≡ Menu

calea

desen & dedicație - eugen mihăescu

 

calea

nu știu cum să ies. nu găsesc calea. conturul delirează.

mult prea multe umbre pentru un sigur om. și acela bolborosind

o limbă de început de lume. sau una de sfârșit. oricum totuna.

 

nici piciorul fiarei nu mai lasă urmă. nici fluturele nu mai știe

din ce parte îi vine aripa transparentă. din ce parte – zborul.

cineva solfegiază deși notele nu au primit încă nume. balconul

 

abia se mai ține în câteva cuie de aer. deasupra – miriște albă.

dedesubt – miriște albă. eu nu mă deslușesc de-atâta limpezime

prin care trec într-un car de foc. plin de ecouri – surd la sunete. eu.

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

 

(desen cu dedicație – eugen mihăescu)

  • Vasile Gogea

    …atîta tristă frumuseţe…

  • Dan Biblios

    splendid poem

  • Bogdan Cojocaru

    Anul trecut la Marienbad. Dar sunt nitel nedumerit, experienta de aici ar fi “pozitiva” dupa mine…

  • andrei i

    finalul mi se pare oarecum misterios (ma rog, o fi vreo nuanta care ii scapa mie, poate nu e nimic misterios): dupa atata dezorientare rezulta ca cetateanul in chestie (“eul poetic” ?) nu se “desluseste” nu din cauza cetii ci din cauza…limpezimii. Sau poate e limpede tocmai faptul ca nu exista nici o cale…Cat despre “plin de ecouri-surd la sunete”, nu-mi dau seama daca e vorba de contactul cu vreo alta dimensiune sau de…imbatranire…(sau nici una nici alta…). Oricum, poemul e frumos…

  • Dezideriu Dudas

    CALEA 1 : Asta-i varianta pesimista ( frumos desenul lui Eugen Mihaescu. Umbra pare a fi “ personajul principal”…Se pare ca este si directia pe care societatea “ a evoluat”…Acum, “la Grey”, sunt 50 de umbre…). Varianta optimista este ca in “Actorul si salbaticii” : “ Monsieur scrie, monsieur zicem” : piata libera (nu doar la “dulai” sau, si la “catei “ …), neimplicarea statului (nu doar la “catei” sau, si la “dulai” ), libertate ( nu doar la “fraieri”, ci si la “destepti” – greu de realizat “parjolirea holdelor si otravirea fantanilor” in macelarii…)…

    CALEA 2 e mai complicata. O combinatie intre “ Angela merge mai departe” ( “ingerii” lui Plesu…) si “Glissando” ( au ramas liberi “salbaticii” de pe “calea 1” Doar “actorii“au scapat”, in sensul re-atasarii la “sistem”…)….Cam subtire zestrea lasata de Reagan si Thatcher….Poate o “Dreapta” pornita dintre avatarurile estropiatilor din “fostele tinuturi de peste mari” ale Europei interbelice, revenite in anii 90 la un moment divin de reincepere a lumii”, va prijelui un nou inceput. Sau, si mai mult, primul inceput care s-ar putea ridica la “grandoarea” celuilalt sistem…Strapungerea principal a lui GM Tamas ( “Inapoi la banalitate” ) pare ca tine de inistenta cu care acesta considera esentiala separarea proprietatii/mijloacelor de productie. Redau mai jos doua din ideile lui in acest sens :
    “IDEEA 1 : “ Desigur, posesia separată a mijloacelor de producție – indiferent că posesorul este o persoană, un grup de persoane sau o instituție, precum guvernul – nu anulează proprietatea, oricât de specific ar fi exercitate drepturile de proprietate odată ce sunt exclusive și absolute.”
    N.M. : Extensia ideii lui chiar ar duce “pe plaiurile fericite ale vanatorii”….Cum ar putea sa produca ceva “clasa muncitoare” ( mai nou, o putem extinde la “clasa profesiilor”…) ne-bazandu-se pe nici-o structura preexistenta sau functionala ? Falansterele socialiste utopice au mai existat in actualitate doar in forme gen “ falanga lui Moon” …Nici macar kibutzurile evreiesti nu mai sunt de actualitate ca fenomen social relevant….
    IDEEA 2 : “ Planificarea economică poate fi mai bună pentru îndeplinirea obiectivelor civilizaționale și sociale decât piața, însă absența unei economii separate este ce ar trebui comuniștii să vrea de fapt. Valorile iluministe pot fi mai bune decât bigotismul religios, dar absența dominației – supranaturale sau mundane – este scopul. Și așa mai departe. În acest sens, comunismul nici nu a fost încercat vreodată.”
    N.M. 2. “Vectorul de tractiune” care ar putea duce “ calea 2” la o tinta, de atins, la confluenta cu utopicele idei ale “ comunismului bun, care nu a fost incercat niciodata”…., se numeste “Managementul Guvernantei Corporatiste “. Este un concept de business care se foloseste intens in “macelariile capitaliste”…, dar cine dracu mai face si altceva acolo decat infuleca ? Sau, spune vorbe multe, frumoase, inspre galactice…, pentru a nu se auzi trosnetul oaselor si zgomotul masticatiei ?

    Astea la “pomi”.
    La “omi” aveti dreptate !
    Cred ca este si modul cel mai plastic de a ilustra neintelegerea dintre dvs. si Paul Goma din “ Musca din frisca noastra” ( “Kakistocratia” ). El se referea “ la pom”, dvs. “la om”… Nu uit ca ati promis ca v-ati inhaita din nou cu Mihai…Pe Mihai se pare ca nu l-a interesat si umbra sa ( probabil inca Eugen Mihaescu nu se inscrisese in PRM…) , ba, mai mult, acceptand oferta de a deveni ambasador al Romaniei in SUA, si-a imaginat ca al sau “car de foc” tocmai ca-l ajuta sa se desluseasca…Nu pot sa nu asociez aceasta imagine cu “carul de foc” al lui Soljenitin…si intoarcerea sa spectaculoasa in istoria Rusiei.

  • InimaRea

    Poezia tîrzie e cum ai găsi un ban de-argint vechi, și i-ai încerca sunetul -- mai șerpuiește, melodios, filigranul? Dacă da, sufletul de-nceput de lume s-a păstrat în toate straturile palimpsestului care ne desparte, blînd, de lumea asta surdă și oarbă -- parcă…

  • Nicolae Prelipceanu

    Dorine, n-ai vrea sa-mi trimiti o poezie, poate chiar asta, sau mai multe, pentru a le publica in Viata Romaneasca? Ti-as fi recunoscator si ti-as ramane dator (sic).

  • Loreta D.

    Ce frumos!

  • St.+James

    “o limbă de început de lume. sau una de sfârșit. oricum totuna.”. Legea talionului !

  • InimaRea

    Cam asa arata, da…

  • St.+James

    … cat despre piciorul fiarei … dl. Iaru gasi deunazi o urma proaspata. Irascibilul din noi capata se transforma tot mai des intr-o maladie psihica definitiva. Ne animalizam.
    P.S. Articolul Domniei Sale din Adevarul aparuse doar cu cateva zile inaintea “fazei din troleu”. Parca o simtise in aer.

  • InimaRea

    Poate ca lumea se sălbăticește, din cind in cind -- si asta da impresia de animalizare -- dar nebunia (ireversibila cumu-i) nu contribuie la asta decit cu faza furror.
    Furia neputincioasa a batrineilor vine din dementa senila. Ai zice c a-i contagioasa, dupa întâmplările cu fumatul in tramvai. Dar la celelalte virste, e nesimtirea ceea din sălbăticire. S-o fi ajuns in faza in care nimeni nu mai vrea pace ori nu mai stie media măcar conflicte minore?
    Oricum, exemplul “conducătorilor” numai la calm nu duce. Pina si calmul Herrului e amenințător.

  • St.+James

    Cu voia dumneavoastra i-as spune obraznicie, nu nesimtire. O data pentru ca sunt nesimtiri si ne-simtiri. Pana la urma si detasarea de cele lumesti (balconul suspendat) sau introvertirea (“Eu” din final, totodata si calea), e tot o forma de ne-simtire. A doua oara pentru ca are o menire mult mai precisa, aceea de a destabiliza interlocutorul sau mai pe romaneste, de “a-l face sa-si piarda cumpatul”. Nu-s altii sa-i cunoasca si sa-i exploateze “foloasele” (spune nocivitatea) mai bine ca romanii. Apropos, ati observat ca in interviurile sau in interpelarile directe aceasta “sarcina” revine femeilor ? Lavinia Sandru, Sorina Matei, Andreea Pana, Firea (pana nu demult) … Pana si un om atat de stapan pe sine, precum Melescanu, a cedat in fata isteriei dezlantuite a Elei Roman. De Dana Grecu nu mai pomenim. Trucul e simplu si fara risc: ele nu trebuie decat sa dai frau liber predispozitiei lor native, fara ca barbatii sa-si poate permite intrarea in tandem, coborarea, caci ar fi imediat sanctionati (“nu stie sa se poarte cu femeile”). Aidoma “anonimilor din subsoluri” trimisi spre sicanarea Domniei D-voastra, a dlui. Tudoran, a dlui. Iaru, a doamnei DP (ce mai face ? imi lipsesc comentariile dansei), s.a.m.d. Puteau fi oricat de obraznici cu D-voastra, caci nu-i puteati insoti in coborasul lor.
    Episodul din autobuz ? La cati a agresat “nesanctionata” in vreun fel nefericita aia a si uitat ca se poate si altfel. Catze scapate asupra umanitatii ! Sa regret in vreun fel ca puterea obisnuite i-a venit de hac ?
    Daca ei vor sa mearga oricat de departe, si asa pare, n-au decat ! Daca nu mai ramane nici petec din ei … si mai bine !
    Am si eu, daca nu balconasul, nici intelepciunea sau detasarea dlui. Tudoran, atunci norisorul meu. 🙂 🙂 🙂
    P.S. Neamtu’ n-are de gand sa intre-n acel tandem si -- pentru propriai piele, cel putin -- bine face !

  • InimaRea

    Iau nesimțirea ad litteram, nu ca pe ne-simțire, unde-i cuvînt din cele de pieptănat, să vedem cum îi stă așa ori altminteri.
    Și o contrapun bunului-simț -- formă a empatiei (inteligență emoțională, după unii).
    Dar nesimțirea și obrăznicia se manifestă la fel -- ca agresivitate, doar motivațiile adînci diferă -- probabil. Iar agresivitatea e tot mai prezentă-n viața de toate zilele, la tot mai mulți, de toate vîrstele. Îmi amintesc mereu de un puști -- 6-7 ani, cred c-avea -- care lălăia de mama focului pe stradă ”M-a făcut mama stelist/Să omor un rapidist”. Ce zici tu acolo, mititele -- l-am întrebat. Ce, nene -- a răspuns -- ești rapidist?
    Am copilărit și pe Strada Horei, din București. Cam pe la vîrsta stelistului ăluia, m-am pomenit într-un veritabil război cu pietre, între două grupuri de copii care se urau din toată ființa. Se-ntîmpla pe fostul Bd Dimitrov (Ferdinand, parcă, azi) aproape de Foișorul de foc: printre tramvaie, aruncam pietre ca-n filmele de război. Nu-i știam pe ceilalți, n-aveam nimic cu ei dar puneam și eu mîna pe pietre. Era contagioasă furia ucigașă.
    Tatăl meu crescuse-n Dudești-Cioplea, unde mergeam la diverse petreceri de familie. N-a fost una -- măcar una -- care să nu se lase cu sînge. Dacă nu ieșea cu bătaie, măcar un pahar în dinți să spargă careva mai drăcos. Din fericire, tata nu avea așa porniri. Cît eram de mic, mai mult mă miram decît mă speriam de dorința oamenilor ălora de a vedea sînge, odată apucînd ei pe calea beției crunte.
    Cînd am citit prima oara In vino veritas, atît am înțeles -- că aceea era adevarată natură umană, vorba lu’ don Dorin.
    Din cîte-mi amintesc, violența a fost oarecum potolită, pentru scurte perioade. Dar numai în București știam de asta, altminteri auzind că-n provincie, dacă nu ții cu echipa locală, nu mai pleci teafăr de-acolo. Dar chiar și-n București se-ntîmpla o chestie de toată minunea: stadionul 23 August era plin duminică de duminică -- în anii dinaintea televiziunii, la noi. Stăteau oamenii ăia acolo (și eu pe lîngă ei, că era tata mare microbist) cîte 4-5 ore -- liniștiți, în fond, chit că mai strigau, flueirau. Dar cînd se termina ultimul meci (că erau mereu în cuplaj) se dezlănțuia iadul: zeci de mii de oameni dădeau bunza să scape de-acolo, de parcă venea moartea peste ei. Nu era chip să te bagi în mulțimea aia sălbatică, puteai muri degeaba.
    Tot așa, la tramvaie -- bătaie pe scări, pe tampoane, în timp ce vagoanele erau pe jumătate goale căci se-nghesuiau toți la uși, unde se-agățau ciorchine, cu-o satisfacție tîmpă, greu de uitat. Nu spun cît îi uram pe zănaticii ăia datorită cărora nu o dată-am mers pe jos acasă -- și era ceva de mers pînă la Foișorul de foc.
    Jurnalele de actualități din deschiderea filmelor prezentau scene din astea în cheie ironică. Apoi, se-arătau, uneori, imagini din Moscova, Belin, unde aștepta lumea liniștită la coadă, să se urce-n ceva. Mamă, ce teroare tre’ să fie la ăștia, îmi spuneam. Așa credeam, că de nu le-ar fi fost rușilor, nemților frică de Miliție, tot așa s-ar fi luptat și ei pentru a merge pe scară, pe tampoane, pe-acoperiș.
    Din 1980, violența a crescut constant. Deja, aveau loc războie de stradă între ultrași (cum li se spune azi) iar Miliția nu se băga. Dacă era groasă -- în Ghencea, de pildă -- apăreau trupe speciale care să-i împrăștie, și-abia atunci se ițea leacul nebuniei -- frica animalică de pulanul milițienesc.
    Am pieptănat și eu amintirile, în speranța c-avea să-mi iasă ceva mai liniștit, dar văz că nu-i rost. Așa că mă pomenesc mirîndu-mă că încă se mai poate circula în siguranță prin oraș; și-așteptîndu-mă să nu mai treacă mult timp pînă ce transportul în comun -- de pildă -- să devină sport extrem.
    Nu mă miră că protagonistele întîmplărilor cu fumatul în tramvai erau femei fiindcă văd că muierile îi concurează serios pe bărbați, la agresivitate -- mai ales, la volan. De orice vîrst-ar fi, de la ”domnișoare”, la copticele. Cum nu i-ar concura din postura de realizatori tv?
    Chiar am ajuns să mă bucur c-am trecut de vîrsta la care să-mi mai aleg vreo femeie, că nu cred c-aș putea găsi vreuna potolită. Cînd le văd pe-alea de le enumerarăți, mă socotesc norocos: ce dracu’ făceam cu-așa ceva în casă? Și-mi amintesc de-o pezie a lui Sorescu, din La liliceci: Ia zi, fă, care-i capitala Portugaliei?
    Și-mi mai vine inima la loc -- măcar de-asta am scăpat, de muierea care face politică, fiindcă -- zicea Mărin Sorescu -- politica nu-i pentru femei…

  • Se cuvine ca autorii sa nu-si dea cu parerea despre propriile texte. Totusi, in cazul de fata, nu prea inteleg legatura cu “legea talionului”…

  • St.+James

    Imi cer grabnic scuze. A fost o greseala imensa din partea mea. Nu mai fac ! 🙂
    Fiind o persoana care spera sa-si gaseasca calea prin introspectie, si de curand intamplandu-se sa-si recunoasca anumite tendinte, umbre nedorite/soapte ascunse ale eului, ce pot fi regasite si in plan societal … am comis-o ! De buna am dovedit umor involuntar. 🙂

  • InimaRea

    Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, sfârșit pentru-nceput. Mi s-a părut interesantă idee de pedeapsa finala fiindca Șt+James spune “o limba de-nceput de lume, sau una de sfârșit -- totuna”.

  • Dezideriu Dudas

    “Eu sunt alfa si omega, inceputul si sfarsitul”…

    Intr-o alta viata, ati fost lider religios crestin ?

    PS Azi am citit pe diagonala ( fara vipusca ), o carte de dialoguri dintre Papa Francisc si liderul comunitatii iudaice din Argentina, si o carte de “monolog public” a lui HR Patapievici. Sper sa am timp sa revin azi. Daca nu, maine. Oricum nu scapati….

  • Dezideriu Dudas

    Nea’ St.+Jamese,

    Aducand eu “legea” in discutie, ma simt tare vinovat. Ma bucur insa imens ca v-ati cerut grabnic scuze si mai ales, ati promis ca nu mai faceti.E banditi pe-aici care ar mai face…

  • St.+James

    Numai si numai pentru ochii domnului Dudas.
    Si totusi se invarte ! 🙂
    In ciuda asemanarii evidente cu legea a 3-a a dinamicii, n-o socot ca fiind una, caci nu gasesc chinului un sens. Nici in a-l cauza, nici in a-l propaga. Si daca-mi amintesc bine, prima revolta a copilariei s-a datorat constatarii existentei lui. Sub briza generoasa a tineretii, dar mai ales prin prisma unei invataturi potrivnice sadismului, nici gand sa ma consider corp rigid in iminenta coliziune cu altele. Acum, cand primii fulgi de nea, semn al iernii fara de sfarsit ce urmeaza, au inceput sa mi se astearna prin par, ii intrevad menirea: poate prin intermediul lui poate reusesti sa-i aduci pe altii la sentimente mai omenesti. Zduf ! Da, s-a auzit ca nuca-n perete, dar nah, e rupta din rai ! Si uite cum prima limba pe care am auzit-o, va fi si ultima pe care o vorbesc.
    Bine, im veti spune, fiecare cu ale lui, insa nu stiu ce mi-ati raspunde de v-as intreba daca d-voastra mai resimtiti acel “Wind of Change”.

  • Dezideriu Dudas

    PRIMA Parte : Eu nu am fost crescut cu “Legea talionului”. Din contra, eram din cei cu “celalalt obraz”…”Legea talionului” era la, ” asa, nu”. Nu mi s-a spus insa daca “legea intoarcerii celuilalt obraz” este mai puternica decat legea talionului….si / sau, care din cele doua e mai “constitutionala” si/sau, la incalcarea careia ar fi buna vreo imunitate…Intuitiv, am actionat…

    A DOUA Parte : As lega acel ” Vant al Schimbarii” de interpretarea pe care i-am dat-o eu “legii talionului” in contextul folosit de dvs. Si eu am asociat-o legii a 3-a a dinamicii, dar interpretarea in context nu cred ca era deloc realista tinand cont ca tocmai ca d-nul Tudoran isi arata determinarea ( Napoleon, Vaida-Voivod, Valeriu Stoica si Traian Basescu …mi-au scos “consecventa” din uz…., desi tinand cont de axa desteptaciune -- prostie, transgresata o data de d-nul Tudoran cu o “secanta kakistocrata”, ar putea fi luata in calcul o asemenea optiune… )…Nu suntem la un cenaclu literar tip “arta pentru arta” si nu cred ca “o cale” antedecembrista poate fi evaluata in acelasi “ambalaj” ( temporal, geografic, strategic…) de atunci…. Mai scurt, resimt “Vantul schimbarii”.

  • InimaRea

    Deși sint la a treia încarnare, nici măcar budist nu sint. Religiozitatea mea e logica, nu mistica. Dar aveți dreptate, am fost alpha, sint aproape omega -- Legea talionului, neh?
    PS: “Lider religios”? Thanks but no thanks -- umblați cu machiavelicuri…

  • Dezideriu Dudas

    A treia incarnare ? Eu sunt vegetarian ( in acest comentariu ) asa ca nici pe mine nu ma intereseaza prea mult budismul…

    Pentru propozitia cu “religiozitatea logica” s-ar bate toti ayatollahii din lume pentru dvs….

    Machiavelli ? Stiti ca desi el se ducea, cica venea…Aista “boier” ( al mintii…)…., mai ales ca el pare ca nici nu stia ca sensurile s-au inversat….Dupa secole, nici n-avea cum. O sa urmaresc cum a fost perceput in epoca sa. Fiind insa intre “putere” si “opozitie”, greu de crezut ca in cronica vremii a fost perceptut obiectiv. Mai ales ca a fost “implicat”…., n-a “rezistat”, ca “ai nostri” ( “boieri….”…).

    Legea talionului ? O sa intreb “Comisia de la Venetia”….In contextul initial, nu era vorba de nici-o omega. Eram doar “antialfa”, tocmai “pe mana” alfistilor….” Logica religioasa”….

    PS Cele doua carti merita mai multa atentie. Deocamdata le mentionez :
    1. “Despre cer si pamant -- Papa Francisc despre familie, credinta si rolul Bisericii in sec XXI”, Jorge Bergolio si Abraham Skorka, Editura Curtea Veche 2014
    O idee, pag. 139 : In timpul preluarii puterii in Argentina de catre fortele armate, pe avioanele lor de lupta era scris : ” Hristos invinge”, o “incredibila propozitie”, in opinia Papei Francisc.
    2. ” De ce nu avem o piata a ideilor”, Horia Roman Patapievici, Editura Humanitas, 2014 ( editia a 2-a, dupa 7 ani ).
    O idee, pag. 31 : ” Piata libera = transcedentala comunitatii”
    Ref. la primul comentariu pe tema, rectific : nu e vorba de monolog, din contra…. desi, faptul ca-i asociez acolo si sintagma “public”, aproape ca relev astfel esenta mesajului lui HRP. Un “boier” cu gandire taraneasca ?

  • Colette Simon

    Mi-a placut mult! 🙂 Si desenul.

  • Avatara

    Drept. (Ii)

WP Admin