≡ Menu

BLOOMSDAY – un poem de Șerban Foarță

 

Începând cu 1954, admiratorii de pretutindeni ai lui James Joyce sărbătoresc în fiecare an ziua de 16 iunie drept Bloomsday. Numită astfel după Leopold Bloom, personajul romanului Ulise, apărut în 1922 la Paris, Bloomsday celebrează opera marelui scriitor irlandez. 16 iunie 1904  este ziua aleasă de Joyce spre a scruta cele ce i se întâmplă lui Bloom. Este, de fapt, ziua în care James Joyce ieșea pentru prima oară în oraș cu viitoarea lui soție – Nora Barnacle.

vă oferă astăzi

un poem de

ȘERBAN FOARȚĂ


 

BLOOMSDAY

„Ascultaţi cântecul absurd  al unei zile care n-a avut pretenţiunea de-a face mai mult zgomot în lume decât  celelalte  în genere; extrageţi din asta poezia […]  şi iată romanul.”   (Eminescu, Geniu pustiu)

 

Opţiunea (the choice)

între zgomot (the noise)

şi o voce (a voice),

„voix d’auteur”/Master’s voice,

nu-l priveşte pe Joyce.

 

Şovăiala (the poise)

între verbul to rois-

ter al zilei (a bois-

terous day) şi his voice,

nu-i vocaţia lui Joyce…

 

Care-i, numai, nesurd

la „cântecu-absurd”

al celei mai lungi

zile (de-atunci

până astăzi), – când Nora

deveni nora

(într-un hotel,

iar nu à l’autel)

a clanului Joyce, –

amanta şi sora

lui James-Aloys…

 

E duminică? Luni e?

Nici, nici: e-ntr-o joie,

într-o zi a lui Joe:

jeudi, giovedì,

la mijloc de iunie.

Nu-i nici mâine (tomorrow),

nici ieri (yesterday);

nu-i nici dies pecuniae…

E şi spin, şi petunie,

e un fel de joysorrow, –

şi-i doar Astăzi (Today):

un etern şaişpeiunie,

pe nume Bloomsday.

Șerban  Foarță


 

 

 

 

 

 






 

  • Ancelin Roseti

    Când Joyce a fost întrebat de ce a adoptat acel stil de scriere, a răspuns: „pentru a le da de treabă criticilor literari pe următorii 300 de ani”.
    La noi, lucrurile sunt mai simple, cel puţin la nivel de profesori
    Cu ocazia unei aşa-zise manifestări culturale (nu mai ştiu exact ce viza), desfăşurată într-un oraş din România (nu „spui” care!), un păcălici, fost profesor de liceu, în vârstă de 70 de ani (imaginaţi-vă câte generaţii de elevi a mutilat spiritual!), care se dă şi critic literar (de cartier, bineînţeles) şi care abia aşteaptă vreun eveniment cultural sau măcar vreo înmormântare, ceva, pentru a vorbi în public, deoarece îi place să se audă vorbind, a luat cuvântul din cui şi-a spus cu năduf, ca şi cum Joyce s-ar fi aflat în sală, ca şi cum el ar fi hotărât valoarea lui Joyce, ca şi cum aprecierea sa urma să-l scoată pe Joyce, odată pentru totdeauna, din literatura lumii: „…nu am înţeles nimic din romanul „Ulise” al lui James Joyce …, nici nu ştiu dacă i-am pronunţat bine numele… O aiureală…” – adică nici nu s-ar strădui să-i pronunţe corect numele, iar dacă i l-a stâlcit, cumva, nu-i nimic, pentru că oricum Joyce este un nimeni. Aşa-zişi intelectuali care umpleau sala n-au fost deranjaţi – mulţi dintre ei atunci auzise pentru prima dată de James Joyce.
    Acelaşi maimuţoi, cu altă ocazie, de data aceasta în privat, după ce terminase de băut o sticlă cu vin, ajuns la momentul adevărului, a mărturisit că nu a citit nici un autor latino-american şi că nu cunoaşte nici un nume în afara de Marquez — dar nici pe acesta nu l-a citit, spunând: „hai, să fim serioşi, astea-s romane?”. De asemenea a mai spus, cu alte ocazii, că nu a auzit nici de Alfred Jarry, nici de Eliot, nici de Saint John Perse, nici de Elitis, nici de Croce şi lista e lungă.
    Frumos răspuns a dat o profesoară, tot de literatură, tot de liceu, tot în vârstă, dar mai tânără decât dobitocul amintit mai sus, atunci când a fost întrebată, la mişto, de către un profesor coleg, pentru a-mi demonstra că profesorii de literatură sunt nişte simpli funcţionari, care n-au nici o legătură cu literatura: „doamnă, uitaţi, mă contrazic cu prietenul acesta al meu, nu-i aşa că Alfred Jarry a fost… mare francez?” Iată răspunsul analfabetei: „Nu ştiu, dom’ profesor, n-am auzit de el, nu mă bag. De ce să spun…?”.
    Concluzia: Dacă Joyce, şi nu numai, ar fi fost român nu ar fi avut prea mulţi admiratori, deoarece, după părerea mea, 99% dintre profesorii de literatură sunt aidoma celor amintiţi mai sus. Ce simţ literar pot dezvolta, în elevi, astfel de profesori? Cum altfel poate un om lipsit de sensibilitate artistică şi străin de mecanismele creaţiei să predea literatură, dacă nu ca un simplu funcţionar? Pentru ei literatura înseamnă manualul de literatură cu autorii aflaţi în el şi cu părerile altora despre ei.
    Cineva spunea că sunt şi scriitori talentaţi, dar şi cititori talentaţi. Plecând de aici, nu cred că poţi fi un mare scriitor fără să ai în preajmă, fără să fii înconjurat de mari cititori.

  • Ancelin Roseti

    Erată:
    “auziseră”
    Îmi cer scuze!

  • mihai rogobete

    Pentru a te lămuri cu engleza lui Joyce, deşi s-a tras la galere pentru tălmăcirea sa românească, cred că n-ajung unghiurile Şecspir şi Ciosăr de peste Tamisa, dacă nu-ţi arunci ochiul şi de peste Dunăre şi de peste Prut. Neduplicitar şi de neîmpilat, sârbul scrie cum citeşte; trans-pruteanul îl citeşte “moldoveneşte” pe “româneşte”. Ce şi cum, cu Joyce, mă rup în figuri altădată, căci tăvălitul, storsul şi snopitul englezei e cu chichirez incorect-antisistemic.
    De-la-Bega vine ceva care arată din ce în ce mai convingător a De ape deschizător.

  • Dorin Tudoran

    @ 67.159.5.242;
    93.174.93.145;
    73.63. 112.139
    şi
    67.159. 36.22

    “Coane”,

    Mare limbariţă la gura lu’ matale! Cu efortul ăsta terminai “Drum fără pulbere”. De citit, vreau să spun. Că de scris, îmi pare tare rău, nu te poate ajuta nimeni.

    Trage de fir şi decuplează-te din priză, fiindcă iar se scumpeşte curentul electric.

    Nu mai scoate limba la toată lumea, că şi aşa e plină de muşte.

  • Radu Humor

    Lumea sau limba e plina de muste ?

    Sau te pomenesti ca-i plin de ele chiar (co)conul ?!

  • marianacodrut

    @Splendida poezia dlui Serban Foarta!

  • Daca_nu_nu

    „E şi spin şi petunie…”
    Hmmm…
    Joysorrow…
    Şi-i joi.
    Şi-i „la mijloc de iunie”…
    Şi-i „etern”…
    Aoleo!!! E ETEEEEEEERN??? Adică peren? Adică e veşnic şi pentru toţi aidoma?! Şi la fel…

    -- Chelner, ce vin ne recomanzi pentru 20 de ani de la căsătorie?
    -- Depinde, domnule… Vreţi să sărbătoriţi sau să uitaţi?

  • Daca_nu_nu

    Meditaţie (confuză) a unei naive cititoare de bloguri:
    Să mă ierte Dumnezeu, că nu vreau să-mi fac păcate, dar văd că nu se mai poate omul bucura de nimic: de-o poezie, de-un cântec, de-un… tablou, de-o… poveste a cuiva, fără să năvălească unul-altul cu bocancii… Aici avem o poezie. Dacă şi la poezie mai umblăm cu strâmbe, apoi chiar ne-om duce surgun dracului pomană… Asta apropo de numerele-alea de telefon de mai sus, sau ce Dumnezeu or fi fiind ele, că aichiuuri nu le-oi putea zice…

  • Şerban Foarţă

    Draga Dorin,

    aflu, cu stupoare, dintr-un mesaj al tău, că cel/cea care semnează dacă_nu_nu va fi vrut să-mi facă un compliment, chiar un elogiu, -- înţeles anapoda de mine. Regret enorm malentendu-ul şi, dacă nu e prea tarziu (iar tehnic, cu putinţă), te rog să ştergi degrabă riposta-mi urmuziană. Sau să postezi, în ETEEEEERNITATE,
    palinodia mea pe facebook!
    Îmi rezerv, totuşi, dreptul să constat că scrisul ăsta (de pe bloguri) cu aer vag conspirativ şi în doi peri, ca şi recursul la tot felul de pitoreşti pseudonime (nu totdeauna inspirate), e de natură, după cum se vede, să ducă la stupide pocinoage.
    Cu mari păreri de rău,
    Şerban

  • Dorin Tudoran

    @Serban Foarta

    Vina imi apartine integral.
    Am sters “riposta urmuziana” si, bazandu-ma pe intelegerea colegilor de forum, am sters si citeva comentarii starnite de malentendu-ul cu pricina.

  • mihai rogobete

    Prea proteguitor sunteţi, dom’ Tudoran; inteligenţa umorului cu care ne încântă Dacă-nu-nu ar fi parfumat forumul cu -- sunt sigur -- bucuria hârjoanei “sub formă continuată”. Nu-mi retrag zbenguiala din siajul jucăricii dlui. Foarţă.

  • Pingback: Voi stiati de Bloomsday? « Bookaholic()

  • Daca_nu_nu

    Dl Rogobete vrea să ne jucăm… Ne jucăm, dle Rogobete. De ce nu?
    Până beau eu un pahar cu apă -- scuze, dar numai ce-am ajuns acasă -- las un link; poate l-aţi mai văzut. Dacă da, scuze; dacă_nu_nu. Merită (re)văzut oricum, deşi pot exista interpretări şi aici, fiindcă, se vede treaba, aşa a vrut el, Joyce… Să le-ncâlcească.

    rel="nofollow">

  • Daca_nu_nu

    Nu.
    Vina a fost a mea! Eu am greşit în primul rând, pentru că eu, după ce m-am încărcat negativ în altă parte, unde eram acuzată de tot soiul de grozăvii, dintre care cea mai urâtă a fost aceea că „predau” studenţilor „metoda folosirii degetului în răsfoirea dicţionarului”. Inventatoarea acestei noi „metode de învăţământ”, doamna Văran -- pentru că despre domnia-sa este vorba -- prinzând ideea că mai am de învăţat o grămadă de lucruri (spre deosebire de dumneaei, care nu mai are nimic de învăţat) s-a considerat îndreptăţită să mă apeleze cu dublul epitet „candidă şi inocentă cititoare de bloguri”. Noroc că lecturile domniei-sale sunt mai bogate, deci omenirea nu va avea de suferit în urma ignoranţei mele. În fine, nu vă mai plicisesc eu cu amănunte. Pe scurt: nu i-am mai răspuns, dar au început să apară varii comentarii semnate diferit, iar eu am serioase motive să cred că autorul lor este unul şi acelaşi cu respectiva doamnă. Mă duc, zic. Mă duc la poezia Maestrului Şerban Foarţă, că nu se poate discuta cu femeia aceasta.
    Şi-am venit. Am recitit poezia şi-am scris primul comentariu, din care se vede că eram într-o dispoziţie foarte bună. Şi mi-au picat ochii pe comentariul dlui Tudoran… Atunci am văzut negru. Să scrie cineva sub diverse nick-name-uri, am mai văzut chiar aici, doar ne aducem cu toţii aminte; şi eu mai semnam cu tot soiul de nume prin subsolul diverselor publicaţii, până am rămas la acesta. Dar să scrie cineva sub diverse IP-uri, asta întrecea orice imaginaţie… Şi-atunci, la nervi, recunosc, m-am lansat în al doilea comentariu.

  • Dorin Tudoran

    @Daca_nu_nu

    Sa fim noi sanatosi, ca nu moare nimeni dintr-un malentendu.
    Cat despre doamna de care pomeniti, uitati-o: papagalii, asemeni celorlalte pasari, pier pe limba lor.

  • Daca_nu_nu

    De unde era să ştie Maestrul Şerban Foarţă pe unde-am umblat eu şi cu cine m-am sfădit? Omul şi-a apărat poezia. Şi pe bună dreptate! În locul Domniei-Sale, aş fi făcut exact la fel! Cine ar fi procedat altfel?
    Îmi pare rău numai că n-am salvat-o. Recunosc, am fost zdrobită, pentru că n-am avut nici măcar o fărâmiţă de intenţie cârcotaşă. Or, să răneşti o poezie, vai!, acesta-i păcat la cer strigătoriu, după mintea mea. Că mintea mea, în ciuda multor gafe şi prostii pe care le produce, mai judecă din când în când şi limpede. E drept, că nu întotdeauna, şi-aici avea dreptate Poetul, reuşind să fie mare şi de data aceasta, prinzând în câteva cuvinte o temă care-a reuşit să răscolească milenii de poezie: „…nu uita, că doamna are minte scurtă, haine lungi…”. Smerit mă-nchin şi trag nădejde de-ngopare a nedoritei neînţelegeri.
    Articuluşul cel de price nu e exclus să fi fost stârnit de vreo intenţie de postumă provocare a celui ce avea în plan să ne dea bătăi de cap vreme de câteva veacuri (trei la număr, cum citim în primul comentariu).

  • mihai rogobete

    @Daca-nu-nu : Multumesc mult.

  • Daca_nu_nu

    Mulţumesc pentru gândul bun, domnule Tudoran.
    Asta e. Şi mie îmi pare rău, vă daţi seama. Trebuia să fiu mai atentă. N-am fost, am plătit. Scurt şi absolut corect. Păstrez neatinsă preţuirea faţă de Maestrul Şerban Foarţă, sunt fericită că şi-a apărat poezia, iar pe studenţi îi asigur că vor fi la fel recompensaţi ca şi până acum, dacă vor recita la fel de frumos o poezie, care le place lor, a Maestrului.

    Cât despre doamna respectivă, să fie cu iertare, dar nu există cale de dialog. Dumneaei are numai „certitudini” şi probabil de aceea şi e tot timpul mirată când cineva nu e de acord cu ele… Măcar eu am bunul-simţ să-mi pun cenuşă-n cap când văd că o iau razna.

    Cu sentimente numai bune,
    Marcela

  • lucid

    Marturisesc ca n-am reusit sa citesc nici macar o pagina de-a lui Joyce -- am deschis de multe ori “Oameni din Dublin” publicat prin anii 70 cred in colectzia Meridiane, dar era prea neinteresant pentru gustul meu, culmea, exact asa cum mi s-a parut dupa multzi ani si Dublinul. Asa ca neputandu-ma pronuntza “pe fond”, trebuie totusi sa remarc scaparatoarea “traducere” a romanescului “a dus-o la hotel in loc s-o duca la altar” prin
    “într-un hotel,
    iar nu à l’autel”.
    Harul poetului de a “maria” (de la marier!) langajurile.

  • Şerban Foarţă

    Multe mulţumiri (nu atât pentru laude, cât pentru buna înţelegere a unui text îndeajuns de dificil) doamnei Dacă_nu_nu & domnului Lucid!

  • Gheorghe Campeanu

    Cu gusturile nu se poate polemiza. Nefiind de fel impartial vis-a-vis de psyche-ul irlandez, as sugera ca daca nu-ti place Joyce, nu are cum sa-ti placa Dublin. Si, daca nu ‘gusti’ Dublin, este cam greu sa-l apreciezi pe Joyce.

  • Gheorghe Campeanu

    Scuzele mele, am uitat esentialul: multumiri dl-ui. Foarta. Bloomsday forever and ever!

  • Dorin Tudoran

    @ Daca_nu_nu & lucid

    La rugamintea lui Serban Foarta, care nu poate accesa temporar acest blog, postez urmatorul mesaj:

    “Multe multumiri (nu atat pentru laude, cat pentru buna intelegere a unui text indeajuns de dificil) doamnei Daca_nu_nu & domnului Lucid!”

  • serban foarta

    Multzumiri, altele, dnei marianacodrut, ca si dlor mihai rogobete & Gheorghe Campeanu!

WP Admin