≡ Menu

Bâza

Deschid blogul dlui Marcel Tolcea (La Tolce Vita) și aflu că la Timișoara s-a organizat un miting de protest în fața Universității de Vest. Motivul l-a constituit acordarea titlului de doctor honoris causa dlui Horia-Roman Patapievici. Încerc să-mi amintesc când s-a mai organizat o manifestație similară și al cui a fost numele celui contestat atât de vehement pe motive profesionale. Nu-mi amintesc.

Spre deosebire de dl Tolcea, care ne dă amănunte amuzante în legătură cu protestatarii (meserii, funcții, performanțe profesionale, simpatii politice, activități extra-curiculare, lecturi, lipsă de lecturi etc.), nu știu nimic despre niciuna dintre persoanle care au organizat protestul. Ce cred că simt, și aici mă apropii întrucâtva de dl Tolcea, este motivul real care a declanșat acest prostest oarecum sui-generis.

Politica, bat-o vina!

Anii lungi de polarizare extremă a opțiunilor. Înhămarea unora și altora în campanii electorale fără sfârșit și, uneori, lipsite de orice noimă. Eforturile repetate săptămânal de a-i desființa, de a-i deligimitiza total  pe “ceilalți”. Otrava colorând portrete și caricaturi afișate pe orice gard, pagină de ziar, ecran de televiziune sau platformă electronică de comentarii și discuții. Agresivitatea patologică a limbajului.

Lipsa lecturii joacă și ea un rol important. Contestatarii meritelor intelectuale ale dlui Patapievici au mers pe același mecanism – dar firește, în sens contrar – folosit în propulsarea instituțională a dlui Patapievici. Protestatarii de acum câteva zile își vor fi spus: “Păi, dacă Traian Băsescu l-a numit președinte la ICR, fără să știe cine este, fără să-i fi citit o pagină, atunci, noi, care de asemenea nu l-am citit, de ce n-am avea obligația moral-cetățenească de a-l declara o nulitate?”

Aceiași contestatari își vor mai fi spus că, da, e adevărat, dl Patapievici a fost numit Președinte al ICR la recomandarea dlui Andrei Pleșu, pe atunci consilier prezidențial, dar și lor le-au sugerat niște publicații că dl Patapievici este o nulitate, ba chiar una nutrind profunde sentimente anti-românești. Un asasin moral al poetului național și un denigrator scatologic al bravului neam al românilor.

Evident, tot ce-ți trebuie este o recomandare. Că vine din partea lui Andrei Pleșiu sau din partea vreunui Fane Spoitoru’ al gazetăriei de doi bani, tot un drac. Nu că tot ce a recomandat dl Pleșu a fost mereu o bună investiție, dar să n-o luăm razna cu totul. Că ești recomandat pentru un titlu onorific de profesioniști precum Adriana Babeți și Cornel Ungureanu nu pare să atârne cât o face scuipatul ce îți este aplicat pe frunte de trupeții “celorlalți”.

Desen & Copyrigth 2012 - DION

Adevărat, citatele care se folosesc la infinit împotriva dlui Patapievici nu sunt de natură să consolideze certitudinea că suntem un neam fără pată și fără  prihană, nu ne asigură că tot ce avem de făcut spre a ne eterniza drept poporul “cel mai tare/din parcare”  este să înființăm câte zece filiere ale Vetrei Românești în fiecare localitate rurală și urbană, să tragem grătarul de mititei la umbra teiului și s-o ținem langa: “Fetițe dulci, ca’n București,/în toată lumea nu găsești.”

Dacă am de-contextualiza și apoi re-contextualiza ilegitim citate din toti cărturarii români, teamă îmi e că am rămâne, de la Academie la librărie, cu Drum fără pulbere, Brazde fără haturi și fără Leul albastru sau Levantul.  Am continua să ne mândrim cu Sorin A. Toma, Traian Șelmaru, Eugen Frunză și ne-am ascunde de rușine că i-am dat și pe alde I. L. Caragiale și Emil Cioran. Am pune pe foc  În țara fetelor și am înrăma în os de înger  Ție îți vorbesc, Americă.  Am reciti zilnic Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei și am arde toate paginile în care este  tipărită Niciodată toamna. Am ”seca” depresiva ”Lacustră” și în locul ei am ridica statuia exuberantă a patriotului  Giovanni Becali. Ne-am aciua sub mantia mesianică a Tribunului și l-am interzice pe cârtitorul Șerban Foarță.

Imersiunea de lungă durată a dlui Patapievici în apele mocirloase ale patimei politice, episoade jenante la care a fost branșat, dar pe nu le-a explicat niciodată în chip convingător (caseta “sexului oral” de care ar fi beneficiat dușmanul poporului Mircea Geoană, de exemplu), aroganța de care s-a cam molipsit, uzura de care te încarcă orice participare într-un partizant politic lipsit de nuanță au făcut ca la Timișoara cei care nu-l puteau huidui pe Băsescu, fiindcă nu-l aveau în față, să-l huiduie pe Patapievici, fiindcă era la fața locului.

Desen & Copyright 2012 - DION

Vin alegerri, se joacă cu cozonacul pe masă și, potențial, cu ani grei de pușcărie pe sub masă (Adrain Năstase ar putea oferi consultații gratuite, așa, ca de la ou la găină sau viceversa) și, vorba unei poete, ce era tumefiată ”fața locului” până acum, vânătul va deveni culoarea dominantă a lunilor ce urmează.

Ce s-a întâmplat la Timișoara îmi aduce aminte de unele dintre jocurile adolescenței: lapte gros și bâza. Mai ales de bâza. Un joc în care, dacă loveau murdar, unii dintre partenerii de întrecere puteau să-i lase surzi pe alțiipentru câteva zile bune.

Vine o vreme în care multora le vor țiui urechile. Încă un motiv de mândrie patriotică.

 

  • Domnule Tudoran, adevarul e ca felul mizerabil in care presedintele Basescu a recrutat si “pus la lucru” o mare parte dintre intelectualii considerati elitari si, mai ales, felul in care unele dintre domniile lor s-au straduit sa-i implineasca asteptarile (cu asupra de masura) au starnit, in timp, indignarea a milioane de romani. Acuma, daca pe unii indignarea i-a dus doar pana la un fel de disidenta -- criticam calul-senator, dar nu legam sub nicio forma dregatoria calului de Caligula! -- pe altii i-a dus mult mai departe, pana in panzele albe (?!) ale Opozitiei. Or, pentru cei din urma, chiar daca or fi citit ei toate cartile lui Patapievici, astazi imaginea celui care-i entuziasmase poate candva, nu mai poate fi usor dezlipita de interviul din “La Vanguardia” si de alte (multe!) ineptii despre Putere si Opozitie, risipite de HRP prin paginile EVZ-ului.

    Nu se poate uita asa usor faptul ca, din functia de director al unei institutii a statului, trimis acolo direct de presedintele in exercitiu al Romaniei, dl HRP isi permitea sa distribuie, cu o frecventa saptamanala, panegrice (pentru cel ce l-a numit) si filipice (pentru adversarii celui care l-a numit). Partea cea mai urata a fost ca dl HRP parea a nu-si da seama de ambivalenta posturii sale, continuand sa emita toate acele pretinse judecati moralizatoare dintr-o perspectiva pe care domnia sa, ca director al ICR, o pierduse complet intre timp, si anume din cea de reprezentant al societatii civile.

    Daca pornim de ideea ca si dl Patapievici are o inteligenta stralucita si ne amintim de la “La Vanguardia” si “EVZ”, atunci nu poti sa nu te intrebi: what’s wrong with him? Daca eu as fi fost la Timisoara in momentul protestului, m-as fi alaturat celor care l-au huiduit pe dl HRP, desi i-am citit (cred!) aproape toate cartile.

  • Dorin Tudoran

    @ No Name/DP

    Cea am scris pe acest blog de-a lungul anilor, ce am scris in alte parti, ce am declartat in interviuri despre incompatibilitatile in care se scalda dl Patapievici si propagandismul in care s-a aventurat m-au transformat din prietencaruia candva i-a dedicta chiar si un poem, intr-un “dusman de moarte”. Cu toate acestea, sa-i contesti, printr-un protest, capacitatile intelectuale mi se pare nepotrivit.

    Daca ar fi fost (sau chiar a fost, nu stiu) vorba de incalcarea unor reguli, proceduri, cerinte etc. ale mecanismului de acordare a unui DHC, asa ceva putea fi pus in discutie punctual, comentat public cum se cuvine etc. Dar asa cum arata lucrurile…

    Dar va inteleg foarte, foarte bine extrema dezamagire…

  • InimaRea

    Am mers pe link, sa vad cum de s-a putut aduna lume pentru asa ceva. Din primul -- cronologic -- text dedicat evenimentului, ar reiesi ca si-a bagat CV Tudor coada. Cum grupul protestatar era format din tipi care n-aveau cum citi HRP (ii acord credit d-lui Tolcea, aici) ar fi ca si-a bagat coada si fratele de cruce al lui CV Tudor (aia nu presteaza gratis, iar “Tribunu”-i necajit la capitolu’ asta).
    Atunci, e de bine. Cind “Jiji” ii contesta valoarea stiintifica lui “Pata” -- sintem pe drumul cel bun. Ala pe care, odata intrat, nu mai ai de ce-ntreba “Da’ unde ne ducem noi, domnule?” Fiindca-i clar ca te duci fix dracului.
    PS: Nu ca honorisarea lui HRP n-ar fi cel putin prematura, mai ales gindind ca “era pe teava” inca din vechiul mandat rectoral al Universtitatii de Vest. Sper sa ma-nsel dar cred ca honorisarea e pas catre academizare.
    Vedeti dumneavoastra, boieri mari -- toata lumea se-ntreaba ce face Basescu dupa. Da’ nimeni nu parea a se-ntreba ce face HRP dupa. Uite ca s-a gindit cineva si la asta -- chiar d-lui.

  • Dorin Tudoran

    @InimaRea

    Desi nu sunt preocupat de “mariri” si “institutionalizari”, as spune ca in cazul dlui Patapievici inaintea “Academizarii”, sigur, va veni si “Academizarea”, “s-ar impune” sa-si termine (aflu ca nu a facut-o inca) unul din cele dou doctorate incepute/anuntate. Dar, la urma urmelor, nici asta nu va fi un obstacol, atata vreme cat valoarea operei sale va fi considerata academizabila. Si de ce n-ar fi?

    Viata de dupa… A ajuns IT Morar… diplomat si nu se vor pregati oazele de refugiu pentru oameni de gabaritul intelectual al dli H-RP ori cu papagalui lui TRU si asa mai departe…?

  • InimaRea

    Tare-as vrea sa stiu cum mai merge piata -- la cite doctorate honoris causa se pune unu’ pe bune? Din cite-mi amintesc, lui Ceausescu nici nu-i pasa de ala adevarat dar ii pasa nevesti-si -- de ajunse si academiciana.
    Zau ca, de atunci, nu mai e mare scofala sa fii doctor in stiinte, honoris causa ori academician -- macar, nu p’aci, pe la noi.
    Nu facu CV Tudor mai bine ca-si cumpara patalamale de peste Balta? Alea-s adevarate, nu ca ale noastre -- pe daiboj…

  • Din revista “22” și apoi din “Cerul văzut prin lentilă” am avut ce învăța. În primul rând faptul că intelectualul român, cel capabil să uimească prin erudiție, nu a dispărut în comunism.
    Iar la polul opus să vorbești complet gratuit (nu mai exista nici măcar scuza unei mize electorale, era după alegeri) despre casete video sulfuroase, ei bine, pe asta n-am înțeles-o. Unde era cultura? Unde era educația? Unde era bunul simț? (acela care-ți spune că mai bine ai tăcea, fără altă explicație)
    Dar când era cazul de vorbit, ca atunci când președintle vorbea în termeni comunistoizi despre regele Mihai și în limbaj național-comunist despre Ion Antonescu, atunci de ce a tăcut?
    Adică de vorbit a vorbit când nu mai era nimic de spus, iar apoi a tăcut când vorba lui era necesară.
    Așa că, pe cât de departe de realitate sunt posturile d-lui HRP pe atât de absurde sunt și reacțiile oamenilor față de persoana publică HRP, iar el chiar își merită situația perplexantă.
    Să nu se înțeleagă cumva că îl dezaprob pentru ce a scris. Asta nu. Îl compătimesc pentru vorbe și alegeri

  • z e r l e n d i

    Domnule Tudoran,

    Nu stiu daca i-am citit toate cartile dlui Patapievici, probabil ca nu. Dar le-am citit pe multe. Si nu regret deloc.

    Nu ii cunosc pe contestatari, iar protestul lor mi se pare mai mult decit …exotic.

    Este ceva aici, care ar merita -- daca nu ma insel -- observat. Printre cei care nu au fost de acord cu acordarea titlului de DHC se numara chiar dl. Patapievici. Exista mai multi domni Patapievici, nu numai cel caruia i s-a acordat distinctia. Unii dintre noi -- nu toti -- au mai multe “biografii”.

    As pune doua intrebari:

    -- a cautionat vreunul dintre domnii Patapievici diabolizarea adversarilor politici ai unui oarecare presedinte ?

    -- a reactionat vreunul dintre domnii Patapievici atunci cind personalitati culturale (poate) la fel de importante ca Domnia Sa erau balacarite de trompetele ideologice ale regimului ?

    Distinctia dintre om si opera -- sa fie ultima cu O mare ? -- este de facut intotdeauna. Dar …

    Desi nu am fost (si nici nu m-as duce), parca il vad acolo printre contestatari pe unul dintre domnii Patapievici. Protestul lui -- desi … tacut si cu panas -- e cel mai asurzitor. Acestui domn Patapievici, celalalt nu are ce sa-i spuna. E si mai recent.

  • Dorin Tudoran

    @InimaRea

    Si Eugen Barbu a cumparat unul, daca va aduceti aminte.

  • Doctor Honoris Causa Cumetrialis

    Sa merem pe fir, dragi cumetri si cinstiti nanasi: Mircea Mihaies ii publica, numar de numar, foarte lungi cearsafuri in revista ORIZONT fizicianului fara doctorat ( autoproclamat filosof, nascut in Cartierul Primaverii, fiu de inalt comunist sovieto-stalinisto-bucurestiot, gargaragiu tembelizual, intelocrat basesciot etc), inegalabilului, inebranlabilului, inomabilului Horia-Roman Patapievici, iar acesta din urma il aducea secund la timona ICR. Acum, echipa ”orizontistilor” Adriana Babeti & Cie, calare actualmente pe Universitatea de Vest, il honorizeaza pe tupeistul pui de bolsevic, ceva mai ingamfat decit insusi Petre Roman, macar ca EIUSDEM FARINAE datorindu-si obarsia. Urmeaza. ineluctabil, gagademizarea. A cui? A foarte vocalului Mihaies mai intai si, apoi, a Odraslei Primavaratice? Sau vitavercea? Dar, daca stam sa ne gindim bine, Presedintele ar putea acorda, unuia dintre ei cel putin, si grad de general in rezerva, ca, orisicatusi, se apropia vremea pensiei ”nesimtite”…

  • Am vazut si eu stirea despre “eveniment’, la tv. Da, e complet, dar complet aiurea sa protestezi contra operei lui HRP!! Omul a dezamagit crunt, el poate fi contestat in strada, nici intr-un caz opera! Asta ne mai trebuie -- sa contestam si operele in strada! Dar omul, da, fara indoiala. Mi-am amintit si de episodul CNSAS, cu dubla masura a prestatiei sale acolo: una fata de “conu’ Alecu’, pe care il declarase un fel de mentor, si alta fata de colegii de la ’22”, Antohi si Hoisie. Plus, recidiva de ICR, in privinta ultimilor doi.

  • InimaRea

    L-am citit pe Patapievici si mi-a placut. In cartea autobiografica, am regasit criza adolescentei -- cautarea de sine aproape panicata, semn ca patternul familial nu functiona. Asa ca, a-i reprosa fiului ca ta’su a fost ce-a fost, e a fi nu doar nedrept -- de-a dreptul obtuz.
    Am vazut si faimosul fragment incriminator -- din scrisoarea catre Alex. Paleologu -- pe care-a batut moneda CV Tudor, probindu-si patriotismul, astfel. In scrisoare -- pe care HRP putea foarte bine sa nu o redea -- era expresia unei disperari, nu a antiromanismului. Pentru cine nu stie, expresia de acolo era loc comun in anii ‘980, pe la noi. Iar “Regimul Iliescu” n-avea cum schimba ci adinci perceptia nefericirii generalizate.
    Pe de alta parte, in toata productia tip Romania Mare, era atit vulgar arivism si dement oportunism, incit pur si simplu ii dadea dreptate lui Patapeivici, fix in locul cu pricina.
    Una-i una, alta-i alta. Patapievici e un intelectual valoros si util -- daca nu foarte -- prestigiului cultural al Ro. Eu pun jocurile politice la care se preteaza -- de cind e director al ICR -- pe seama dorintei de a-si duce mandatele la bun sfirsit.
    Nici cu Mihaies lucrurile nu-s doar albe/negre. Din pacate, tot ce se mai poate spune bun despre prestatia sa plitica e ca maninca si el o paine alba, dar amara.
    Una peste alta, sa nu dea Dumnezeu sa n-ai de-ales!

  • Ovidiu_B

    Desi am fost un admirator indarjit al lui HRP, ca persoana publica, gafa epocala referitoare la “caseta Geoana” (sunt convins ca a fost o intoxicat cu buna stiinta, fara ca asta sa-l scuze catusi de putin) mi l-a “retrogradat” ireversibil in topul admiratilor, iar tacerea si incapatanarea cu care refuza sa ia orice fel de pozitie fata de derapajele unui presedinte pe care l-a sustinut in mod activ imi confirma ca sunt multe lucruri putrede in Danemarca.

    Pe de alta parte, raman un admirator al operelor sale si al felului in care promoveaza cultura romana. Nu cunosc motivele pentru care se acord un titlu de DHC, dar -- la bunul simt -- cred ca Horia Roman Patapievici merita un asemenea titlu. Strict intelectual vorbind.

    Si mai adaug -- in linia “operei care trebuie separata de om” -- ca daca universitatile sau -- de ce nu? -- Academiile ar fi curatate de oameni care au avut optiuni politice gresite, ar ramane destul de goale, cred eu. In fond, atata vreme cat n-a cautionat vreo dictatura (sic!) si nici pe autorul vreunui genocid, nu vad de ce ar trebui sa devina Horia Roman Patapievici un indezirabil al mediului universitar sau academic.

  • Dorin Tudoran

    @ Ovidiu_B

    Cum am scris la timpul potrivit, episodul “casetei video” mi-a pus capac.

    Unu -- purtatorul de cuvant al PDL, Sever Voinescu (pe care, personal, nu dau doua parale) a fost foarte prompt in a spune ca nu stie la ce se va fi referit dl HRP, ca exista o caseta video (alta piosrcarie, sa face asemena colectii cu adversarii; nu ca adversarii nu fac si ei la fel…), dar nu are continutul indicat de dl HRP.

    Doi -- presedintele ICR nu ar fi trebuit, ca inalt demnitar de stat, sa se afle angajat in campanii electorale si sa se ocupe de existenta unor asemenea inregistrari video.

    Tacerile “asurzitoare” in legatura cu erorile majore ale protectorului sunt de inteles pana la un punct — ca un semn de loialitate. De la un anumit punct — depasit de foarte multa vreme si in foarte multe siotuatii — nu maqi este vorba de loialitate ci, paradoxal, de opusul ei: ii face rau celui caruia poti dar nu vrei sa-i spui ca se afla in eroare….

    Da, operele trebuie separate de oameni, dar, din pacate, unii oameni tin sa-si amestece propriile opere cu … oamenii care sunt, incat pentru alti… oameni e un mizilic sa-i vada, sa-i perceapa drept o singura entitate. Altfel spus, “ce-si face omul cu mana sa…”

  • InimaRea

    Cu voia dv, m-as referi la ultimul atac al lui Basescu impotriva lui Ponta, despre care afirma ca ataca femeile, ca nu-i barbat intreg, adica.
    “Femeile” cu pricina sint oame politice de rang inalt -- Anastase, Udrea, Barbu etc.
    Ma tot intrebam de ce “promoveaza” Basescu femeia cu atita perseverenta -- si ma gindeam doar la faptul ca asa-i era mai usor, femeile sint robace si supuse. Plus fidelitatea fata de cel care le-a lansat in Liga Mare a politicii.
    Dar uite ca apare o motivatie diabolica: ataci presedinta Camerei Deputatilor, esti un mirlan atacind o doamna; ataci ministrul Ministerului Compact si pe vicepresedintele PDL, ataci o alta doamna.
    In termeni belicosi, femeile lui Basescu sint scut uman. Atacate ele fiind, ii dau lui dreptul de a reclama mitocania atacatorilor. Desi, daca te gindesti ca el le-a pus acolo, si ca alea nu misca o pleoapa fara voia Stapinului, altfel stau lucrurile: mojicia nu-i la atacatori ci la cel folosindu-le de paravan.
    Asta-i alta proba de cit de periculos poate fi omul asta. Pe linga aceea cu “caseta Geoana” -- eventual, si-o polita platita pentru “filmuletul” in care “ii dadea perversa” unui tiganus.
    Si ma gindesc la Patapievici, care a ajuns a-l cunoaste destul pentru a-si inchipui ce i-ar putea pielea daca s-ar pune rau cu el.
    Astfel ca HRP e prizonierul politic al lui Basescu. Din pacate pentru el, a ars faza de dizident, asa ca merita cam tot ce i se-ntimpla.

  • neamtu tiganu

    Pai, acum pa bune, cine poate trai din opere, si cit de bine? Operele literare sunt doar asa sa zici cind vrei sa prinzi o gagica ca esti mare scriitor, da nu tin de foame si nici de sete. Uitati-va pe declaratia de avere a lu Patapievici, cit din venitu lui e politic (sa va spun, cistiga 64000 de la ICR si 95000 drepturi de autor, incl. EVZ si TVR), pai sa socotim, daca n-ar fi pres ICR si daca n-ar spune vorbe la EVZ si TVR ar ramine, numa din opere alese, cu fro 60000 lei anual, ca. 15000 Euroi.

    Acum pa bune, ce draq de societate e asta care nu e in stare sa-si plateasca elitele, desigur vor zice aia de dreapta, pai asa e piata, pai Patapievici e de dreapta si face el piata, adica e ca la piata. Ca pin-la urma asta-i esentialu ideologic, esti de stinga, nu-ti da nimeni nimic, astepti sa-ti dea statu, esti de dreapta, pai atunci sugi la mai multe tite!

  • Odarka Odradek

    @InimaRea
    Fireste, nu e vinovat fiul ca tatal sau a fost nomenklaturist ori, poate, cal troian al Huniunii Sovieticoioase la virful sistemului bancar al RPR. Arhivele Moscovei vor scoate cindva adevarul, ori macar o parte din el, la iveala. Dar… fiul a profitat cit s-a putut de statutul de privilegiat al taticului -- si acest lucru il putem comenta, si la Pata, si la Volodea Tismaneanu, si la Petre Roman. SINE IRA AC STUDIO, nu-i asa? Si inca ceva: Nu vi se pare ciudat ca, la DILEMA lui, Andrei Plesu a adus numai pui de nomenclaturisti, feciori de bani gata si alti mari obraznici, cu suprafata, da, insa fara o minima profunzime intelectuala, supli, unduitori, fara prea mult caracter, gata oricind sa se puna in slujba celui aflat pe val politic?

  • Dorin Tudoran

    @InimaRea

    e o vocatie si asta: sa arzi/sa ocolesti faza de dizident, si inainte ’89, si dupa, dar sa fii cel mai mare dizident, la o adica…
    glumesc, dar HRP e un “prizonier de lux”, si cu cat te complaci intr-un lux plin de pericole, cu atat, daca e sa ti se intample,… pericolul se va dovedi ma mare si mai crunt.

  • Dorin Tudoran

    @ neamtu tiganu

    90% din pedelisti sunt de stanga, nu de dreapta. si ei nu asteapta sa le dea statu’ nimic. isi iau singuri, fiindca, in ultimii, cati?, ani ei sunt statul…

  • @) DT, ALL

    Sigur ca manifestatiunea de la Timisoara a fost o timpenie. In fond, protestatarii -- si numai daca sint complet idioti nu stiau asta! -- n-au facut altceva decit sa-i mai aduca niste puncte unui intelectual de mare calibru. Vreau sa spun de mare calibru pe malurile Dimbovitei, Begai, Somesului etc. Un titlu honoris causa se poate da fara ca primitorul sa fie si doctor pe bune, ba chiar se poate da si daca nu exista macar o licenta. Dar niste merite de creatie, acdemice etc ar trebui sa existe. Or, eu care am citit, cit ma rezistat de buna seama, cite ceva din opera honoriscausatului, n-am reusit sa gasesc nimic notabil -- conspecte de lectura, nu totdeauna digerate, truisme combinate cu paradoxuri de doi bani snopul, totul intr-un stil imposibil, cautat, pseudo-interbelic, cu gaselnite de genul “qua” pentu “ca”. Asa ca dupa ce eforturile mele de lectura au fost infrinte, am spus si eu a se slabi. Doar ca n-am fost de tot slabit, dl HRP sarind la mine din paginile ziarelor, ca un propagansist al celui care i-a dat ciolanul de cea mai joasa speta, de la TVR Cultural, de unde te astepti si de unde te astepti mai putin. Daca ma gindesc bine, dincolo de articolasele, mai degraba bunisoare pe atunci, din Cotrapunct si 22, marea cariera publica a dlui HRP a inceput cu episodul “capitanul Soare”! Ce coincidenta! Cea a dlui MRU a inceput cu episodul “maiorul Chirila”. Mai, sa fie, a naibii potriveala!

  • Popa Sapca

    @Dorin Tudoran
    Episodul cu caseta pornopolitica nu m-a mirat. Stiam de la TJ, din interiorul ICR, ca individul, in ciuda mieroseniei popesti practicate pe sticla televizoare (:pe la inceputul deceniului celalalt, cind l-au bagat Liiceanu si Plesu la inaintarea,se afisa cu cruciulita la git in emisiunile de virf), stiam ca e foarte vulgar — in limbaj, injuratori, vorbe porcoase + apucatori — la slujba unde se afla arondat ca mahar basescian. Fireste, l-a inlocuit pe Gusti Buzura, dar, vai, vaz, nu e mai breaz decit nepotul lui Gogu Radulescu.

  • Dorin Tudoran

    @ Odarka Odradek

    N-as fi de acord ca Andrei Plesu a adus la Diulema veche oameni doar pe criteriile enuntate de dvs.; probabil ca unii indeplinesc aceste criterii, dar fiindca le-ar fi stabilit Andrei Plesu.
    Un exemplu — cu sau fara dl Plesu, un personaj precum Sever Voinescu tot ar fi patruns peste toto unde se afla azi. Drept e, nu la fel de usor cum i s-a intamplat datorita increderii puse in el de dl Plesu. Dar cine dintre noi e de vina ca i se inseala increderea?

    Ce sa faci, cand parintii tai iti pun pe masa mancare de la “magazinul special”? Copil fiind, te scoli de la masa fara sa mananci, arunci patul pe foc si, copil fiind, te apuci sa cutreieri paduri? Sigur, dupa ce nu mai esti copil, poti sa face suficiente gesturi de desprindere. Unii dintre copiii “special” kle-au facut, altii -nu, dar mai toti pretind ca au fost ca noi, cestalalti -- copii ne-speciale, sau speciali de semn contrar…

  • Dorin Tudoran

    @ Popa Sapca

    Sincer: in anii in care am fost prieteni si ne intalneam (cand pe cand lucram eu la Chisinau/Bucuresti) nu l-am surprins pe dl HRP in ipostazele pe care le mentionati. Ce am auzit si aud astazi (nu doar de la dvs.) nu ma bucura, dar nu pot spune altceva decat am vazut cu ochii mei..

  • L’Etat, c’est NOUS!

    @Neamtu Tiganu
    Ca statul sint ei, Pedeleii, ce mai buna dovata, pe plan judetean sau local, ca vind, contra cotizatie bagata imediat in puzunare personale, posturile de directori in scoli si alte intreprinderi bugetivore? Le vind unor persoane cu diplome cumparate, recent, la universitati private precum ”Spiru Haret”, ”Petre Andrei” s.a.m.d.

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei

    Ehei, povestea cu energicul capitan Soare m-a pus pe ganduri intr-un anumit moment, dar asta nu inseamna ca mai sunt… pe aceleasi ganduri si azi…
    Ce-mi amintesc este ca la un moment dat, pentru ca ai indraznit sa intrebi cum merge la ICR sistemul burselor si care au fost candidatii pentru o bursa de studii politice la Washington a fost ales… teologul Mihail Neamtu, dl Patapievici, venit la Iasi, ti-a spus ca daca nu-ti vezi de treaba, ICR te da in judecata… Apai, acela a fost un semnal “plenar” de spirit democratic… Dar, poate, ca asa ceva nu s-a intamplat si incurc eu persoanele, locurile si situatiile…

  • neamtu tiganu

    nea Dorine, esti pur si simplu rauintentionat, eu stiu ca intelectualii lu Basescu sunt cu totii de dreapta, am citit eu ce au scris, e drept ca unii sunt bugetari, de fapt nu unii ci mai toti, da ce daca, ce nu ati mai vazut bugetari de dreapta, mai ales acum dupa ce li s-au redus salariile?

  • Dorin Tudoran

    @ neamtu tiganu

    Ba, nu-s, dom’ neamtu. Actul de nastere al struto-camilei PD-L indica limpede procentajul: 90% PD (stanga, fosta a lu’ Petre Roman, deposedat, “prin alunecare” de Traian Basescu) 10% gruul de liberali suparati pe Tariceanu (condusi, parca de Valeriu Stoica) si extrasi din PNL de…”liberalul”?!? “Draga Stolo”…

    Atele “vorbeste”, dom’ neamtu, actele; vorbele “e” asa, “de-a doctrina”…

  • Captain Sun

    @Liviu Antonesei
    Stiati canticelul MI S-A PUS PATA PE TINE? Acesta (unde glasuieste insasi TV Culturala): ”Mi s-a pus pata pe tine,//Patapievici e cu mine//Si n-are sa-ti fie bine.” Pe de alta parte, ati fost mai norocos decit Ion Bogdan Lefter, pe care il cumpara acelasi HRP cu… Lenin, numai si numai fiindca ii taxase, undeva, enormitatile neoliberale, conspectele grabite si sofismele conjuncturale.

  • @) DT

    Ba chiar m-a amenintat si in scris, in niste mailuri, pe care le pastrez si acum ca pe un fel de sfinte moaste ale comportamentului democratic! Nebunia este ca observatiile pe care le faceam privind un oarece spirit clientelar, facea parte dintr-un articol in care, de fapt, aparam bugetul ICR, pe care dl Tariceanu voia sa-l dramuiasca. Asta era dupa eliminarea PD de la guvernare…

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei

    Unii oameni tin neaparat sa ne consolideze incredere in zisa “Facerea de bine,…”

  • Peter

    Domnule Tudoran, inainte de orice, Andrei Plesu ar trebui sa raspunda daca, atunci cand a candidat la CNSAS, stia ca sotia lui semnase un angajament cu Securitatea. Poate aprobati comentariul, nu e voba de un atac.

  • Te dau in judecata! te dau in judecata!

    @Liviu Antonesei + Dorin Tudoran
    Amenntarea cu datul in judecata e o meteahna, veche de tot, la HRP. (Are psihologia copilului singur la parinti, nu neaparat de bani gata, care se da cu fundul de pamint cind genitorii, nevasta, prietenii etc. nu-i satisfac imediat dorintele.Necazuri apar cind se confrunta cu adversari mai muschiulosi decit el.) Va mai amintiti scena din Parlament, in pauza sedintei de condamnare a comunismului, cind s-a luat la paruiala verbala cu Tri(ne)bunul Vadim. Acesta l-a porcait in stilul sau mahalagesc indimenticabil, de jos in sus, fiindca fizicianul filosof se afla la balcon, incadrat de Plesu & Liiceanu, care taceau malc. Din mijlocul acestora tipa HRP la Romanistul Mare, isteric (in loc sa-i raspunda la fel sau sa-i lase un scuipat pe fruntea poetica): ”Te dau in judecata! te dau in judecata!” Adica: ”Te spun la tata! te spun la tata!” Vrednic este dara dinsul de titlu; isi merita dumnealuititul de doctor HONORIS PAUSA. ET POUR CAUSE! Etc.

  • @) DT

    Da, asta cam asa este!

  • Dorin Tudoran

    @Peter

    Sunt lucruri la care oamenii, in cazul de fata dl Plesu, hotarasc singuri daca, unde si cand sa raspunda la asemenea intrebari.
    Pana acum nu am vazut nici o proba a colaborarii dnei Plesu cu Securitatea.

  • InimaRea

    Odarka Odradek: As vrea sa intelegeti unde vad eroarea. Nu-i nimic rau in a fi bogat ori inlesnit, macar, pentru a-i oferi copilului tau mai multe si mai de pret sanse in viata.
    Cind eram copil si mergeam sa-mprumut carti pe la vecini, imi doream tare sa fi fost si eu dintr-o familie buna, sa am peretii plini de carti. Si sa am bicicleta, sandvis cu sunca de Praga -- nu chifla de 25 de bani.
    Era vremea cind literatura noastra infiera bogatia si proslavea saracia. Cind erai bun fiindca erai sarac, si rau -- cind bogat. Or eu, dintre saraci, nu prea vedeam bunatatea -- nici a lor, nici a vietii lor.
    Recunosc c-as fi vrut sa fi locuit in Primaverii, nu in Drumu Taberei. De cum am putut, am evadat din cartiere -- sint deprimante. Cit am mai stat in Bucuresti, indata ce ieseam din perimetrul protejat -- zona Parcul Izvor -- intram in alta lume, una pe care si sa fi vrut n-aveam cum o uita. E drept ca si lumea se stricase tare dar ce ma mira era ca ajunsesera 2-3 ani de viata-n buricu’ orasului pentru a-mi da seama cit era de urita.
    Asta-vara, am trecut pe-acolo si-am vazut ca s-a stricat si zona aia -- s-a innegrit, la propriu si la figurat.
    Asa ca mi se pare teribil -- ca o-ntoarcere la proletcultism -- sa-i reprosezi cuiva ca a avut o copilarie imbelsugata, oferindu-i sansa instruirii, cultivarii, a civilizatiei.
    Mi-e perfect indiferent ca asta se-ntimpla fiindca parintii acelor copii erau nomenklaturisti. Cum mi-e azi, cind parintii avuti sint altfel de nomenklaturisti. Problema e ce fac cu copiii lor, cum profita aceia de norocul lor in viata.
    Patapievici a profitat, i-a folosit standingul casei lor. Am avut un coleg de liceu -- cu parinti doctori si vila-n Cotroceni -- care era un biet derbedeu, repetent iremediabil. Cind am vazut ca avea propriul sau apartament -- la parterul vilei parintesti -- si-am aflat ca avea si propriul buget de cheltuieli, mai ca nu l-am batut de furie.
    --
    Problema cu HRP -- cel de azi -- e de alta natura, i s-a urcat la cap daca a ajuns a-l ameninta pe Liviu Antonesei (probabil ca si pe altii) “de la inaltimea pozitiei sale”. Probabil ca n-a realizat ca facilul sau succes social il obliga, nu-l onora. Daca-i asa, au dreptate aceia care nu dau doi bani pe lecturile sale filosofice.

  • InimaRea

    Te dau in judecata! te dau in judecata!: Nu interpretati corect intimplarea aceea, nici caracterul corifeilor Elitei, in acel moment de pomina. CV Tudor nu s-a dus singur sa le ceara socoteala, era-nsotit de niste haidamaci, si urla la Patapievici “Te arunc de la balcon, limbricule!” HRP era pierit de frica, pare-se ca toti erau. Eu zic ca ei chiar se simteau in pericol, chiar il credeau in stare pe nebunul ala sa le ordone haidamacilor sa-i arunce de la balcon.
    Exista curaj -- fizic ori moral -- si inconstienta celor convinsi ca lor nu li se poate intimpla nimic, ca-si pot permite orice. “Elita” avea curaj moral, cel mult. De-atunci incoace, l-a pierdut si pe-acela -- cel putin in cazul HRP, l-a dat pe insolenta, aroganta, exact pe ceea ce l-a facut sa tremure de frica, atunci, in parlament.
    Din pacate pentru tara asta, aula parlamentului nu-i loc sigur impotriva lui Kaliban. Tot in parlament, a navalit Miron Cozma, la mineriada din septembrie 1990. In prezidiu era si Ion Ratiu -- si tot prezidiul era mort de frica.
    Daca e ceva mai trist de-atit, pentru proasta reputatie a tarii asteia, apoi numai “promovarea” lui CV Tudor in PE poate fi. Cind l-om promova si pe Miron Cozma acolo, se cheama c-am dus si noi o treaba pina la capat.

  • Odarka Odradek

    @INIMAREA
    Eu ma gindeam la conceptul apusean ( mai degraba republican, laic + francez) de EGALITATEA SANSELOR. O tine de utopie? O tine de resentimentul nietzschean? Nu stiu. Imi amintesc doar de clasa in care invata viitorul rege Mihai I, formata din copii adusi din toate regiunile tarii si toate grupurile socio-profesionale ale Romaniei Interbelice. ICR-ul o fi o afacere prospera pentru unii? Iarasi nu stiu. Ca editura lui face lucruri de mantuiala, m-am lamurit rasfoind, la targurile de carte, o traducere din Lautreamont, fara prefata, fara note lamuritoare, pe hartie de proasta calitate, cu niste coperti de doi bani. La burse, presupun, e la fel. Se dau, cum a spus si Liviu Antonesei, clientelar. Nu mai vorbesc de traducerile in limbi straine, de autori romani, scoase contra cost la mici editori de peste fruntarii. Tot clientelar. De aici pina la a sustine, ca Marian Popa anul trecut,la Muzeul Literaturii, inutilitatea acestei institutii inalt papatoare a impozitelor noastre nu mai e decit un pas. Unii, ca mine, l-au si facut deja. In ce priveste, mai ales, filialele din strainatate ale respectivului ICR. Se pot gandi alte solutii.

  • Gheorghe Campeanu

    Disputa legata de acordarea titlului DHC dl-ui Patapievici da catre UVT aluneca intr-o directie ce mi se pare ca se departeaza rapid de subiect, si se coaguleaza din ce in ce mai mult drept o confruntare centrata pe criticile aduse omului HRP. Nu sint un admirator al dansului, fara a fi neaparat un critic incrincenat. Dincolo de serioasele obiectii (normale as spune) ce le-am avut fata de prestatiile partizane ale dominiei sale in presa, desi ocupa o pozitie oficiala, gasesc insistentele ce recurg mai mult sau mai putin voalat la argumetele vinei prin asociere, la fel de inacceptabile, ca si cele ale aceluiasi procedeu aplicat in anii represiunii, copiilor proveniti din familiile prigonite de regimul comunist.

    Si, as dori sa va asigur ca dl. Patapievici nu a locuit/crescut in cartierul Primaverii (nici macar in versiunea geografica cea mai flexibila cu putinta). Cit despre popzitia tatalui sau in nomenklatura, continua sa-mi scape relevanta acestor ubicue precizari. Amanunt: in contextul ierahiilor vremii, rangul de “inalt demnitar comunist” are diverese acceptiuni (evident, fara a anula faptul in sine). Pina cind presa si criticii/adversarii dl-ui Patapievici nu au mentionat ad nauseam functiile si biografia tatalui domniei sale, eu eram complet ignorant, desi as spune ca am o mai mare familiaritate cu subiectul nomenklaturii decit multi ditre participantii la acest dialog.

  • Peter

    (…)
    Comentariile ziaristului sunt stupide, aici nicio surpriza, in schimb documentele sunt oficiale. E optiunea dvs. daca doriti sau nu sa le vedeti.

  • Dorin Tudoran

    InimaRea

    Aveti dreptate in legatura cu “strigaturile” din Parlament. Nu aveti dreptate in legatura cu,,, curajul: dl Tismaneanu si pierit de frica? Daca nu era tinut de maini si de picioare, facea omor.

    Serios vorbind, am avut noroc ca nu am putut onora invitatia presedintelui de a fi in Sala Parlamentului in acea zi, fiindca, ponderat cum sunt, eu il aruncam peste balustrada pe haidamacul ala de Vadim.

    Ar fi venit si Miron Cozma, daca ar mai fi avut ce “vinde”. A vorbit tot timpul ca un prost si nu mai are “marfa” de vanzare. Daca ar fi avut, fostul ministru al transporturilor, care, binenteles, n-a avut nici o legatura cu garniturile de tren burdusite cu mineri veniti sa planteze ghiocei in fata Teatrului National din Bucuresti, ii gasea un loc la Bruxelles, intre TRU si Gigi Becali.

  • Dorin Tudoran

    @ Odarka Odraka

    A reparut disparutul Marian Popa, referntul Securitatii? Bravos, natiune, Hlaicu sa-ti fie!
    Eu cred ca ICR sub HRP-MM-TR a facut si foarte multe lucruri excelente. Cele de mantuiala si clientelare se vad mai usor.
    Sper doar ca Lautreamont-ul acela era traducerea lui “Dom’ Suli” Gheorghiu, nu cea a lui Eugen Barvu cel cu “chambra de … iluminat”.
    Care este raportul intre utilitate si inutilitate, cand vine vorba tocmai despre birourile din strainatate, nu pot spune, dar repet, am vazut cateva lucruri excelente si am auzit de altele, tot excelente.

  • Dorin Tudoran

    @Peter

    Mi-am permis sa elimin linkul oferit. Din doua motive:

    Primul -- cunosteam atat toate acele documente, cat si comentariile ziaristului.
    Al doilea — eu ma refeream (cer scuze pentru neclaritatea comentariului meu) la dovezi ca “Maria” a si facut ce ar fi promis.

    Multi oameni au semnat (sub presiune sau din dorinta de a nu rata sansa unor studii afara — asemenea documente/angajamente; nu, nu va temeti, eu nu am facut-o) dar nu au facut ce s-au… angajat sa faca.

    Sa astepta si sa nu aruncam cu pietre, pana nu e limpede ce si cum s-a intamplat.

  • Şerban Foarţă

    Pentru a nu se crede că, la “Dilema veche”, scriau doar inşi dubioşi, odrasle de, mai mult sau mai puţin, nomenclaturişti, ş.a.m.d. -- iată mai jos “divorţul” meu de publicaţia amintită, ulterior furtului numerologic faimos al domnişoarei Roberta Anastase, secondată cu devotament de un domn nedilematic, dar sever (asupra căruia, în calitatea-i de proaspăt expert în Caragiale, voi reveni cât de curând). -- Deci:

    Către Mircea Vasilescu, redactor-şef al publicaţiei “Dilema veche”

    Domnule Vasilescu, dragă Mircea,
    întrucât dl Sever [Cotoi] Voinescu, deţinător, la “Dilema veche”, al unei rubrici permanente, anume “Axa dus-întors”, e, în opinia mea, un personaj nefrecventabil, mă văd constrâns a-mi înceta colaborarea, tot permanentă, la această foaie, – în ciuda simpatiei ce ţi-o port.
    Numai că, în preajma persoanei amintite, am dezagreabila senzaţie că, dintr-un simplu colaborator, devin, din şapte-n şapte zile, un, mai curând, colaboraţionist.

    Cu amărăciune, Şerban Foarţă

    P.S. Textul a apărut în câteva gazete (în septembrie-octombrie 2010), cu excepţia, bineînţeles, a “Dilemei vechi” şi tot mai vechi.

    (Despre H.R.P. s-au spus destule. Adaug, pentru amatorii de arhive, că taică-său purta numele de Dionisie.)

  • Dorin Tudoran

    @Serban Foarta

    Mai an, am dat aici si linkul spre videoul de pe “youtube” in care nu doar erai de vazut, dar erai si de auzit vorbind despre inenarabilul Sever Voinescu.

    Domne’, hahalera asta imi aduce aminte de bancul in care, finalmente, unu’ zicea, parca: “locomotiva asta trebuia omorata de cand era un biet samovar”…

    N-am “instincturi” (God Bless EBA!) ucigase, dar fata de cotoiul asta am un dispretz mai sever decat s-ar/ar merita…

  • Şerban Foarţă

    Dragă Dorin, o mică, dacă-mi îngădui, corectură, apropo de “chambra de … iluminat”. -- Conu Jenică Barbu se lupta cu tălmăcirea, din franceză, a sintagmei “chambre a louer” (regret că nu am accent grav), alias “cameră de închiriat”. Cum verbul “louer” înseamnă, însă, şi “a lăuda”, el a tradus sintagma amintită prin “cameră de lăudat”!!!

  • Peter

    Ma veti scuza daca la randul meu am fost eliptic, n-am spus nici n-am lasat sa se inteleaga mai mult decat spun documentele respective. In rest, de acord, colaborator nu inseamna neaparat informator, iar asta e o piatra pe care n-am aruncat-o. Eu inteleg plastografie, pana unde se poate, vorba conului trahanache, dar in fisele respective era vorba totusi de recrutari, trimiteri in Anglia cu sarcini informative, scrisori cifrate, munca de influentare, cerneluri simpatice, etc.
    @Serban Foarta: e un gest care nu a trecut neobservat, ba chiar pentru unii a marcat sfarsitul unui anumit sistem de complicitati. Personajul nici nu conteaza, sigur aveti d’autres chats à fouetter.

  • InimaRea

    Domnule Turodarn, daca aveti timp, (re) vedeti asta despre febletea dv, Cotoi de la Cotidianul de al’dat’. L-am recuperat de pe google, de aici comentariile.
    M-am amuzat copios citind comentariul unui cititor al ziarului Cotidianul, care semnează cu pseudonimul “inimarea”. Azi îi serveşte o lecţie usturătoare fostului viitor ambasador al României la Washington, Sever Voinescu, din corul de lăudători ai padişahului de la Cotroceni. Care comite un soi de studiu psihanalitic având drept “invitat” pe “divan” pe Ion Iliescu. “Calităţile” analizei domnului Voinescu le puteţi aprecia aici: http://www.cotidianul.ro/putin_freudism_cu_dl_iliescu-44031.html . Dar sigur veţi gusta comentariul lui “inimarea”, pe care îl redau în continuare, mulţumindu-i pentru înţelegere.
    “Complexul oedipian e al’ceva, do’n Severe! Cel puţin la Freud, el pleacă de la triunghiul Laertes (?)-Iocasta-Oedip, în care Oedip e castratorul, nu castratul. Nu-i de mirare că, plecând de la o aşa vagă amintire a lecturilor ori a compendiilor după, ajungem la a-l acuza pe Ilici de tendinţe castratoare. Măcar de s-ar fi considerat că Ilici “s-a căsătorit cu Partidul”, dar nu că l-a castrat de-atâtea ori. Într-o anume accepţiune, a castra înseamnă a ucide, ba chiar e preferabilă uciderea -- la corturari, de pildă. Nu şi la cărturari, însă. Ştiu eu nişte cărturari de vază, care bucuros se lasă, păstrându-şi podoaba minţii, în schimbul celei virile. Nişte muhaiele! Nu vă grăbiţi, că e de bine! Muhaiaua era slujbaş de maximă încredere în cel mai restrâns cerc al credinţei către Padişah: îl aştepta, în genunchi, cu prosopul, săpunul şi apa de trandafiri, pentru a-i spăla nobilul mădular, la ieşirea din harem. Iar Padişahul nu avea a se teme de gânduri castratoare, nici o cronică turcească nu pomeneşte aşa grozăvie. Sigur, muhaiua era eunuc -- castrat, adică -- dar de mic, adică hărăzit unei înalte dregătorii. Ajuns la uşa ce dădea în saraiul plăcerilor, era ca un ambasador al tuturor castraţilor, plătind -- cu ablaţiuni din cele mai gingaşe -- tributul de recunoştinţă al înaltului favor de a atinge vârtosul mădular împărătesc, de multe ori încă ne-muiat de toropeala plăcerii. Ce lirică diafană aşternea apoi muhaiua, muind în gură înaripata pană a caligrafiei sacre! Şi când te gândeşti că noi nu aveam, la momentul 1990, nici un specialist în turcă medievală, iar acum dacă avem doi-trei. Avem şi noi un sarai al plăcerii maxime, în Dealul Cotrocenilor. Şi acolo, muhaiele de cea mai mare încredere slăvesc măritul mădular. Lumea cârteşte cum c-ar fi siliconat, că Măritul nu prea mai are presiune în instalaţie, că-i mai tare-n gură decât în… Vremuri ticăloase, triste urmări mai lăsaţi! Un tată castrator, un fiu castrator. Şi-n jur, doar muhaiele.”
    Are dreptate “inimarea”. E plină România politică şi intelectuală de muhaiele! Şi sunt prea puţini padişahi, care să-i angajeze!

  • De fapt, privind inapoi, sunt revoltata pe mine insami de felul in care am putut fi pacalita de dl HRP. Am fost si eu, la inceputul anilor ’90 , fascinata de “Zbor in bataia sagetii”, ba chiar de “Politice”, pentru ca ele pareau a raspunde nelinistilor, aspiratiilor, dezamagirilor si frustrarilor mele de atunci. Erau, cumva, concordante cu spiritul timpului si cu revolta celor care iesiseram din ceausism, pentru a fi “infundati”, imediat, de iliescianism. Ma consoleaza doar gandul ca dl HRP a reusit, in anii aceia, sa pacaleasca pana si flerul Monicai Lovinescu, pe care a facut-o sa creda ca el, tanarul cu aer adolescentin, binecrescut si sensibil suferise enorm in comunism, fiind fiul unui fost detinut politic. (Adevarul e ca tatal, Dionise P., fusese retinut, dar de Siguranta interbelica, pentru actiuni comuniste, si nu cum ii daduse HRP de inteles, la Paris, Monicai Lovinescu.). Nu incerc sa incarc fiul cu pacatele tatalui, Doamne fereste!, dar vreau sa scot in evidenta un aspect al caracterului dlui HRP, care a jucat un fel de teatru in fata Monicai Lovinescu. Cand, insa, am incercat, acum 2 -- 3 ani, sa recitesc “Politicile” si “Zborul…”, mi-am rupt dintii in scriitura lor gaunoasa si vetusta, intesata cu neologisme livresti, cu iz academic, (pour èpater le bourgeois) si am fost izbita de incredibila subtirime a observatiilor si judecatilor. Cu “Omul recent”, HRP m-a pierdut de tot, el insusi paradandu-mi iremediabil pierdut in meandrele stufoase ale propriilor teze si demonstratii. M-a cucerit, in schimb, cu “Ochii Beatricei”, fiindca mie chiar mi-a placut incercarea lui de-a reconstitui cosmologia pe care si-a construit Dante “Divina comedie”.

    Am revenit, de fapt, ca sa spun cat de dezamagita sunt de caracterul de facatura grosolana a unei parti importante din ceea ce numim elita contemporana: produse intelectuale indoielnice, validate de la “cel mai inalt nivel”. de dnii Plesu si Liiceanu, (care si-au consolidat, in timp, un fel de drept exclusiv de acordare a CTC-ului intelectual) si “legitimate”, aiurior, de catre vreun “capitan Soare”.

    In privinta activitatii lui HRP in fruntea ICR, printre multele chestii care ii pot fi reprosate (clientelismul, amintit aici, fiind de departe cel mai grav dintre toate si e suficient sa te uiti pe site-ul insrititutiei ca “sa-l vezi “!), ii va ramane, totusi, meritul de a-l fi tradus si publicat, afara, pe Max (Mihail), Blecher, un scriitor foarte drag mie si aproape ignorat inca in Romania. Nu stiu insa cu cata acribie a facut-o si nici cu ce rezultate.

  • Erata: Max (Mihail) Blecher (fara vigula intre nume si prenume, care mi-a ramas “agatata” )

  • Ivi

    …eu “nu am inteles” din aceasta “Bâză” provocatoare și comentariile mai mult decât interesante un lucru simplu: merita ”autorul” (telectual băsist !?!) titlul de “doctor honoris causa” ?!? (…”am înteles” că mai degrabă a luat această distincție pentru activitatea de deminitar decât de cea de autor…)
    Pentru o cât mai completă evaluare, vă mai supun atenției și următoarele aspecte:
    …în calitatea de ”big boss” peste ICR, în evaluarea celor 7-8 ani decând este în frunte (timp în care a făcut și lucruri interesante…) se pune și întrebarea (desigur, prozaică) cât de eficient a fost în promovarea culturii române peste hotare?!? (dacă a fost la fel de eficient ca DNA-ul care pentru un banal abuz de câteva mii de euro, pe o acțiune ”trofeu al calității” a adus la interogatoriu aproape 1000 -- o mie de oameni, cheltuind practic din banii publici de mii de ori mai mult decât paguba…)
    …oare nu ar fi trebuit (ar trebui încă) tinând seama de implicarea sa în propaganda probăsistă în timpul mandatului său de demnitar, care prin natura funcției presupune neutralitate politică, să-i cerem (la fel cum el însuși și toți cei de la reviste precum 22, etc. au cerut, pe deplin temei, lui Adrian Severin să demisioneze când a făcut ce a făcut) și lui să facă acest gest de onoare ?!?

  • Şerban Foarţă

    Ca să-l mai uităm pe HRP, -- iată un scurt fragment din I.L. Caragiale (“Baioneta inteligentă” sau “Garda civică”), pe care, spre lectură publică (la radio sau televizor), i-l recomandăm cu bucurie parlamantarului Voinescu Sever:

    “… Căpitanul meu, d. Guță Cotoi, odinioară sergent în pompieri, era un tip de haidamac, care fusese apoi, pe rând, birjar, cârciumar, binagiu, samsar de slugi, spion de poliție, bătăuș, ș-acum, în sfârșit, urmând unei vocațiuni irezistibile pentru viața politică, se declarase pe față pentru guvern. Era un agent propagandist rabiat — groaza cârciumarilor și altor case publice, spaima birjarilor, lăutarilor, flașnetarilor, alunarilor, salipgiilor și a tuturor câți îi picau înainte în momentele-i de arțag contra ciocoilor. Dar, aminteri, om plăcut, deștept și vesel. Când a venit pentru prima oară să mă cheme-n serviciu, era tămâiat. Îl cunoșteam de mult — cine nu-l cunoștea în mahala pe d. Cotoi? — zic:
    — Frate Guță, te rog, pe mine să mă scutești; sunt slab de constituție.
    — Ei, aș! zice. Oftică rusească!… Nu se poate, d-le Iancule… adică… se poate, dacă pui om în loc.
    — Atunci, pui om în loc.
    — Atunci, scoate rubla. I-am dat-o, și d. Guță a plecat legănându-se și strigând:
    —Trăiască ai noștri, d-le Iancule!
    Apoi o teribilă înjurătură: …de ciocoi!”

    Şi aşa mai aproape.

  • Dorin Tudoran

    @Serban Foarta

    Corect. M-am uitat azi dimineata intr-un text scris atunci si (re)publicat dupa 1989. Faceam bascalie de Nea Jean sugerandu-i ca, prima oara cand treci prin Paris, sa-si “inchirize o camera de laudat” pe care s-o “ilumineze citind editoriale sale sclipitoare despre….”

  • Dorin Tudoran

    @Peter
    Exista si cazuri de baieti tineri, recrutati, dar care n-au ajuns niciodata la unitate; deci, nu doar ca nu au indeplinit stagiul militar, dar n-au apucat nici macar recruti sa fie, cu adevarat, si tunsi numaru; zero.
    Se va limpezi si aceasta situatie.

  • Dorin Tudoran

    @ivi

    1. Eu, unul, cred ca merita. Dincolo de mecanismul reclamat de unii, mecanismul “relatiilor” (unde nu se manifesta el?suntem noi, ceilalti siguri ca atunci cand ni se recunoaste un merit, nu era altcineva mai potrivit pentru a-i fi recunoscute merite mai mari? etc)

    2. Promovarea culturii in strainatate este un subiect ce nu va putea fi epuizat vreodata. Parghiile pe care le implica sunt atat de diverse, atat de “particulare”, incat intregul mecanism nu stie, deseori, ce se intampla cu el. Poti pregati arcul, sageata, te poti “antrena” poti ochi foarte atent, poti atinge tinta chiar in centrul eli dar, vai!, poti sa ai surpriza sa vezi ca tintei nici ca-i pasa de impulsul tau, un motiv fiind ca ea astepta ( si asta tu nu aveai de unde sa stii) sa fie atinsa intr-o alta zona: masi sus-stanga, mai jos-dreapta. E multa “serendipity” (intamplarea/omul potrivit la locul si mai ales momentul potrivit) in joc.

    3. La ICR multi vad fata glamoroasa a vietii acestor “diplomati culturrali”: caltorii in locuri de vis, conditii de inalti demnitari (in cazul unora), sansa de a vedea locuri celor mai multi dintre noi inaccesibile, de a da mana cu mari personalitati, staruri, vedete de tot felul etc. Ce se vede mai greu este munca, oboseala, uzura etc. Sigur, se poate intoarce manusa pe dos si spus “Da si profesorul navetist e obosita ca dracu’…” Si este.

    4. Anomaliile provocate de clientelism, servilism politic, spirit de gasca etc. apar la mai orice echipa in care mizele sunt acelea care sunt aici. In asemenea cazuri, totul trebuie judecat doar “cu cartile pe masa” -- cu dovezi. Sigur, unele lucruri sunt atat de limpezi, numai ca altii le pot declara insuficient de limpezi…

  • Dorin Tudoran

    @Gheorghe Campeanu

    Total de acord. Va multumesc pentru interventie.

  • Daca_nu_nu

    Mi-am adus aminte de un domn care semna pe la conferinţe „Prof. univ. dr. dr. h. c.”, dar nu mai ştiam cum îl cheamă, aşa că am dat „sărci pe goagăl”, da de l-oi găsi. Cum am găsit mai mulţi decât mă aşteptam -- sincer, credeam că numai cela unul e lovit de dambla -- am lăsat-o moartă cu „sărciul”, şi-am deschis de curiozitate această pagină: http://ro.wikipedia.org/wiki/Doctor_honoris_causa, de un umor nebun şi negru; la o adică, poţi da în depresie, Doamne fereşte…

  • Gheorghe Campeanu

    @ Şerban Foarţă # 44

    Simpatic interludiul cu traducerea odaii de laude. Traditia talmacirilor proletare ma duce cu gandul la anii 60’s, cind la carma cinematografiei romane se afla tov. Vasile Rachita (fost lacatus-major). Dansul conducea adesea delegatia romana la festivalul de la Cannes, si uneori insista sa scrie reportaje. Astfel au intrat in Pantheonul translatiilor originale, nemuritoare nume de filme: “Contabilul Linistit” (Moderato Cantabile) si “Cui i-e frica de lupul din Viriginia?” (Who’s afraid of Virginia Woolf?)

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran # 54

    As adauga ca referindu-ma la regretabilul procedeu al vinei prin asociere, comparatia era pur de nivel comparativ al mecanismului, “azi” si “ieri”. Nu era de fel o inferenta a ideii de vina alocata in mod uniform. Cu alte cuvinte, nu echivalam “vina” ca responsabilitate imprescriptibila a celor din nomenklatura, cu “delictul” de clasa imputat in timpul represiunii comuniste, parintilor celor culpabilizati prin asociere.

  • Shadow

    Eu am 3 puncte care mi-au pus capac la evolutia lui HRP
    1. Mizeria de la cnsas + continuarea trimiterii celor “albiti” de el sa vb despre comunism (Herta Muller a si facut scandal).
    2. Faptul ca s-a dat in fata dnei Lovinescu pe post de copil de “detinut politic” de catre comunisti.
    3. Faptul ca in primele 6-8 luni de sef la icr s-a ocupat de propriul sau doctorat dar de incasat a incasat banii.

  • mihai rogobete

    Unidimensionalitatea gândirii patapieviciene -- triumfalist logiciste -- m-a făcut să întrevăd varianta obscurantismului raţionalist şi-n literatura şi-n publicistica lui -- un Ev Mediu scientist contrapus decadenţei celui creştin-umanist în care ne-a tot reproşat că ne complacem. Dualist în iluzoria sa dialectică a polemizat cu stafia unui alter-ego nehăruit analogic şi sinestezic; captiv inductivo-deductiv şi ocolit de curajul eliberator al intuiţiei şi revelaţiei, şi-a tot cioplit chipul silogistic. Cărţile lui nu seduc, ci înfiorează.

  • BEMOL

    @AD USUM OMNIUM LECTORUM
    A.”Camera de laudat” a fost data la iveala pe vremea polemicii lui Jenica Barbu cu alt ipochimen hipercultivat, Neftiotache Buhusi. De unde intrebarea mea: Nu cumva negrii literari, traducand Panait Istrate in contul Saptamanosului, i-or cauzat acestuia, intentonat, rusinea cu pricina?
    B. A nu se uita ca Editura DENOEL publica, inainte ca sa existe vreun ICR patapieviciant, A.D. 1972, AVENTURES DANS L’IRREALITE IMMEDIATE, traduse de Mariana Sora si prefatate,vai, de inevitabilul Crohu (aflat in bune relatii cu Maurice Nadeau, caruia avea sa-i recomande, dupa Lovilutia Decabrie insa, si un roman de Gheorghe Craciun)
    C. Nu doar Monica Lovinescu a fost pacalita de pehlivanul antementionat, icerist principal, ci si Virgil Ierunca, de la care smulgea o prefateta pentru unul din primele sale producte pixuale. Ba si pe baietii de la revista VATRA, altminteri foarte exigenti, i-a tras in piept cu un long poemation oarecare (dar cu pretentii de revolutionare a lirismului romanesc), spre indignarea lui Dorin Tudoran insusi…

  • Bene Merenti

    @Liviu Antonesei
    Nu credeti ca BENE MERENTI i s-ar fi potrivit mai bine d-lui Papionovici decit DOCTOR HONORIS CAUSA?

  • Paradoxul dlui Patapievici (a demonstra inconsistenta valorilor românesti si a te baga apoi difuzor ICR al lor catre occidentali) n-are legatura cu doctoratul. Când pubintelectualii Autoelitei au demolat mitul eminescian la 5 martie 1998, prin nr Dilema 265, ei sperau cu o copilareasca naivitate ca vor scrie mai performant in vid. Critica noastra arata insa ca, in postromânism, Orbitor 3 al dlui Cartarescu e mai slab decât Orbitor 1, care merita Nobelul, iar in recenta carte Ultimul Culianu, dl Patapievici e mai putin iactant decât era in Ochii Beatricei, dupa cum Mircea Mihaies e mai putin percutant in noua lucrare despre tranzitie scrisa cu Tismaneanu decât era in Femeia in rosu, scoasa cu Mircea Nedelciu mult inainte de Muscatura din martie 1998. Caderea lui Eminescu a pulverizat nu numai statutul intelectualului in RO, ci si capacitatea lui de a exprima geniul masilor largi populare.

Next post:

Previous post:

WP Admin