≡ Menu

Buen Vivir

“Capitalismul este pe moarte”, anunţa anul trecut, în The Guardian Weekly, jurnalistul britanic Larry Elliot. Unii s-au bucurat de moarte, alţii au râs de s-au prăpădit, nu puţini s-au întrebat dacă decesul cu pricina este un motiv de tristeţe sau unul de bucurie. Între timp, răspunsuri sigure şi total echidistante n-au apărut şi nici nu e de crezut că vor apare peste noapte. Şi-apoi, unii dintre noi suntem obişnuiţi cu anunţuri atât de crunte, fie şi măcar după ce ni s-a spus că până şi Dumnezeu e mort.

Tot anul trecut, un prieten îmi recomanda drept o variantă foarte potrivită pentru ”golden age”, (cum îi spune el bătrâneţii) câteva locuri din Ecuador. Înarmat cu ce găsise pe Internet, mi-a oferit toate motivele pentru o asemenea decizie: fabuloasele insule Galapagos, plăjile însorite ale Pacificului, zăpezile veşnice de pe crestele Anzilor Cordilieri, junglă amazoniană, temperatură moderată de-a lungul întregului an, servicii medicale excelente, bucătărie rafinată – ce mai, o viaţă de lux, accesibilă la o fracţiune din ce trebuie să plăteşti pentru aşa ceva în America de Nord. Locul său preferat – oraşul colonial Cuenca (Santa Ana de los cuatro ríos de Cuenca). O bijuterie.

Preţ de câteva săptămâni am tot răsfoit bibliografia lăsată de amicul meu. Ba, m-am trezit fredonând o melodie, cam tembelă, cântată de olandezii de la The Classics, prin anii ’70– Yellow sun,/yellow sun of Ecuador… Take me to the land of Riobamba…

De câte ori mă întreabă ce am hotărât, îi răspund, ”Nu ştiu, mă mai gândesc – Costa Rica, Panama. De ce nu, Croaţia…” „Croaţia?”, spune el, care crede orbeşte în tot felul de statistici, ”Croaţia este abia pe locul 29, pe când Ecuadorul este pe locul  1 în topul pe care ţi l-am arătat…”  Aşa e…

Se întâmplă că, din motive profesionale şi pregătindu-mă pentru o nouă călătorie în America de Sud, lecturile mele din ultimele săptămâni s-au axat pe probleme de dezvoltare – locală şi internaţională. Numărul cel mai recent (Volumul 53, Numărul 1, Martie 2010) al trimestrialului Development, revistă publicată de Palgrave Macmillan pentru Society for International Development (SID), are o temă centrală (New Institutions for Development) ce preocupă categorii diverse de cercetători. Este, cum subliniază editorialul semnat de Wendy Harcourt, un interes revitalizat de crize globale multiple – financiare, resurse naturale, climatice, combustibili, foamete, trafic de droguri şi carne vie etc.

Căutarea unor alternative la vectori dominanţi nu este o preocupare deloc nouă. Decenii la rând, nordicii europeni (Suedia) au căutat ”a treia cale”, miracolul politico-economico-social care să reprezinte o contra-ofertă atât în raport cu socialismul/comunismul, cât şi cu un soi de capitalism resimţit şi denunţat, din când în când sau ciclic,  drept ”sălbatec”.

O nouă paradigmă – încercată chiar prin pârghii constituţionale în ţări ca Bolivia şi Ecuador – este el buen vivir – o bunăstare colectivă, în care oamenii ar putea trăi în armonie atât în comunităţile cărora le aparţin, cât şi cu ambientul… global. Cu alte cuvinte, o ”democraţie a planetei”. În 2009, Giuseppe De Marzo a dedicat chiar un volum acestei teme  – Buen Vivir, Ediesse, Roma, prefaţat de argentinianul Adolfo Pérez Esquivel, sculptor, arhitect, activist şi laureat, în 1980, al Premiului Nobel pentru Pace.

Evident, unora ideea le pare de o naivitate totală – o utopie reciclată. Alţii sunt siguri că este vorba de parşivenia unei stângi etatiste: pe de-o parte, s-ar căuta o soluţie paşnică spre a ajuta capitalismul să moară fără ajutorul unor revoluţii/războaie civile sângeroase şi extrem de costisitoare, dar, pe de altă parte, statul ar fi singurul actor decizional în atingerea şi repartizarea lui el buen vivir. Sau, cum scrie Catherine Walsh (Senior Profesor la Universidad Andina Simón Bolívar, din Quito, Ecuador) în articolul de fond din Development: “În acest sens, buen vivir, ca dezvoltare, este statul. Şi statul este acela care – în termeni tehnocratici, economici şi sociali spune ce este dezvoltare şi buen vivir. “

Nu am încă un răspuns sigur pentru prietenul ce mă sfătuieşte să mă retrag în Ecuador. De ce n-aş rămâne unde mă aflu? Mă mai gândesc. Am timp. Sau aşa sper.

Şi mă mai gândesc la ceva: există o diferenţă   între ce încearcă unii prin buen vivir şi ce urează alţii prin Să trăiţi bine? Există, totuşi, o deosebire între a încerca şi a ura?

  • Vasile Gogea

    Nu pot sa traduc exact “buen vivir”, dar e limpede ca nu e sinonim cu “sa traiti bine”. In “buen vivir” descifrez, mai degraba, un nivel al “artei” de a exista (ma rog, a trai), iar in “sa traiti bine” “aud” ecourile unui salut (militar) de supunere neconditionata,al unei asigurari de subordonare umila ( dupa formula urmeaza, dupa caz, “sefu'”, “to’a’r’su'”, “coane”…) ori o “vibratie” cinica” (“‘traiti bine, ‘reati ai dracu'”). S-ar mai putea descifra si alte “acorduri” (salut ceremonial).
    Nu stiu ce sa mai zic: cind cineva stie sa “buen vivir” iti ureaza ”
    sa traiti bine”, cred ca diferenta nu mai e de “vocabular” (ma gindesc la vechile “dictionare” personale pe care le aveam la scoala pe vremuri).
    A incerca: asta nu e rau. Sa nu “incerci”, insa, ca tiganu sa “pescuieasti” in… padure!

  • Dorin Tudoran

    @ Vasile Gogea

    A trai bine in sensul de bunastare colectiva; armonie si armonizare -- oameni si natura.

    Preambulul Constitutiei Ecuadoriene, aprobat prin referendum popular in 2008, spune ceva de felul; Am decis sa construim o forma de coexistenta cetateneasca in.prin diversitate si in/prin armonie cu natura, sa atingem “el buen vivir”, “el sumak kawasay”

  • Mircea Oprea

    Nu ştiu dacă e chiar pe moarte capitalismul dar, oricum, îi mâncăm de ani buni coliva! Şi de la acest praznic n-ai unde să te regtragi decât iluzoriu, în Galapagos ori într-un sat din România, după gusturi şi pungă. Eu, unul, fac parte dintre cei pentru care au hotărât alţii “Să trăiesc bine!” Domnule Tudoran, suntem de aceeaşi vârstă, nu şi de acelaşi curaj (…câte sunt de spus aici!) şi din toată aventura comunismului, care mi-a mâncat partea cea mai importantă din viaţă, am ieşit cu grija să nu judec pe alţii după idealul meu de viaţă, cu măsura mea (bietul Protagoras, nu eu, un om, ci el poate e măsura tuturor lucrurilor). În acelaşi timp, am puţinul orgoliu să nu mă las judecat nici după idealul sau măsura altuia.
    După cum vă ştiu, nu vă veţi retrage în Galapagos -- mai ales după ce, pe acolo, a trecut Darwin (unul dintre cei mai curajoşi intelectuali de care am auzit!).

    Din Botoşani, cu bine,
    Mircea Oprea

  • Dorin Tudoran

    @ Mircea Oprea

    In Galapagos, nu, dar Cuenca face multora cu ochiul…

    Da, idealurile altora sunt ale… altora. Nu e bine sa ne lasam judecati dupa ele, dar nu este rau sa ne gandim de ce au devenit ce au devenit -- idealurile altora.
    Numai bine!

  • Io ca filozof de doi bani consider ca a visa la tarimuri exotice unde am incepe o noua viata lipsita de necazurile, grijile, problemele cotidiene, e ca si cum am incerca sa fugim de noi insine.

    Fusei si io vro doua saptamini prin Maldive, primele trei zile fura de vis da mai apoi mi se infecta o ureche de la apa marii si am ajuns sa merg din insula-n insula sa gasesc o doctorita. Ca pin-la urma “bunastarea colectiva” e plicticosa, fiecare dintre noi vrea sa fie mai, mai, decit vecinu, sa aiba o amanta mai, mai si sa nu-l doara urechea.

    Ca o vorba din popor zice, atunci cind ai de ales intre doua rele o alegi mai bine p-aia mai tinara si mai titoasa.

  • Dorin Tudoran

    @ neamtu tiganu

    Sper ca infectia la ureche s-a rezolvat.
    Cu ochii — adica cititul! — bag seama ca nu aveti probleme.
    Cele bune si buna-stare.

  • N. Pr.

    Dom’ Dorin, ma tem ca, pana la urma, daca o luam pe coarda asta, o sa trebuiasca sa cerem alt glob. Ca pe asta, e mai mult “sa traiti bine!” decat “buen vivir”. Dar nu trebuie sa ne grabim, vom muri si vom buen vivir…

  • Dorin Tudoran

    @ N.Pr.

    Dom’ N,

    Avea dreptate al de striga “Opriti globu’, ca vreau sa cobor!”

    E musai sa ne vedem, ca sa vezi si ‘mneata, cu ochii dumitale, nu cu ochii mintii, cum inregistrau ei tot si transcriau de mana inca din 1976…

    Cum ar veni, in 198o si ceva eram deja morti pentru dansiiiii…

  • @) Dorin Tudoran

    Problema e ca de cite ori si unde se baga statul lucrurile pina la urma chiar stau -- si nu in slava statatoare! Mai cred ca statul, orice stat, nu trebuie sa se ocupe de fericirea cetatenilor -- au fost atitea experiente nefericite in aceasta privinta ca se termina cyberspatiul daca le enumar -- ci numai sa nu creeze conditii pentru nefericire. Pina la urma, feicirea, ba chira si micile bucurii sint chestiuni pur personale…

  • @) Neamtu Tiganu

    Sper din toata inima ca ureche a fost recuperata in integrum!

  • Iulian Capsali

    Pana sa fie capitalismul pe moarte, vad ca democratia romaneasca isi traieste agonia. Domnul Antonesei s-a retras de pe platforma Voxpublica din cauza politrucilor care au napadit blogul. Este aceasta ofensiva in spatiul public (paractic sufocat de aceleasi figuri care nu reprezinta pe nimeni) posibil de oprit? Nu credeti ca o platforma a celor care impartasesc aceleasi idei despre libertate si adevar ar fi mai utila decat mai multe bloguri independente? Personal cred ca punerea laolalta a vocilor “tari” ar fi un castig si o contrapondere la asaltul de moment. Poate ca gresesc, dar aceasta coagulare ar fi benefica in perspectiva. Poate dam o sansa ca aceia care ne urmeaza, copiii nostri, sa aiba si optiunea de a nu-si parasi tara. Cine stie, poate unii se vor intoarce de unde sunt plecati…

  • mitza oportunista

    — HOMMO VIATOR —
    Shansele noastre a alergatorilor de cursa lunga desprinshi de
    radacinile ancenstrale sunt de -a cauta mereu un loc sub
    soare cu trairi multiple in acelash timp .Nu se poate nici-o
    instrainare ca o condamnare voita undeva la capatul pamintului !
    Acomodarile la anumite virste sunt sunt din ce in ce mai inflexibile .
    O -Toscana -- achizitionata pentru sufletul muzicii shi artelor nu trebuie
    neglijata …shi chiar -- Cartagena -- foarte accesibila cu tot ce-ti doresti !
    Cred ca nu trebuie inceput scrisul”romanul vietii”decit in penultimele
    clipe ale existentei …cind o luom pe o alta cale mai perfecta
    mai devreme pregatita …!
    Mitza

  • fiara

    Inregistrau cel putin din anii ’30 si o fac si acum. Toate serviciile politienesti si de informatii din lume au procedat si procedeaza la fel-Siguranta, SSI, Securitatea, SRI, CIA, FBI, NSA, MI5, FSB……
    Ticalosia nu a fost confiscata de comunisti. Apartine speciei umane.
    In Romania acum este la moda ca inregistrari telefonice, inregistrari ale unor discutii private, zise ambientale, urmariri facute de agenti specializati in filaj sa apara in presa. A se vedea cazul Haissam, cazul ministrului cu spaga in carnati, cazul lui Cristian Diaconescu si multe, multe altele. Mi se pare o escaladare a violentarii vietii private a romanilor fara precedent.
    In SUA credeti ca astfel de abuzuri s-au terminat o data cu moartea lui McCarthi, a lui Hoover, cu uciderea lui Martin Luther King, a lui Malcolm X, a lui Bobbi Kennedy sau cu Watergate? Vedeti miile de pagini desecretizate de Departamentul de Stat in ultimii 10 ani referitor la activitatile CIA din anii ’70 si ’80 atat pe teritoriu national cat si in strainatate si o sa-mi dati dreptate. Experiente cu medicamente si droguri aplicate militarilor americani fara ca acestia sa stie ca sunt fositi drept cobai, rapiri si asasinate, executate sau finantate de CIA, inregistrari facute asupra unor politicieni, sindicalisti, clerici, banchieri, dupa ce fusesera drogati. Daca doriti va indic unde gasiti bibliografia respectiva. Asisderea e in Italia, Anglia, Rusia, China, Israel (care exceleaza in asasinate)…..
    Astea spuse pentru o corecta dozare si apreciere a proportiilor.
    Si apropo de proportii, multi din cei care judeca astazi istoria in Romania condamna cu mai multa manie capitalista ceea ce s-a intamplat in timpul regimului ceausist, comparativ cu miile de crime, la propriu, din timpul perioadei staliniste si a lui Dej. Mi se pare incorect.
    P.S. Nu ma va deranja daca nu veti posta comentariul meu. O sa va inteleg retinerile. Sunt multumit si cu faptul ca il veti citi. Sper.

  • Mortar

    @ Liviu Antonesei,
    cand fericirea personala depinde de acces la apa potabila, siguranta, locuinta decenta (si nu o coliba de carton/lut cum sunt prin favelas-urile braziliene si in multe alte locuri din lume unde statul nu a construit “oribilele” cartiere sociale ca in europa -- atat de vest cat si de est), educatie, oportunitati egale, statul are un rol in fericire…. exista niste lucruri minime unde statul trebuie sa isi bage coada!
    prefer un bloc de prefabricate din romania, ungaria, slovacia, suedia, franta decat o coliba dintr-un shanty-town in brazilia, filipine, guatemala, mexico, africa de sud, indonezia, etc…

  • parol

    @Liviu Antonesei
    Opinia asta depaseste cadrul stereotipiilor peste care se poate trece cu ingaduinta, in sensul ca: lasa-l ca nu stie ce zice, reproduce si el din memorie prostiile spuse sau scrise de altii. Dar, nici sa strici bunatate de timp pentru a demonstra cat de stupida e o astfel de abordare, nu merita. In consecinta, doar o remarc ca atare. Vai de scoala romaneasca, ce intelectuali (unii dintre ei ajunsi prin fraude majore profesori universitari, doctori in toate directiile si azimuturile) de doi bani a zamislit.

  • mitza oportunista

    @Mortar ,LA poate fi teoriticianul de baza al
    capitalistului Patriciu & Co …unde spunea recent :
    statul ar trebui nici s-a mai existe …pentru ca apoi- EL-
    s-a zica : Statul (acum ) sunt …EU ..!
    Mitza

  • Dorin Tudoran

    @ parol

    Nu prea inteleg pe cine si de ce sunteti atat de suparat…
    Cine sunt cei ajunsi profesori universitari “prin fraude majore”?

  • Daca_nu_nu

    Neamţule, dragule, Adi al meu zice că subscrie…
    Io, nu mă opun, că-s pre tânără, ştii…

  • O enumerare a lucrurilor care nu merg bine…

    Pe ritmuri latino.

  • parol

    @ Dorin Tudoran
    Observatia este pertinenta.
    Accept ca am exagerat in privinta profesorilor universitari. Cu toate ca am mari indoieli in privinta unora. Nu am probe, sunt doar barfe si, aveti dreptate, aprecieri poate subiective si suparari personale. Dar sunt din ce in ce mai multe si mai greu de suportat. Deci:”ia vinavat”.
    Restul ramane insa valabil pentru multi din miile de doctori in toate stiintele produsi in ultimii 20 de ani, consecita directa si principala a unei paguboase si dramatice legislatii romanesti in domeniul invatamantului, ca si, de altfel, sutele de mii de analfabeti existenti in prezent in Romania.
    Oricum, la dl. Liviu Antonesei ma asteptam la mai mult, chiar daca, poate, apreciaza ca a lansat doar niste expresii poetice pe un blog. Nici poezia nu suporta superficialitatea de dragul impresiei artistice. A contrario. Daca dansul nu tine la propria imagine de scriitor, cercetator, profesor universitar si nu e intransigent pana la perfectionism in judecatile pe care le emite, in orice imprejurare, risca si opinii ca ale mele, pe care le va incasa si gestiona, desigur, cum doreste.

  • Link, pls…

  • Dorin Tudoran

    @Riddick

    De ce te tii tu de sopirle? Asa ne-a fost vorba?

    In unele lucruri are dreptate, in altele -- nu. Si acelea in care nu are dreptate sunt mai mult decit “discutabile”.

    Altfel, ma uit aproape zilnic pe blogul tau. Cateodata imi vine sa-ti plasez o sopirla, dar ma abtin.

    Sanatate!

  • Dorin Tudoran

    @ Riddick

    Tocmai ti-a trimis un ravshel…
    Mare mutra esti! Nu ma refer la poza, ca aia tot nu e pe-bune, nu?

  • N-a ajuns nimic, dar poate că este din cauza conexiunii lente.

  • Dorin Tudoran

    @Riddick

    Ca sa vezi ca te … vaz:

    1. Intreaba-l pe dl Voican-Voiculescu in ce perioada era poreclit (si de ce) “Tsarapkin”;

    2. Intreba-l pe dl Voiculescu-Voican de ce tot spune ca in timpul “revolutiei” nu a purtat automat pe umar;

    3. Spune-i ca dl Ion Iliescu a spus cine i l-a recomandat pe Caraman: Petre Roman;

    4. Spune-i dlui Voican-Voiculescu ca este “Valter” Roman, nu “Walter” Roman;

    5. Si mai spune-i ca pentru unii nu este clar nu neaparat cum a ajuns Caraman la Cotroceni dupa 1990, ci cum a ajuns dl Voican-Voiculescu printre sefii “revolutiei”.

    6. Iar tie, iti spun, asa intre noi: uneori cred in coincidente; alteori -- nu.

    Tu crezi, ori nu?

  • 1.-5. Nu mă pasionează un dialog cu G.V-V. BTW, l-am văzut alături de col. Radu D***, la 1 decembrie 2009, zona Arcul de Triumf. Cel de-al doilea era în uniformă

    2. Nu ştiyu daca “pe umăr” , dar pe 18 februarie 1990 îl avea în maşină şi a intrat cu el în Palatul Victoria.

    3.-4. Ştie.

    5. …

    6. Nu.

  • Sorry… 2008.

  • ion adrian

    Criza subprime a aparut de prea mult socialism si nu de prea mult liberalism. De altfel Ludwig von Mises o prevestise din 1930 cand nu era deloc de acord cu solutia de tip new deal, reluta azi si de guvernarea Obama.

  • ion adrian

    Adica mai clar: prea mult si nu prea putin Iliescu strica.

  • Dorin Tudoran

    @ ion adrian

    Ce-i mult strica…

WP Admin