≡ Menu

“Bășini legendare”. Azi – ”bășina istorică”.

Printre isprăvile controversatului Sir Richard F. Burton se numără și o traducere fără perdea (“plain and literal translation”) a celebrei Kitāb Alf laylah wa-laylah: min uṣūlihi al-ʻArabīyah al-ūlá apărută sub titlul The Book of the Thousand Nights and a Night. 16 volume, între 1885 și 1888.

Richard_Burton_Thousand_Nights_and_a_Night_Alf_Laylah_wa_Laylah

Povestea care apare în volumul 5, pp. 135-137 (1885) se intitulează How Abu Hasan Brake Wind. Adică, lăsând pudibonderia deoparte, Cum s-a bășit Abu Hasan. O poveste care ar putea avea multiple subtitluri. Unul dintre ele – cum să devii faimos, trăgând pârțuri.

Protagonistul poveștii este cel mai bogat negustor din Kaukaban (Yemen). După moartea primei soții, prietenii îl sfătuiesc să se recăsătorească. Bătrânele pețitoare profesioniste îi găsesc mireasa potrivită – “o femeie frumoasă ca luna strălucind deasupra mării.” Nunta e o minune.

Invitat, în sfârșit, să intre în camera nupțială, ginerele “se ridică, încet și demn, din divan, dar, ghiftuit cum era de mâncare și băutură, lasă să-i scape o bășină mare și teribilă.”

Oaspeții se fac că n-au auzit nimic, dar, rușinat peste măsură, Hasan iese în curte, încalecă și pleacă în lume. După zece ani petrecuți în India, ca bodyguard al unui rege, dorul de casă îl împinge să se întoarcă la locul de baștină.

Ajuns acasă, hotărește ca, înainte de a se arăta, să tragă pe furiș cu urechea la ce vorbesc oamenii, în speranța că nimeni nu-și mai amintește de pățania sa. După o pândă de șapte zile și șapte nopți, Hasan aude, prin ușa unei colibe, următorul dialog:

“Mamă, spune-mi în ce zi m-am născut, fiindcă una din prietenele mele vrea să-mi ghicească viitorul.” ”Fata mamei, te-ai născut exact în noaptea în care s-a bășit Abu Hasan.”

Auzind acestea, Hasan a zbughit-o și dus a fost în lume; pentru totdeauna. Nu înainte de a-și spune: ”Bășina mea a devenit, cu adevărat, o dată! Se va vorbi despre ea de-a pururi.”

Desen & Copyright © DION

Desen & Copyright © DION

 

Suntem în anii ’80. Printre puținii care mai au curajul să-mi scrie este și un poet excepțional. Are 33 de ani și domiciliu “cam obligatoriu”; la Focșani. Locuiește pe strada 8 mai, nr. 2, Bloc B6, Apt. 2. Se numește Liviu Ioan Stoiciu. Citez cu voia sa:

doru

 “M. 23 martie 1983. Iubite Domnule Dorin Tudoran,

Sper să vă parvină și scrisoarea aceasta a mea… Sunteți încolțit? Cum să încep, cum să încep…/…/ O știu chiar pe pielea mea: în una din durele mele discuții, de anul trecut, am aflat (de la Ion Cristoiu: să îi pomenesc numele, că mai jos aduc vorba de Supliment…) că degeaba țin eu coada pe sus, «că și ție, bă, tot partidul ți-a scos cărțile, cu banii și pe ’semnăturile’ lui». Asta e situația: noua găselniță «ideologică». Nu mai departe ultimul interviu al lui Eugen Barbu în Supliment…, 11/1983 – «au apărut protestatarii de profesie care iau salarii de la cei pe care-i înjură și lucrul nu e prea moral». Asta chiar e culmea: a ajuns și bietul meu salariu (1600 lei pe lună, de… «mînuitor de carte»!) la limita răbdării Tovarășilor?

Desen & Copyright © DION

Desen & Copyright © DION

Antologând “bășini legendare”, profesorul și folcloristul D. L. Ashliman cataloga pățania lui Abu Hasan drept “bășina istorică”. Mainstream-ul presei românești de azi s-a născut în istorica noapte în care cineva ”a tras-o”.

Avicola Găești a născut prima bulină roșie. Restul sunt puii ei. Născuți vii, spre a ciuguli istoria unei tranziții care seamănă leit cu moartea clinică. Noi să fim sănătoși: “Gioconda se mărită/E nuntă-n cartier/Mireasa-i fericită/C-o floare prinsă-n păr/Dar cine e alesul, rămâne un mister…” 

Nu există atâta Românie câtă scenarită clocotește în călimara părintelui fondator al tabloidizării presei postdecembriste iar istoria este o Giocondă care nu duce niciodată lipsă de pețitori. De unde și certitudinea: ”Cu atenție mărită/orice fată se mărită.”

Abu Hasan de România nu s-a rușinat niciodată. Nu a plecat nicăieri. Nu s-a ascuns. E aici. Public. Face ce știe mai bine – le trage. Dependența prea multora de pârțâit și infamie nu-l lasă, încă, din brațe. De aceea, deocamdată, nu poate fi antologat. Când va fi, s-ar putea să avem de-a face cu un bubuit supersonic.

(acest text a apărut și pe www.republica.ro cu titlul “o noapte cât o eternitate”)

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

 

  • Radu Călin Cristea

    Iartă-mă, dar nimic nu se compară cu dom’ Jenom al lui Hašek: ”…avea cu ani în urmă o
    prăvălie cu iepuri de casă și alte păsări un domn Jenom… Într-un timp a
    intrat în vorbă cu fiica legătorului de cărți Bilek. Lui dom’ Bilek nu-i era pe
    plac cunoștința asta și chiar a spus-o public, la cîrciumă, că dacă cumva
    domnul Jenom ar veni să ceară mîna fiicei lui, l-ar azvîrli pe scări ”ce n-a
    văzut lumea”. Domnul Jenom a băut zdravăn și s-a dus la domnul Bilek, care l-a
    întîmpinat în antreu, cu un cuțit mare în mînă – din acelea cu care se
    rotunjesc marginile cărților și arată a satîr de tocat broaște. A zbierat o
    dată la el, întrebînd ce dorește, și domnu’ Jenom,
    drăguțul de el, s-a bășit așa de tare, că s-a oprit și pendula din perete”.

  • Când e vorba de Hašek, nu mă pot supara…

  • Pingback: “Bășini legendare”. Azi – ”bășina istorică” | România curată()

  • Vasile Gogea

    …cît de pudică, în comparaţie cu “megavulcanul băşinos” de la Găgeşti, era zicerea populară, din “iepocă”: “la curbe şinele trosnesc”!…

  • Ontelus DG

    ,,fie rouă fie fum încă e
    lumea pe drum în lumină
    o duhoare”

  • Damian Giurca

    După prooroci/profeți
    vin judecătorii, apoi împărații. Așa se pare că se organizează lumea. Chiar și cea a ziariștilor. Abia a început vremea judecătorilor…

  • Dezideriu Dudas

    Cum zicea tehnocratul avicol al “satului valah” ( in sens mai larg …) ? “ E la mintea cocosului ca nu poate fi asa…”. La “mintea cocosului” da, da’ la gaini ? S-or fi saturat si ele sa tot oua,oua…

    Ion Dezideriu Sirbu
    “ Nu ni se potriveste nici un model extern de civilizatie : nici cel sovietic, nici cel american, nici cel nipon sau german. Ar fi trebuit sa fim lasati sa crestem organic, dinlauntrul nostru. Cred ca schema de baza, arhetipal-seminala, a fiintei noastre se gasea undeva in duhul vechiului sat valah : care sat, murind cu zile, ne-a lasat de izbeliste, la mijloc de drum, intre preistorie si electronica. Nu avem un pattern, crestem si descrestem aiurea, dupa legi haotice, stejari in ghivece, lupi in seminarii marxiste, ingineri cautand petrol si otel si negasind decat cimitire de folclor si limba. “ ( Jurnalul unui jurnalist fara jurnal” )

  • mai ales cand gaina, cu burta plna de carbuni, merge drept in… zig-zag

  • Dezideriu Dudas

    Zig-zag-ul este “puiul-viu” al “liniei drepte – ou”…Dupa 45 de ani de “linie dreapta” si alti 25 de alta “linie dreapta”, o “şină” la “Dezideriu” ( nu la mine, la tizul de mai sus…) poate n-ar strica….Nu-i buna directia, dar mai ostoieste celelalte doua exclusivitati certocrate cu iz textil ( una pe fata -- una pe dos ), care “lupta , lupta”…., de nu mai are chef nici-o gaina de oua…atat timp cat “se” livreaza pui vii…Un pui viu hais si unu’ cea ( nu pun diacritice sa se schimbe dreak si “garniturilii” la ambasade…)….

    OOCRATU’–N CURBĂ

  • Damian Giurca

    Poate că și Abu Hasan s-a ascuns pe aceste meleaguri. S-a căsătorit și urmașii lui îi poartă firea (ptiu!) în gene și poate chiar în nume. Marin Preda denunțase unul, după fire. În denunțurile încă neblocate ( peste 45 de zile dispare art. 318 C.p.p.) poate apucăm să aflăm că de fapt și-a schimbat numele în poreclă și ne-a păcălit pe toți, tot timpul. Și tot încearcă…

  • Pingback: O bășina istorică. Partide de sex – exclusiv premium – Politica ta()

  • Dezideriu Dudas

    Dom’Damiane,
    prima data “am recunoscut ca sunt mistret” si-am “scapat”…A doua oara-i mai
    greu…Nici mistretii adevarati nu stiu daca “scapa”…

  • Ontelus DG

    Tocmai fiindcă duminica trecută am comemorat cincisprezece ani de când mi-a fost schingiuită iluzia spiritualităţii universitar-academice, nu pot să nu consemnez, tocmai pe acest blog, simbol al unei libertăţi despre care unii oameni nici nu-şi imaginează că există, faptul că astăzi românitatea comemorează trei sferturi de veac de la neverosimila rebeliune legionară, eveniment care marchează decesul oricărei utopii autohtoniste. Coexistenţa natural-spiritual din viaţa oricărui individ şi a oricărei comunităţi ne îndreptăţeşte să încercăm să înţelegem eşecul modernităţii româneşti nu doar prin prisma istoriei ori a geografiei, factori semnificativi, evident, ci mai cu seamă prin acea viziune junimistă: modernitatea noastră, cu instituţii şi mentalităţi specifice nu a fost expresia unei evoluţii organice, a unei sedimentări fireşti a elementelor caracteristice unui stat şi unei societăţi deschise înnoirii, ci, din păcate, o colecţie halucinantă de hăis-uri şi cea-uri care au compromis şi compromit mai tot ceea ce nefericiţii de intelectuali se chinuie, fără niciun spor, să prezinte drept ,,progres”… Am rămas, vorba lui Eminescu ,,neamul nevoii”…

  • Eduard

    Avicola Gaesti a nascut doi pui vii. Unul l-am uitat, al doilea s-a transferat la dusmanii pe care unii ii iubesc, la Titu, si a inceput sa mituiasca in stanga si in dreapta. Pe cei care se, si se, si sunt opusi terorismului international.
    De exemplu, adjunctul Buricului antiterorist fuse prinse cu banuti verzi si leisori albastri la el. Marcati. Si uitaram de el, ca de, sa uitam de lucrurile urate, foarte urate, ale frumusetilor romanesti.
    Din fericire omul nu a fost transferat la prietenii dusmanosi, cei mai mari prieteni ai sirienilor din lumea romaneasca, ba chiar din toata lumea non-ruseasca, sau chiar ai lui Isaac Sirianul.
    Deci Rumania este cum trebuie, Prietene. De aceea trebuie facuta sa inteleaga adevarul..

  • Eduard

    In afara de un europarlamentar aproape viu, a mai nascut, totusi- sa nu fim rai-, niste agenti de frigidere.Dincolo de un director anihilat la vremea lui, din fericire, agent SIE.
    Unul are pui in Lumea Libera, este pensionar de la 52 de ani, are doua fete propasitoare intru agent de refrigerare, care se ocupa de natura si de societatea civila.
    Asa da, orice naist va fi invidios pe fostele imaginare atenatte la viata lui.
    De altfel remarcabila.
    Si de aplaudat. Chiar si sirienii il cunosc, eu sunt martor.
    Deci unii se bucura de arhive si de angajamente pe viata, altii doar de de valori.

  • Eduard

    De fapt, sa uitam ce afost. Niste oameni care au fost implicati in asasinatele din 1989, si au apoi au fost trimisi in lumea libera sa uite cine sunt, unde altundeva?, si acum pot fi medici, ingineri, oameni de afaceri, geologi, umanisti incredibili, cetateni de nadejde ai…lumii. Practic.
    Vize? Pentru voi nu este nevoie de dolari….
    Ha, ha, ha…!

  • Eduard

    Avem basini de acest tip pentru tot ce este necesar.

WP Admin