≡ Menu

Căpitanul Ahab

Când l-am întâlnit prima oară, Eugen Jebeleanu nu mai era un om tânăr – avea 60 de ani. Ce m-a șocat la el era însă tinerețea. Nu una făcută, jucată – o tinerețe autentică, lăsându-l să-și petreacă ore în șir cu mult mai tinerii săi convivi. Îi cântărea cu ochiul omului trecut prin multe, încercând să ghicească cum vor reacționa ei, când le va veni rândul să treacă prin multe. Cum și cine vor fi ei, ieșiți din încercări pe care abia de le bănuiau.

Când m-a lăsat să înțeleg că devenisem prietenul său, Eugen Jebeleanu nu mi-a ținut un discurs de investire și nici nu a așteptat de la mine unul de mulțumire. Ca din senin, într-o seară, la Capșa, și-a deschis sufletul, povestindu-mi câteva episoade din viața sa. Era extrem de zgârcit cu asemenea confesiuni și am înțeles, fără să mai fie nevoie de nici o explicație, că devenisem prietenul său. Nu simțea nevoia mai niciodată să se explice – nici în legătură cu o opțiune, nici în legătură cu o iubire, nici în legătură cu disprețul. Opta, iubea și disprețuia. Atât.

"If you had to be there (and are lucky not to), it's better that Jebeleanu render the experience." Andrei Codrescu

Când scriu aceste rânduri, Eugen Jebeleanu ar fi trebuit să împlinească 100 de ani. Imaginea cea mai pregnantă pe care o port cu mine este a lungilor noastre ore de “pescuit”. Îmi cumpărase o undiță, mă lua cu el pe dig și stăteam acolo ore în șir fără să prindem nimic.

O singură dată am pus pe tapet futilitatea ședințelor noastre de pescuit: “Aici nu e nici un pește…  Nimeni nu a prins vreodată vreun pește aici…  Trebuie să găsim un alt loc…”  “Da, știi dumneata chestia asta… Taci, că sperii peștii.“ Am înțeles că mă lua cu el nu să pescuim sau să facem politică, cum ne bănuiau unii și alții. Mă lua cu el spre a exersa tăcerea. Așteptarea.

 

Iași, 1977 - Festivalul de poezie Mihai Eminescu - Radu Popescu, Dorin Tudoran, Eugen Jebeleanu și Ileana Mălăncioiu. Foto: Adrian Șerban.

Când scriu aceste rânduri, îmi amintesc că, de câteva ori, am prins amândoi niște pești. Eugen Jebeleanu i-a aruncat de fiecare dată înapoi, în mare, și m-a somat să fac același lucru cu ce prinsesem: “Dă-le dumul… Ăștia nu sunt pești… Niște amărâți… Aruncă-i înapoi…”

Când scriu aceste rânduri, mă întreb dacă nu cumva Eugen Jebeleanu  a fost – în lungile, enigmaticele sale tăceri și în scurtele dar violentele sale izbucniri – un fel de căpitan Ahab, imputându-și că n-a văzut în guvidele ajutat să scape cu viață monstrul ce avea să nenorocească milioane de vieți.

Lui Eugen Jebeleanu chiar i s-a întâmplat Moby Dick.

Mă lua cu el la malul apei, cu gândul de-a avea un martor, în caz că monstrul se va arăta încă o dată în calea sa. Nu s-a arătat. Sau nu l-am văzut eu. Dar ca unul ce am petrecut atâtea ore în tăcere și așteptare pe betonul digului, mă suspectez câteodată că m-am îmbolnăvit eu însumi de Moby Dick.

Și parcă aud de departe acel amenințător: “Call me Ishmael.”

 

 

  • divanuriletomitane

    MOBY DICK, o fi fost de Stanga sau de Dreapta ? Sau doar foarte pragmatica ?

    ……………………………………………………………………………..

    Intors dintr-o scurta vacanta, sunt impresionat si eu de forta si calitatea cu care blogul d-lui Tudoran traieste si in clipe de sarbatoare…Intuisem ceva de Craciun, nu ma asteptam insa ca o posibila nota dominanta a blogului sa fie data de apropierea de religie.

    Despre « religia », ca opium al popoarelor, stiam…Religia ca mod de regasire a noastra si de posibilitate de retesere a solidarizarii sociale, poate fi insa « opiumul » atat de necesar capitalismului, care, de atata pragmatism, tinde sa semene a « banditism » ( deja, apelativul de « golan » pare să fi devenit de bine, există si diminutive, gen « golănaş mic »….)….

    As integra insa aceasta ideee in abordarea mai aplicata pe “noua religie”, globalismul, pe axa Romania-Moldova, a d-lui Mihai Rogobete -- MR, autorevendicat stiintei si nu umanismului ( sunt convins ca si Basarab Nicolescu, indicat de M.R. ca reper in spatiul complex abordat, tot stiintei se revendica ), desi de multe ori « hergheliile de cai » pe care le mână in lupta pot deruta spiritul nostru de proprietate ( tot el spunea ca proprietatea e un imprumut….)…El face referire la identitatea transnationala ( unde sunt vremurile de altadata, cu « transnationalele » in rol de vinovat principal ? ) pe care o considera solutia fata de statutul de inferioritate, si ne ofera un termen specific ( « hergheliilor »…), TRANSCULTURATIA….opunandu-le clasicei si depasitei REUNIFICARI…..In alti termeni, patronul spiritual al d-lui M.R., Stefan Odobleja, ar fi alaturat reunificarii Romaniei cu Moldova, termenul de asociationism, pe care l-ar considera depasit de « vreumuri », si ar propune termenul de consonantism. D-nul MR abordeaza un domeniu mai concret si, dezavuand reunificarea « clasica », indica detalii mai ample despre TRANSCULTURATIE ( eu scriam recent in contextul Romania-Modova-Transnistria de matricea culturala integratoare…). Redam aceste detalii in cele 2 idei mai jos :
    « 1.Controlul este exercitat astfel incat Energia tare sa nu detoneze reciproc, destructiv, degenerativ.
    2.Importanta este favorizarea RE-IDENTIFICARII, saltul cultural prin TRANSCULTURATIE pentru fiecare spiritualitate…. »

    RE-IDENTIFICAREA tuturor, pe toate « axele », mare-mic, bogat-sarac, « exportator » -- « importator » de democratie, economie de piata…., iata o moneda neâncercată inca pe marea « piaţa a binelui » din lume….

    D-nul MR se intreba cine castiga din reunificarea Romaniei cu Moldova ? Si raspundea tot el… : « Un colos pleostit de lut…. ». D-nul Tudoran, mai « trăit », prin tatal soferului său din Republica Moldova, da un raspuns mai de la sursă…. : Pentru o poarta noua la casa, pana si fratii tai pot parea « colosi pleostiti de lut »….

    Ref. la « colosi plestiti » insa, d-nul MR ne da o alta viziune interesanta : Dragostea crestina nu este o alta valoare adaugata Binelui, Adevarului si Frumosului ci SACRIFICIUL prin care pier pentru a redeveni…Asta, in viziunea mea, d.p.d.v. al umanismului. D.p.d.v. al stiintelor exacte, in locul dragostei crestine ar trebui sa punem LIBERTATEA….Intre sau dupa DRAGOSTEA CRESTINA si LIBERTATEA oamenilor, este un alt « umanism » sau o alta « stiinta exacta » mult mai dinamica decat cele doua : PRAGMATISMUL. Chiar daca filozofia americana a consacrat termenul, acum se pare ca termenul a fost « revendicat » de domeniul mult mai dinamic al politicii globale….Si religia ( in acest context, de Dreapta – sensul originar ) , si libertatea ( in acest context, de Stanga – sensul originar), pot ajuta la redevenirea umana, o bariera decisiva in fata proliferarii maligne a « pragmatismului » generalizat si generalizand….

  • fumurescu

    …frumos. Foarte frumos.

  • Dorin Tudoran

    @divanuriletomitane

    Scuzati-mi limitele, dar nu prea inteleg gluma cu stanga si/sau dreapta in cazul de fata…

  • mariana

    @ Dorin Tudoran

    De ce am senzatia ca incep sa va cunosc foarte bine?
    Splendida si extrem de sensibila scriere.

  • Frumos portret la incredibilul centenar! Părea îngheţat pe la 6o de ani! L-am văzut de cîteva ori la Casa sciitorilor. Totdeauna singur la masa lui, în colţ. Doar Ileana Mălăncioiu avea voie să se aşeze, cîteodată.
    Da, el l-a văzut pe Moby Dik şi nu l-a “harponat”! Apoi, n-a mai putut. A suferit, sunt convins, cumplit, singur şi neiertat.

  • mihai rogobete

    Atât de diferite şi originale abordările, nu numai “Un prinţ din Levant…”, ci şi Ulise fiind inspiraţi de Ahab, (sau Bîtrânul lui Hemingway), încât căutătorii răspunsului la “Ce este timpul?” spun “taci!” , dacă nu chiar “mult mai puţin”.
    Eugen Jebeleanu face parte dintre cei care o dată cu opera şi-au creeat şi destinul; autobiograficii -- ceilalţi -- şi-l pastişează. (Câtă originalitate poate ţâşni dintr-o biografie corect şi complet instituţionalizată, -- gimnaziu, colegiu, universitate, academie -- comformistă?) Prinzându-l în undiţă, opera l-a smuls din “rândul lumii”, din orarul iluzoriu.
    N-am lăsat în coadă de peşte comentariul vis-a-vis de Breban; unii pun în mit, mistifică clipa, alţii o tălmăcesc în trecut.

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran

    Multumesc pentru acest portret plin de deferenta discreta si respect, al unui om remarcabil, intruchipare a demintatii, care si-a infruntat tenebrele legate de ‘Moby Dick’ cu o demnitate si un curaj desavarsite, dublate de un farmec irezistibil.
    Recunosc ca, ca si dvs.,imi scapa total dihotomia umoristica ‘Stanga sau Dreapta’ propusa de vizitatorul de mai sus.

  • Gheorghe Campeanu

    As adauga cape linga imaginea singulara si atit de impunatoare din memoria mea, i-am ramas recunoscator si pentru altceva. Una din cartile mele da capatai, pe care am scos-o din Romania cu mare dificultate dupa cativa ani de la plecarea din tara, este o remarcabila culegere de versuri ale lui Rilke (un preferat al meu), exceptional tradusa de un numar de poeti si critici literari. Talmacirile domnului Jebeleanu insa, mi s-au inscris definitv in memoria afectiva acolo unde nu intra foarte multe impresii de acest gen.

  • Hristos a înviat!

    Dragă domnule Tudoran,

    Vă mulţumesc pentru încastrarea în blogroll. Vă rog să mă iertaţi dacă dinioare am fost ermetic. Mă simt dator cu cîteva explicaţii.

    Ideograma 卍* (manji) este simbolul pentru budism. Puteţi consulta orice hartă a cartierului Asakusa (din Tokio) şi veţi rămîne surprins de puzderia de “zvastici”. Fiecare indică locul unui templu budist.
    Cînd zicem asceză (fie ea creştină, fie budistă), înţelegem în primul rînd tăcere. Cum ar veni, am comentat prin tăcere. (Fumurescu ar zice că am aplaudat cu o singură mînă.)
    Vi se pare ciudat? E posibil. Vă pot spune că, într-un dialog autentic, ma**, (間=interval -- o tăcere atent dozată) este preţuit tot atît cît cuvintele.

    Cu un surîs din Hiroşima,

    MM

    PS. Nu v-aş fi făcut toată “teoria” asta dacă Jebeleanu însuşi nu ar fi umblat prin Teramachi (cartierul templelor din Hiroşima) şi nu ar fi dedicat un volum întreg oraşului.
    Desigur, rămîne să decideţi dacă păstraţi acest mesaj pentru dv., sau nu. Vă asigur, în niciuna din opţiuni nu voi avea vreo reacţie.

    —————————————--
    * ideograma cu pricina nu este totuna cu svastica. Mnemotehnic, svastica rezultă din încrucişarea a două S-uri, în timp ce manji, a două Z-uri. Orice reticenţă faţă de un simbol (altminteri chiral în versiunea naţional-socialistă) nu poate fi decît de “poneyetilenă”.
    ** Lucrurile pot fi şi mai rafinate de atît. Arta comunicării nonverbale are şi un nume: haragei (literal: arta burţii).

  • Dorin Tudoran

    @Marius Delaepicentru

    Adevarat a Inviat!

    Ma bucur ca ati “simtit” semnalul meu si ati revenit cu “naratiunea”, potrivita si utila, care sa insoteasca ideograma trimisa.

    Stiu cate ceva despre asemenea ideograme, evident nu suficient sau pe cat de mult stiti dumneavoastra, si m-am gandit ca alti participanti la aceste discutii stiu chiar mai putin decat mine.

    Reticentele fac bine cateodata. Provoaca o punere in context ce face mesajul pe intelesul mai multora. Alteori, reticentele sunt doar reticente.

    Numai bine!

  • Florin Iaru

    Îmi amintesc mai mult de masa lui “Jebe care ne trebe”. Ne strîngeam, cu acordul lui ba tacit, ba expres. În colţ, în stînga intrării de la restaurantul Casei Scriitorilor. Mormăia cînd îi mirosea a turnător şi nu ezita să-l îndepărteze pe nepoftit. Îi înlătura fluturînd din două degete, arătătorul şi mijlociul.
    Nu încăpeam niciodată mai mult de 12 la masă. Uneori o ocupam, în absenţa lui, spre disperarea celor ce se visau în colţul aleşilor… Nici unul dintre noi nu era nembru… Pe noi ne îngăduia. Îmi place să cred şi acum că nu s-a înşelat.

  • divanuriletomitane

    Stimate Domnule Tudoran,

    Dintr-o corespondenta a mea primita si de dvs. pe 28 ianuarie 2010 redau public urmatorul fragment :
    “ IN REST, ESTE EXTREM DE MULT DE CONSTRUIT. INCA NICI NU S-A INCEPUT. PANA ACUM DOAR S-AU ASCUTIT SABIILE, IN CELE DOUA TABERE, TABARA MUNCII SI TABARA CAPITALULUI. CRED CA ABIA TABARA INSTITUTIILOR, CARE VA DIFERENTIA SAU INTEGRA RAPORTUL MUNCA – CAPITAL, VA REUSI SA SCOATA OMENIREA DINTR-UN RAZBOI BROWNIAN DIN CE IN CE MAI ABSURD…. »

    In mai multe ocazii am asociat MUNCII, politicile de Stanga, iar CAPITALULUI, politicile de Dreapta. Pentru INSTITUTII, in opinia mea, ar trebui sa tesem o noua fiintare sociala, asociata intr-un fel intregii societati, pentru a nu ramane prada « tehnocratiei », sau in alta cheie, « pragmatismului »….Asta nu inseamna ca societatea trebuie sa-si propuna sa atace in forta « tehnocratia » sau « pragmatismul », ci doar sa repuna in cadrul firesc orice corp profesional ( actual sau fost ) ca transcedenta si preeminenta a societatii fata de el….

    Am redat mai sus o serie de idei care releva un INCEPUT care inca nici nu este formulat social. Spre ca, intr-o noua abordare, sa reusesc sau sa contribui la o asemenea reusita ….Noi, inca, la nivel de lideri de Stanga, ref. la Ion Iliescu, putem spune ca Dreapta il considera Moby Dick, Stanga il vede ( sau il spera…) ca pe Ahab, iar oamenii de echilibru si « traiti », atat inainte cat si dupa 1990, il spera ca pe un Ishmael…. Mai grav este pentru Romania ca nu prea se vede un lider pentru Dreapta…., care sa fie Moby Dick peantru Stanga, Ahab pentru ei ( Dreapta ), iar aceasi oameni de echilibru si traiti…, sa-l vada ca pe un Ishmael….A 3-a categorie, asociata mai sus INSTITUTIILOR, ar trebui sa accepte atat nevoia de Stanga ( echilibrul necesar dinspre MUNCA ), cat si nevoia de Dreapta ( echilibru necesar dinspre CAPITAL ). Cum scriam si alta data, intr-o forma asemanatoare, in tarile mari conservatorismul ( mai mult in sensul de status-quo aici ) foloseste intens zona INSTITUTIILOR si a CAPITALULUI ( cu exceptia eclatanta a Frantei, care inca « traieste » din ramasitele lui « 1789 »….), iar in tarile mici, elitele , prin INSTITUTII, folosesc mai mult zona MUNCII….O tara mica ( economic ), MEXICUL, a intuit aceste dezechilibre, si a avut la putere peste 40 de ani PARTIDUL INSTITUTIONAL…, situatie care a generat ca cel mai puternic om de afaceri din lume sa fie …mexican, de unde « incestul » dintre Institutii si Capital care a reusit « prinderea din urma » ….

    Tot ceea ce scriu mai sus, ca si in alte cazuri, nu seamana a idei identificabile ci seamana mai mult cu imagini in miscare, trairi si sentimente asociate unor vectori de actiune misterosi. Recunosc aceasta limita a comunicarii mele. Apropierea de adevar insa ( Orwell – « Adevarul nu aduce moartea , adevarul este moartea ) cred insa ca poate explica acest neajuns…

    INTUTIV gandeam toate acestea cand inaintea ultimului mesaj integrator am adaugat « gluma” cu Stanga sau Dreapta. Din ce am scris mai sus, sper sa se inteleaga ca n-a fost o gluma. Sper sa se inteleaga si ca in materie de Politici de Stanga si de Dreapta si in materie de Politici institutionale, inca nu a inceput nimic serios pana acum. Toate marile proiecte ( NATO, UE…) au fost doar repozitionari continue, prin « vorbe », « doctrine », « ideologii », constitutii, tratate, acorduri…, pentru a determina faptele altora, si nu a initiatorilor….Nu cred ca trebuie eliminate ideologiile de Stanga si de Dreapta, deoarece au suporturi ontologice naturale si pot structura eficient politicile intr-o siocietate, cred insa ca Politicile Institutionale pot asigura acele echilibre necesare pentru a se evita dictaturile nationale, cele regionale sau chiar cele globale. Si aici inca mai e mult de elaborat….

    Deci, nu dvs. aveti limite de intelegere. Eu am dificultati de comunicare, atat timp cat spatiul de intelegere lasat de inaintasi devine din ce in ce mai stramt….Probabil v-ati referit la un « guvid » pe care, aruncat apoi in « mare », vi se pare acum ca ar fi devenit un mostru ( ati si transmis un mesaj in acest interval care poate fi interpretat in aceasta cheie, nu cred insa ca personajul merita a fi pomenit in acest context ) …Sau, v-ati referit la importanta institutiei mentoratului ( sau a mecenatului, sau a protectoratului, exceptand celebra « voie de la »…. -- pe aceasta directie, cred ca e emblematica « autorizarea » data de ERASMUS lui LUTHER….) in declansarea luptelor necesare civilizarilor….
    Eu m-am referit ca orice tinta gen MOBY DICK, daca ne referim la politici ( singurele care determina concret realitatea, miza cea mai importanta a « CERTOCRATIEI », cred si sper…. ), reprezinta doar o imensa INERTIE, cu o eventuala tenta de vreo anumita orientare….

    D.D.

    Referitor la alte posibile nentelegeri legate de modul nostru misterios de a ne « suporta », cred ca merita sa ma gandesc daca nu ar fi util ca de-acum inainte, la toate comentariile mele, sa folosesc ca motto cuvintele care va apartin :
    « MA TEM CA IN DECEMBRIE 1989, ROMANII AU IESIT DIN CASA REVOLTATI, AU AJUNS IN STRADA REVOLUTIONARI SI AU INTRAT IN ISTORIE FRAIERI ”

    Poate s-ar mai reduce rezistenta prin cultura si ar mai creste slabiciunea pentru implicare activa…. E drept, trebuie sa fim tot timpul cu gandul la pericolul ca « guvidele » sa se imbolnaveasca de « gigantism »….In acceptiunea lui Arnold Toynbee si a lui Iben Haldun, ca o schimbare civilizationala nu poate avea loc mai devreme de 3 generatii, viziunea de mai sus este cat se poate de naturala….

  • Dorin Tudoran

    @divanuriletomitane

    Mi-e teama ca nu am motive sa ma dezic de motto-ul pe care l-am pus pe prima pagina a volumului KAKISTOCRATIA (1998)… desi, credeti-ma, mi-as dori foarte mult sa ma lepad de el…

  • Daniel StPaul

    “Nu s-a arătat. Sau nu l-am văzut eu”.
    Capitanul Ahab se slujea de sextant , busola ca s-o/sa-l fixeze pe Moby Dick, macar ca si narile-i faceau acelasi serviciu. Mai incoace, batrinul pescar n-avea treaba cu instrumentele, cata la soare (ori la stele). Nu stiu unde stateati in preajma lui Jebeleanu, cert e ca monstrul nu se vedea decit daca erai bine catre sud(-vest); de-acolo, catind catre miazanoapte sub soarele inca in urcus, puteai vedea cetaceea.E un fel de-a spune, ii vedeai doar umbra,(ca si in pinzele umflate ale lui Chirico) caci tocmai o cotise spre rasarit . Batrinul pescar ii vedea mereu umbra, de zi, si, mai ales, in vis: “si iata-acuma,
    iat-o…
    umbra tineretii mele” . Poate vizionarea monstrului e chestiune de virsta. Eu asa as marturisi, de unde stau.

  • Radu Humor

    Foarte interesante punctele de vedere, in mare parte personale, pe care le aduce de fiecare data curajos in discutie, domnul Dezideriu Dudas !

    Pana la urma nu conteaza atat de mult cum am intrat in Istorie (si nu toti la fel !), ci cum o scriem si mai ales, nu cum vom iesi din ea, ci cum vom ramane !

  • Radu Humor

    Domnule Florin Iaru, v-as cere prea mult, daca as indrazni sa numiti macar doua din persoanele carora maestrul le facea cu ajutorul celor doua degete, semnul sau pecetea de turnator ? 😉

  • mihai rogobete

    Dacă nu răspund commentului dv., dle. D.D., e pentru că nu controversa mă motivează, ci adâncirea dezbaterii, indiferent pe ce parte şi cine o angajează; transdisciplinaritatea accentuează frontierele interdisciplinare, nu le estompează -- aceasta, pentru delimitarea globalismului de imperialism.

  • Dorin Tudoran

    @Florin Iaru
    Nu ca ar conta foarte mult: masa cu pricina era in coltul din dreapta, cand intrai in restaurant oe usa principala.

  • Dorin Tudoran

    @Daniel StPaul

    De ce nu ati avea dreptate? Varsta (unii ii spun eufemistic “experienta vietii”) te poate ajuta sa vezi mai clar ce ti se parea… orbitor de clar in tinerete.

  • victor L

    Istoria literara va mai avea ceva de rezolvat:
    -- “În colţ, în stînga intrării”;
    -- ” masa cu pricina era in coltul din dreapta”.

    Aici ar fi obligatorie o precizare: inainte de a intra la madam Candrea nu era nicio problema sa stii care e stinga si care e dreapta, dar dupa o oarece sedere la masa lui dom` Jebe 😉 , nu stiu ca n-am fost.
    Deci, depinde din ce directie priveai.
    Nici azi nu e prea clar care-i stinga si care dreapta.

  • Dorin Tudoran

    @ victor L

    Buna!!! Si partial adevarata: unii veneau la Domna Candrea deja “confuzatzi” in legatura cu “care-i dreapta, care-i stanga”.
    Azi, dilema s-a schimbat: oamenii, chiar si cei care nu intra in restaurante, se intreaba “cine e de dreapta, cine e de stanga?”. Nu ca ar mai conta, dar, deh, asa e romanul: pus pe intrebari.

  • Daniel StPaul

    @Dorin Tudoran n(#19)
    Daca am inteles bine, diagnosticul , in formula redundant rebarbativa, ar fi :”clarviziune cecilimpidica juvenesca” (nu-mi vine sa spun “juvenila” pentru ca hotomanul de gind o si ia brambura catre acnee..). C’est grave, Docteur?

  • Dorin Tudoran
  • Radu Humor

    Pai daca-i vorba de exactitatea partii pe care era asezata masa cu pricina, trebuie musai avuta in vedere si cealalta intrare din straduta ce ducea spre Librarie si Universitate….

  • Daniel StPaul

    @Dorin Tudoran (#23)
    Multumesc pentru recomandare; am descoperit insa (analiza”factuala”, daca iau de bune orele postarilor noastre respective) ca va faceti vinovat de un potential telepatic foarte serios pus pe treaba: apucasem a exploata link-ul respectiv inainte de a vedea raspunsul dv. I accept your apology… Cum sintem complici, eu inca nu ma simt exonerat de partea mea de vina… Si, a propos de adjectivele “frumos” si “util”, cineva a trebuit, fara drept de eschiva, sa spuna, oarescind, cum aprecia P.C.R.-ul si a raspuns exact asa, kallokagathic: “E (un partid) frumos si util”…

  • Dorin Tudoran

    @Daniel StPaul

    Nu stiu cine este cel/cea care a(r fi) spus despre P.C.R. ca este “frumos si util”. Cei pe care i-am cunoscut eu spuneau ca este altfel; cu totul altfel…
    Despre textul la care ne referim, cred ca este, intr-adevar, frumos si util. Chiar daca asta l-a enervat binisor pe cel care mi l-a semnalat si care considera ca texctul este altfel.
    Opinii si opinii…

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran # 26

    Nu eram la curent cu textul semnalat de dvs., deci, am incercat si eu, cu speranta sa gasesc “frumos si util”. Cu regret, nu asta am gasit, si deci nu va impartasesc parerea. Dar, poate sint nedrept. Opinii si opinii.., intradevar.

  • Dorin Tudoran

    @ Gheorghe Campeanu
    Asta e — opinii si opinii…

  • Florin Iaru

    @Dorin, ai dreptate! Nu ştiu de ce am zis masa din stînga. Poate doar privind-o dinspre băruleţ.
    Eu n-a apucat-o pe doamna Candrea. Doar legenda. Mi-am petrecut zilele (şi serile) cu doamna Miţi.

    @Radu Humor: Nu îmi aduc aminte, că nici nu-i cunoşteam. Caracudă…

  • Dorin Tudoran

    @Radu Humor

    “Intrare ce ducea spre Librarie si Universitate”?!?
    Nu stiu despre ce vorbiti.

  • InimaRea

    Fiindcă a fost pomenită telepatia, mi-am învins comoditatea şi-am comparat datele celor două evocări: 26 curent, aici; 28 curent, dincolo. Apoi, am turnat în comparaţie “frumos şi util”. Nu vă spun ce gust are dar e de bine, credeţi-mă!
    Altminteri, mi s-a părut că “dincolo” e oarece confuzie-ntre decenii. Dreptu-i, şi perspectiva e diferită -- căci una e să fi fost vecin cu familia Jebeleanu, şi alta să fi fost conviv de-al poetului.
    Încolo, mi s-ar părea frumos şi util să cădem de acord asupra punctelor cardinale -- ori măcar a sensului curgerii, pentru a ne putea înţelege şi-n privinţa malurilor: care-n stînga, care-n dreapta. Nu de alta dar riscăm următoarea situaţie: Intrînd la madam Candrea, cum priveai de la bar…
    Ei, cînd asta -- cînd veneai din grădină ori cînd din altă parte?

  • Dorin Tudoran

    @ InimaRea

    Simplu:

    Cand intrai dinspre gradina, “barul” (practic, tejgheaua unde faceai comanda si unde se afla si un bufetel/galantar) era pe mana stanga. Daca treceai de bar si intrai in restaurant cu gandul de a-l parasi pe usa principala, masa cu pricina era in coltul de pe mana stanga, chiar in… stnga iesirii. Recunosc, daca drumul era invers, dinspre intrarea principala spre usa ce ducea in gradina, masa cu pricina era prima din..dreapta cum intrai in restaurant.

  • mihai rogobete

    Depinde unde-i sticla, dom’ Tudoran: pe vremuri, ai cu puterea comunistă erau de dreapta -- cum, nu s-a rezistat? -- acuşi, liberalii-s pe stânga. Se tot rezistă, de nu se există.

  • Dorin Tudoran

    @ mihai rogobete

    probabil ca motivul pentru care se merge din capitulare in capitulare este tocmai numarul imens de rezistenti…

  • Daniel StPaul

    @Dorin Tudoran (#26)
    Nu stiu cit va va avansa in cunoastere: era/este un medic (preot greco-catolic in clandestinitate pe vremuri) care facuse cerere de pasaport pt., cred, ceremonia de beatificare a lui Ieremia Valahul. Ca sa va luminez, raspunsul la intrebarea( ce credeti despre PCR?) de la “impuse” pentru “interviul” eventual calificant a fost: “As spune ca, intr-un sens specific arghezian, este un partid frumos si, sint convins, si util…” Banuiesc ca nu trebuie sa (va) traduc. Eu ma intilnesc cu arta poetica argheziana (o parte din ea) de fiece data cind vad preturi noi, ceea ce e tot mai des…
    In ce priveste adjectivele care stirnesc opinii si opinii, ma simt tot mai influentat de zisa aceea ca , de e sa folosesti adjective, e bine sa mergi la “nenea” si sa intrebi. Ca sa mai aveti o opinie, referitor la textul spre care trimite link-ul, personal as fi fost, statistic, cu 50% mai econom si, oarecum, poate la fel de comprehensiv; as zice ca e un text “revelator”.
    Weekend placut.

  • Dorin Tudoran

    @ Daniel StPaul

    Aha…

    Fie si “revelator”, dar sa nu reveniti cu forte noi, dupa week-end, si sa ma intrebati “Ce anume reveleaza textul?”, caci stiti raspunsul de pe acum: “Mergeti la nenea…” Week-end placut.

  • lucid

    A se scuti cu “mitizarea” lui dom’ jebe. “Ahab”-ul a profitat pana in ultima clipa de favorurile “monstrului” ducand o viatza nemeritat -- dpdv al minorului sau talent literar -- de buna in timpuri atat de grele pentru majoritatea romanilor. Atat el cat si cele doua odrasle ale sale -- Tudor era un grafician oarecum talentat, mostenire materna -- au dus un trai tipic de momenklaturisti “primavaratici” ca de altfel si anticomunistul number one al lui Basescu (oare cine i l-o fi “recomandat”?), normal nostalgic dupa ilegalisti.
    N-avea stofa de erou? Haida-de, putea macar sa lase un “testament” literar precum hulitul (pe drept) Beniuc acele poezii anti-monstru.
    Bref, un mediocru de care istoria literaturii romane nu-si va mai aduce aminte dupa ce tovarasii sai “meseno-pahareni” nu vor mai fi.

  • Dorin Tudoran

    @ lucid

    1. Tonul imperativ (“A se scuti”) pe care il folositi nu inseamna ca aveti si dreptate in ce spuneti.
    2. Talentul pe care il socotiti “minor” a fost cantarit cu totul altfel de critici literari importanti. Dar, evident, e dreptul oricui sa creada ce doreste despre un autor.
    3. Nu stiu in ce a constat viata “nemeritat de buna” la care va referiti.
    4. Atacul la copiii poetului nu va face cinste.
    5. Multumesc pentru “meseno-pahareni”.
    6. Este totdeauna o imprudenta sa prezici de cine, cat si de ce isi va aduce aminte istoria unei literaturi.
    7. Ideea ca in acest text as fi incercat o “mitizare” a lui Eugen Jebeleanu este cel putin stranie.

  • lucid

    D T: daca s-ar retipari un E J “opere alese” cam catzi cumparatori ar avea? Hai sa fim seriosi, “Hanibal” a fost best-seller strict pentru shoparle, azi nu l-ar citi mai nimeni. Recunosc, poate sunt subiectiv datorita vomitantului “suras de la epicentru” cu care am fost intoxicat in clasele primare. La fel cum greu am reusit sa gust cateva din poeziile tarzii “intimiste” ale Mariei Banus -- foarte bune -- dupa tratamentul din copilarie cu “cantecul de dragoste pentru tzara sovietelor”. Din pacate, asta ne-a fost “casta” scriitorilor -- orgolii si ego-uri exacerbate, lasitate si oportunism cat cuprinde, dihonie si barfe fara hotare, noroc de fondu’ lu’ tata Iancu care-i “unea” in mulgerea tax-payers-ilor. BTW, dosarul “Barbosul” despre Goma este cea mai exacta “autopsie” a raposatei US.

  • lucid

    Si ca tot a trecut aproape Duminica Tomii, pot pacatui cu o rautate. Ca tot vorbim de lipsa de modele azi, ia sa incercam o paralela de prin anii 50: E J, slavitorul eliberatorilor bezbojnici, impreuna cu Florica in vizita la Brancusi la Paris iar in Romania sovietizata Vasile Voiculescu la Jilava umilit si chinuit cumplit pentru Rugaciunea Inimii. Doar “nepotrivire” de caracter? Ca “nepotrivirea” de har literar e mult prea evidenta.

  • mihai rogobete

    Gloria unei “caste” e aureolată de eroi, nu de laşi; numai exemplaritatea gesturilor lui Paul Goma, ale lui Dorin Tudoran şi ale înc’or câţiva mai fereşte US de disoluţie. Oricum, din cei tineri, puţini se înghesuie la Casa de pensii şi pompe funebre.

  • divanuriletomitane

    @ Radu Humor

    Multumesc.

    Ref. la curaj, a trebuit sa treaca ceva vreme pentru ca, la mine, sa nu fie confundat cu prostia, nebunia ( ambele, din « cheie » Erasmus ), dar nici cu ( mult-prea-mult…) « desteptaciunea », in fapt, diversiune, intr-o posibila cheie post-Luther ( atat timp cat implicarea propusa de Luther Bisericii a creat puntea spre neo-protestantism, in « cheie Max Weber », fundamentul capitalismului )…

    Personal nu scot din matricea de mai sus ideea mea cu « puntea » de comunicare Vest-Est pe care ati perceput-o atat de fidel, prin « capetele de pod », Dorin Tudoran si Adrian Paunescu ( am extrapolat un pic ideea…, initial ma gandeam cine, cu autoritate la « ai nostri », poate « depune marturie », pentru Dorin Tudoran »…). Din pacate, intre timp, unul din « capete » s-a prabusit…Ulterior, prin acea postare de dupa moartea lui Adrian Paunescu, d-nul Dorin Tudoran, indirect, cred ca a dat masura exacta a potentialitatii acelei idei….AP cred ca « s-a calificat » la un asemenea nivel, dupa cum am mai scris odata, cand i-a propus lui Milosevici sa-l reprezinte la Haga…Nu am dreptate ? Intrebati-i pe sarbi ( ca popor ce pare ca renaste din cenusa, in timp ce noi, din « puf », nu reusim sa ne trezim….), ce cred despre SUA, UE, Romania, Rusia, China…, etc…Pe aceasta directie, mentionez ca am discutat recent cu persoana ce mi-a indus acea idee ( in sensul ca, pentru Romania -Est, ar trebui « desemnat » Adrian Paunescu, eu « votand » pentru Vest -- Dorin Tudoran ), pentru a intra in posesia catorva lucrari din publicistica sociala si politica ale lui Mihai Eminescu, din cate am inteles, necunoscute pana recent circuitului public…Tin la aceasta referire la Mihai Eminescu deoarece apare din nou mentionat in partea a 3-a a acestui comentariu.

    P.S. 1 Nu ma numar printre admiratorii lui AP. Mai mult, cred ca, daca vorbim de « incestul national si social », a fost « monstrul » cel mai de temut….Din pacate, si aici este o mare drama, deoarece niciuna din tabere nu recunoaste nici macar 1 mm din dreptatea celeilalte, tocmai acea forta a lui, ar fi putut « smulge » din ghearele unui monstru si mai mare decat alti doi monstri care ar fi intruchipat ( si intruchipeaza ) cerbicia celor doua tabere, INDIFERENTA, care devine din ce in ce mai convenabila ambelor tabere….Aici AP « a gresit »….A crezut ca poate, in continuare, ca intotdeauna pana atunci, sa spuna ceva « poetic » despre cineva ( in acel caz, apararea lui Milosevici ) pe ton « istoric », temator si apocaliptic, si sa mai adune puncte pretioase in admiratia taberei lui….Nu a inteles ca tabara lui nu mai era aceasi…Ne-a scris odata d-nul Tudoran ceva in acest sens despre Gogu Radulescu si ideile lui despre marile schimbari. Pe un plan mai concret, tot d-nul Tudoran mai urma sa primeasca o clarificare ref. la Andrei Brezianu….si neprimind-o, nu vad de ce nu ne-am putea imagina astfel de tablouri ale istoriei recente….

    @ Mihai Rogobete

    Nu ma asteptam la o reactie din partea dvs. in contextul la care faceti referire. Ma gandeam ca ati legat Binele, Frumosul si Adevarul , de Dragostea crestina, in timp, ce « oficial », cele 3 valori fusesera legate de Libertate in sistemul de valori occidental ( Papa Paul al II-lea, definea cele 4 valori, binele, frunmosul, adevarul si libertatea, ca fundamente ale societatii). Ca intotdeauna ati transmis valente si potentialitati noi unor domenii care par ingropate de istorie, in sensul ca nimic nou nu apare iar tot ceea ce este vechi adanceste dezechilibrele actuale ( e drept, si noul aparut prin « matricea » vechiului, are acelasi efect de crestere a dezechlibrelor).

    Motivatia abordarilor de profunzime vs. motivatia atenuarii conflictelor, cred ca tine inca de la acel inceput al « despartirii apelor » dintre autoritatea de cunoastere ( Erasmus ) si autoritatea de comanda ( Luther ). Erasmus, desi a mizat tot timpul pe formalizarea cunosterii, datorita faptului ca aceasta aproape ca devenise rechizitionata de Biserica, a devenit un promotor al umanismului. Nu a avut deplina incredere in Luther, probabil intuia ca prea marea motivatie a acestuia nu e linistitoare, totusi s-a retras din calea lui, posibil in speranta venirii unui suflu nou, mai deschis, in cadrul Bisericii. Acesta a venit, dar nu a fost mai deschis, a fost inca si mai sever in societatile care « veneau din urma », promovand o adecvare si mai puternica a rolului Bisericii in societate. In timp, un tip asemanator de « rechizitionare », dar nu a cunoasterii ( a incetat sa mai fie « interesanta »), ci direct a « realitatii », a reusit sa aduca neo-protestantismul, religia cea mai importanta din SUA…..Prin secularizare insa, mostenitorii spirituali ai lui Erasmus au ajuns din ce in ce mai neimplicati ( in Romania, « reprezentati » de celebrii « rezistenti prin cultura »), iar cei ai lui Luther, din ce in ce mai implicati ( cand se mai linistisera lucrurile oarecum cu islamul, s-a trezit acel pastor din SUA sa rezolve el « problema » prin arderea Coranului – a nu se uita ca un lider marcant al armatei SUA a iesit de mai multe ori in spatiul public pentru a spune ca o asemenea fapta ar genera o situatie exploziva in tarile islamice, mai ales acolo unde sunt implicati soldati SUA….)…..

    @ Dorin Tudoran

    Trebuie sa remarc si eu curajul cu care ni-l amintiti din nou pe Vladimir Tismaneanu. E de remarcat si curajul acestuia prin care ne transmite cuvintele dedicatiei fiului lui Eugen Jebeleanu pe o carte daruita : « Lui Volodea, cu indemnul de a invata cate ceva din limbajul frunzelor verzi taiate pentru caini primejdiosi ». Nu mai recitesc acum materialul lui Tismaneanu. Retin ca a facut in el referire si la Mihai Eminescu….As mentiona doar ca, de la acele vremuri in care, parea ca marea problema ar fi lipsa de « frunze verzi » ( considerandu-se puterea imuabila, « consecinta » era inevitabila…), s-a ajuns la o inflatie de astfel de « delicatesuri », uitandu-se ca mai exista si oameni simpli si normali pe lume….Iar « cainii primejdiosi » au proliferat, atat timp cat aveau si au hrana, nu doar asigurata, ci si plina de « delicatesuri »….Cotitura poate veni din momentul in care « primejdia » va veni din…. prea-plinul artificialului de « frunze verzi » si « caini primejdiosi » care, deocamdata joaca in scenete publice ce incearca sa stavileasca primejdia ce va sa vina de la « poporul ignorant, incult si telenovelist »…De parca ignoranta, incultura si telenovelele « s-ar livra» inca de la nastere castelor « neprimejdioase »….

    P.S. Final 1 : @ Lucid – Nu am autoritatea sa pot evalua daca Eugen Jebeleanu va ramane sau nu in istoria literaturii ca un mare autor. Tinand cont de perspectiva istorica, cred insa ca mai trebuie sa treaca vreo 30 -- 40 de ani pentru o evaluare in cunostinta de cauza. Nu pot insa sa nu remarc forta cu care se contrapune « fratelui Alexandru » ( folosea pluralul cand se referea la ei ) cred, in aceasi perioada in care Noica « se ruga » pentru el / ei….Ma refer la versurile lui Eugen Jebeleanu cu care V.Tismaneanu isi incheie eseul spre care ne-a trimis link-ul indicat de d-nul Tudoran…Si va asigur, sunt un observator foarte atent al acestor tipuri de « forte ». M-a impresionat si d-nul Tudoran cand scria ca ii astepta, pregatit, « ca un inginer » ( el vedea atunci, nu unul, ci doi….)….

    PS FINAL 2 : Actiunile ( imi recunosc slabiciunea pentru ele, desi « pragmaticii » ma socotesc « filozof », iar « filozofii », nedemn de al lor « turn de fildes »… pentru ca ma vad prea des in « mocirla » realitatii….) ma determina sa –mi dramuiesc cu (mai) mare atentie timpul…Voi apare mai rar pe blog….Atat timp cat orice aparitie poate presupune si astfel de raspunsuri profunde dar, si posibil conflictuale….Venind de asa de departe ( ideile mele ), nu cred ca eu trebuie sa opresc vreodata vreo spirala a comunicarii generata de mine ( chiar si indirect). Pe de alta parte, exista pericolul « turnului de fildes », chiar daca-l proiectezi in miezul « mocirlei realitatii ». Chiar mai mult, ar fi posibil sa vezi doar laturile cu care « mocirla » iti limiteaza arealul, ceea ce ar determina un artificial si mai periculos decat cel vazut din « turnurile de fildes » clasice….De unde, nevoia de INCERTITUDINE, in cele mai CERTE paradigme verificate de « societate » sau de experienta proprie….

  • mihai rogobete

    Dom’ D.D.,
    nici Ioan Damaschin nu zice altfel: Sfânta Treime e una şi Duhul Sfânt, alta. Dragostea este catalizatorul celor trei valori.

  • divanuriletomitane

    @ Mihai Rogobete

    Analizand in profunzime termenii pe Wikipedia ( desi pare a fi o contradictie…intre « profunzime » si « wiki »…, dar intr-o abordare de « clasa mijlocie », merge…., si mai si suntem in trend, « mijlociu »….) aflu ca Duhul Sfant mai poate fi considerat si Duhul Adevarului….

    Initial stiam ca Sfanta Treime e reprezentata de Tatal, Fiul si Duful Sfant, de aceea, nu intelegeam de ce apare in viziunea dvs. Duhul Sfant de doua ori in aceasi structura logica…

    Relationand lucrurile pe care le stiam de dinainte cu cele pe care le-am aflat in acest context, ref. la valorile mentionate in comentariul anterior ( Binele, Frumosul, Adevarul si Libertatea, ultima din « sistemul occidental » -- la dvs., ultima, Dragostea crestina ), mi-am imaginat :

    1. BINELE si FRUMOSUL sunt valori de nivel primar ( pot fi detectate fidel la nivel de perceptie umana, e drept, mai lesne la mase, mai complicat la elite, mai ales ales cele politice…)

    2. ADEVARUL este valoare de nivel secundar, in sensul ca depinde de nivelul evaluarii lui in functie de Binele sau Frumosul pe care il genereaza sau il reflecta. Intervin in acest caz 2 tipuri de perturbatori de evaluare,
    PRIMUL : tine de perturbatori de evaluare primari ( binele si
    frumosul sunt percepute diferit, in functie de
    determinatii cat de cat obiective gen traditii, varsta,
    timp… )
    AL DOILEA : tine de perturbatori de evaluare secundari
    ( « Adevarul » unei anumite clase logice, determina
    la randul sau matrici de determinare care
    schimba perceptia asupra frumosului si a binelui –
    ex. « binele » pentru evrei din perioada hitlerista
    a Germaniei )

    3. LIBERTATEA este valoare de nivel tertiar, care, in conditiile unor valori primare sau a unei valori secundare complet dezechilibrate fata de pozitia individului sau a structurii sociale vizate relativ la pozitii asemanatoare ca nivel de clasa ( pe categorii gen international, national, local, sau , corpuri profesionale, ONG-uri civice si clasa politica…. ), poate insemna din afara sistemului o anumita valoare, iar din interior, chiar opusul ei sau, oricum, apar diferente majore de evaluare. Forta de diferentiere a evaluarilor la nivel tertiar este cu mult mai mare decat la nivelul primar si chiar cel secundar, datorita introducerii unor factori obiectivi care, istoric, au dat continuu distorsiuni majore de valoare intre categoriile unor clase.

    Cand introduceti Dragostea crestina in ecuatie, si o mai si considerati catalizatorul Binelui, Frumosului si a Adevarului, parca reusiti sa unificati nivelul valorilor secundare si tertiare din viziunea de mai sus, care, cred, in mod natural, ar trebui sa fie reprezentate de un singur nivel….Un fel de LIBERTATE si DRAGOSTE ( care sa stabilizeze un ADEVAR nemanipulabil pentru evaluarea BINELUI si FRUMOSULUI )…, o dihotomie atat de asemanatoare cu incheierea despre Borges si Sabato a d-nul Tudoran din ultima sa postare inainte de pauza pe care ne-o ofera o bucata de timp ( Libertatea = Fulgerul, etc… ; Dragostea = Curcubeul, etc …).

  • Dorin Tudoran

    @divanuriletomitane

    Nu cred ca pentru toata lumea Libertatea este “valoare de nivel tertiar”. Daca am accepta asa ceva, maine cineva ne-ar putea spune ca Libertatea este “valoare adugata”. De cine?

  • divanuriletomitane

    @ dorin tudoran # 46

    Tocmai am scris mai sus ca in mod natural nivelul tertiar si cel secundar ar trebui sa fie acelasi.

    Mai mult, in mod ideal si acest nivel ar trebui sa fie acelasi cu nivelul primar.

    In mod real nu este, si nu este vina celor care scriu pe acest blog…., chiar daca mai apar pe aici si unii, sau apar ipostaze, care incearca ( direct sau inertial ) sa demonstreze contrariul. Tosmai aceste incercari, cred, intaresc credinta noastra ( in context ) ca « Totu-i una »….Daca nu am crede in Libertate, in contextul mai larg al blogului ( sau al celor trei bloguri ale dvs., sau al comunicarii cu personalitati cu dvs. ), ar fi o sinucidere ( sociala ) curata in a continua sa dialogam. De ce ? De aia, ar spune o alta personalitate asemanatoare ( cu dvs. ), desi, e drept, ne ajung degetele de la o mana pentru a enumera astfel de oamani cu credinta in bine, frumos, adevar si libertate, de ce nu, si in dragoste crestina sau, ca sa fim in continuare consecventi, in dragoste bazata pe credinta, pentru a lasa libertatea si in dreptul religiilor….

    PS : Diferenta dintre real si ideal in viziunea mea poate fi demonstrata prin faptul ca , daca islamului i s-ar asocia o libertate de nivel primar, in lipsa adevarului ( « cum ar fi normal »…), binele si frumosul ( « ideal »…), ar fi…, cum sunt…Si nu e singurul exemplu….

  • mihai rogobete

    Domnule Dudaş, trebuie să fiţi de acord, pentru a continua, că, dogmatic, ortodoxismul continuă să ignore nevoia de Reformă, de a tălmăci, în actuala rostire şi, mai ales,gândire românească textul biblic. Nu românul s-a rătăcit de credinţă, ci “discursul” acesteia s-a poticnit. Limba se modifică funcţie de transformările mentalităţii -- acestea, faţă de formula colectivităţii, a complexităţii vieţii. Limba şi mentalitatea -- gândirea şi, ca atitudine faţă de viaţă prin credinţele axiomatice, sensibilitatea -- sunt adevărate în măsura în care, prin “suprapunere”, coincid, ca realitate, (lume reprezentată, nu lume propriu zisă), cu lumea. Adevărul, aşadar, poate fi tautologic, (Eu sunt cel ce sunt., sau Cunoaşte-te pe tine însuţi.), analogic, (Toate şi totul sunt după chipul şi asemănarea Sa., în accepţia Ideii platoniciene.), cauzal-logic,(Totul are o cauză), indeterminist, (O cauză poate produce mai multe efecte., şi Un efect poate proveni din mai multe cauze) etc. De la Cain la Max Plank, tot atâtea sacralităţi şi credinţe -- cele în epistema, în”duhul” procesator al reprezentărilor despre lume, al realităţilor corespondente. Tot atâtea percepţii asupra “binelui” şi “frumosului” -accepţii valorice abia de raţionalismul cauzal-logic conştientizate. ( Trăim, cumva, vremea când structura de rezistenţă a celor trei prăjini valorice nu mai poate susţine complexitatea fără precedent a lumii şi noii realităţi, şi trebuie să identificăm, de data aceasta, grinzile mentalităţilor, (religiile şi culturile) fundamentale, pentru a nu se prăvăli?). Dacă egoismul l-a făcut pe Abel să-şi accepte martirajul, ca alter-Cain, într-u salvarea principiului reprezentării, al acceptării reprezentării, al real-izării, dacă erosul a catalizat polarităţile entelehismului analogic, ca “duh” al unităţii contrariilor, dacă dragostea creştină a coagulat sistemic ireductibilitatea valorilor raţionaliste, ca “sfânt duh” -- toate, sacre prin viaţa insuflată realităţilor corespondente -- este clar ce revelaţie trebuie amorsată: amorul transcultural. nimic nou -- până şi Faraon avea ştiinţă despre interfecundarea culturilor, împotrivindu-se exodului evreiesc. Nu numai cuvintele pot regenera metaforic un logon inedit, ci, şi culturile, o trans-mentalitate. Libertatea de a regenera a fost, şi rămâne “cuvântul”.

  • Poezii Rime si Versuri Poeti 9 10 82 53 42 9 203 11 75 117 9 31 25 4 11 16 34 2 23 9 23 13 44 25 27 24 31 13 20 24 34 27 12 90 6 197 21 13 88 25 37 24 91 78 14 10 13 6 37 9 1 18 61 72 41 15 11 17 24 21 17 94 15 33 23 50 20 271 17 43 8 143 36 6 49 24 26 19 1 25 10 37 17 50 13 9 78 27 17 86 82 31 9 10 15 38 Poet Eugen JebeleanuPoezii Publicate 34Genuri ?Nastere ?Deces ?Perioada ?

  • What a great web log. I spend hours on the net reading blogs, about tons of various subjects. I have to first of all give praise to whoever created your theme and second of all to you for writing what i can only describe as an fabulous article. I honestly believe there is a skill to writing articles that only very few posses and honestly you got it. The combining of demonstrative and upper-class content is by all odds super rare with the astronomic amount of blogs on the cyberspace.

Next post:

Previous post:

WP Admin