≡ Menu

Cârmaciu' și Dibaciu' (IV)

Decizia de a declanşa un proces care să ducă la condamnarea dictaturii comuniste de la nivelul instituţiei prezidenţiale este un merit pe care nimeni nu îl poate nega dlui Traian Băsescu fără a se umple de ridicol.

Existenţa Raportului Final întocmit de Comisia Prezidenţială pentru Studierea Dictaturii Comuniste în România este un mare bun câştigat pentru ce trebuie să devină cândva — mai presus de condamnări oricum mai mult simbolice — un proces de introspecţie la nivelul societăţii. Indiferent de slăbiciunile documentului, nu poţi lua în  derâdere meritul echipei care l-a întocmit fără să fi foarte nedrept.

Reacţiile negative faţă de decizia dlui Băsescu şi concluziile raportului comisiei conduse de dl Vladimir Tismăneanu nu au de ce să ne mire – nici măcar cele a căror violenţă a atins un prag clinic – atâta vreme cât au venit, vin şi vor continua să vină din partea unor oameni cunoscuţi pentru pro-comunismul lor de nezdruncinat. Unii din ei sunt purtătorii sloganelor de tip ”Comunismul a fost bun, Ceauşescu a fost rău”; ”Comunismul a fost bun, Gheorghiu Dej a fost rău”.

Este vorba de un proces de personificare a răului spre a scăpă răul cel rău de orice vinovăţie. O veche stratagemă. Sistemul a fost perfect, un lider ori altul a greşit. Comunismul a fost bun, Stalin a fost rău. Comunismul de după Stalin a fost şi el bun, dar Hruşciov a fost rău. Comunismul de după Hruşciov a fost şi el bun, dar Brejnev a fost cam rău ş.a.m.d.

Ce trebuie să ne mire, însă, este felul destul de nenuanţat în care mai puţin dl Băsescu şi mai mult cei numiţi, cam otova, ”intelectualii lui Băsescu” răspund atât atacurilor vicioase, cât şi criticilor întemeiate, făcute cu bună credinţă. Politicianul care a luat o decizie împotriva propriilor convingeri (Traian Băsescu) şi produsul comisiei prezidenţiale (Raportul Final) nu aparţin, nici pe departe,  ireproşabilului.

Există o greşeală – deopotrivă tactică şi strategică – pe care o comit mulţi din susţinătorii necondiţionaţi ai dlui Băsescu, mai ales sub presiunea mizelor unui an marcat de alegeri prezidenţiale. Şi anume – se încearcă acreditarea ideii că dl Băsescu întruchipează lupta anticomunistă (fireşte, cea post-decembristă, ca şi în cazul unora din fanii săi intelectuali!), că este singura “parte bună” a politicii româneşti de astăzi etc. Aşa cum apărătorii comunismului, ca sistem, aruncă toată vina pe câţiva lideri şi structurile lor ieşite de sub control, suporterii dlui Băsescu aruncă tot meritul pe umerii dlui Băsescu.

Tactic, personificarea binelui practicată asiduu  de “intelectuaii lui Băsescu” este o greşeală, fiindcă în acest moment procentul românilor interesaţi de condamnarea comunismului este cu mult mai mic decât se visează. Propulsarea dlui Băsescu drept un fel de Sf. Gheorghe în luptă, de unul singur, cu hidra comunistă nu va spori numărul celor încredinţaţi că este nevoie de o decomunizare, înainte de a ne apuca de altceva. Efectul ar putea fi exact cel opus. Chiar şi în momentul apariţiei Raportului Final, cei interesaţi de concluziile documentului erau mai puţin de cât se sconta. Mulţi au fost mai interesaţi de spectacolul declanşat în jurul raportului, decât de ce îşi propunea ori reuşea documentul respectiv.

Strategic, personificarea binelui practicată de ”intelectualii lui Băsescu” în favoarea acestuia din urmă este o eroare, fiindcă dl Băsescu este o persoană foarte puţin predictibilă. Glumind, dar nu prea mult, aş spune că impredictibilitatea sa a devenit cel mai predictibil element al ecuaţiei politice româneşti de azi.

Dl Băsescu dă doar când vrea, numai cât vrea şi numai ce vrea. Nu are acces la conceptul de ”cât trebuie”, aşa cum, foarte repede după preluarea funcţiei, ne-a anunţat, pe de o parte, că va fi un ”preşedinte jucător”, iar pe de altă parte, că în vocabularul său nu intră şi  ”Vă rog”.

Or,  sunt puţine jocurile pe care le poţi juca de unul singur. Politica nu este unul din ele. Ineficienţa dlui Băsescu nu s-a datorat doar modului în care au continuat să-l torpileze adversarii săi – moguli, panduri, petro-dolari, tăriceni, văcăroi, butimani şi cum îi va mai fi numind dl Băsescu. Deseori, preşedintele jucător a fost un fel de ”Singur, înveşmântat în mandea-mi!

Nu există la dl Băsescu vreo consecvenţă în administrarea unui proces ori mecanism. Câţi din paşii următori incluşi în recomandările făcute de Raportul Final au fost făcuţi? Citiţi fie şi numai apelurile nenumărate generate de  neobositul Sorin Ilieşiu şi veţi înţelege ce şi de ce nu s-a mişcat nici un centimetru după “condamnarea comunismului”.  

Vreme îndelungată, dl Băsescu nu a vrut să audă de condamnarea comunismului. Spunea că nu are dovezi. Am întrebat la timpul respectiv, cam de ce dovezi ar avea nevoie!?! Au întrebat şi mulţi, foarte mulţi alţii. În ciuda faptului că pare foarte activ, dl Băsescu este – în multe situaţii – mai degrabă reactiv. A fost şi cazul deciziei de a se implica, până la urmă, în condamnarea comunismului.

Multă vreme, nu au contat sfaturile unora din consilierii săi;  cum nu au contat nici presiunile unor nucleee ale societăţii civile; cum nu a contat nici tragedia unui popor. A contat un singur lucru:  concurenţa cu nemesisul său  –  Călin Popescu Tăriceanu.

Când dl Băsescu a înţeles că dl Tăriceanu ”i-a tăiat calea”, înfiinţând Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului din România, partida privind implicarea dlui Băsescu în condamnarea comunismului a fost câştigată. Aşa a apărut Comisia Prezidenţială şi, din păcate, multe au început să se rezume la: cine condamnă mai tare comunismul – Tăriceanu ori Băsescu? Şi dl Băsescu este mereu mai vocal.

A mai contat un lucru. La înfiinţarea Institutlui pentru Investigarea Crimelor Comunismului în România, dl Vladimir Tismăneanu a fost lăsat în afara consiliului respectivului institut. Am scris atunci că fusese o mare eroare. Nu a mai fost nevoie decât de câteva mișcări de culise şi Comisia Tismăneanu a devenit o realitate – interese personale și-au dat mâna. Interesant, oameni care, doar cu câteva luni în urmă scriau că sub Traian Băsescu România riscă să devină un fel de Venezuela lui Hugo Chavez au început să ne explice cât de mare este patima dlui Băsescu pentru democraţie. Haida-de!

Dl Tismăneanu mi-a făcut onoranta invitaţie de a face parte din Comisia Prezidenţială. I-am mulţumit dar i-am explicat de ce nu pot accepta invitaţia. După o vreme, acuzat de unii că mă pun “în slujba intereselor banditului de Băsescu” intrând în “comisia kegibistului  ăla de Tismăneanu” ca să-l ajut “pe ciorditorul flotei româneşti să mai plutească un pic.”, de alţii  că m-aş fi eschivat de la  “datoria vieţii dumitale” neacceptând să muncesc “alături de Tismăneanu, Patapievici, Liiceanu, Manolescu şi alţi dizidenţi importanţi, nu ca dumneata,  şi adevăraţi lideri ai societăţii civile”, dovedindu-mi astfel “planul murdar de a apăra comunismul şi crimele lui criminale până la sfârşit.” , și mustrat — “Bine ţi-a făcut profesorul francez Tismănescu că ţi-a trântit în nas uşa comisiei, potaie!”,  am explicat şi public motivele pentru care mă situasem unde mă situasem în acel moment.

În continuarea acestui ultim episod al mini-serialiului CÂRMACIU’ ŞI DIBACIU’, postez şi textele de acum câţiva ani, din exact motivul pentru care am postat un asemenea text și în episodul anterior. Nu înainte de a spune că instaurarea şi menţinearea comunismului în România au constituit pentru unii o afacere extrem de profitabilă ca să privim liniştiţi la transformarea condamnării comunismului într-o afacere la fel de  profitabilă pentru alţii.

Privind în tăcere la ce au făcut unii şi cam ce vor să facă alţii, noi, toţi ceilalţi, chiar ne merităm soarta. Dacă monopolul condamnării comunismului devine o realitate, ruşinea e a noastră, a tuturor.

Comisii de futilitate publică (I)

Am lipsit mai multe săptămâni din Washington, timp în care mi-am impus să nu-mi verific decât o categorie foarte limitată de epistole electronice. Partea proastă este că, la întoarcere, mă găsesc copleşit de numărul mesajelor. Unele din ele mă pun pe gânduri şi mă obligă să scriu despre o situaţie pe care doream să o ţin în domeniul privatului. Cum unele din aceste mesaje pot îmbrăca (dacă nu cumva lucrul a şi început să se întâmple) o formă de exprimare publică, îmi spun că e mai sănătos să risipesc eu însumi un şir de confuzii.

În unele din mesajele la care mă refer, sunt aspru  tras de urechi pentru că aş fi acceptat să mă pun “în slujba intereselor banditului de Băsescu” intrând în “comisia kegibistului  ăla de Tismăneanu” ca să-l ajut “pe ciorditorul flotei româneşti să mai plutească un pic.” În altele sunt aproape linşat pentru că m-aş fi eschivat de la  “datoria vieţii dumitale” neacceptând să muncesc “alături de Tismăneanu, Patapievici, Liiceanu, Manolescu şi alţi dizidenţi importanţi nu ca dumneata şi adevăraţi lideri ai societăţii civile”, dovedindu-mi astfel “planul murdar de a apăra comunismul şi crimele lui criminale până la sfârşit.” Alţii îmi transmit că “Bine ţi-a făcut profesorul francez Tismănescu că ţi-a trântit în nas uşa comisiei, potaie!”

Spre consternarea mea, unii din cei cărora apucasem să le confirm că nu fac parte din comisie mi-au trimis citate din presă care “dovedesc” că sunt un mincinos fiindcă, totuşi, fac parte din comisie. Spre amuzamentul meu, câţiva mi-au copiat corespondenţa pe care o poartă între ei în calitate de “experţi” ai subiectului respectiv. Ce înţeleg din învolburata “e-mailiadă” este că vinovăţia mea rămâne mai presus de orice dubiu; că sunt ori că nu sunt membru al comisiei.

Într-adevăr, dl Vladimir Tismăneanu m-a invitat să fac parte din comisie. I-am mulţumit, dar am declinat invitaţia, enumerându-i motivele pentru care nu o pot accepta. Atâta vreme cât ea se întemeiază pe respectul unui set de imperative morale şi al unuia de valori democratice, prietenia noastră nu se află în pericol din cauza căilor deseori foarte diferite în care acţionăm. Eu unul am hotărât că nu am cum face parte din comisie din motive foarte clare. Iată unele din ele.

Pentru o perioadă nepermis de lungă, preşedintele Băsescu s-a dovedit extrem de reluctant faţă de datoria ce îi incumbă de a condamna comunismul şi crimele sale. Strâns cu uşa de o parte a opiniei publice şi de conjuncturi complicate, până la urmă dl Băsescu pasează responsabilitatea ce-i revine (ca ales al electoratului) pe umerii unei comisii constituite din oameni ce nu au decât votul dlui Tismăneanu. Unele responsabilităţi pot fi delegate, altele nu. Cea în discuţie nu poate. Iar eu nu sunt interesat să girez cu numele meu un proces de derobare la cel mai înalt nivel, numai ca să mă umplu de nu ştiu ce glorie.

Multă vreme, dl Băsescu a explicat, cu vădită nervozitate, că nu se poate angaja într-o condamnare a comunismului şi a crimelor sale fiindcă nu are la îndemână un inventar al datelor şi o analiză a faptelor. Am menţionat cândva că o asemenea poziţie este indecentă şi ofensatoare la adresa victimelor comunismului. La rândul său, cu luni în urmă, dl Tismăneanu indica eroarea în care se bălăceşte dl Băsescu, menţiona că datele şi analizele pe baza cărora comunismul şi crimele sale pot fi condamnate abundă şi sugera că preşedintele nu are nevoie de nici un fel de instrument suplimentar spre a trece la fapte. Şi atunci?

Necesitatea “analizei ştiinţifice” pretinsă de dl Băsescu este un pretext rizibil. Comisia – o futilitate. Iar eu nu pot fi parte a unei futilităţi rizibile prin care dl Băsescu încearcă să îmbrobodească opinia publică, ascunzându-şi lipsa voinţei politice de a condamna comunismul şi crimele sale în spatele unei comisii. (http://www.jurnalul.ro/stire-editorial/comisii-de-futilitate-publica-i-21682.html)

 Comisii de futilitate publică (II)

Cum dl Traian Băsescu nu a dorit să îşi asume condamnarea comunismului şi a crimelor sale, decizia cea mai apropiată de cea ideală era să încredinţeze Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, condus de istoricul Marius Oprea, elaborarea sintezei fără de care şeful statului român pare incapabil să-şi amintească ce a fost şi ce a comis comunismul. Dar, pentru a confirma bănuiala că, spre a rămâne cu buricul netăiat, investigarea comunismului românesc şi condamnarea crimelor sale trebuie să aibă cât mai multe moaşe, dl Băsescu a înfiinţat Comisia prezidenţială pentru analiza crimelor comunismului în România.

Am scris chiar în acest ziar că ţinerea dlui Vladimir Tismăneanu departe de institutul condus de dl Marius Oprea este o eroare. Dar tot eroare este infiinţarea unei entităţi paralele cu cea condusă de dl Oprea şi încredinţată spre coordonare dlui Tismăneanu. Eu unul nu puteam fi parte a semnalului dezolant “Tăriceanu şi ai lui investighează crimele comunismului de la un cap, Băsescu şi ai lui – de la celălalt cap”, fiindcă un asemenea demers nu are nici un cap. În plus, am oroare de orice poate fi perceput drept o ciolaniadă.

Am văzut interesul dlui Băsescu de a acumula capital politic fără a risca nimic, dar nu am văzut de ce ar trebui să fie ajutat în această operaţiune. Cea mai dură afirmaţie de până acum a dlui Băsescu în legătură cu comunismul rămâne în registrul spectacolelor de revistă: “Adriene, ce nefericire pe români să aibă de ales între doi comunişti ca noi.” Dacă e să aleg la acest nivel, prefer să aleg între Alexandru Arşinel şi Nicu Constantin.

Comisiei îi va fi imposibil să ocolească rolul Securităţii şi zona imensă peste care s-au întins tentaculele ei. Or, până la invitarea mea de către coordonatorul comisiei, proprietarul ei, dl Traian Băsescu, uitase să ceară punerea la dispoziţia opiniei publice a informaţiilor exacte în legătură cu condiţiile pe care trebuia să le îndeplinească un cetăţean român pe vremea lui Ceauşescu pentru a i se încredinţa funcţia de şef al agenţiei NAVROM din Anvers. În absenţa datelor complete privind proprietarul comisiei, am preferat să rămân doar la respectul faţă de coordonatorul ei.

Pe site-ul preşedinţiei există un document în care, alături de nume ca Monica Lovinescu, Nicolae Manolescu şi Gabriel Liiceanu, numele meu este terfelit de o echipă de haidamaci fără frontiere şi fără pic de obraz. Înainte de a mi se transmite invitaţia de a face parte ditr-o comisie prezidenţială, s-ar fi cuvenit ca preşedinţia să-mi ceară scuze pe acelaşi site iar comentariile aberante trimise la coşul de gunoi electronic. Nu sunt interesat de sportul naţional de-a scuipatul pe obrazul drept şi pupatul pe obrazul stâng.

Ce am avut să-i spun comunismului românesc, i-am spus pe când drăguţul de el era la apogeul puterii. Şi am făcut-o  din chiar inima terorii. Poate că azi e rândul altora să colocvieze într-o atmosferă infinit mai destinsă, la o cafea pe terasa Cotrocenilor, şi să caute – Sine ira et studio – comunismul de criminalitate sangvinară, ilegitimitate istorică şi eternă jovialitate internaţionalistă. Obligat cândva să ies din geografia României, nu văd de ce m-aş înapoia în istoria ei printr-o uşă de alcov, desenată pe clar-obscurul unor interese ce-mi sunt străine. Oroarea mea faţă de ridicol e mai mare chiar decât cea faţă de comunism.

În sfârşit, rămâne un mister pentru mine cum cel considerat de unii, cu doar câteva luni înainte de înfiinţarea comisiei, un pericol de tip Hugo Chávez, pe cale să arunce România în tristul model al dictaturii din Venezuela, devine, peste noapte şi pentru aceiaşi, un om cu vocaţia democraţiei.

Cât despre comunism – cu sau fără voia comisiei – fie-i ţărâna grea!

Cât mai grea!

(http://www.jurnalul.ro/stire-editorial/comisii-de-futilitatepublica-ii-21131.html)

  • Se termina?! Prinsesem gust! Sper insa ca blogul va continua glorios! Ai aici un cititor foarte atent!

  • AVP

    Iar aici al doilea ! Daca nu cumva chiar primu… 😉

  • Dorin Tudoran

    Blogul continua — glorios ori nu, dar continua! — ca doar nu m-am decis sa-l deschid doar ca sa scriu despre marea schimbare romaneasca de la lingaii lui Carmaciu, la lingaii lui Dibaciu.

    N-au murit atitia oamenii si nu s-au rupt in bucati vietile atitor altora, doar ca sa progresam de la un pupin… la altul…

    Sanatate,

    Dorin

  • Dorin Tudoran

    Multam.

  • Adevarata pozitie a dlui Basescu in condamnarea comunismului mi s-a revelat atunci cind acesta a refuzat sa semneze Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara. Ar fi fost un gest simplu, care nu il implica prea mult si, chiar oricitcit de nesincer, Basescu nu l-a facut.

    Asta l-a asezt pe Basecu acolo unde este de fapt. Prin infiintarea Comisiei Tismaneanu, prin darea citirii in Parlament a Raportului (in ciuda grohaielilor si tropaiturilor) s-a arat ‘putin’ diferit de restul clasei politice. Dar refuzul de a co-semna Punctul 8 ni-l arata mergind doar o parte din drum. Asta e Basescu.

    Poate Liviu si altii care imi cunosc opiniile politice ma considera, uneori, ‘intelectual al lui Basescu’ (cit de ‘intelectual’ pot fi). Eu ma descoper mult mai mult din ‘clasa’ dlui Tudoran. Poate si unde am trait 18 ani in Canada, departe de viermuiala politica (si jurnalistica) de la Bucuresti. Ii recunosc lui Basescu o groaza de vini -- dar prea putine din ele mi se par suficient de grave pentru a atrage atit demiterea lui (cazul 322) cit si ‘cruciada’ mediatica din acest moment. Este, cu adevarat, cel mai mic rau (comparat cu contracandidatii actuali sau presupusi -- Oprescu) si, desi poate am mai multa simpatie pentru dl Duda, nu o sa il votez pe acesta tocmai pentru a nu da, nici macar o sansa in plus, lui Geoana sau Crin.

    Astea fiind zice, ma intreb -- si m-am intrebat -- cititnd acest mini-serial, cine sunt acei ‘inetelctuali ai lui Basescu’ care vad in Presedinte chintesenta. Pentru cine el e ‘singurul’, ‘cel mai’, ‘cel pur’… TRU, acuzat ca il lingea pe dibaci, chiar a afirmat ca Basescu ar fi ‘singurul’? Ca e Masia, salvarea neamului? Liiceanu? Patapievici? Oricare din ei nu au facut altceva decit sa sublinieze (cele citeva) aspecte pozitive ale activitatii lui Basescu. ‘Neinfierindu-l’, poate, suficient de viguros pentru derapaje. Sau amintind si de derapajele altora. Asta i-a transformat in ‘pupini’, in lingecur, in pupincuristi -- mai precis, in ‘intelectualii lui Basescu’. Pentru ca nu cred ca eu sunt unic si ca, probabil, toti ceilalti gindesc ca si mine, nu imi vine sa cred ca este cineva care il ‘idealizeaza’ pe Basescu. Ca simte nevoia viscerala de a fi (sau deveni) ‘bard de curte’ cuiva -- daca nu e Ceasuscu, trebuie sa fie Iliescu, sau Basescu, nu conteaza cine, numai Mare sa fie… Ca un Liiceanu sau Plesu se pot prostitua doar pt ca au fost dusi cu avionul la Neptun. Sau Tismaneanu, doar pentru ca a fost numit seful Comisiei.

    In sfirsit, chestia cu acesta Comisie si Raportul ei. Stiu, cel putin partial, din desesubturile constituirii Comisiei. Cred ca a fost bine ca a fost folosit Tismaneanu -- nu doar pentru atuurile lui ca cercetator al comunismului, in special cel romanesc, dar in special pentru ca el are pus la punct mecanismul muncii organizate, eficiente, care se foloseste in State! Oricare alta comisie ar fi dus-o langa ani de zile. In al doilea rind, cred ca e bine ca Paul Goma nu a facut parte din Comisie. Tot respectul pentru Goma, dar el nu are stilul de munca eficace pe care l-a impus Tismaneanu. Ar fi fost un fir de nisip in angrenaj. Si, mai mult ca sigur, Comisia a folosit scrierile lui Goma in cercetare.
    Finalmente, deseori aud de la cei care nu critica Raportul, iar pe Basescu doar partial, sustinind ca acesta (Basescu) nu a facut ‘mai mult’ in urma prezentarii Raportului. Poate nu stiu eu bine -- dar Presedintelui ii lipsesc mecanismele pentru ‘a face ceva’. Guvernul, in primul rind, ar fi putut implementa recomandarile din Raport. Tocmai in asta consta partea buna a Raportului -- dincolo de “condamnare”: faptul ca face recomandari. Raportul a intrat in programa scolara, copiii sunt invatati care a fost adevarata fata a comunismului. Asta va da roade in timp.

  • Avea Tatuca o vorba cind vizita un sir de judete -- le ura succes tuturor, si tot tuturor le spunea “si daca se poate, chiar locul I”, cu o intonatie inimitabila! Asa ca n-o sa ma bat pentru intiietate neaparat, dar o sa ramin un cititor fidel!

  • victor L

    Si eu o sa ramin un foarte fidel cititor (in limita timpului, caci doar secretul asta si alte citeva nu le-am descoperit).
    Totusi, dle Tudoran, prea despicati firul.
    Pentru ca daca era altfel, altii ar fi fost nemultumitii.

  • Dorin Tudoran

    Va multumesc pentru mesaj, dle Sava.

    Nu, acest text nu trimite, in nici un chip, la dl Andrei Plesu.

    Daca recititi textele lui Traian Ungureanu, daca vedeti aparitiile lui la televiziune/televiziuni, daca il ascultati in emisiuni de radio si nu gasiti nimic din ce ce ii treprosez, s-ar putea sa citim,sa ne uitam si sa asculatm interventii diferite ale dlui Ungureanu.

    Pentru ca dl Basescu, in calitate de sef al statului, sa condamne dictatura comunista nu era nevoie de aproape 700 de pagini. Un text de 5-6 pagini, bine scris si solid articulat, era suficient. Nu era nevoie de sase luni de lucru.

    In schimb, cele sase luni oferite membrilor comisiei au devenit prea putine pe vreme ce documentul lua proportii. Tocmai un mecanism bine organizat a lipsit, o metodologie care sa dea coerenta documentului. Ce se poate imputa, printre altele, este exact “metoda” dupa care fiecare a pus in aceasta caciula ce i-a trecut pe cap, pe urma, caciula a fost scuturata si lucrurile “s-au asezat”.

    Nu e treaba stiintifica, de exemplu, ca unii autori sa ceara sa se puna o nota sub textul altui autor prin care sa se delimiteze de anumite opinii exprimate in capitolul respectiv. Repet — pentru ce avea nevoie dl Basescu — un text scurt si exact, cele mai mult de sase luni au fost o pierdere de timp. Pentru documentul final, cele sase luni au fost putine.

    Apoi, asa cum am afirmat, existenta acestui document e un bun castigat, dar ea nu da dreptul nimanui sa aspire la monopolul condamnarii comunismului.

    Cand natura unui efort este schimbata pe parcurs si atentia este deturnata de la scopul initial la glorii de fum si mecanisme “cu scop lucrativ”, parca se altereaza ceva — ceva foarte important — din ideea initiala.

    Cele bune,

    Dorin Tudoran

  • popescu maria

    E un regal …….Continuati, va rog!

  • Dorin Tudoran

    S-ar putea sa aveti dreptate in privinta despicarii firului.

    DT

  • Dezideriu Dudas

    Intre STRAMOSI si URMASI…..mai putin decat spatiul public orwelian si mai mult decat spatiul privat ce nu-l mai poate influenta pe cel public, atat timp cat acesta s-a privatizat, s-a internationalizat, s-a tribalizat….., s-a …”orice”, daca, “orice”, stie putina bataie….

    2. 08. 2009

    CATRE :

    Institutul Revolutiei Romane din Decembrie : D-lui Claudiu Iordache -- Director General

    ” Institutul Evolutiei Romane Post-decembriste ” : D-lui Paul Goma

    D-lui Dorin Tudoran

    D-lui Vladimir Tismaneanu

    Buna Ziua,

    Intervenind initiativa apelarii “economistilor” ( Ilie Serbanescu & co….- cu fiecare dintre ei am istoric incarcat de comunicare, intalniri, carti de specialitate oferite, de ex. d-lui Vergil Popescu i-am distribuit peste 200 de exemplare dintr-o carte a sa despre piata de capital….) in organizarea unei conferinte despre criza economica, am considerat ca imi pot permite sa mai aman inca o data evenimentele proiectate de mine. Citind capitolul despre Ion Antonescu in “Basarabia si evreii ” ( contextul, in emailul 4 ), cred ca nici nu mai pare imposibila apropierea, indirecta, dintre d-nii Ion Iliescu si Paul Goma….D-nul Ion Iliescu, ca presedinte, ar trebui sa interzica Institutului Revolutiei Romane din Decembrie sa participe la o manifestare in care sa fie prezentata o carte despre “banditul”, pe vechi sau, “antisemitul”, pe nou, Goma….Mai mult, vizez organizarea evenimentelor chiar in intervalul 1 -- 22 decembrie, la Constanta, pentru a nu ramane fara semnificatii profunde….La 20 de ani de la revolutie macar sa intelegem ce voia sa spuna Brucan cu ai sai “20 de ani”….Citind azi in jurnalul d-lui Goma de expulzarea din Franta in perioada antedecembrista a Romaniei, pentru activitati antifranceze, a intelectualilor Mariana Sora, Mihai Sora, a tatalui lui Alain Paruit, intelectuali de vaza, imediat dupa ( ultimul, prin fiu….)…. pe alt plan, vizualizand pe blogul d-lui Dorin Tudoran, motivul pentru care actualul Presedinte ar fi promotorul principal al luptei anticomuniste si antisecuriste…. , citind despre “revolutia conservatoare” in ultimul editorial al d-lui Tismaneanu, stau si ma gandesc daca nu cumva Brucan avea dreptate sa tina “poporul”, la ” locurile lor ” ( macar, inca, 20 de ani ?)…. atat timp cat mintile normale nu mai pot intelege “realitati” atat de “subtile”….

    Si eu sunt impresionat ca alfabetul latin a fost obtinut in Moldova in timpul URSS iar acum, “in plina independenta “…., limba romana a devenit limba moldoveneasca, in regiunea ei mai “light”….Nici eu nu stiu daca mosii si STRAMOSII vor putea vreodata recunoaste in noi si in copii nostrii niste URMASI destoinici….

    Sper ca Nicusor Constantinescu, presedintele Consiliului Judetean Constanta, fost lider al unei asociatii profesionale in care eram si eu vicepresedinte ( ocazie cu care am avut si o intalnire cu d-nul Claudiu Iordache ), sa accepte ca cei “20 de ani ai lui Brucan” sa-i extindem la cel putin 200 ( nu chiar 2000, ca inainte….)…., legand visurile stramosilor nostrii de destinele noastre si ale copiilor nostrii….

    Cu bine,

    Dezideriu Dudas

  • Loda

    Si eu sper foarte mult ca, daca timpul va permite, sa continuati sa scrieti pe blog.Abia v-am descoperit si bucuria unui dialog Tudoran-Antonesei-Padina-Iaru nu o pot gasi nicaieri altundeva. Va multumesc.

  • Dorin Tudoran

    Multumesc pentru postare.

    E trist ca sunteti (alteori, suntem) nevoit sa-i dati dreptate dlui Brucan.

    Sunt eu insumi trist ca va provoc, din cand in cand, intristari.

    Candva, poate altii, mai tineri si mai intelepti, vor reusi sa puna normalitatea in drepturi, acea normalitatea asupra careia nu cadem nou “de acord” astazi.

    Numai bine,

    DT

  • Dezideriu Dudas

    Noi am cade de acord…., chiar daca nu usor….Dar nu ar fi de-ajuns…Aceste neajuns ma preocupa. Asta intreprind.

    Cu bine,

    Dezideriu Dudas

  • Dorin Tudoran

    Loda,

    Daca dialogul “multilateral dezvoltat” e cu adevarat interesant, atunci, fara indoiala, tot meritul e al dlor Antonesei, Iaru si Padina.

    Tot ce fac eu este doar sa arunc o samanta de… dialog. Rolul de gradinari si-l asuma, cum ziceam, altii, si pentru asta le sunt recunoscator.

    Multumesc si cele bune,

    Dorin Tudoran

  • orangeskorpion

    Trist si usor nedrept fata de Basescu -> parerea
    mea…

    Nu-l idolatrizez pe Basescu, dar am vaga senzatie ca totusi nu i-ati urmarit parcursul cu ochi obiectivi…
    o urma de subiectivitate razbate printre rinduri..

    acum nu argumentez, poate alta data..

  • Dorin Tudoran

    Subiectivi ni se intampla tuturor sa fim. Cum tot asa, toti putem nedreptati. Important este sa nu nedreptatim cu intentie. Or, nu am nimic de impartit cu dl Basescu. Mi-as fi dorit un Traian Basescu mai… altfel, dar pot supravietui si cu Traian Basescu cel ce ni s-a dat. Important este cat de mult va putea face pentru Romania acest TB pentru a ne putea face, treptat-trepatat, sa nu ne mai gandim la un altfel de Traian Basescu.

    Raspunsul nu-l poate intrezari cu deplina obiectivitate mai niciunul din noi.

    Multumesc pentru comentariu.
    DT

  • Draga Dorin, cum am vazut ca ti-ai manifestat si tu consternarea cu ceea ce se intimpla la Cotidianul si solidaritatea cu cei nedreptatiti de acolo, sper ca nu te superi ca postez si aici micul meu mesaj Catre Cristi -- e o masura de precautie, habar nu am cum va rescrie dl. Nistorescu si comilitonii dumisale trecutul, asa ca o postare transatlantica poate fi un sprijin viitor pentru memorie:

    „Draga Cristi, eu am inceput sa public in Cotidianul la invitatia ta, asa cum, tot la invitatia ta, am publicat si in ziarul local din Timisoara, la care lucrai, citeva articole. Ceea ce ti s-a intimplat acum mi se pare atit de absurd ca aproape nu gasesc cuvintele pentru a-ti scrie. Daca tu nu mai esti acolo, e limpede ca textul trimis pentru miine, va fi ultimul ce va aparea in Cotidianul, desigur daca va mai aparea. Eu, oricum, eram obisnuit sa-si trimit tie articolele, iar cind nu erai in Bucuresti, le trimiteam si celuilalt Cristi. De cind colaborez cu ziarul, s-au schimbat 7 -- 8 directori, dar uneori nici nu stiam cine este. Eu nu lucram cu directorii, ci cu tine. Indiferent ca opiniile noastre politice pot fi diferite in unele privinte, nu am avut absolut nici o problema pe parcursul acestei colaborari de citiva ani, nu putini. Nu reusesc sa inteleg gestul d-lui Nistorescu -- a fost trimis acolo sa redreseze ziarul sau sa-l distruga? Primele dumisale gesturi directoriale nu-mi par a conduce la vreo redresare, ci la o criza majora. Dar e treaba dumisale si a patronatului. Ti-am scris acest mesaj public, ca sa stii ca sint alaturi de tine, nu de ei. Sper sa nu fie moderat, inghitit de platforma etc. Mult noroc in toate si sanatate celor doua fete ale tale!”

    Desi nu urmez sfaturi, s-ar putea sa-l urmez pe cel al d-lui Padina si sa ma mut complet, ca si comentator, in cyberspatiu, in blogosfera!

  • AVP

    Doua chestii, dear LA… 1) Daca e sa te iei dupa mine, muta-te in Hyperspatz, aloo…, caci cyberspatiu e pt pollime (de la poll, desigur…) 2) Desi mi-am mai facut o copie de rezerva a mesajului propriu de solidarizare cu Cristi Patrasconiu (care n-a apaucat, vai, sa-nroleze si blogu lu Dorin in vizibilu-i, fiindca catzavencu-i, blogroll, macar in semn de solidaritate c-un timisoarean de-al sau -- si ce timisorean!, vba lu Manolescu atunci cand a scris despre mine, pe vremea cand ii eram in gratii: “Si ce poet!”… 😉 ), urmez, iacata, exemplul domniei tele si las si io aci mesaju cu pricina, spre a fi mai in sigurantza, cum ar venea… :

    ………………………………………………………………….

    My friends,

    SOV – care a auzit si el de regele hyperspatziului, pai cum dreq… – a apelat la magnanimitatea-mi spre a insera aci urmatoru biletel roz (imitind – se phootea altfel ? – biletelu pe care un galant ex-molicean l-a trimis candva unui celebru capitan…):

    Mey Cornele,

    Zau ca n-ai minte, bey…! :roll: Misia-ti pe mosia mea e sa ridici urgentissim o catapulta multimedia superdura contra tradatorului Base, ce-a luat-o pe aratura si pohteste sa i-o traga Sistemului nostru Iepocal in dantura, iar nu sa le dai inimicilor tai personali la figura, da sau ba… ? Pai, daca-i asa, tu n-ai bagat de seama, fire-ai al drea, ca Patrasconiu ista il musca binisor de tur pe Base de la o vreme, ascuns intr-o onesta & critica obiectivitate, cica, in timp ce multi altii dup-acilea inca il mai gadila pe Sailor, intensiv, pe burtica…? (n-o sa dau nume, ca sa nu-i am pe bietii familisti pe constiinta, fugi dreq, nenica…; se stie ca io sunt impartial ca tont rumanu, fratica…) Si-atunci, ce faci tu p-aciia, zapacit celavek, adica… ?? :roll: Izgonesti baietii capabili sa-l izbeasca-n cojonace precum un promitator berbec pe Iuda cel tuarek, si asta numai si numai spre a te razbuna ca un zevzek pen’ ca Patrasconiu e pretin cu Tismaneanu si alti asi ai intelighentiei de tarrot, pe care-i urasti ca un turc patriot pe un grec zelot ? Pai, mha, de-aia te-a angajat Cupola, cu fulgi si cu dosaru-ti de Camila cu tot, ca sa te comporti ca un ferentarist netot…? Chiar vrei s-o iei in bot, bey, spuley…? Vezi ca acuma il dau jos pe Sfantu Niculai (nu ala din cer, nu fi idiot) si te-ntorci la Mititelu la Dolj sau Olt… Asta-n caz ca nu revii la strung de tot.

    ps, avp: Am preferat sa nu ma adresez direct lu C.Patrasconiu, care nu m-a avut niciodata la inima, neplacandu-i independentza mea si “moderandu”-ma adesea aciia, ceea ce mi s-a parut mai degraba penibilissim, la un hom ce se pretinde amic cu “elita” liberala, cum ar venea, decat ca drea… Hic et nunc, sunt, pe bune, alaturi de el, insa il sfatuiesc sa renunte la prostu obicei de a-l mai modera, banna, bagateliza sau chiar – horribile dictu – ignora pe AVP, in caz c-o mai avea ocazia sa profite de sfanta libertate de expresie… (pentru salvgardarea careia avp a suferit candva mult mai multe decat sufera el, cp, acuma, aloo…) Doamne Ajuta !

    …………………………………………..

    Dixi et salvavi…

  • Doamne ajuta!

  • Ca poenara fidela -candva -nu pot decat sa-mi exprim regretul pentru cele intamplate d-lui Patrasconiu.Lucrand intr-o atmosfera ostila si inainte,a incercat sa pastreze echidistanta si unele editoriale chiar au incantat cititorul.Era de asteptat ca noul director promovat de Vantu sa procedeze asa.I se cunosc obsesiile fata de presedinte.Ziarul lui Ion Ratiu isi pierde complet busola.Ramane de vazut reactia colaboratorilor de valoare de la acest cotidian.Eu inca sper sa redevina ceea ce a fost candva.

  • Florin Iaru

    Liviu, fii serios,
    NU era locul I! Era… “locul al unulea! Eu n-am nimic impotriva!”

WP Admin