≡ Menu

“Because I could not stop for Death”

era foarte obosit

– in memoriam florin manolescu –

doru

 

tocmai îl îngropase pe dumnezeu

 

 de la cimitir până acasă

se tot întrebase

de ce făcuse singur

toată treaba

 

 după ce s-a spălat pe mâini

a înțeles

că purta legate de umeri

două lopeți

 

 îl dureau

cumplit de tare

 

abia de le mai putea mișca

 

 inutile

 precum rugăciunea unui ateu

 

 călătoria lui sfârșea aici

 

 o alta nu-și mai dorea

 dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Valentin Feyns

    Foarte de inteles oboseala.

  • Vasile Gogea

    Nu se poate! Tocmai stau cu “Enciclopedia exilului literar românesc”, scoasă de el la “compania” şi constat că din cei 14 scriitori din “diaspora” intervievaţi de o autoare din ţară (într-o carte pe care o voi anunţa mîine), cinci nu sunt cuprinşi în “Enciclopedie”. Între ei: chiar autorul ei, Florin Manolescu!

  • Ontelus DG

    Poezia, ca spiritualitate celebrând viaţa nu se poate opri din cauza morţii, fiindcă nu-i acceptă condiţia definitivă, la fel ca şi teismul. Nu este doar viziunea exprimată de către Emily Dickinson, ci crezul oricărui artist, al oricărui creator. Mâinile-lopeţi dor, în textul lui Dorin Tudoran, căci repetă gestul mitic şi mistic al lui Pilat. Mitic
    şi mistic, aşa cum există ,,Caragiale şi Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii”, cartea celui care ne-a părăsit astăzi, pentru lumea de dincolo: Florin Manolescu. Dumnezeu să-l ierte!

  • Colette Simon

    Ce mult imi place Dorin Tudoran, poetul!
    Fie-ţi ţărâna uşoară, Florin Manolescu!

  • Vasile Gogea

    …verific, pentru că nu mai sunt sigur: da, nu puteam să nu-l citez şi pe Florin Manolescu în mica mea carte dedicată lui Caragiale, “MOFTEME” (2012). Am găsit, atunci, potrivit să re-citez , un fragment dintr-o scrisoare a lui Caragiale (din aprilie 1907), pe care îl alesese şi el, cu un împărtăşit sentiment de vinovăţie: “După cum văd că se precipită evenimentele la noi, eu nu cred că, odată ce s-au potolit muşcările huliganilor noştri, putem dormi pe trandafiri. Dezordinile acelea au fost, pare-mi-se, semnalul unor vremuri grele: începem o altă istorie mai puţin veselă decît cea de pînă ieri; rîsul şi gluma nu nevor mai putea sluji de mîngîiere ca altădată faţă cu cele ce se vor petrece în lumea noastră românească. Copiii noştri vor avea poate de ce să plîngă -- noi am rîs destul.”
    Dumnezeu să-l odihnească!

  • Pingback: 14 români din „diaspora literară românească” luaţi la… întrebări cu tandreţe de Flavia Topan. Update: In Memoriam Florin Manolescu | Gogea's Blog()

  • Radu Calin Cristea

    A fost o fiinta rara, l-am avut asistent in anul I. Rasat, destins, amical, foarte original in interpretarile critice, a fost o mare bucurie sa-l cunosc. A scris una din primele carti mari despre Caragiale. Am petrecut clipe minunate apoi la Cochirleni, la cules de struguri. L-am regasit neschimbat dupa lungii ani de exil. A fost si va ramine ireprosabil. Imi pare nespus de rau. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

  • Radu, ma bucur ca l-ai cunoscut…

  • Ontelus DG

    Nichita Stănescu, ,,Din această carcasă”

    ,,Din această carcasă de cal îmbătrânit
    înainte de vreme,
    un suflet de licorn ameţit
    îşi scoate-o potcoavă-n poene.

    El încă visează îngenuncheat
    ca-ntr-o tapiţerie medievală
    o domnişoară cu chipul brodat
    în pală beteală…

    El încă mai tremură, când răsare
    luna pe lume virgină, –
    lung, străveziu şi-n alergare
    pe zăpada regină…

    Vai, nechezatul dogit, i-ha, i-hav…
    şi-aceste fâşii risipite de ceaţă,
    ale carcasei sunt, de cal mult bolnav
    în care aiurează de-o viaţă.”

  • daniela nicolescu

    cati oameni exemplari, de admirat, de urmat avem/am avut si noi suntem ocupati /ne lasam ocupati de mediocrii, agresivi , aroganti! (acum ma gandesc si la Ion Olteanu, coleg de serviciu, adevarat coleg, pasionat de munca lui, apreciat de colaboratori-cred ca v-a fost si dvs., domnule Tudoran, coleg de facultate)

WP Admin