≡ Menu

Campaniile și ferocitatea ridicolului

Ridicolul campaniilor anti Cărtărescu a început să depășească lipsa de măsură a campaniilor pro Cărtărescu. Un record nu tocmai la îndemâna oricui. Acuzațiile care i se aduc scriitorului aparțin unui absurd extrem de elastic: de la lipsa totală de talent la colaborare cu Securitatea, de la citate care nu-i aparțin la prestarea de servicii pentru SIE, de la plagiat la lipsă crasă de patriotism etc. În fond, de la cele electorale la cele de altă natură, campaniile sunt lovite de un exclusivism atroce și, de cele mai multe ori, sfârșesc în ridicol. Chiar și atunci când își ating scopul lumesc al victoriei cu orice preț.

Deși pretind că doresc să ”deschidă ochii” opiniei publice (sau al juriilor, comisiilor, comitetelor etc.), cele mai multe dintre campanii bat record ”absolut” după record ”absolut” în răspândirea unui soi de orbire contagioasă. Cu cât mai mulți nevăzători, cu atât mai mulți cuvântători. Din trunchiul unei ”exagerări pozitive” sau al unei ”exagerări negative”, curând crește o pădure deasă, în care bunul simț este prădat ca-n codru. Și în acest sport suntem printre cei mai buni, căci nu degeaba este ”codrul frate cu românul”. Apoi ne plângem că nu mai ajungem și noi să vedem orașul, iar când suntem scoși în oraș, unii observă, cu dreptate, că ne comportăm ca-n codru.

Prins, ca între fălcile unei menghine, între valul exaltat al adulației și cel turbat al negării totale, stimulând în ultimii ani acest soi de paroxism imbecil prin asumarea unui partizanat politic, Mircea Cărtărescu dă el însuși semne de orbire într-un spațiu esențial pentru el și pentru alții. N-am reușit încă să înțeleg dacă declarațiile sale, făcute după anunțarea câștigătorului Premiului Nobel pentru Literatură din acest an, au fost scoase dintr-un context de bun-simț și inteligență (regimul în care operează, de obicei, Cărtărescu) și aruncate cu intenție în zona ridicolului sau dacă ele însele sunt contextul lovit de ridicol. Important rămâne faptul că declarațiile cu pricina, așa cum sunt citate, sună ca dracu’ .

Când urmărești cu atenție în care treime a listei candidaților te afli, nu poți pretinde că habar nu aveai cine este Mo Yang. Când lași să se înțeleagă că nu i-ai citit nicio carte, faptul că ești citit zilnic și de Traian Băsescu, și de Elena Udrea nu te scoate din impas. Când declari că este o alegere surprinzătoare și pentru faptul că Mo Yang nu este disident se poate înțelege că tu aștepti, de fapt, Nobelul pentru Pace. Nu știu cât de agreat este Mo Yang de conducerea de la Beijing și cât de multe dovezi a oferit că este un suporter al acelei conduceri, dar Mircea Cărtărescu este de aproape un deceniu un suporter al tandemului Traian Băsescu-PDL și se află în grațiile celor care au condus România timp de opt ani într-o manieră pe care foarte mulți români o detestă. Dl Traian Băsescu este încă președintele țării. Când declari că nici măcar nu știi ce înseamnă SIE, dar ești un mare susținător al dlui Mihai Răzvan Ungureanu, stârnești cel puțin zâmbete.

De la o anumită valoare în sus, în literatură, ca și în alte arte, este foarte dificil să măsori cu o exactitate de necontestat. Să alegi, oficial, între creatori este, de foarte multe ori, mai mult un act de nedreptate decât unul de dreptate. Să stabilești ierarhii personale este firesc. Să le propui și celorlalți e un act de temeritate intelectuală. Să le instituționalizezi, printr-un gest “administrativ”, rămâne un risc. Nu avem de-a face cu o știință exactă. Gusturile personale, tipurile de sensibilitate cu care suntem înzestrați, Graalul pe care-l căutăm într-o operă de artă și multe altele  definesc exact felul în care suntem diferiți și nu copii xerox.

Mari scriitori au trecut în neființă fără să fi câștigat Nobelul ori alte premii. Lev Tolstoi, Emile Zola, Marcel Proust, Anton Pavlovici Cehov, Mark Twain, Henrik Ibsen, Henry James, W. H. Auden, Robert Frost, Vladimir Nabokov, Dylan Thomas, Julio Cortázar, Eugène Ionesco, Jorge Luis Borges, Lawrence Durrell și atâția, atâția alții au fost “evitați”. L-ar fi obținut, dacă juriul ar fi fost altul. Ezra Pound și Luis-Ferdinand Céline s-au autoexclus prin nebunie politică și/sau rasism violent. Mario Vargas Llosa a fost ”ținut la coadă” până mai ieri. Umberto Eco este ocolit cu o inventivitate pe care marele scriitor (și semiotician extraordinar) nu le poate egala.

În 1953, Nobelul pentru Literatură i-a fost atribuit lui Winston Churchill. Câți mai citesc astăzi literatura scrisă de fostul premier britanic și câți știu că a scris și literatură? Eu, unul, recitesc deseori pagini din spledida sa ”A History Of The English Speaking Peoples”, dar literatura este altceva.

 

Desen & Copyright 2012 - DION

Nu a fost niciodată un secret că Nobelul pentru literatură este un premiu politizat. Este o realitate care nu se va schimba – dincolo de declarația “la două capete”, ca la poker, a dlui Peter Englund, Secretarul permanent al Academiei Suedeze, “We are awarding a literary prize, and it’s on literary merit. The political fallouts and effects don’t enter into it. That doesn’t mean we regard literature as unpolitical or that this year’s prize winner isn’t writing political literature,” — fie că îl iau scriitori care ne plac foarte mult, fie că îl iau scriitori care ne plac mai puțin sau chiar deloc.

Singura calitate a unui premiu rămâne să fie plauzibil. În cazul lui Mo Yan – care scrie într-o limbă ai cărei vorbitori se numără cu miliardul, scriitor nu doar tradus, dar și foarte citit în multe limbi – premiul este cu mult mai mult decât plauzibil. Că Mo Yan este, cum cred membrii juriului, în aceeași ligă cu Faulkner ori Marquez va continua să rămână un motiv de controversă. Și-apoi, nici nu trebuie să fie în acea ligă, pentru a merita premiul. Este suficient că scrie cum scrie.

Când ții cu tot dinadinsul să fii în vederile unui juriu, când se fac eforturi substanțiale și bine conjugate să fii ținut în atenția acelui juriu, parcă nu se face să-ți dai cu părerea despre alți candidați. Nu de alta, dar ferocitatea ridicolului poate depăși ferocitatea orbirii politice. Numele adevărat al scriitorului chinez este Guan Moye. Mo Yan este un pseudonim și se traduce prin “Nu vorbi”. Unii cred că alegerea acestui pseudonim ar fi o dovadă de oportunism, alții – că ar fi o formă de înțelepciune ale cărei rădăcini vin dintr-o cultură multimilenară. Mulți specialiști în opera lui Mo Yan spun că scriitorul nu tace deloc. Vorbește în felul său, dar nu se sfiește să o facă într-o modalitate foarte critică la adresa sistemului. Oricum, nu pare a fi creditat cu comentarii despre alți candidați ori câștigători ai premiului. Mircea Cărtărescu, în schimb, comentează în fiecare an. Semn de nervozitate?

A fost o vreme când și lui Mircea Cărtărescu i s-a reproșat că nu a vorbit nici înainte, nici după 1989. Un reproș la fel de îndreptățit ca și observația că nici nu a fost amestecat vreodată în vreo porcărie. Când s-a decis să vorbească, și-a făcut mai mulți dușmani într-un an, decât în toată viața de până atunci. Nu știu ce va continua să declare Mircea Cărtărescu, dar eu declar că e mai înțelept să-i citim cărțile.

Să faci din Mircea Cărtărescu răul națiunii este ca și cum ai inventa o națiune care nu ține să se nască. Și asta se numește viol. Să nu-i spui lui Mircea Cărtărescu în ce străchini calcă e ca și cum nu-ți pasă de națiunea din care face parte. Și asta se numește indiferență – un lux pe care o cultură nu tocmai robustă  ar trebui să și-l refuze.

 

 

 

 

 

  • @) Dorin Tudoran

    Fenomenul pe care-l semnalezi -- cu amindoua laturi ale sale -- tu mi se pare exemplar, mi se pare ca indica, mai bine decit oricare altul, cit de greu ne este noua, romanilor in general, intelectualilor romani in particular, sa gasim “aurita cale de mijloc” intre “viol” si “indiferenta”, inclusiv “indiferenta la viol”. Si, da, cred ca ai dreptate, e mai intelept, macar pentru nervii nostri, sa-i citim cartile lui MC decit sa-i ascultam declaratiile… Daca in ce priveste gafele politice sint scriitori care au comis unele si mai mari -- tu dai doua exemple -- declaratia privind recentul laureat al Nobelului te cam lasa bouche bee. Asta, desigur, sub rezerva semnalata si de tine, daca presa a relatat-o corect. Ca nici presa aborigena nu e chiar o lumina. Imi place postarea, prin echilibrul sau, prin calmul tonului, calitati care nu evita acuitatea problemelor semnalate, ci parca le pune mai bine in lumina.

  • neamtu tiganu

    O intrebare, unde se poate gasi lista nominalizatilor la premiul Nobel? Cine a spus ca domnu Cartarescu a fost nominalizat? Cine l-a propus?
    Citez din regulamentu Nobel
    “Are the nominations made public?
    The statutes of the Nobel Foundation restrict disclosure of information about the nominations, whether publicly or privately, for 50 years. The restriction concerns the nominees and nominators, as well as investigations and opinions related to the award of a prize.”

    P.S Sigur ca m-as bucura sa cistige un romanas premiu, sa le spun nemtilor, vedeti ba!
    PPS De altfel dom Cartarescu e inca tinar, are timp, apropos stiati ca cel mai tinar cistigator avea 25 de ani!? Sa vedem cum se va comporta cu urmatoru presedinte!

  • Dorin Tudoran

    @ neamtu tiganu

    Mircea Cărtărescu reacţionează acuzatiilor la adresa sa din ultimele zile:

    “În preziua în care aş fi putut lua premiul Nobel, am aflat că am mâncat cu linguroiul din banii publici, că imaginea mi-a fost construită de ICR, artificial, ca să facă propagandă lui Băsescu, că sunt agent de nu ştiu ce fel -- nebunii paranoice de genul teoriei conspiraţiilor. Mult înainte de regimul Băsescu şi de ICR-ul lui Patapievici am luat şi de 4 ori Premiul Uniunii Scriitorilor, alţi bani publici. Nu e nimic de demontat, sunt numai lucruri însăilate fără urmă de inteligenţă, cu singurul scop de a mă murdări cu orice preţ. Ce voi face dacă aceste campanii vor continua? Nu ştiu, probabil că o să plec din ţară definitiv. Nu vreau să ajung să mă scuipe lumea pe stradă după 30 de ani de scris literatură.”

    Iata un raspuns la intrebarea dvs. si o declaratie de o tristete pe masura transformarii culturii intr-o arena de gladiatori…

  • Ioan Costea

    Apreciez claritatea nedezmințită și atitudinea din textele dumneavoastră. Regretabilă contrarietate, într-adevăr -- un scriitor atât de talentat să adopte atitudini politice partizane, dar și să fie pus în defensivă, declarația nepotrivită care i-a scăpat despre Mo Yan -, încât mă întreb dacă se mai poate, când și cum face pace? Nu de alta, dar mai avem nevoie de scriitorul Mircea Cărtărescu.

  • Ontelus Dan Gabriel

    ,,Atunci lumea cea gândită pentru noi avea ființă,
    Și, din contra, cea aievea ne părea cu neputință.
    Azi abia vedem ce stearpă și ce aspră cale este
    Cea ce poate să convie unei inime oneste;
    Iar în lumea cea comună a visa e un pericul,
    Căci de ai cumva iluzii, ești pierdut și ești ridicul.

    Și de-aceea de-azi-nainte poți să nu mă mai întrebi
    De ce ritmul nu m-abate cu ispită de la trebi,
    De ce dorm îngrămădite între galbenele file
    Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile…
    De-oi urma să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumva
    Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceap-a lăuda.
    Dacă port cu ușurință și cu zîmbet a lor ură,
    Laudele lor desigur m-ar mîhni peste măsură.”
    (Mihai Eminescu, ,,Scrisoarea II”)

  • Dorin Tudoran

    @ Ioan Costea

    1. In principiu, nu am nicio problema cu optiunile politice, chiar si apasat partizane, atat vreme cat ce sprijini nu se afla in afara spectrului democratic. Si, evident, dincolo de ce li se poate reprosa — dl Traian Basescu si PD-L raman intre limitele jocului democratic. Adversarii lor nu sunt — neaparat si intotdeauna — mai echilibrati. Intrat in jocul partizanatelor politice, orice om de arta/cultura trebuie sa accepte ca nu va fi crutat, ca impotriva sa se vor folosi mijloce de toate felurile. Daca nu esti pregatit pentru asa ceva, mai bine ramai in afara partrizanatelor politice.

    2. Pace se poate face oricand iar in privinta sanselor lui Mircea Cartarescu de a castiga candva acest premiu, pe care si-l doreste atat de mult, cred ca ele sunt reale si, mai devreme sau mai tarziu, il va castiga.

  • neamtu tiganu

    nu am impresia ca domnu Cartarescu ar avea opinii politice, nu, dinsu nu vorbeste de dr. sau de stg., nu vorbeste despre niste ideologii, nu are habar de protectia mediului, de surse de energie, la dinsu TOTU se reduce la cultu unei anumite personalitati.
    E un fel de Hagi, un bulgare de talent, simpatic, pe undeva, da totusi nu e Messi si nici Pele si nici Beckenbauer.

    Mi se pare ca starea lui de enervare, pina la un pct. de inteles, nu e data numai de injuraturile primite, cred ca e absolut siderat cind vede ca parerile lui nu sunt impartasite, e atit de obsedat convins de dreptatea lui ca nu poate accepta altceva.
    Tare mi-e teama ca va ramine vesnic o mare speranta, poate ca ar fi cazu sa se maturizeze, asa cum ar spune nemuritoru presedinte basescu.
    Cert e ca si-a facut-o cu mina lui! Pacat, mare pacat!

  • InimaRea

    Cred că 2012 ar fi fost un an negru pentru toată suflarea literară românească dacă Nobelul îl nimerea pe Cărtărescu. Ne-a trecut glonţul pe la ureche, cînd cu Herta Muller. Dar ne-am scos, nu-i româncă nici ea, nici limba ei literară. Dar tot am tras o spaimă: Dacă -- Doamne, fereşte, apără şi păzeşte?!
    Vedeţi matale, People, lumea literară e paroxistic eşantion al lumii pur şi simplu. Dintr-un motiv dezolant de terre-a-terre: lumea nu vrea decît să trăiască pur şi simplu; lumea literară vrea să nemurească, să-mpărăţească Pămîntul. Ştie ea că se poate -- sînt dovezi, berechet! Dar sînt depărtate în timp şi spaţiu -- uşor de suportat, ca atunci cînd afli că a luat unu’ potul cel mare la loto: îl bagi în ‘mă-sa şi-ţi vezi de viaţă. Da’ ia să ia potu’ ăla unu’ de lîngă tine, la fel ca tine, poate chiar mai amărît ca tine. Asta nu se poate, e strigător la cer! Ori te sinucizi, ori îi iei ăluia beregata -- că a căzut pe el norocu’ ăla porcesc, cîn’ putea să cadă pe tine.
    Şi cine credeţi matale c-ar sări mai rău în sus de indignare? Nu atît consacraţii cît promiţătorii, retezaţi in nuce ca muguru-n gerul de April. Fiindcă ei vin cu altă literatură, nu ca a bătrînilor. Şi dacă tot aia ia Nobelul, înseamnă că trebuie aşteptată bătrîneţea. Başca statistica: Dacă primul Nobel a venit după aproape 200 de ani de literatură română, cît să trăieşti pînă la următoarea şansă? De-pri-mant…
    Este interesantă foc legătura dintre şansele lui Cărtărescu la nobelizare, şi gazetăria sa. Ai zice că există o condiţionare a uneia prin alta, de vreme ce e dreptate divină ratarea Cărtărescului. Îţi vine-a crede că-i altă victorie a USL nobelizarea chinezului. Ori altă înfrîngere a Băsescului -- că astea arată cam la fel, depinde de unde le priveşti ca să le spui pe nume.
    Noroc cu însuşi Cărtărescu că-i românaş de-al nostru: şi el crede că Nobelul se ia prin talent -- tot mai rar spre deloc -- dar se dă politic. Altfel, cum să fii chinez, membru al Partidului Comunist, şi să iei Nobelul? A, la chimie, astrologie ori dragonism -- da, merge, c-au investit chinezii tare în tehnologie. Dar la literatură, fraţilor? Păi, cine mama supărării îi mai citeşte pe chinezi, de la Confucius şi Lao Tzî încoace? Şi ce să citească -- Pavilionul roşu? Numai dacă te ţii de regulile de citire, şi-o dai de-a dura de carte cu povestiri de cînd era lupu’ căţel.
    Zic eu că pe Cărtărescu nu l-ar fi opărit să fi fost un japonez Nobelul de anul ăsta, că japonezii -- deh, au mai comis-o. Plus c-au şi fain-fumosul obicei de a-şi face harakiri, taman după ce-s laureaţi -- oameni cu bun-simţ.
    Ori ce alibi mai frumos decît să fi fost Eco? N-o fi el genial da’l ştie lumea, totuşi -- lumea care contează, şi asta-i tot ce contează.
    Ziceţi matale ce-oţi vrea, People, da’ să ştiţi că invidia-i motoru vieţii, nu admiraţia. De-aia cred că-l bate gîndu’ emigrării pe Cărtărescu. Da’ dacă se duce-n China, v-aţi gîndit? Că unde să mai fii dizident azi, în Iran? Nţ, nu ţine -- ayatolahii ăia-i toacă pe creştini, tăiţei îi fac! Or, la ce mai eşti dizident dacă nu te poţi bucura de răsplata dizidenţei?
    Acu’ cred că-i pare şi Cărtărescului rău c-a fost aşa liniştit la viaţa lui.

  • mihai rogobete

    Tot răul spre bine: amploarea isteriei naţionale va determina, poate, UE, să nu mai insiste, pentru a-i feri de o degradare definitivă, cu reintegrarea rromilor în România.

  • Shadow

    @Inima Rea
    Corect. Cat de corect o spui. Invidia e parte a “motivatiei” ca “motor al progresului” sau al “regresului” dar de cand s-a inventat conceptul de “crestere negativa” nu mai exista decat “progres”.
    Altfel il inteleg bine pe Cartarescu, e frustrat pt ca nu e “iubit” la nivelul pe care si- l-ar dori. Si strugurii sunt “mereu acrii” cand “altcineva” ia premiul, postul, alea alea.

  • De fapt, toate campaniile anti Cartarescu sunt intetite (si generos gazduite) de presa anti Basescu si, cu precizia simetriei fluturelui, campaniile pro Cartarescu se bucura de un tratament (la fel de intensiv!) din partea mediilor de informare pro Basescu. In principiu, dupa cum a spus in repetate randuri dl. Dorin Tudoran (si a repetat aici: # 6), nu ar trebui sa fie nicio problema cu optiunile politice, chiar si apasat partizane, dar -- as adauga eu -- doar atata timp cat ele nu afecteaza grav tesutul social si nu genereaza, intretin si amplifica fracturi sociale de uriase proportii. Clivajul social, ba chiar societal, generat de Traian Basescu si intretinut cu un partizanat ultra-apasat de pupinii Domniei Sale (memoria internetului mai pastreaza unele mostre!) isi gaseste un echivalent post-decembrist doar in perioada de glorie politica nimicitoare a lui Ion Iliescu, din anii ’90 -- ’92, cand romanii smulgeau tufele de tradafiri, cu radacini cu tot, si-si dadeau, unii altora, cu ele in cap. Si media erau atunci la fel de polarizate, tarabele gemeau de ziare de partid(e), facute de jurnalisti pro si, respectiv, de jurnalisti contra -- care traiau parca in niste Romanii paralele, cu agende absolut paralele. Asa s-a facut c-am avut o mineriada din iunie ’90 in ziarul iliescian “Dimineata” si o cu totul alta mineriada in ziarul taranist “Dreptatea”. Ba si presa “independenta” a zugravit parca doua evenimente complet diferite: o mineriada (spontana, justitiara si proletara?!) in “Adevarul”, si o cu totul alta (manipulata, paramilitar-punitiva si fratricida) in “Romania libera”!
    Nu-i bai ca dl Cartarescu nu se afla atunci in focul niciuneia dintre tabere, trudind dumnealui la marile sale jurnale (bune!!), la “Lulu” (bun mini-roman!), publicat sub numele “Travesti” (spre incantarea unui club italian de gays! :-)) si altele cele ce tin de turnul de fildes. In schimb, spre bucuria si speranta noastra, s-au aflat langa noi, stindarde-vii, prietenii dumnealui de azi.

    Daca memoria nu-mi joaca feste, dl Cartarescu si-a inceput activitatea publicistica (in gazete) destul de tarzior, pe teme mai mult sociale, oarecum moralizatoare, articolele fiindu-i gazduite de Dan Voiculescu, care, inainte de demonizare, nu fusese decat un patron de presa cumsecade si democrat; nimic mai mult. Societatea noastra se mai limpezise/asezase, directia in care mergeam parea destul de clara, toata lumea “de bine” (detest sintagma, dar alta la fel de acoperitoare nu-mi vine acum in minte!) era in vagoane si locomotiva gonea cu oarece veselie nationala spre NATO, UE, stat de drept, democratie s.a.m.d. Pana cand aparu -- din spuma marii (si nicidecum din cloaca politicii romanesti!) -- un “om providential”, “ultimul drept din Sodoma” (cum l-a descris M. C.), “the One din Matrix” (cum l-a vazut G. Liiceanu), unul nascut (nu facut) “pentru alte coordonate istorice” etc. etc. Prietenii d-lui Cartarescu au sarit in locomotiva, cu tot cu dl Cartarescu, dar, in timp, s-au aratat tot mai iritati de greutatea cu care vagoanele se lasau trase spre statul de drepti, spre neoconservartorismul de tip merkelian, spre dispretuirea “ciumpalacilor” si a pegrei “asistate” si, nu in ultimul rand, spre fala nemuritoare a elitelor. (Eram cat p-aci sa spun a elitrelor, fiindca ele au continuat sa falfaie, chiar greoi si cu unele sincope, pe langa marele carmaci.). In goana ei spre o “reforma” ce-a ramas pana-n ziua de azi ezoterica, (mie-mi pare mai degraba o contrareforma), locomotiva elitara s-a desprins de vagoane, lasand in urma-i doar un nor de praf si o falie adanca. Cu cat partizanatul ei politic a fost mai apasat, cu atat “providentialul” mai detestat, si cu atat mai larga fractura care, de prin ’95 -- ’96, paruse ca a inceput sa se-nchida. Si, daca tot ne-am fracturat social din nou, e aproape normal ca presa sa aibe iarasi, azi, doua parti: “o anumita parte” -- pro; o alta “anumita parte” -- contra. De aia cred ca partizanatul politic e bun doar daca este si extrem, extrem de reponsabil, de autoreflexiv. Stiut e, democratia nu inseamna doar sa ai dreptul de-a zice doar ceea ce simti si ce vrei, ci, in primul rand, obligatia de-a veghea, de pilda, la o sanatoasa separatie a puterilor in stat, fapt ce nici “providentialul” n-a facut, si nici partizanii lui nu bagara de seama.

  • Dupa ce c-am scris mult -- scuzati-ma, dar stiti dvs. ca asa se intampla cand nu ai timp! :-), am si omis sa spun ca eu cred ca MC se simte cu atat mai frustrat de faptul ca Nobelul a mers spre un chinez care nici macar nu a fost disident, cu cat domnia sa s-a simtit, in anii din urma, intr-o crancena disidenta fata de Guvernul Tariceanu 2 si, iata, din nou!, fata de Guvernul Ponta! Nu i-o fi fost usor! 🙂

  • Oh, Natalie…
  • Mircea Cartarescu Nobelul si politrucul. Desii recunosc faptul ca nu sunt sufucient de scolit in domeniul literaturii si poeziei si de aceea dau credit celor onesti care spun ca creatiile lui MC sunt bune. Insa eu cred ca pentru premiul Nobel trebuie ceva mai mult decat atat. Fac o comparatie cu artele martiale japoneze unde de la centura neagra incep sa se adauge DAN-ii la gradatiile pe care le ai . Pana la 4 dani ti se acorda functie de cat esti de rapid, puternic si eficient in aplicarea tehnicilor specifice. De la 4 Dani in sus ti se acorda pentru rolul pe care il ai in artele martiale si anume scoli deschise de arte martiale , numar de studenti formati, interpretari mai mult sau mai putin filozofice si folclorice ale diferitelor tehnici, inventare si perfectionare tehicilor. Eu cred ca MC este la nivelul de 4 Dani insa sa treci la al cinci-lea este un salt valoric pe care v-a trebui sa-l faca pentru a spera la Premiul Nobel.

    Contestarea si adulare lui in public este facuta in functie de tabara politica in care se gaseste vorbitorul Problema lui MC ca si a altor intelectuali este ca au trecut de pragul de a sustine o ideea la a sustine un politician. Si ca intotdeauna cand treci de acest prag “te bagi in tarte si te mananca porcii” Trecand acest prag s-a transformat din MC intelectualul intr-un soi de Adrian Paunescu agentu electoral al unei puteri politice.

  • Dorin Tudoran

    @ virgil

    Nu cred ca felul in care MC ii sustine pe TB si tot ce tine de acesta din urma seamana cu felul in care AP l-a sustinut pe NC si multe ce tineau de acesta din urma…

  • @Dorin Tudoran. Sunt convins ca dumneavoastra ca avand mai multe detalii stiti ce spuneti. Insa imaginea lui in ochii opiniei publice (si de ce nu si a mea) se aseamana (calitativ si nu cantitativ ) cu Adrian Paunescu. Ca poate unul a facut-o dintr-o naivitate crezand ca daca sustine omul sustine implicit si ideea (cazul Cartarescu) sau ca este o modalitate intr-un fel de a parveni (cazul Paunescu) sunt considerate de cele mai multe ori detalii. Un intelectual va trebui sa sustina ideea si nu omul. Este daca vreti si ce vi se imputa dumneavoastra cu privire la colaborarea dumneavoastra cu partidul domnului Voiculescu. Toti cei care va constesta o fac prin prisma faptului ca ati colaborat cu Dl Voiculescu si nu ca dumneavoastra a sustinut o idee promovata de partidul domnului Voiculescu. Iar cand conditile colaborari s-au schimbat (si ati aflat ca de fapt prietenul dumneavoastra nu este imaculat) si ati rupt contractul foarte putini tin cont de chestia asta.

  • @Dorin Tudoran Va rog sa considerati comentariul anterior ca o comparatie de perceptie si nu ca o “acuzatie”

  • mihai rogobete

    Ideea nu este omul. Cum “numai Becali poate să-l frângă pe D.D.”, de azi, şi ieri s-a crezut că Băsescu poate învinge sistemul ticăloşit. Numai stilul.

  • neamtu tiganu

    oh, Natalie, nici p-asta n-o stiam, am crapat de ris, mi s-a parut atit de penibil si cu vocea aia de castrat si cu engleza de balta, cu privirea schmeckeresc-scolareasca, de parca zicea, stai ca acum vine poata, m-a socat ca n-avea cosuri pe fata, acum pa bune, astia sunt elitele?
    Cred ca-i poate recita lu Basescu, cind Basescu plinge, la betie!
    You make my day!
    Astia sunt barbatii Carpatilor, astia sunt voinicii care se iau la trinta cu ursu si cu lupu!

    Scuze nea Dorine, da i-am aratat si nefestii, ia e, ca muierile, mai sensibila, da nici ia nu a putut sa se abtina, a ris cu lacrimi!
    Auzi briu, oh natalie! Ma sufoc, oh natalie!

  • Dorin Tudoran

    @ neamtu tiganu

    deh, eu am alta parere. pentru a fi un scriitor foarte bun nu trebuie sa arati ca alain delon.

  • Daca_nu_nu

    A dracu chelea pe tine, Neamțule…
    Ț, ț, ț…
    🙂 🙂 🙂

  • neamtu tiganu

    nea Dorine, scriitoru sa scrie si actoru sa actoriceasca, de fapt Cartarescu nu arata rau, poate fi chiar un barbat atractiv, e numa extrem de caraghios, oare ce-i trebe sa se prosteasca? Scuze, mie-mi sugereaza un baiat din ala, fetita!

  • Sisoe of Roman

    @ Neamtu Tiganu

    Inteleg ca Elena Udrea care e admiratoarea lui Mircea Cartarescu candideaza pentru un loc in Parlament tocmai in Moldova la Roman in colegiul electoral Ion Creanga. Poate apare Cartarescu si intr-un filmulet electoral pentru Elena Udrea cum a aparut in unul pentru Traian Basescu. Va rog sa-l rugati pe domnul Tudoran sa-i recomande lui Cartarescu sa citeasca in romaneste si cu glas cat poate el de tare cunoscuta scriere a lui Ion Creanga “Povestea p(****)” Macar cu asta sa se aleaga Elena Udrea ca noi tot cu praful de pe pubere o sa ne algem iara.

  • Petre Grigorescu

    @ Dorin Tudoran

    SI, sa existe CURAJUL de-a accepta ca poate nu placi tuturor SI ca NU TREBUIE sa CENZUREZI alte adevaruri care nu plac, nici ele, multora.
    Cu toata libertatea care exista cum ramîne aici la dumneavoastra cu libertate de exprimare, pe care NU O IUBITI, neacordîndu-i spatiul si voia de a se exprima. Pentru un fost Disident, este HALUCINANT. si mai ales TRIST.
    Sa ne mai miram de ceea ce se întîmpla în România ?
    Nu-i asa ???

  • Dorin Tudoran

    @ Sisoe of Roman

    Prea Sfinte Sisoe,/ de obraz si de nevoie,/ am inlocuit cu “(****)” patru stele/ unele din toate cele…”

    Zau nu se face sa intindeti coarda! Cel de-al doilea mesaj l-am aruncat unde-i este locul: la “Trash”.

  • Daca_nu_nu

    Sfinte Sisoe!!!!!!!!
    :))

  • neamtu tiganu

    nea Dorine, acuma pa bune, matale iti place maneaua Oh, Natalie, ai grija cum pronunti, zice oah Netelie? Ai fi mindru de mata sa fi scris asa ceva si s-o reciti asa frumos, cu intonatie?
    Vezi ce raspunzi, de raspunsu asta depinde toata stima mea 🙂 si nu-i putin lucru!

  • Dorin Tudoran

    @ Petre Grigorescu

    Daca tot nu ati inteles, iata despre ce este vorba: mesajele dumneavoastra nu prea apar aici nu din cauza ca eu urasc “libertatea de exprimare”. Nu apar fiindca nu exprima mai nimic, in afara de un halucinant (va multumesc pentru cuvantul cel mai potrivit!) chef de a spune nimc cu litere MARI.

  • Dorin Tudoran

    @ neamtu tiganu

    “un baiat din ala, fetita”!?!

    domn’ neamtu, nu se face. credeti-ma. chiar si pentru un om pus mereu pe glume, ca dumneavoastra, e prea de tot. si-apoi, vorbim despre un scriitor important, nu despre un terche-berchea.

  • Dorin Tudoran

    @ neamtu tiganu

    gusturile nu se discuta.
    il pretuiesc pe mircea cartarescu. si sunt doar unul dintre cei foarte multi care-l pretuiesc.
    recitatul, intonatiile etc. fac parte dintr-o categorie diferita de cea a scrisului.

  • neamtu tiganu

    nea Dorine, exact aici e problema, un scriitor important trebe sa aiba o oarecare prestanta, nu trebe sa se dea in stamba ca un terchea-berchea, ar trebui sa-si autocenzureze aparitiile publice, scuze, da am vazut pe aici o multime de scriitori importanti, unii cu Nobelu luat, la TV, evident, au o aureola, au un “Ausstrahlung”, pur si simplu umplu ecranu cu personalitatea lor, au un farmec special, chiar daca nu fiecare cuvint e genial totusi fascineaza, asa cum esti de ex. mata 🙂

  • neamtu tiganu

    mai bine vorbim de lucruri cu adevarat importante, incepe Deutschland-Suedia si Romania-Olanda,
    Hai Germania, sa-i rada pa suedezi ca nu ne-a dat premiu Nobel, hai Romania, tare mi-ar place daca-ar reusi romanasii sa le-o traga portocaliilor, oops, ce-am zis?

    P.s L-ai vazut pe Reus, e fantastic, nu?

  • mihai rogobete

    Să-nţelegem că dom’ Neamţu n-a lăsat apa grea.

  • Dorin Tudoran

    @ neamtu tiganu

    bine, domn’ neamtule, ia-ma in balon. ma pun pe scris, ca m-am cam lasat, iau lectii de oratorie/citit in public si iesim noi la mal…

  • Dorin Tudoran

    @ neamtu tiganu

    deocamdata portocalii (nu pdl-ul) conduc cu 2-1…

  • neamtu tiganu

    Germania conduce la pauza cu 3-0, doua goluri Klose. Apropos Klose, a luat si premiu fair play, a dat un gol in Italia, arbitru l-a acordat, Klose s-a dus si i-a spus arbitrului ca l-a dat cu mina!!!??? Pai ar merita chiar Nobelu pt. pace!

  • lucid

    In fetida cacofonie din jurul lui Cartarescu, pentru ca eu cred in continuare ca frumosul -- poezia fiindu-i o parte esentziala -- va salva lumea:

    zveltă ca o pipetă
    trece pe bicicletă
    fata cu şosete de diamant.
    ea are părul de diamant
    şi faţa de diamant
    şi fustă verde de brocart.
    în pulpa de sticlă a acestei fetiţe
    se vede săpat un mecanism cu rotiţe
    şi un piston de argint.
    rotiţele se rotesc
    pistonul pompează
    şi adolescenta înaintează
    târându-şi părul de diamant pe Calea Moşilor.

    sub bluza de fildeş
    sub sânul ce-ntinde-şi
    boticuri rotunde de diamant
    ea are cosiţe
    legate cu liţe
    şi coastele ei sunt cu totul de diamant.
    dar aici, în colivia toracică, ea are un colibri.
    la etajul patru al colibriului locuiesc eu.
    acum stau la fereastră şi mă uit la pomii de muşama.

    ce bine e în pieptul ei!
    cerul e albastru ca peruzeaua!
    norii sunt de plastilină colorată
    cum tu, cititorule, poate că n-ai văzut niciodată
    (pe tine poate nu te-a iubit nici o fată…)
    aicea soarele e de zgârci, luna de porţelan
    şi până şi tractoriştii îl ştiu pe de rost pe Paul Celan
    şi până şi păpădia şi muşeţelul
    sunt trase de chinezi, cu penelul.

    ce fermecată lume! trec prin seară
    taxiuri de cleştar şi scorţişoară
    şi printre limuzine se strecoară
    fata cu şosete de diamant.
    în şoldu-i de sticlă
    are o pâclă
    de rotiţe dinţate şi un piston de argint.
    rotiţele se rotesc, pistonul pompează
    şi adolescenta înaintează
    târându-şi părul de diamant pe Calea Moşilor.

  • InimaRea

    N-am găsit nimic caraghios în recitarea poeziei (o proză poetică, mai curînd; şi mai curînd, în intenţie) Oh, Nathalie. Oi avea probleme cu humorul…
    MC a-ncercat să transmită autoironia. Nefiind actor, a falsat pe alocuri. Dar ideea cred că era de a-ntreţine buna dispoziţie generală.
    Dreptu-i că, dacă eram în sală şi nevorbitor de limbă română, aş fi spus ceva de genul “Dar ce păr frumos are tenorul ăsta! Tre’ să fi fost o poezie taare drăguţă!”

  • Gheorghe Campeanu

    “For Whom the (No)bel(l) tolls”

    Marturisesc ca nu reusesc sa inteleg agitatia si zarva, ca sa nu spun permanenta si irepresibila stare de frustrare nationala pt. ca Mircea Caratarescu nu a primit premiul Nobel, sau a celeilalte “partide”, care il odiaza si ridiculizeaza pe scriitor.
    Cei mai multi dintre scriitori mei preferati nu sint recipienti ai marelui trofeu.
    Si?
    Un mic detour: printre zeitatile din Pantheonul personal, Sir Winston Churchill scrie istoria intr-un mod…… Dumnezeesc. In cazul lui, premiul mi se pare foarte potrivit.

  • neamtu tiganu

    nici macar Cartarescu nu ar fi putut scrie drama, in min 60, Ge-Suedia, 4-0, min 90, 4-4!??

  • Altfel, despre o alta Nathalie…

    rel="nofollow">

    P.S. Numele “Nathalie” imi evoca mai degraba cantecul lui Becaud (ciudateniile memoriei, cu sinapsele ei cu tot!). Ceea ce nu inteleg eu nici in ruptul capului din poezia asta a lui Mircea Cartarescu este de ce a combinat-o el pe Natalie Wood cu Robert Redford, cand actrita a fost de fapt casatorita (si de doua ori!) cu un cu totul alt Robert -- Robert Wagner? Eu as numi inadvertenta asta “eroare de documentare”, desi ar putea fi o simpla licenta poetica… Dar vorba poetului, a vrut poate sa ne dea “cu urechile pe spate”…

  • Dorin Tudoran

    @ neamtu tiganu

    am vazut meciul in care klose a fost un domn.

  • Dorin Tudoran

    @ neamtu tiganu

    mircea cartarescu nu scrie drame. 4-0 in minutul 60, 4-4 in minutul 90 e o drama (aproape tragedie) de care doar nemtii sunt capabili…

  • Dorin Tudoran

    @ No name / DP
    Hai ca prea sunteti chtzibusari! Mircea a mai scapat una si mai “rotunda” acum vreun an scriind despre: “cehul Adam Michnik”. Dar, revenind la oile noastre, MC e un scriitor important.

  • Dorin Tudoran

    @ lucid

    Desi trageti in directia mea cu “fetida cacofonia din jurul lui cartarescu”, ma bucur sa vad ca parerile se mai schimba si in bine:

    ” lucid: 9 August 2007 (23:36)
    Cartarescu si ai sai admiratori. Marturisesc cu oroare ca nu am citit nici un rand din productzia literara a cartarescului si nici nu am de gand sa-mi pierd vremea cu el. Dar ii mai citesc uneori productziile ziaristice, desi cam insipide dupa gustul meu. Azi am dat insa peste un regal in revista Sapte seri – aia cu programele cinematografelor, restaurantelor, etc. Era partea 6-a din serialul “Cum am fost un autor de duzina” (si persevereaza, zic eu). Invitat sa citeasca la un “Ospiciu penitenciar de maxima securitate” din Italia (cum, Doamne?), a constatat dupa lectura ca singura persoana real interesata de opera si persoana sa era o doamna cam de 50 de ani, distinsa si eleganta. Au conversat cam o jumatate de ora, dupa care pacientzii s-au retras. Atunci Cartarescu s-a dus sa-i multzumeasca directorului si sa o remarce pe doamna respectiva, din personalul medical, credea el, desi nu o mai vedea. Directorul a inceput sa rada homeric: “Domnule, ce asistenta a noastra, e una din cele mai vechi paciente – si-a omorat amandoi copiii si doi nepotzi care venisera in vizita. Acum se imbraca frumos caci e convinsa ca vor reveni sa o viziteze aici”.
    Iata deci profilul unui admirator cartarescian – probabil singurul sincer.
    Altfel, balon umflat comercial din care nu va ramane nici macar o beshica in 20 de ani. Tzine cineva pariul? “

    Da. Eu il tin. Dumneavoastra il (mai) tineti?

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran # 45

    Luminous chuckle !

    The perils of being @lucid, sau “The importance of being earnest”?

  • lucid

    D T: din 2007 incoace am mai descoperit un “regal” -- poezia citata. De proza nu m-am atins -- atat din lipsa de timp cat si din lipsa de interes pentru ce intzeleg ca trateaza. Nici publicistica nu i-o citesc decat arareori. Interesant ca suntetzi din acest punct de vedere “in oglinda”: daca la M C mai gasesc cate o POEZIE ignorandu-i proza literara si articlera, lui D T ii citesc cu real interes deseori proza bloggeristica dar -- helas! -- nu i-am descoperit pana cum vreo POEZIE. Dar mai sap…..

  • mihai rogobete

    Respinge-i unei categorii colective subcultura, şi ea te va contesta.
    După cum există o paradigmă plastică a pictorilor sau sculptorilor, una muzicală a compozitorilor, dirijorilor şi interpreţilor, una sportivă, medicală, agronomică, tehnologică, turistică etc., încropindu-se, şleampătă, se conturează o subcultură politică a tranziţiei şi maturizării democratice, vulnerabilă prin amatorismul oricărei geneze, criticabilă, demnă de “dispreţul” celor formaţi în rigoarea paradigmelor consacrate. Alienat doctrinar, festivist, “tezaurul” folkloric caută să regenereze spontan, fără asistenţa calificată -- mofturos, ea însăşi alterată -- târâş, între agonie şi rătăcire.
    Pluripartidism fără multiculturalism nu se poate. Şi nici fără pluridisciplinaritate. Când poetul dispreţuieşte inginerul, nici economistul, finanţistul, sociologul, nici antropologul sau ploitologul nu vor putea depăşi statutul de semidocţi, de oameni de…ne-culturi. (Plasticienii spun despre criticul de artă, Pavel Şuşară, că este un scriitor, pe Pavel Şuşară îl oripilează agramatismul plasticienilor. Ilie Năstase a crezut că stăpâneşte şi limbajul administraţiei, Nadia Comăneci n-a fost analfabetă, Gică Hagi a fost genial, Napoleon -- o loază la şcoală. De ce, să i se reproşeze elitei culturale simpatia pentru un analfabet, când însăşi opoziţia l-a recunoscut zoon politicon ? Stăpâneşte sau nu gramatica politică/diplomatică -- ăsta e testul…cultural. ) Altfel, cum exclusivismul gândirii primitive confundă ireductibilitatea cu contrarietatea, fiecare îl va contesta dialectic pe fiecare, întru neantizare.

  • lucid

    Uitasem: azi as face pariul fifty-fifty. 50% in sensul initzial plecand de la “povestea” lui Zaharia Stancu, si 50% contrar tzinand seama ca globalizarea chiar si in literatura foloseste totusi si criterii obiective. Desi “obiectiv” in literatura…. poate in proza mai merge, dar in poezie nu prea, caci POEZIE exista doar daca acela care o citeste o considera asa. Daca_nu_nu…….

  • Daca_nu_nu

    @) Lucid # 49
    „…caci POEZIE exista doar daca acela care o citeste o considera asa…”

    Exact! De aceea, nu mai căuta domnia ta POEZIE (cu majuscule) pe la Dorin Tudoran, că nu găsești, fiindcă N-AI. Nu te supăra, dar N-AI. Las-o pentru cine are. Bine?

  • Mara

    Eu cred ca poetul ne propune intentionat acest cuplu frumos(imaginar) Robert Redford -- Natalie Wood. In realitate ei nu se potrivesc deloc, ea rebela si el iremediabil rational, foarte inteligent, nu cred ca ar fi putut forma un cuplu care sa dureze. Imi imaginez ca daca ar fi fost Robert Redford in ipostaza de a alege sotia sa zicem intre Natalie Wood si Catherine Deneuve ar opta pentru ultima.
    Dar oricit am fi de rationali in adincul sufletului toti avem o slabiciune, nostalgie, un gind curat pentru prima iubire (fie si imaginara). Sau poate pentru inocentul, copilul din noi. Sau pentru amindoua.

  • Dorin Tudoran

    @ Mara

    O ipoteza foarte plauzibila.

  • Dorin Tudoran

    @ lucid

    Here we are again…
    Nicio problema si, zau, nu are rost sa va pierdeti vremea incercand sa gasiti fie si o singura poezie a mea care sa vi se para o poezie demna de exigenta si sensibilitatea dumneavoasta.

  • Dorin Tudoran

    @ lucid

    Nu doar poezia. Multe altele se afla doar “in the eye of the beholder”. Poveste e veche si a inceput cu frumusetea:

    Meaning

    Literal meaning -- the perception of beauty is subjective.

    Origin

    This saying first appeared in the 3rd century BC in Greek. It didn’t appear in its current form in print until the 19th century, but in the meantime there were various written forms that expressed much the same thought. In 1588, the English dramatist John Lyly, in his Euphues and his England, wrote:

    “…as neere is Fancie to Beautie, as the pricke to the Rose, as the stalke to the rynde, as the earth to the roote.”

    Shakespeare expressed a similar sentiment in Love’s Labours Lost, 1588:

    Good Lord Boyet, my beauty, though but mean,
    Needs not the painted flourish of your praise:
    Beauty is bought by judgement of the eye,
    Not utter’d by base sale of chapmen’s tongues

    Benjamin Franklin, in Poor Richard’s Almanack, 1741, wrote:

    Beauty, like supreme dominion
    Is but supported by opinion

    David Hume’s Essays, Moral and Political, 1742, include:

    “Beauty in things exists merely in the mind which contemplates them.”

    The person who is widely credited with coining the saying in its current form is Margaret Wolfe Hungerford (née Hamilton), who wrote many books, often under the pseudonym of ‘The Duchess’. In Molly Bawn, 1878, there’s the line “Beauty is in the eye of the beholder”, which is the earliest citation that I can find in print.”

  • mihai rogobete

    Dom’ Lucid, imprevizibilitatea conexiunii unor leme sau teoreme ajutătoare face poezie dintr-o demonstraţie matematică, poetul japonez poetizează deseori caligrafic, lui Djaghilev îi este mult îndatorată poezia modernă.

  • andrei i

    imi pare rau, dar ma faceti sa rad cand pretindeti ca M.C. da semne de orbire in ce priveste literatura (prin extensie: cultura). Nu ca n-ar fi asa (dar nu e chiar o orbire, mai degraba o lacuna), dar mi se pare -ma insel ?- ca n-ati spus un cuvintel despre ce face dl Marga (amicul Dvs., pare-mi-se) la ICR -si a trecut deja o luna de cand a emis bizarele “teze” despre “reorientarea” respectivei institutii. Sa inteleg ca va place ? Sau, macar, vi se pare acceptabil ? Sau nu va pasa ? Nu pot sa cred in nici una din aceste ipoteze…Poate doar va vine greu sa va despartiti de inca un prieten (dupa atatia, de la Paunescu la I.T. Morar)

    PS. nu- mi replicati, va rog, ca “si HRP”, ca aici chiar nu e valabil; HRP n-a facut catusi de putin acelasi lucru la ICR (si nici macar nu e membru de partid, ca obisnuiati sa semnalati un conflict de interese intre partizanatul lui HRP si functie; acum, la dl Marga, nu mai e ?…)

  • Gheorghe Campeanu

    @ Mara

    Poate dl. Caratrescu s-a inspirat mai putin din viata reala a actritei, si mai mult din filmul “Inside Daisy Clover” in care Natalie Wood (Natalia Nikolaevna Zacharenko) face un rol de exceptie in compania lui Robert Redford. Sau poate nu, ci a folosit numai o imagine a contrastrului. Cine stie? Poate nici macar autorul, dat fiind caracterul inefabil al catharsisului poetic.

    Bonus:

    http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=c_PfXAr9fsE

  • neamtu tiganu

    motto “nu exista femei urate, ci doar prea putina bautura”

    Desi sunt nu numa dastapt ci si frumos si modest sper sa-mi fie iertata obraznicia de a da un link din blogu meu. De altfel, cum vor vedea cei care au curiozitatea de a intra, nu va invit sa cititi panseurile mele ci ale unui prof. f. drag mie. http://la-neamtu-tiganu.blogspot.de/2010/01/frumusetea-adevarului-stiintific.html

    P.S Si be, Mihai Rogo are dreptate, un adevar stiintific poate fi muuult mai frumos decit niste vorbe insirate…

  • lucid

    D T: putem face o paralela cu fizica unde MISCAREA exista sau nu numai in functzie de sistemul de referintza, ca si FRUMOSUL in functzie de RECEPTORUL catharsisului din noi -- daca il gaseste inchis sau indreptat inspre alte zari…..Sincer, m-au regalat aici de exemplu cateva prezentari “lirice” gen Kavafis (barbarii aia care nu mai vin….) sau Ungaretti, dar cu POEZIA lui D T inca nu m-am intalnit -- poate avem inca drumurile paralele, cine stie. Si o marturisire care sigur o sa-l oripileze pe maestrul Foartza: a aparut recent antologia traducerilor lui Lucian Blaga din lirica universala ingrijita de d-na Dorli (eu am editziile din anii 60, dar cum primesc salariul o s-o cumpar, ceea ce recomand tuturor celor care vor sa se intalneasca cu POEZIA). E aici o poezie “Aud o oaste” superba -- este SINGURUL text pe care-l pretzuiesc la Joyce, al carui Ulysses este pentru mine ilizibil. Ce tzi-e si cu “receptorul” catharsisului…..
    Dl Rogobete: apropos de protectorul iubitor al lui Nijinski -- stiatzi ca masca sa mortuara i-a facut-o Brancusi?
    Daca_nu_nu: uite ca suntem de acord legat de perceperea POEZIEI. Dar asa, ca un “rever” in tenis, te atentzionez ca “ortodocsii” va cam iau caimacul patristic -- uite pe Adrian Muraru cum l-a confiscat pe Origen. Se pare ca in rrrominika pana si Sfintzii Parintzi au devenit “lucrativi”.

  • Florin Iaru

    Am “decît” o observaţie: un om supus la o asemenea presiune nemeritată poate să-şi piardă, temporar, busola. Injuria te poate face să vezi negru sau roşu în faţa ochilor. Îl înţeleg pe Mircea.
    Ce nu înţeleg e campania (ba da, o înţeleg, seamănă ca două picături de căcat cu campania lui Barbu împotriva lui Manolescu – şi Barbu s-a decis să-i tăvălească ucenicii poeţi. A făcut-o strălucit, adică a obţinut totul), care s-a bazat pe doi nebuni fanatici şi făţarnici: Spînu şi Roncea. Să pleci de aici ca să faci emisiuni tv e cea mai de jos iniţiativă gazetărească.
    La fel, comitetele şi comiţiile (despre ambele tabere am scris în Caţavencii) de întrajutorare, pază şi protecţie.
    Prin urmare, înţeleg că Mircea şi-a pierdut cumpătul.

  • Florin Iaru

    @Dorin #45, genial. Iată cum prostia trecută atîrnă de glezana înţelepciunii de conjunctură! A naibii memorie virtuală, cum ne duci pre noi în ispită!
    Vorba poetului, “Lăuda-te-ar Bogdan Duică!”.

  • Dorin Tudoran

    @ andrei i

    De unde stiti c a dl Marga este “amicul” meu? Nu au intrat zilele in sac; pot sa scriu despre ce face ori nu face dl marga. Nu scriu la comanda; nici macar la comanda dumneavoastra.

  • Dorin Tudoran

    @ lucid

    E descuranjant sa vad ca, prins cu fofarlica, in loc sa va puneti cuvenita cenusa pe cap, aruncati cu fiere. Nu este nicio problema ca nu v-ati intalnit cu poezia lui DT. Poate ca ea nu exista, poate ca dvs si poezia respectiva nu mergeti pe aceleasi strazi etc.

    Ca pretuiti un singur text din Joyce ma linisteste: nu stau rau. Un singur text din Joyce, nicio poezie a mea mi se pare echitabil. Dar eu sunt un tolomac iubitor de Joyce… Zau nu cred ca v-au priit studiile in URSS: intre Joyce si Sholohov eu nu-l aleg pe cel de al doilea.

    Odihna placuta.

  • Dorin Tudoran

    @ Florin Iaru

    Cred ca banuiesti ca, de la distanta aceasta, nu am vazut emisiunile respective. Dar nu imi este greu sa banuiesc cum aratau si sunau…
    Roaga-l pe Mircea sa nu mai declare ca se gandeste sa emigreze, fiindca e injurat de unul si de altul, altfel chiar se dovedeste cu totul lipsit de umor.
    Stiu, e greu sa te vezi terfelit, dar solutia nu e sa dai apa la moara celor ce scuipa pe munca ta de o viata.

  • Dorin Tudoran

    @ Florin Iaru

    Florine, crede-ma, chestia asta e prea de tot: “De asemenea,în ultima vreme am ajuns să mă tem de arestare,de persecuţii politice,am ajuns în punctul de unde totul devine posibil.Numai că sânt decis să merg mai departe şi să scriu ce cred,în ciuda acestor strângeri de inimă,uneori greu de suportat.”

    Mircea se teme sa nu fie arestat?!?

  • Dorin Tudoran

    @ Florin Iaru

    MC: “Există situaţii în care a apăra principiile care fac viaţa demnă de a fi trăită e mai important decât să-ţi aperi opera.”
    Altii au crezut, spus si trait astfel inainte de 1989 si au fost luati de “prosti”. Interesant…

  • Dorin Tudoran

    @ Florin Iaru

    MC: ”Am vorbit întâi cu soţia mea şi am pus-o-n gardă cu ce s-ar putea întâmpla dacă mă implic,căci de data asta nu mai e glumă şi riscurile sânt reale.Ea m-a sprijinit însă total şi am putut vorbi,apoi, şi cu cei mai buni prieteni ai mei.Toţi aveau aceeaşi problemă: ori stăm liniştiţi,ne scriem cărţile şi ne ducem viaţa normal,ori reacţionăm la ororile care se întămplă.”

    Vreau sa cred ca macar asta e o facatura, ca nu-i apartine lui Mircea, altfel chiar nu stiu ce sa spun… Tu chiar esti printre cei mai buni prieteni ai sai. S-a sfatuit si cu tine? De atat risc pe care ti-l asumi fiind pro basescu si pro PDL imi vine sa ma reintorc in Romania, sa simt si eu gustul riscului major…

    Halucinant!

  • Peter

    Halucinant nu, e doar un exemplu dintr-un lung sir de victimizari tupeistice pe banii amaratilor. E o specialitate a camarilei, cand erau la putere au scris chiar un volum colectiv pe tema asta, “Abjectia resemntimentului si abisul urii: intelectualii raspund Antenei 3”, sau asa ceva. Poate vi-l trimite vreun prieten din tara, va asigur ca merita, e priceless.

  • andrei i

    1.ati declarat chiar Dvs. pe acest blog ca il cunoasteti pe dl Marga si ca din intalnirile cu d-lui ati dedus ca are vaste cunostinte de filozofie; de aici am dedus ca sunteti amici (nu eram sigur, de-asta am zis “pare-mi-se”). Daca m-am inselat, imi cer scuze (oricum, am zis “amici”, nu “complici” -nu v-am acuzat de nimic)
    2.nici un om onest nu va poate banui ca ati scrie vreodata “la comanda” (nici macar -cum spuneti- la comanda…mea). Eu nu v-am dat nici “comenzi” si nici sfaturi; mi-am exprimat doar dezamagirea. Sigur, e timp (pina prin 2018-19 e greu de crezut ca vom avea parte de altceva decat USL) si useleii inca au unele retineri (adica se chinuie sa acopere mormanul de rahat nationalist si autoritarist pe care-l produc cu politeturi scremute catre Occident)
    3. temerile lui Cartarescu sunt doar exagerate, nu si neintemeiate; deocamdata nu exista un pericol real de chestii gen “arestari”, dar USL in directia aia merge de vreo 6 luni (de fapt, de dinainte, dar inainte erau doar vorbe, ca nu erau la guvernare). Sigur, pt cei care cred ca nu s-a intamplat nimic notabil vara asta, totul e doar o manipulare produsa de partizanii lui Basescu din Occident (Barroso, Reding, Merkel si chiar Obama) si un rezultat al dezinformarii presei occidentale de catre corespondentii lor romani (partizani cunoscuti ai lui Basescu, ca doar de-aia si i-au ales ziarele alea drept corespondenti). Si, sigur, peste toate (“ueber alles”) se afla ultra-influenta si mega-manipulatoarea Monica Macovei, care etc.
    4. Si ce sa faca M. Cartarescu, sa se declare bucuros ca nu suntem inca precum Coreea de Nord, ba nici macar precum Romania lui Ceausescu ?
    Cartarescu s-a despartit de Basescu in ianuarie 2012 (si cu PDL, oricum, nu prea avea treaba). Ce a facut usl-ul vara trecuta (si, in general, modul de guvernare si de a se comporta al usl) l-au facut sa denunte acest guvern (la fel si pe Plesu, care a fost in prima linie a celor ce au combatut tentativa de lovitura de stat -nu e nimic ridicol in expresia asta- antiliberala)

  • lucid

    D T: intzeleg ca am cazut de acord ca frumusetzea exista numai in functzie de “ochiul” receptor al catharsis-ului, neputandu-se supune vreunui standard ISO. Lasand la o parte starea de enervare pe care v-o banuiesc, nu se poate ca un intelectual sa nu accepte ca Solohov este un autor care face cinste marii literaturi ruse, chiar daca despre Tihii Don se zice ca e prea “inspirat” din insemnarile alb-gardistului Fiodor Kriukov, macar “Soarta” aia splendid ecranizata de Bodnarciuk si tot ramane pe un raft de sus al bibliotecii aleia mondiale la care visa -- cred -- Borges. Si sa va mai oripilez-linistesc cu ceva: pentru mine si Proust e majoritar ilizibil, de departe i-l prefer pe Simenon, care, asa “policier” cum a fost, e poate cel mai mare prozator francez al ultimei jumatatzi de secol.
    Bref, despre linsarea lui Cartarescu: e in “spiritul” (vorba vine!) blestemului neantului valah altoit cu “traditzia” atot-sfaramatorului Manole.

  • @Florin Iaru si Dorin Tudoran

    Pai, am spus eu mai sus! Mircea Cartarescu o fi resimtit ca pe un act de curaj nebunesc faptul ca l-a omagiat apasat pe presedinte, desigur, alaturi de atatia si atatia alti basisti cu talent (sic!) si de-a se fi asezat “intr-o disidenta”, la fel de apasata, fata de tariceni sau pontisti. De aici si uimirea dumnealui fata de nobelizarea lui Mo Yan, care nici macar meritul de-a fi fost disident nu il are -- avantaj (la Stockholm), MC! De unde se vede -- inca o data, daca mai era necesar -- ca nu doar sublimarea, ci si hiperbolizarea peste poate a trairilor contribuie la trezirea catharsisul. Dar, din moment ce MC n-a scapat catusi de putin de teama persecutiilor (politice, cum altfel? -- ceea ce reiese si din citatele oferite de dl Tudoran), inseamna ca nici la catharsisul aceala aristotelic n-a ajuns inca, asa ca suntem indreptatiti sa ne asteptam de la dumnealui si la alte scrieri incantatoare.

  • andrei i

    am scris un comentatiu (acum vreo 4 ore jumate) pe care mi se pare ca l-ati cenzurat (adica nu l-ati publicat). Faceti cum vreti (e blogul Dvs) , dar mi se pare ciudat, pt ca acel comentariu nu continea nici atacuri la persoana, nici afirmatii rasiste sau alte lucruri care merita sa fie cenzurate.

  • andrei i

    adica…stati putin…cred ca e doar o problema de fus orar (dar comentariul meu nu mai aparea nici la “awaiting moderation” -si acum apare; o problema tehnica, ceva)

  • gellu dorian

    Oare de ce ceilalti nominalizaţi anul acesta la Premiul Nobel, printre care şi un alt român -- Norman Manea -, n-au intrat în atenţia detractorilor de profesie? Prin ţările lor aceştia, ştiu Roth, Murakami, altii şi alţii, s-o fi jelit pe unde scurte, medii şi video? Or nici n-au observat că Premiul Nobel s-a acordat deja?! Asta, de fapt, ar fi fost atitudinea normală a unui mare scriitor. Dar la noi cînd eşti în vizor, nu poţi ieşi din obiectiv decît ciuruit. Şi oare o fi fost Mircea Cărtărescu contrafortul “cuplului Traian Băsescu + PDL”, încît n-a putut fi demolat sau măcar despărţit? Nu cred. Dar ce este adevărat este adevărat: dacă te bagi în tărîţe, te mănîncă porcii!

  • Dorin Tudoran

    @ andrei i

    in mod cert fusul orar si, probabil, mistere tehnice pe care nu le pot deslusi

  • Dorin Tudoran

    @ lucid

    1. Cred ca ma gandeam la Nikolai Ostrovski si al sau “Asa s-a calit otzelul”…
    1. Linsajul lui MC este evident si odios. Autolinsajul mi se pare halucinant: frica de arestare in 2012? consiliu de familie pentru a lua hotararea eroica de a scrie adevarul? descoperirea, atat de tardiva, a ideii ca sunt momente in care trebuie sa-ti aperi nu doar opera ci si alte lucruri? Cati oameni au fost arestati in Romania, dupa 1989, pentru ca scris impotriva unui partid politic, impotriva unor oameni politici? Cum sa fii arestat ca-i critici pe Voiculescu, Antonescu si Ponta (de foarte multe ori avand dreptate, alteori -- ca trebuie injurati si astia toata ziua…), cand Traian Basescu e presedintele tarii? Genul asta de “martiriu” mi se pare aiuritor…

  • Dorin Tudoran

    @ Peter

    Titlul imi spune ceva… Parca un volum colectiv initiat de “victima” Vladimir Tismaneanu… Sincer, numai de asa ceva n-am timp… Cum sunt tratati de Antene intelectualii ce sustin alte optiuni politic e decat cele ale dlui Dan Voiculescu @ Comp e lamentabil. Noroc ca, nelocuind in Romania, vad rareori asemenea emisiuni (mai bine zis, fragmente din ele), altfel… Si, de altfel, nu-mi amintesc sa fi vazut vreo reactia din partea intelectualilor lezati astazi cand, in urma cu mai multi ani, Antenele au difuzat un COMUNICAT impotriva mea pentru “faradelegea” de a-l fi facut cu ou si cu otet pe dl Dan Voiculescu in… “Jurnalul national”, dupa ce au aparut dovezi ca, totusi, a colaborat cu Securitatea. Poate gasiti dumneavoastra reactia fata de acel COMUNICAT venita din partea vreunui “intelectual public”…

  • #) Dorin Tudoran

    Master, ceea ce dai tu intre ghilimele in citeva postari de mai sus sint citate din interviului dlui MC, am inteles bine, da? Daca da, asa e, halucinant -- sau halucinatoriu? -, cred ca omului i-a cauzat cam tare nominalizarea asta, altfel nu-mi explic!

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei

    … da…
    … cu nominalizare sau fara, eu tot nu-mi explic. parca e vorba de un alt om decat cel pe care l-am cunoscut si indragit…

  • Domnule Tudoran,

    Daca imi permiteti, postez un link spre articolul d-nei AMP, din RL.

    Celor carora le-a placut “Campaniile si ferocitatea ridicolului”, ori dimpotriva, s-ar putea sa le placa si “Care aţi fugit cu Nobelul?”. Ori… dimpotriva!

    http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/care-ati-fugit-cu-nobelul-280869.html

  • Peter

    DT:
    MC nu s-a schimbat, doar paranoia lui personala a devenit una de gasca si pe alocuri de stat. Nu merita mai multa atentie, aveti dreptate. Asteptam sa se autoexileze de atata cenzura, foame si frica.
    Dar pe fostul director de la ICR tot vreau sa-l prind pe la vreo conferinta si sa-l rog sa-mi explice exact cum l-a persecutat regimul “ultra-nationalist” din Romania, ca asta zicea prin NYT acum vreo 2 luni. Regim pe care il reprezenta inca la momentul respectiv. Oare pe D.R. Popescu nu l-a persecutat CC al PCR? Et comment…

  • Oh, Natalie…

    Dar daca MC e mai mult decit un scriitor si e un profet?

    “Dacă ar fi să descrieţi într-un roman ce trăiţi acum în raport cu societatea noastră, cum ar arăta secvenţa?

    Azi România e țara din care simți că ar trebui să pleci cât încă se mai poate. Ea se îndreaptă spre o fascizare treptată, spre îndepărtarea de valorile europene, spre un populism agresiv și spre deculturalizare. Al treilea volum din „Orbitor” a fost prevestirea acestei stări de fapt: demonii descriși acolo distrug astăzi România.”

    http://www.adevarul.ro/actualitate/Mircea-Cartarescu-scriitor-Orbirea-viitorul_0_792520997.html#

  • lucid

    D T: am intzeles. Et pourtant…..vorba aproape nonagenarului Aznavour, literatura revolutziei bolshevice e de multe ori chiar LITERATURA: Babel, Pilniak, Artiom Vesioliy, celalalt conte Tolstoi (m-a agasat intotdeauna traducerea Hojdenie po mukam -- Mersul in noroi -- cu….Calvarul), chiar si Kak zakalialasy staly nu e rea, in plus avand autenticitatea trairii actziunii de catre autor (Ostrovski a orbit in urma razboiului civil). In orice caz nu se compara cu Mitrea kukur sau Steaguri pe turnuri.
    Pe Cartarescu l-am urmarit doar in discutzia de la Robert Turcescu de luni si nu mi-a parut prea panicat. Daca interviul este 100% real (parsivenia “jurnalistilor” dambovitzeni e arhicunoscuta), atunci explicatzia lui Iaru e cea corecta. De granit sa fii si potzi sa-tzi pierzi cumpatul cand esti supus ploii de imunde injurii declansate de scarboasele jigodii srs-ciripoi (au aparut documente ca individul a fost nu numai turnator -- ci si ofitzer secu) si ras-predicatorul sau ras-pastorul (ca la astia nu potzi spune ras-popitul) gadea. Desi, omeneste vorbind, dupa cum l-a pedepsit Dumnezeu, srs ar trebui sa-si controleze emisiile-fluviu de ticalosii despre altzii.

  • Dorin Tudoran

    @ Oh, Natalie

    Regret: nu suna bine cand un autor spune despre propria-i care ca a fost “prevestirea acestei stari de fapt”. Sunt pagini excelente in “Orbitor”, dar prevestire cestor vremuri nu-i apartine in exclusivitate lui MC. Sa va fac o lista?

    Profetii sunt foarte putin pe lumea asta; poate sunt mai numerosi pe lumea cealalta.

  • Dorin Tudoran

    @ lucid

    De ce sa fie panicat? Cum sa fie panicat? Cum sa creada ca poate fi arestat, cand din 1990 pana azi n-a fost arestat nimeni pentru ca a semnat texte critice la adresa unui partid, politician etc? Cum sa creada ca poate fi persecutat politic? Cine a putut persecuta politic un creator liber in Romania dupa 1990?

    Ca e scarbit e lesne de inteles. Numai ca, invocand pericole cu totul imaginare, nu face decat sa ofere apa la moara celor care improasca si asa cu noroi.

  • Oh, Natalie…

    @) DT

    De dragul listei pe o sugerati -- chiar sint curios sa o vad -- parca nu as marturisi ca intrebarea era putintel ironica …

    Ce mi se pare mai mult decit “politologic” este cum a putut “prevesti” MC -- talantul, geniul, amindoua, nici una, altceva? -- “fascizarea” din vara aceasta (care va deveni) de neuitat ?

    Si, da, sint pagini excelente in Orbitor. (Dar romanul nu e dintre cele mai bune zece scrise dupa ’89. Ah…, topurile, idiosincraziile, critica literara … )

    Nu numai pentru ca ar fi interesant -- dar ar putea deschide o discutie serioasa -- la ce lista va referiti?

  • Oh, Natalie…

    … listei pe care o sugerati … (in primul rind, mai sus)

  • @Oh, Natalie # 82

    Da, da, m-ati pus serios pe ganduri cu intrebarea dvs. Chiar asa, daca MC nu e doar scriitor, ci si profet, contrazicand astfel pana si intelepciunea evanghelistului cu nemuritoare lui zicere “nemo propheta acceptus est in patria sua”? Dupa ce v-am citit fragmentul din MC, pe post de argument in favoarea caracterului profetic al zecerilor sale, am cautat prin gazetele electronice si alte “semne” alte mesianismului cartarescian. Am si gasit ceva! Ei bine, nu, nu chiar o profetie, ci doar o observatie aproape pertinenta: “Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Dan Voiculescu (…) ilustrează simbolic alianţa postdecembristă dintre comunism, Securitate şi corupţie etc. etc… ”

    Daca M.C. l-ar fi inclus in aceasta succinta “ilustrare” a aliantei postdecembriste dintre comunism, Securitate şi corupţie si pe Traian Basescu (care le reprezinta pe toate la un loc !), mai -- mai ca as fi crezut si eu ca, desi nu chiar un profet in patria sua, Cartarescu este, totusi, un observator onest al politichiei romanesti. Asa insa… mai bine s-ar fi uitat si Domnia Sa la tv, la pedelistul Gelu Visan, care a prezentat cu “docomente” cum functioneaza famiglia care isi spune inca PDL (din ARD). Poate ar fi spus si MC bodgaproste c-a scapat de tamaierea unei asemenea mafii! Sau n-a scapat si de aia se gandeste la autoexilare? Fiindca de frig sau frica nu prea-l vad a suferi!

  • Dezideriu Dudas

    Am citit cu stupefactie pamfletul „Baroane” a lui M.C. in „Jurnalul national” ( putea scrie cineva, „ la ziar ”, in astfel de termeni fata de puternicii zilei ? …) in acele timpuri de „dictatura administrativ-politica ”, cum perora vehement si plina de „imaginatie” mass-media vremii…Totusi, nimeni nu s-a putut apropia de inaltimea talentului lui M.C. cand acesta a inteles ca e momentul ca A.N. sa fie eliminat….Si atunci si acum cred ca M.C. a fost si este sincer…Asta da o data in plus masura inadecvarii sale la realitate….Un poet de Premiu Nobel rupt de realitate ? Nici aceasta „realitate” ( „ TV ”…, in Romania…) nu mai e ce a fost ( in Romania s-a impartit in 2 parti, iar „vecina de palier”, revista „Academia Catavencu””, in 3 parti…), desi parca lucrurile devin din ce in ce mai monolitice….”Prietenii” stiu de ce…, trebuie „sa se combata” cat mai bine…

    De departe, cred ca M.C. ar fi membru de onoare marcant la partidul initiat odata pe acest blog, cel al „prostilor”…Iar in „partidul tuicarilor”, initiat pe blogul d-lui LA…, ar putea fi unul dintre membrii cei mai activi… , atat timp cat nici n-ar fi nevoie sa bea… si tot ar avea probleme in a nimeri drumul….Unde ai putea gasi persoane mai potrivite spre a fi manipulate intru „combaterea” continua a „realitatii” ? Aplicand teoria reflexivitatii gandire-realitate la capturarea Romaniei post-decembriste, rezulta ca oameni ca M.C. sunt foarte valorosi. De unde si vizibilitatea lui M.C. in spatiul public…Blocajele lui logice ref. la opiniile d-lui DT sau ale d-nei AMP sunt de inteles. El chiar crede ca ca trebuie sa fie „mireasa tuturor nuntilor” in spatiul cultural ( post-rezistent prin cultura ) romanesc cu influenta directa asupra „realitatii”…, desi de fapt este doar un mijloc f. ieftin de marketing prin care se transmit mesaje necesare in spatiul public….In Georgia, „rezistenta prin cultura” fiind probabil mai mica inainte, recent ( cf. Lui Vasile Ernu in „Criticatac” ), „mireasa tuturor nuntilor” a fost Mihail Saakasvili…Lucru nu tocmai bun, atat timp cat „s-a pierdut” puterea….LA NOI, MECANISMUL E BETON. PUTEREA NU SE PIERDE NICIODATA !

  • Oh, Natalie…

    @) No Name / DP

    Intrebarea era ironica. Cu ingaduinta d-voastra, va trimit si la #Oh, Natalie… 87.

    Cit despre profetiile lui MC, eu nu reusesc sa imi fac o opinie. Singura idee cit de cit rezonabila care imi vine este ca poetul acesta atit de prezent in ziarele cetatii e o victima. A unei lipse ingenue de intelegere a politicii (de pe malurile dimbovitei). Si a anturajului. Pe vremuri, MC ironiza chestiuni ca elita, principiile, adevarul. Ei bine, cred ca o persoana importanta, nu spui cine, i-a zis: “Mircea, tu nu ar trebui sa iei elita in tabarca … Pentru ca faci parte din ea”. Si atunci poetul …

  • Asa e! MC este victima propriei ingenuitati politice. Dar mai este si victima propriei vanitati! De aceea, atunci, poetul…

    P.S. Cat de deceptionata am fost citindu-i puerilele inseilari din EVZ, la rubrica de opinii! Sustinea, de pilda, uninominalul, exprimandu-se despre acel sistem de vot (destul de complex, presupunand o buna cultura politica) cu argumente de ordin afectiv! Mi-a dat impresia ca n-a facut un minim efort de-a intelege problema si c-a atacat partitura doar fiindca ea devenise tema zilei pe agenda prezidentiala. Recunosc, nu de putine ori, citindu-i publicistica, l-am suspectat de naivitate jucata, mai ales fiindca ii stiam acribia cu care isi compunea textele beletristice. Poate si de arghirofilie…

  • Evident, textul postat de mine mai sus ii era adresat lui @Oh, Natalie # 90.

  • lucid

    No Name: intelepciunea evanghelistului cu nemuritoare lui zicere “nemo propheta acceptus est in patria sua”
    “Nimeni nu e profet in tzara lui” o spune IISUS, cei patru evanghelisti doar consemneaza. E chiar asa de greu sa citesti Evangheliile? Daca da, nu mai cita din ele daca nu verifici.

  • Maria R.

    Foarte bine punctat”Genul asta de “martiriu” mi se pare aiuritor…”.
    Indraznesc si eu sa adaug:martiriu din umbra cozonacului.Si la domnia-sa,si la prof.VT,si la restul comilitonilor.
    Pacat si dezamagitor sa vezi un om valoros ca autorul Levantului vorbind acum,A.D.2012,cum nu a indraznit sa o faca in anii’80.
    Dar imi pare foarte rau ca nu a luat premiul Nobel,sper sa mai fie prilejuri.
    Iar dvs.si prietenilor dvs.-multam pentru dozele de antidot la lehamitea si mahnirea produse de atmosfera actuala… E mare lucru sa stii ca mai exista si dialog”pe bune” intre intelectualii romani.

  • mara

    De multe ori tocmai adevarul gol golut pare cel mai neverosimil. Si eu cred ca atit presedintele TB cit si MC nu disimuleaza, sint foarte sinceri (prea sinceri) in ceea ce fac si spun. Sa ne amintim gestul presedintelui de a recunoaste ca se identifica cu unele dintre poeziile lui AP. Multi din generatia mea (enorm demulti chiar emigrati de-a binelea) ne identificam cu poezia si proza lui MC. Comunismul nu ne-a pregatit pentru viata, ci sa trecem cumva din tutela familiei in tutela statului. Noi avem o inocenta, complexe dar si un soi de snobism pe alocuri deplasat. Ne surprindem un suris ironic daca auzim ca vin tineri din tari nordice sa faca voluntariat ajutind poate niste amariti din Romania sa isi ridice o casa. Problema este ca noi nu ne-am format intr-un climat normal, sa stim ce inseamna generozitatea, empatia, firescul, bunul simt.

  • @lucid
    Bineinteles ca am citit evangheliile si “Vechiul Testament”, si nu o singura data. Si, bineinteles, citatul respectiv e din Luca! Si, bineinteles, evanghelistii trasmit invataturile lui Iisus. Credeam, totusi, ca lucrurile astea sunt, bineintreles, subintelese. Citam astfel din Platon, si nu din Socrate, si ii citam, de regula, pe evanghelisti, nu pe Iisus, asa cum ne referim la zece poruncile din tablele lui Moise -- si nu pretindem ca il citam pe Dumnezeu.
    Ce Dumnezeu, e atat de greu de priceput?

  • tot @lucid
    Desi, in afara evangheliilor canonice (cea dupa Luca fiind una dintre cele trei sinoptice) mai exista si apocrifele, eu voi cita exact din Evanghelia dupa Iisus dupa ce cercetatorii se vor pune de acord asupra fragmentelor pe care unii le interpreteaza deocamdata ca atare. Dar, chiar si “Evanghelia dupa Maria Magdalena”, desi contine mai multe fragmente lizibile si descifrate deja, e considerata tot apocrifa.
    Interventia ta # 93 mi-a amintit de aroganta unui fost premier care se lauda ca l-a citit pe Socrate!

  • neamtu tiganu
  • mihai rogobete

    @No Name: Stiam ca cei patru evanghelisti au fost trei -- Luca Pitu si Matei Calinescu. Nu profeti.

  • mihai rogobete

    De-ale culturii: rel="nofollow">

    Eram un car de nervi, de aia mă câcâiam: În noaptea precedentă, primarului nu i-a plăcut “ţigănia” environmentului şi şi-a pus gealaţii s-o salte. Vernisajul este, aşadar, făcut nu la expoziţia care nu mai exista, ci la lansarea cărţii unui scriitor, (Gelu Negrea), în cu totul altă locaţie, în faţa amatorilor de literatură nu de pictură.

  • Daca_nu_nu

    @) No Name / DP
    Dă-i pace, că pricepe -- nu-i prost!, e numai insensibil, ce să-i faci?, așa-i el…

  • Daca_nu_nu

    @) Lucid
    Soacră, soacră, poamă acră, știi foarte bine că, de se-ntâmplă să-ți pui mintea cu un anume gânditor, te-ar putea costa o viață de om.
    Bravo lui Muraru!
    Toată stima pentru el!!!
    Îl prefer „futurologilor” și „istoricilor de idei”, fără să stau pe gânduri!!!
    🙂 🙂 🙂

  • @Daca_nu_nu #101

    Merci, merci, asa e, dar raman la parerea mea: @lucid nu sunt unul, e mai multe-n unu (sic!) !:-))))

    Eu am numarat pe putin vreo trei ipostaze, dintre care numai doua imi par consubstantiale! 🙂

  • @mihai rogobete # 99

    Da, da, daca ne referim doar la “sinoptici”. :-)Altfel, cei patru sunt trei, cu Ioan (Alexandru), R.I.P.!

  • lucid

    mara -- mesajul 95: felicitari. Ai surprins din pacate esentzialul profilului populantului de azi al rrrrrominichii -- lipsa de solidaritate iesind cel mai tare in evidentza. Cum spuneai, “excentrici” tineri nordici vin sa construiasca amaratzilor case pe cand tzaranii vranceni isi lasau in februarie vecinii ingropatzi sub zapada pentru ca nu aveau suficientzi bani sa le plateasca des-zapezirea. Si nu e doar efectul comunismului. Oare de ce sasii aveau ca institutzie fundamentala VECINATATEA? Erau OBLIGATZI sa se ajute in orice imprejurare -- fericita sau nu -- a vietzii. Blaga explica “filosofic” in Spatziul mioritic ca sasii traiau in sate compacte -- de unde vecinatatzile -- pentru ca fiind straini se auto-protejau de cei din jur, pe cand romanasii isi tranteau casele pe coclauri din iubire de natura si pentru ca se simtzeau la ei acasa. Din pacate asta este si diferentza dintre SOLIDARITATE si EGOISMUL INDIVIDUALIST.

  • Daca_nu_nu

    @) Lucid -- despre lipsă de solidaritate și vecinătate

    Ho-pa… Hop!
    Vezi cum vii acasă?
    Tu ți-o cânți, tu ți-o joci…

WP Admin