitul ar trebui să ne ajute ( în mod foarte probabil “anti-Noica” funcționeaza aici : și deschiderea închide…). Ar fi culmea ca d-nul Tudoran, pe lângă “rachetele pacificatoare” ale lui Volodea, să scormoneasca și el cu “baioneta mică de infanterie”….I-am chemat noi pe americani în anii ‘50 fiind in munți, dar, acum, de la Mare, o facem mai în liniște….M-aș bucura ca unii, mai agitați, nici să nu audă susurul liniștit al apei care vine…..Chiar dacă vor fi anunțați, probabil vor pați ca în “Petrică și lupul”, mai ales că Petrică e din ce în ce mai verde…Cromoplatin nu prea mai e.

  • AdiR

    Exista atitia vici in Sienkievicz (ch, ci) cati lupi naparliti in oastea de stransura a paravanelor diplomatiei etern romanesti, Universitass de bine. De unde reiese ca nicio iesire nu ne poate ajuta, din moment ce n-am intrat nicaieri, niciunde.Nici noi nu ne putem deci ajuta, nici prin noi, nici printre noi insine. Si asa trebuie sa fie marsul Leviathanului bine crescut printre pucioase, desi profund analfabet.
    De-abia acum incepe sa fie frumoasa viata!

  • DG Ontelus

    interfața psihicului// între trup și minte sau biologie și spiritualitate/ psihicul este acela care intermediază/ și ar fi de dorit să armonizeze sau măcar să nu antagonizeze/ corpul și sufletul trecătorul și veșnicia/ chiar dacă la sfârșitul vremurilor vom învia în trupul avut aici/ mister este timpul mister este trupul mister este sufletul/ psihicul prin intelect sensibilitate voință încearcă să le împace/ să le compatibilizeze deși tendințele centrifuge unilaterale/ sunt adesea mai puternice decât prudența echilibrul cumpătarea/ convergența între înzestrarea noastră și convingerile intime/ ne ușurează sau ne îngreunează existența/ ritmicitatea vieții trupești are corespondent parțial în evoluția psihică/ de unde și imprevizibilul uman relativ frecvent/ se cuvine un dozaj constant supravegheat între nevoi și năzuințe/ între jos și sus precum și alte binarisme asemănătoare/ starea de bine e rezultatul acestui dozaj

  • DG Ontelus

    artişti savanţi şi alţi sărmani/ muncesc cu spor pe nişte bani/ iar papagalii coloraţi/ la mii de volţi sunt conectaţi

  • DG Ontelus

    armonie// ai citit în niște cărți groase/ mucegăite încă de atunci/ despre armonie/ după ce ai văzut-o ai realizat/ că acel cuvânt nu era o pioasă ficțiune/ ci întruparea sa/ ți-a electrocutat ființa/ căci orbecăind în pustiul lumesc/ aflat-ai dintr-odată lumina peste lucruri/ știi astfel că într-o clipită/ sensul se înstăpânește/ curmând rătăcirea

  • DG Ontelus

    listening to the music before you die// eram o psihedelie/ mă mutasem sufletesc și mental între șaizeci și șapte și șaptezeci și șase/ decada aurită a rock-ului/ câmpurile cu căpșuni the beatles/ erau ale ucigașului van der graaf generator/ mă adresam lui jo a lui hendrix/ pentru a socializa cu regele vitezei deep purple/ respirația locomotivei jethro tull/ însuflețea gorila lui genesis/ erupția focus se desfășura chiar pe/ pământul cel bun manfred mann’s earth band/ strada iubirii the doors/ găzduia caracatița gentle giant/ pentru un prieten premiata forneria marconi/ trăiam până în două mii o sută doisprezece rush/ vizitând kashmirul led zeppelin/ puteam sărbători ziua magicianului uriah heep/ confrații dorin liviu zaharia și nicu vladimir/ mă trimiteau în zorii delirului yes/ pentru a vedea partea întunecată a lunii pink floyd

  • DG Ontelus

    money talks// cinci ouă mari așez pe plită/ omletă ochi oricum sunt de elită/ ulei brânzică sare adaug chef expert/ și gându-mi fuge iarăși la colbert/ nu măscăriciul mediatic/ ci finanțist solar monarhic/ căci lumea asta are-un singur zeu/ și din păcate nu e Dumnezeu/ cu care ne-ntâlnim la democraticul final/ ci banul ce preschimbă omu-n animal/ orice mișcare-n jur vedeți/ de la artiști și pân’ la epoleți/ are-n subsol un instrument de schimb/ ce și-a croit în timp fenomenalul nimb/ ajunge un ocean să fie doar deșert/ inexorabil treaba-și face domn colbert/ când e cutremur parcă poți să faci ceva/ aștepți să vină moartea să te ia/ doar smartfonul ce ne mai consolează/ la el abonamentul decontează/ e totuși ceva fără capital/ iubirea gândul moartea ce banal

  • DG Ontelus

    cute sufletești// nu era o fată visătoare tandră/ dar nici băiețoasă nu era/ animus părea bine reprezentat/ studioasă sigură pe ea matură/ copilandrul care eram pe atunci și în parte sunt și azi/ nu se putea ambala foarte mult/ din afară păream timid acum pot spune că resimțeam față de fete/ o teamă cvasireligioasă/ dacă ar fi știut vreuna dintre cele care nu mă lăsau indiferent/ ce poate să zacă în sufletul meu probabil că/ dar la ce bun să imaginez scenarii/ e sigur însă iar cei care mă știu de atunci pot confirma că/ nu mă simțeam prea bine în pielea mea un retras un ciudat/ un semisălbatic dar totuși blând retractil/ rândurile astea îmi fac bine sunt o terapie pe care mi-o aplic/ cu toate că pragmatismul capitalist ar trebui să mă împingă înspre altceva/ dar de ce ne-am duce toți ca oile în aceeași direcție/ mai sunt și unii care fără a fi neapărat sentimentali/ ba chiar ar părea cinici în ochii unor semeni/ se trezesc din când în când cu ochii umeziți/ fără un motiv anume așa pur și simplu/ nădăjduiesc că e și acesta un mod de ispășire a păcatelor/ dar e și precaritatea comunicării și socializării/ fiindcă vă este cred destul de clar că în comparație/ cu mulți contemporani sunt un izolat/ e și dezabuzare nu neg sunt răni nevindecate/ însă mai este în fine s-o lăsăm pe altă dată

  • DG Ontelus

    ion barbu// probabil că înnebunise/ o luase razna rău de tot/ printre facturi și recipise/ mai lua o gură de compot/ și vizionase pe youtube/ doi scriitori europeni/ olga și mircea har la cub/ la filit invitați sereni/ vorbit-au de literatură/ robert șerban vin le servea/ o întâlnire augură/ un public care fremăta/ vă întrebați unde-i țicneala/ în primul vers clamată dur/ stați liniștiți e poleiala/ acelui joc secund mai pur

  • AdiR

    „Asemeni unui far umplut cu draci/piticul genial ne-arata scurtatura/sa devenim mai iute drapele si araci/in via lui de glorii sapata doar cu gura.”Ulysse avea busoane la urechi, dar si companioni de drum cam necunoscuti. Care acum ne invita, dintr-o universitate de rit nou, sa recunoastem buna-credinta si echilibrul dintre cartile pe care mai nimeni de acolo nu le citisera.
    Uitand obscenitatea benefica a fustelor ridicate, gen ”de-atata cazacioc in Hora mare/piciorul tau viseaza o noapte de Can-Can…”, ibidem., , acesti companioni de drum ne invita la recluziunea cea dintre institutii arondate.
    Caci doara cartea este cea funciara, nu Universitatea facuta in genunchi, praf.Noi va iubim cu toate literele voastre, dar totusi voi ne veti trai puterea cea fara de limita, si drept dovada o sa va dam de-a dura o zi lungita din viata voastra ilegala.
    Uimire mare, spirit dezlegat, si patria cea pura fu pururi in… mandat.

  • DG Ontelus

    ‘de docta ignorantia’// sărmanul om orbit și frânt/ se vinde pentru-o pâine/ cu spaima de-a nu fi flămând/ se prostituează mâine/ și-oricâte compromisuri face/ își va găsi mereu o scuză/ dar va afla vreodată pace/ iat-o-ntrebare cam confuză/ căci se trăiește animalic/ și cu pretenții mincinoase/ din acest țarc ce-i schizofrenic/ ies numai lucruri păguboase/ și ce folos să cauți vina/ unui sistem ce te sugrumă/ când tocmai ți-a venit mașina/ care te schimbă în legumă/ de sclavul își iubește lanțul/ pe orice treapt-a societății/ stai mucles și doar marcă șfanțul/ cu nostalgia libertății

  • DG Ontelus

    când strănutați vă recomand/ o vizită la samarkand/ și dacă nu e de ajuns/ obligatoriu e un tuns

  • AdiR

    In tara unde cartea este apa de ploaie, impozitatajust,cand nu folosita in scop apotropaic, inaltii si preafericitii sunt pur si simplu profeti. Asa bunoara, cand aflam de la un intai statator ca statul sau este neutru, nici teocratic nici laic, dar neutru pentru sine si prieteni, nu cu toata lumea, aflam minunata conceptie care ne va desavarsi nealinierea.(Geopolitica si statatoare intre doua lumi, cea de aici si cea de pe urma lor.)
    Diplomatia mantuirii de partea execrabila a fiintei noastre comune, volkish-poporanist-folkiste, doar ea ne va duce insa la o sublima irelevanta, dar si la un conflict epigonic intre nevrozele dorite, intre neutralitate mundana si nealiniere extraterestra.
    Smeriti in lupta postuma cu comunismul si totalitarismul, doi intai statatori au aratat irelevanta cel putin a unui stat, trup inteligent si suflet taumaturg investit total para-militarizat in lupta cu dusmanul intern, mare pervers, acesta.Pe scurt, de la impunitatea generalilor distrbuitori de indulgente pe scara (h)ierarhica a detasarii si delegarii secrete, la confiscarea melodramatica a societatii civile nu este alta cale decat neutralismul profesat prin angajament solemn, intern, si nealinierea ipocrit negata fata de dusmanii nostri cei prea iubiti procedural, extern.
    Statul celorlalti nu a vrut adevarul, reparatia si reconcilierea cu trecutul. Nu tu arhive, nu voi lustratie, nu noi moralitate, nu ei someri. Societetatea s-a civilizat prin acoperire si prin miruiri de euro-dolari, si i-a lasat pe martirii viitorului sa scrie trecutul in maniera lui Oblomov. Na ca dandanaua facu sa ne umplem de preafericiti care isi rad in musteata falsa de Rechstaat si se feresc de el ca de deochi(pardon), dar se infratesc continuu cu necuratii prea inteligenti pentru functiile lor zise publice.Si lasa totul pe maine si in sarcina Celui care este doar pentru a-i aproba pe ei.
    Pai atunci sa nealiniem catedrala, ca infratirea, dansul si muzica ne-au ferit mereu de stat prin harisma unor statatori intai. Si fi-vom puri de-a pururi, salvati de noi insine, mantuiti fara de-arginti de plansul si scrasnirea dintilor implantati cu skepsis.Uff, ce bine, unii cu secu larismul, altii cu mantuirea, asta da lucrare facuta la doua andrele!

WP Admin