≡ Menu

Borges și papagalul

Oamenii spun tot felul de lucruri, fără să se sinchisească dacă sunt adevărate. De exemplu: nu este adevărat că Borges avea un papagal. Nu este adevărat nici că papagalul știa pe dinafară întreaga operă a lui Borges. Adevărul este că Borges e Borges și papagalul, papagal.

Fiindcă tot veni vorba despre papagali, iată o întâmplare autentică.

Un celibatar din New York, foarte înstărit și extrem de bine cotat profesional, realizează că e prea singur. Tot ce face este să se scoale foarte devreme dimineața, să plece la birou, să se întoarcă seara, frânt de oboselă; bea o bere sau un pahar de vin, se uită la știri, se uită și la unul dintre serialele tâmpite și să se culcă. Sâmbetele și duminicile și le petrece mai mult în pat. Mai iese, seara, la un restaurant din cartier, nu de alta, dar să nu uite vecinii că mai trăiește.

Încearcă să găsească o soluție. Se informează, citește, răscolește Internetul și până la urmă decide că soluția cea mi potrivită pentru stilul său de viață este să-și cumpere un papagal.

În prima sâmbătă, se duce la un cunoscut magazin de păsări exotice. Se uită la toți papagalii, se învârte de colo-colo, se oprește în fața unui papagal și-l întreabă pe vânzător: “Nu vă supărați, cât costă papagalul acesta?” “Cinci mii de dolari?” “Cum cinci mii de dolari? De ce?”  “Vorbește engleza, franceza și germana, cântă mai toate ariile de operă celebre și dă ora exactă cu precizia ceasului atomic din Colorado.”

Potențialul cumpărător mai dă un tur prin magazin, se uită din nou la toți papagalii, se oprește în fața unuia care arată acceptabil și îl întrebă pe vânzător: “Dar acesta cât costă?”  “Zece mii de dolari.”  “Zece mii de dolari dolari?! De ce?” “Pentru că, în plus de ce știe să facă primul, vorbește spaniola și italiana, știe să folosească remote-ul de la televizor și citește The New York Times.”

 

 

Copertă & Copyright 2012 - ION BARBU

 

Năucit, omul nostru mai dă o tură prin magazin, se mai gândește, se oprește în fața unui papagal care  nu pare cine știe ce și îl întrebă pe vânzător: “Dar acesta? Acesta cât costă?”  “Domnule, vă rog să mă scuzați, dar se vede că sunteți ageamiu, că nu vă pricepeți la papagali. Acesta costă o sută de mii  de dolari?”  “O sută de mii un papagal?!!” “Da. Și e un adevărat chilipir. Patronul magazinului a hotărât să facă reduceri de prețuri acum, înainte de 4 iulie.”

Celibatarul nostru se scarpină în cap și-l întreabă pe vânzător: “Dar ce știe să facă acest papagal de costă o sută de mii de dolari?”

“Nimic. Absolut nimic, dar e șeful celorlalți papagali care au masterate în software – de la Yale și doctorate în Științe Juridice – de la Harvard.”

Abia în acel moment, celibatarul nostru din New York realizează că nu are un doctorat. Curios din cale afară, îl întreabă pe vânzător: “Îmi puteți arată un papagal cu masterat sau unul cu doctorat?” “Oh, nu. Ăștia nu ajung niciodată în magazin. Pentru așa ceva comanda se face numai online, pe o adresă excelent securizată și papagalul îți este trimis acasă, într-o colivie de cristal, prin curier special.

Marele avantaj este că expedierea acestui tip de papagal este absolut gratuită. În plus, nici taxe de stat sau locale nu plătești. În colivie se află un certifiat de autenticitate și un abonament gratuit, pe un deceniu, la revista Nature.”

“Sounds good. Îmi puteți da adresa electronică unde se fac comenzile online?” “Îmi pare rău, dar adresa respectivă nu o cunoaște nimeni. Totuși, încercați la phd@papagal.ro Poate aveți noroc.”

 

  • Michael Shafir

    Pasarea cea mai importanta nu i-a fost aratata clientrului: mierla (negrul) din beci care pune note de subsol.

  • Pingback: Nu zâmbiți printre mitraliere! | Teologie pentru azi()

  • Nicolae Prelipceanu

    Dar cel cu ghilimelele? Asta unde era?

  • Complicata problema, mai ales ca, potrivit talcului parabolei dumneavoastra, papagalul sef de azi nu prea s-a sinchisit de atestate si titluri academice -- lesne verificabile nowadays, cand datul cu parerea in “peratologia” plagiatului tinde sa ne inlocuiasca seculara oina.

    Realitatea e ca papagalul roman, spre deosebire de papagalul lui Borges, chiar exista si, dupa ’89 mai ales, el pare sfasiat fara incetare intre politica mundana si metafizica academica (asta ca sa nu-l citez pe Gelu Voican Voiculescu, fapt ce m-ar obliga la folosirea unor ghilimele si a unei nesuferite note de subsol, cu mentionarea publicatiei, paginei, paragrafului si a datei la care a fost facuta respectiva declaratie, care a marcat schimbarea de paradigma a politichiei romaneasti.).

    Greu si-o fi impacand politicianul roman contemporan pulsiunile unui EU oropsit, si despre aceasta sfasiere intre credinta si tagada in menirea lui polivalenta ne-a vorbit convingator “cel mai de succes produs al politicii romanesti din ultimii ani” -- dupa cum a etichetat-o cel care, (pe cand plopul facea iarasi mere si rachita producea din nou micsunele), fusese socotit, la randul lui, “cel mai drept om din Sodoma”:
    http://www.cotidianul.ro/udrea-despre-acuzatiile-de-plagiat-la-adresa-ei-187349/

    Singura certitudine, acum, dupa ce Pandora academica si-a deschis si rasturnat cutia (cu dizeratii academice), e ca avem o nevoie urgenta de un mic tratat de peratologie a plagiatului, fie el si presarat cu mici exemple subtilizate (fara ghilimele si note de subsol!) din Heidegger. Macar sa stim si noi de la cate procente in sus din dimensiunea lucrarii analizate un plagiat devine caz penal si impune o demisie de onoare. In plus, sa aflam daca limitarile si limitatiile pappagallogiei se vor aplica unanim si retroactiv -- caz in care am risca sa ramanem -- Doamne fereste! -- fara cele mai valoroase exemplare, dar si fara zeci ori poate sute de micute psittaciforme care le tin acum isonul.

  • erratum, paragraful 2: “cu mentionarea publicatiei, paginei, paragrafului si a datei la care a fost CONSEMNATA (nu facuta, cum am scris din viteza) respectiva declaratie etc.”

  • Dorin Tudoran

    @Nicolae Prelipceanu

    Unde era? Intre ghilimele, of course… Si cand esti intre ele, nu te vede nimeni…

  • Dorin Tudoran

    @Michael Shafir

    Nu i-a fost aratata pasarea cu pricina fiindca tocmai a… mierlit-o. Asta li s-a intamplat si unor oameni in timpul bataliei de la/de pe Campul Mierlei…

  • mihai rogobete

    La care mierleală, de pe câmpul cu pricina, dottore a zis: După mine, pontopul !

  • Florin Iaru

    Ah, Cîmpia Mierlei, ţin minte şi acum dimineaţa aceea promiţătoare şi blîndă…

  • Dorin Tudoran

    @Florin Iaru

    si eu imi amintesc de tine, kosovarule…

  • Ce Mierla si ce Campie? Nu recunoastem nimic: nici Kosovo si nici Polje! Il recunoastem, poate, doar pe mierloiul lui Caragiale, cel care canta prin parc. Prin parculul palatului, desigur. Ori n-o fi vorba de mierloi, ci de vreo cucuvea? Una pe care nu i-a luat-o, ci i-a dat-o? Sau… viceversa?

  • Gellu Dorian

    Nu mai e mult pînă cînd papagalii vor vinde, tot aşa într-un talcioc, oameni care şti-vor şapte limbi şi ruseşte, pîna cînd pe cel doldora de diplome cumpărate nu-l va mai putea atinge nimeni, nici măcar papagalul cel mai atent la ce se întîmplă, sau chiar nici Temis, dezlegată la ochi.

  • Ivi

    Asta da intamplare autentică …insă ce te faci cand “neaoșul nostru nenea Iancu” e ”mierlit” și înlocuit de un ”neneaoș absurdistan”, adică nu ”ionescian” ci ”orwellian”?

  • TNT

    De la papagali la barbieri prezidentiali, sau cum se scrie istoria… 🙂

    Andrei Plesu (trimitind, in subtext, la rolul frizerului/barbierului in istorie) despre rolul lui Claudiu Săftoiu in istoria Romaniei:

    L-am cunoscut în 2005, la Preşedinţie. Părea un băiat cumsecade, aprope candid. Scria despre Băsescu în Jurnalul National cu atîta amor, încît am încercat să-i sugerez o relaxare a tonului. Nu se putea. Era sedus. […]. Calibrul lui politic mi-a devenit limpede cînd m-a „sfătuit“ să organizăm prima ieşire în lume a lui Băsescu, printr-o vizită la Vatican. Cred că ideea i se părea de o şmecherie fabuloasă. Ce dacă preşedintele nou ales al unei ţări ortodoxe se pune rău, printr-un prim gest simbolic, cu Biserica autohtonă şi cu enoriaşul autohton? Dăm lovitura! Ne punem bine cu popimea mondială şi cu conducerea „secretă“ a lumii. A avut, trebuie s-o recunosc, şi inexplicabile idei bune. El e cel care l-a propus preşedintelui pe Vladimir Tismăneanu ca şef al Comisiei pentru cercetarea crimelor comunismului.

    Al dracu’ nea Mitica, :mrgreen: cum stie el sa-ti traga presul de sub picioare cu o mina in timp ce, cu cealalta, te tamîiează…

  • gellu dorian

    Iata puii de Hitler, colarati ca niste perusi, acaparind toate cuiburile statului. Asta cresc intr-o zi citi altii in zece. Sunt roscavani si urit croncanitori, agresivi si lipsiti de orice teama fata de vulturul plesuv, pregatit de zbor, dar nu chiar asa cum vor puchiosii iesiti de ouale clocite de o bunicuta acvila ani la rind.

  • Dezideriu Dudas

    4 IULIE, ZIUA S.U.A.….Am incercat odata sa scriu pe acest blog de ce este important sa fim aproape de SUA…., noi ca cetateni ai ROMANIEI, tara care are nevoie de respiratie democratica si institutionala intr-o noua ordine internationala…Multi uita ca pana si marea unire a Romaniei de la 1918 s-a bazat pe principiul autodeterminarii popoarelor sustinut atunci de Woodrow Wilson…

    Acum ? Acelasi orizont de asteptare…Va redau in continuare, cu speranta ca veti fi de acord cu publicarea, in acest comment, EXPLICATIA…, si in urmatorul, Comentariile 1 – 4, chiar daca erau destinate blogului lui Adrian Nastase…Care ar fi legatura cu subiectul ? …SUA-Borges si Romania – “tara papagal”, ….ar putea fi o extensie la fel de sugestiva a istorioarei dvs…Morala comparatiei ar fi : tari ca Marea Britanie, Franta, Japonia ( in sensul de tari ce ar dori sa aiba statutul Marii Britanii, Frantei, Japoniei…)…, s-ar mai gasi, dar tari ca Romania, mai greu….Mai ales ca se “se livreaza” gratuit…Chiar singure…

    ////////////////////////////////////////////////////////////////

    EXPLICATIA
    REVENIRII LA COMENTARIILE 1 -- 4

    Am analizat de ce nu au aparut primele 3 comentarii de mai jos ( Comentariul 1, Comentariul 2 si Comentariul 3 ) la acest articol de pe blog . Initial am adus explicatia suplimentara prin Comentariul 4. Am reanalizat din nou comentariile, si sunt de acord ca situatia d-lui Adrian Nastase trebuie sa fie abordata cu mare onestitate si trebuie evitat a se putea face asocieri care pot dauna si mai mult problemelor cu care se confrunta d-nul A.N. si familia sa. De aceea, tinand cont de mesajul pe care l-am lasat pe “ petitie online “, in special cu privire la referirea la Ion Antonescu, cred ca e necesar sa fac o

    PRECIZARE IMPORTANTA.

    Timp de mai multi ani, pe blogul d-lui Dorin Tudoran, am demonstrat suficient si cu multa determinare ( tinand cont de “agenda publica ” perpetua… ) ca nu sunt antisemit. Nu e locul acum sa incerc sa abordez subiectul Ion Antonescu, dar mentionez ca in mesajul de pe “petitie online” ( in COMENTARIUL 1) ma refer in primul rand la faptul ca Ion Antonescu e un simbol al istoriei poporului roman. Ca a facut rau sau bine, ca e perceput pozitiv sau negativ, nu face obiectul interventiei mele. Am facut acea referire contextuala la Ion Anrtonescu, deoarece SUNT CONVINS CA ARESTAREA D-NULUI ADRIAN NASTASE VA RAMANE IN ISTORIA ROMANIEI LA CATEGORIA MOMENTELOR EI DE VARF….De aceea redau mai jos ideea d-lui Michael Shafir, care, pe langa comentariile din CRITICATAC, mai poposeste din cand in cand si pe blogul d-lui Dorin Tudoran.

    ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

    MICHAEL SHAFIR – “ Intre negare si trivializare prin comparatie. Negarea Holocaustului in tarile postcomuniste din Europa Centrala si de Est “.

    Pag. 123 : In ceea ce-l priveste pe domnul Manolescu, ca si, dealtfel, pe domnii Liiceanu si Tudoran, avand in vedere rolul meu in “a ma lua de piept “cu acesti proeminenti intelectuali nu a fost minor ( Shafir, 2000-2001 ), ma simt dator sa-l citez aici pe istoricul Lucian Boia, pentru care am multa admiratie si ale carui vederi in aceasta problema sunt evident diferite de ale mele : “ Sunt comentatori occidentali care cred a sesiza un fel de anti-semitism “potential”in remarcile unor intelectuali privitoare la istoria recenta a Romaniei. Se prea poate ca anume accente puse asupra perioadei interbelice, regimului Antonescu sau regimului communist sa nu corespunda intru totul perspective evreiesti. Evreii au o sensibilitate pe deplin justificata in privinta extremei drepte ; tot asa, romanii manifesta susceptibilitate in materie de comunism. Este ceea ce Occidentul, care a suferit de pe urma nazismului si a diverselor fascism, nu intelege prea bine ; pentru romani drama cea mai mare a fost comunismul ; in aceasta privinta, durerile lor nu sunt aceleasi cu ale evreilor. Ar fi fost insa exagerat ca unele accente diferite – care tin de libera discutie intelectuala – sa fie etichetate drept “anti-semitism “( Boia, 2001 : 195 )

  • Dezideriu Dudas

    COMENTARIUL 1

    • Dezideriu Dudas iulie 2, 2012 la 9:16 pm

    @ blogideologic
    @ gheorghe
    @ iraioana

    Mi se pare ca primul comentariu, cel al lui @ gheorghe ( 1.07 / 11.44 a.m.), cuprinde cel mai bine ceea ce avem de facut.
    Deasemenea supun atentiei dvs., si eu, propunerea lui @ iraioana ( 1.07 / 5.05 p.m. ), de a semna petitia online ietatewww.petitieonline.ro/petitie/65289055/semneaza . Iata ce am scris acolo :

    “ Comunistii romani l-au asasinat pe Lucretiu Patrascanu. “Anticomunistii” inca nu au reusit cu Adrian Nastase. Nici intr-un caz nici in altul nu a contat Adevarul. Adevarul cred ca sta in pozitionarea comunistilor, anticomunistilor, altor grupuri mai putin artificiale ( fara ideologii profesioniste in spate )…, fata de o Societate mai buna. Din 1945 pana azi, Romania nu a avut parte de asa ceva. Poate ca “restul” dupa Adrian Nastase, ne va arata Calea…Din pacate, dupa Lucretiu Patrascanu, Ion Antonescu, nu a mai ramas niciun rest…Doar propaganda…”Pe vechi” si “pe nou”…”

    Ref. la ceea ce putem face, i-am trimis lui @blogideologic cateva idei dintre care s-ar detasa organizarea unui sistem de comunicare profesionala publica avand ca centru de promovare si sustinere Fundatia Europeana Nicolae Titulescu ( FENT ). Am avut o discutie telefonica de principiu cu cei de acolo, cu sefa de cabinet a lui AN, cu doi apropiati ai acestuia. Nu sunt insa multumit de viziunea de ansamblu si, pentru a formula propunerea finala ( de transmis pe suport de hartie catre FENT ), va rog sa-mi transmite-ti idei de operationalizare a proiectului pe adresa de email forumuldelaneptun@yahoo.com. Voi transmite curand forma finala a propunerii si pe acest blog, apoi il voi transmite FENT cu modificarile care se vor impune.
    In comentariul urmator,va transmit un document care cred ca surprinde fidel Romania de azi, BOSIMANII, document transmis si pe alt blog, imediat dupa nefericitul eveniment din 20.06.2012.

    Comentariul tău e în așteptare.
    ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

    COMENTARIUL 2

    • Dezideriu Dudas iulie 2, 2012 la 9:18 pm

    BOSIMANII

    pag.123, “Agresivitatea umana” de Irenaus Eibl-Eibsfeldt, Editura TREI, 1995
    O forma particulara a agresivitatii care mentine norma urmareste sa atenueze deosebirile de proprietate dintre membrii grupului. Ea joaca un rol important in special in grupurile mici ale populatiilor arhaice. Cel care poseda mult este invidiat si supus unei unei presiuni agresive care-l constringe sa-si imparta bunurile cu ceilalti. Invidia este,…, motivul dominant in societatea bosimanilor . Schoec ( 1966) care a studiat acest fenomen, aminteste de atacurile muru care au loc la populatia Maori din Noua Zeelanda. In limba maori, muru inseamna a prada. Atacurile sunt indreptate impotriva membrilor comunitatii care chipurile s-au facut vinovati de crima impotriva comunitatii. In general, este vorba de un pretext. In realitate, orice membru al comunitatii care are o proprietate mai mare trebuie sa se astepte la muru. Orice abatere de la norma vietii zilnice, orice exprimare a individualitatii ( !!! ), chiar un accident care-l transforma pe respectivul in invalid constituie pentru comunitate un motiv suficient pentru a-l ataca pe nefericit si averea sa.
    Faptul ca pe unul l-a inselat nevasta, ca altuia i-a murit copilul sau ca unui al treilea i s-a intamplat sa incendieze odata cu pasunea sa si iarba dintr-un cimitir – toate acestea pot constitui motiv pentru a declansa actiunea de pradare din partea comunitatii. Cel atacat nu se apara, caci in caz contrar ar fi ranit si i s-ar interzice sa ia parte la urmatoarea actiune muru. Membrii comunitatii se lasa pradati in speranta ca vor putea la randul lor sa ia parte la pradare cu proxima ocazie. In acest mod, proprietatea mobila circula din mana in mana si devine treptat proprietate publica.

    Comentariul tău e în așteptare.

    ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

    COMENTARIUL 3

    • Dezideriu Dudas iulie 2, 2012 la 10:33 pm

    Solicitarea de mai sus e facuta tuturor celor care intra pe acest blog.

    Comentariul tău e în așteptare.

    ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

    COMENTARIUL 4

    Dezideriu Dudas iulie 3, 2012 la 10:45 am

    Rectificare / completare la materialul BOSIMANII

    A se interpreta “CEL CARE POSEDA MULT”, si care care este constrans “SA-SI IMPARTA BUNURILE CU CEILALTI “, in sensul ca POSESIA / BUNURILE se refera la CUNOASTERE / AUTORITATE PROFESIONALA, PRESTIGIU, de ce nu, si AVERE… Aseara la Antena 3, Alexandru Atanasiu afirma, intr-o redare aproximativa, ca s-a ajuns ca NEINSTRUITII sa ceara dovezi INSTRUITILOR, HOTII sa ceara dovezi de onestitate OMENILOR CORECTI, URATII sa ceara dovezi de frumusete FRUMOSILOR ( plecand de la cazul “dottore”, unde chimistii academicienei Elenei Ceasescu s-au trezit sa faca ordine unde li s-a parut lor ca “arde”…)….

    Ref. la POSESIE / BUNURI in sens de AVERE, ne confruntam cu propaganda “NASTASE – 4 CASE” de peste 10 ani, desi acum exista cartiere intregi in posesia unor neica-nimeni din punct de vedere al aportului lor social fata de societate, dar foarte bine stipendiati de “sistemul ticalosit” ( definit asa de presedintele Basescu doar in 2004…, nici macar la suspendarea sa, nu a revenit cu aceasta imagine – “se inventase cea cu “mogulii”, “tonomatele”…), acel sistem care ne spune CTP ca tocmai a primit prima si singura lovitura dupa 1990…Desi, situatia este exact contrara realitatii. De fapt, “ sistemul” a dat ultima sa mare lovitura. Exact cum a zis Crin Antonescu, precum la mineriade a fost atmosfera in acea zi neagra pentru societatea romaneasca, 20 iunie 2012. Omul de Neanderthal ( ce bine le zice “Dreapta”…), Gigi Becali, “a primit” pe banda rulanta societati pe care le-a “privatizat” ( sau in urma unor lichidari judiciare – ramanand probabil doar cu terenurile…), iar acum, ne trezim ca se vrea eliminarea ultimului om…In sens Malraux ( pentru Romania…, tinand cont de noua sansa care poate sa vina pentru toti, caz in care s-ar depasi limita Romaniei…)…

    Comentariul tău e în așteptare.

WP Admin