≡ Menu

Bașcanul

Photo-blog-7-150x150[1]După eșecul prelungitei campanii prezidențiale (10 ani) de a readuce Republica Moldova la patria mumă, renunță la păguboasele tactici și strategii din trecut, se recalibrează și declanșează un “blitzkrieg” necruțător.

Mai întâi, lansează Partidul Unității Naționale la Chișinău. Până la restabilirea cetățeniei sale moldovenești, este doar Președinte de Onoare al partidului lăsat temporar, spre atentă păstorire, lui Anatol Șalaru.

Odată restabilită cetățenia, devine Președinte de jure al PUN. Urmează o mișcare tip Bobby Fisher: alipește Republica Moldova la Regiunea Autonomă Gagauz Yeri și mută Chișinăul politico-administrativ la Comrat.

Desen & @ 2013 - DION

Desen & @ 2013 – DION

Pe apele fluviului mitic Ialpug, navele nucleare ale reîntregitei Găgăuzii bagă spaima, de la Comrat la Cimișlia, în puțoiul ăla de Putin. Apoi, face și ultimul pas – nu alipește, cum se teme Kremlinul, Rusia la Găgăuzia, ci la România.

Devenit Bașcan al României, transmite Bruxellesului, Berlinului și Washingtonului că de azi înainte axa politică a lumii este un trifoi cu patru foi: Comrat-Băicoi-Cimișlia-Adunații-Copăceni, cu adăpost nuclear în Cimitirul vesel de la Săpânța.

Pentru ziua de 28 iunie, 2017 a.c., când se împlinesc 76 de ani de când Uniunea Sovietică și-a tras Basarabia sub vastul ei șopron politico-administrativ, a redactat un manifest dur, care începe ca un tunet: “Băi, găozarilor,  pun PUN-ul pe voi și vă ciuruiesc!”

În 2018, când Regiunea Autonomă România sărbătorește centenarul Marii Uniri de la Alba Iulia, Bașcanul organizează și participă la manifestările dedicate următorului mileniu al Realipirii Tuturor Realipirilor Noastre.

De-a stânga, de-a dreapta și în spatele Bașcanului, Proconsulii Eugen Tomac și Robert Turcescu, plus Guvernatorul litoralului din Taraclia, Elena Udrea, fac istorie cu “I”. Că de istorii cu  “i” se ocupa diletanții din gubernia Moscova.

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

 

 

  • DG Ontelus

    Indiferența este boala incurabilă a lumii, de ordin spiritual-moral-psihic, existentă dintotdeauna, aparent mai puțin prezentă astăzi, din cauza perdelei de fum tehnologice, instaurând iluzia egalității dintre instrumente de comunicare-socializare și comunicarea-socializarea propriu-zise. Atât de covârșitoare este indiferența, omniscientă-omniprezentă-omnipotentă, precum naratorul prozei tradiționale, încât admirația și desconsiderarea, mai spectaculoase prin definiție și prin fenomenologia lor diversă nu fac decât să o potențeze și să oculteze parțial și temporar efectul său devastator. Trăim cu toții într-un ocean de indiferență, în care admirația și desconsiderarea, cu formele lor specifice și variate nu sunt decât biete insulițe, practic invizibile în imensitatea rece, amorală a indiferenței. Împotriva ei nu se poate face nimic, orice acțiune sau cuvânt devin neputincioase, derizorii, inutile. Singura scăpare, dacă o putem numi astfel, este aceea că orice început are și un sfârșit, individual și/sau colectiv. Restul este manipulare.

  • Pingback: O bijuterie de la Dorin Tudoran – Bașcanul | @ntonesei's blog()

  • DG Ontelus

    The Beatles, “A Day In The Life” (1967) Songwriters John Lennon, Paul McCartney “I read the news today oh boy/ About a lucky man who made the grade/ And though the news was rather sad/ Well I just had to laugh/ I saw the photograph./ He blew his mind out in a car/ He didn’t notice that the lights had changed/ A crowd of people stood and stared/ They’d seen his face before/ Nobody was really sure/ If he was from the House of Lords./ I saw a film today oh boy/ The English Army had just won the war/ A crowd of people turned away/ But I just had to look/ Having read the book./ I’d love to turn you on/ Woke up, fell out of bed,/ Dragged a comb across my head/ Found my way downstairs and drank a cup,/ And looking up I noticed I was late./ Found my coat and grabbed my hat/ Made the bus in seconds flat/ Found my way upstairs and had a smoke,/ Somebody spoke and I went into a dream/ I read the news today oh boy/ Four thousand holes in Blackburn, Lancashire/ And though the holes were rather small/ They had to count them all/ Now they know how many holes it takes to fill the Albert Hall./ I’d love to turn you on”

  • Dezideriu Dudas

    În centralismul democratic global, Putin, cum scrieți, nu poate face pipi decât puțin, eventual într-un degetar, deși din siajul ‘celuia național, se știe, cert, nicio putină nu i-ar fi deajuns….Putina ar putea depune mărturie, da’ până și Putin pare că s-ar fi dedat centralismului democratic global, la ‘cela național făcând doar puțină gimnastică…. Deși „ai noștri” ( ajunși un fel de „Vasile” care dau „Roaită” globală ) sunt celebri în a anunța mărimile zilei „cât de mici încep să fie”….., Putin, bărbătește, a ales să înfrunte hidra monstruoasă…. Vă rugăm să nu anunțați Ambasada Rusiei pentru că va fi o tragedie prezidențială în Rusia demantelarea din România ( decapare in limbaj DNA ) ! Vorba lui Grindeanu, să nu afle Vâlcov că prejudiciem relațiile cu Federația Rusă, că iar rămânem fără premier. Ca Dragnea, ingineri, am mai avea, da’ premieri, informatizați, mai greu….
    PS Scriam că nu o să mai postez decât foarte rar. N-am putut însă pentru ca să nu semnalez atâta Istorie cu „I” mare despre geografia revărsărilor prezidențiale rusești cu „g” mic….Și Rusia nu are nicio măcar o deltă, deoarece, constructal, se puteau aduce câteva conducte…..Dacă la alea de petrol nu ne băgau nimeni in seamă, la astea izbăvitoare pentru sănătatea umanității suntem însă „primii pe ramură”….Acum, în plin anti-băsim însă, cu chiar de la fostul oficial T.Băsescu simțire și trăire extremă, iată că Rusia poate deveni, măcar neoficial, cu adevarat europeană, cu valențe certe pentru o vitoare civilizație globală de excepție pentru tranziția ( tranzitul in limbaj fiziologic si/sau de transporturi….) spre noi culmi ! În sus, dacă-i debitu’ mare, în jos, dacă baza va fi forța gravitațională, ca la mărul lui Newton, simbolul singurului partid român care a reușit să introducă sintagma “popular” in denumire, deși “luptele populare” au învolburat toată „populația politica” României, mai putin PSD-ul….E bine să se mai hodinească acum, după atâta luptă. Nu că popularul socialism n-ar fi la fel de istovitor….Nici nu trecură 6 luni și deja greșiră la Federația Rusă…..Noroc cu vestea asta bună care in mod cert va determina o nouă formă de evaluare a lacurilor rusesti ! Riscă să sece ! De unde atâtea lichide ( la gaze, am convenit, ne-am civilizat… ) ? Sau, translatat, de unde atâta gâlceavă, dacă nema putirință ? Cronicarul însă se uita la „alt film”. Atunci putirința chiar determina gâlceava. Acum e invers. „Noii cronicari” însă riscă să fie contradictorii, pentru că „nouă gâlceavă” nu poate fi în cronici decât, ordonat, disciuplinat, autodemascată. Un „nou cronicar, din afară”, și cu putirință, e greu de închipuit. De unde dilema.

  • Nu-mi explic ce ngredient al postarilor mele va impinge intr-o stare lirica de lunga durata… Va invidiez…

  • Andy Latimer (Echoes)

    Este extraordinara si extrem de reconfortanta transmutatia produsa de marirea exponentiala a timpului de injumatatire a basismului in randul largii majoritati a oamenilor muncii de la orase si sate !
    O asemenea radiatie termonucleara este minunata si nu pot decat sa ma gandesc la ranjetele de satisfactie ale mentorului dvs. spiritual, tovarasul Dan Voiculescu …
    In rest, asteptam si “opinia”, cu totul speciala, a tovarasului Antonesei,ce nu ar putea lipsi in acest context deosebit !
    Antibasismul sa traiasca de-a pururea !!!
    “Si da-i si lupta si da-i”!

  • Mentorul meu spiritual, tovarasul Dan Voiculescu?
    Baiatule, puți a În Linie Dreaptă, promoția Costin Andireș

  • DG Ontelus

    Vă mulțumesc!

  • DG Ontelus

    Zilele de 28.06.1940, când U.R.S.S. a ocupat Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herței, respectiv de 30.08.1940, când a fost anexată Transilvania de Nord-Vest de către Ungaria consemnează decesul simbolic al modernizării capitaliste și al monarhiei constituționale românești. Mitizarea perioadei interbelice a cauționat elita postdecembristă; în realitate, dictatura socialismului real, impusă prin ocupație sovietică și tacit acceptată de către occidentali a fost posibilă pentru că statul modern interbelic, înfăptuit grație jertfei Eroului Necunoscut, în Primul Război Mondial a presupus un establishment politic-mediatic-economic și, pe alocuri, cultural care nu a fost la înălțimea responsabilității istorice. Extremele politice sunt culpabile, prin ceea ce susțin și, mai ales, comit, dar ele nu ar fi posibile fără slăbiciunile cel puțin la fel de condamnabile, fiindcă sunt ascunse de ipocrizie și cinism, ale centrului onorabil și onorabilizant. În fine, sunt acuzați liderii pentru erorile și ororile organizațiilor pe care le conduc. Dar niciun lider nu ar fi posibil fără complicități, lașități, inconștiență, prostie și răutate, trăsături distribuite mai mult sau mai puțin uniform în toate organizațiile și colectivitățile, epocile și teritoriile, mai mari sau mai mici, mai cunoscute sau mai puțin cunoscute.

  • DG Ontelus

    Plusul obiectiv adus de spiritul modern este încurajarea diversității, cu riscul anomiei și al relativității. Altminteri, viziunea sceptică asupra omului și a lumii se confirmă, cu asupra de măsură. Comunicarea și socializarea, modalități pentru agregarea comunitară de orice fel sunt, în esența lor, instrumente eficiente de manipulare. Orice organizație făcută de și din oameni presupune lideri, reguli, exercitare a puterii de către o minoritate care manipulează majoritatea. Când eșuează un lider, eșuează de fapt organizația. Un paradox incomprehensibil pentru mulți oameni este acela că și ales democratic, și numit mai mult sau mai puțin nedemocratic, un lider este expresia organizației pe care o gestionează temporar. Sigur, manipulatorii de toate felurile încearcă să arate că griul acela este mai spre alb, în vreme ce griul celălalt este mai spre negru. Inutil, căci mentalul caracteristic unei epoci și unui loc impune cu necesitate anumiți oameni în anumite puncte-cheie, cu misiuni de care doar parțial, în cel mai bun caz, își dau seama. Singura diferență, legată de acceptabilitate, este păstrarea sau nu a aparențelor, fiindcă pe fond tot ipocrizia și cinismul conduc afacerile omenești. În timpurile post-adevărului, nu avem neapărat post-oameni care se manifestă, ci post-iluzii și post-percepții.

  • AT

    Dl. Băsescu este un patriot exemplar. Unic. Există marini antonești, silvieni ionești, predoi și vasilisci (ăsta a lucrat și pentru geană falsă, fiu de general, adică amândoi pentru alții, veritabili) care pot depune mărturie în acest sens. Rânjind. Eu unul l-aș apăra de sine însuși, dacă nu l-aș considera nesemnificativ.Mai ales de când a aflat că și la familia sa se pot pune microfoane. Frumos, elegant, cât de cât.
    Dl Băsescu a făcut multe, doar ca să nu facă nimic. Mă gândesc că întîlnirea tete-a-tete, sau secretă, cu Dl. Putin, de la începutul minunat al mandatului său incredibil, a jucat un rol de inițiere în procesul de pace global.Deci eu nu l-aș blama.
    L-aș ignora, cum îl ignoră cei care l-au subordonat, dar nu îi pot ignora pe cei care vor să îl facă să joace cum obișnuia. Hora. Pe plan intern patrioții folosesc conlocuitorii foști bișnițari și patrioți de onoare, inclusiv la Revoluția optzecistă, dar și pe cei care le sunt asimilabili, cu copii ajunși patrioți oficiali.Nimic de obiectat, scopul distrugerii din interior, fără corupție, este lucrativ. Chiar destin.
    Pe extern însă, moldovenii cetățeni ai lumii, amenințători și invizibili prin toată Oiropa, sunt folosiți de actualele slugi ale foștilor șefi care făceau prin 2000-2008 pace în Lume.Problema este că iluzia este benefică, dar iluzia unirii nu mai este necesară. Părțile de stat interlop, fără rest, frățești, sunt deja unite. De multe vreme.
    Oamenii de bună credință nu știu asta. Să-și ia măcar viza și să se care de pe pământurile strămoșești.

  • DG Ontelus

    rapidă observație în vremuri drăgălașe// ce poate fi mai bun mai adevărat decât schimbarea/ și noi și ce-i în lume schimbăm/ vorbe priviri zâmbete psihisme/ geografie istorie prezent viitor/ organizații comunități limbaje/ cunoscuți prieteni adversari/ multe deci se modifică/ mai puțin ispitirea păcatul ispășirea smintirea indiferența/ acestea sunt căi sufletești/ de când sunt oameni pe pământ

  • Cinicul de serviciu

    Un comentariu excelent. Monarhia romneasca a fost glorioasa cat timp au existat lideri puternici si cinstiti, ma refer la Carol I si regina Maria (secondata de Bratianu). A fost o prelungire a guvernarilor autoritare de tip oriental. Dupa moartea lui Bratianu si Ferdinand s-a terminat cu scurta perioada de stabilitate si au urmant guverne de pitici (inclusiv cel al lui I Maniu). Faptul ca in 1938 Carol Caraiman reuseste sa desfiinteze partidele politice fara ca un singur lider politic sa protesteze in strada spune destul despre soliditatea sistemului interbelic.

  • Dezideriu Dudas

    Dom’Onțeluș vizează, imagologic, și un nivel mai profund. Excluderea reciprocă a taberelor din elita romăneasca, pleaca de la un crez asa-zis, negreșit, iată, demonstrat ca precar în structura sa bazală. Ei, degeaba, se bat, Stânga-Dreapta, Afară-Inăuntru, „peste fileu”….Cu cât se atacă mai tare, cu atât se simt mai indreptățiți in disonanța lor națională, cea care asigura o consonanța liniștită unora…. Până și Regele Mihai I a considerat că perioada de dupa 1947 in România nu a adus doar lucruri rele….dar, chiar si o astfel de afirmatie, sursa…., intrată in “concasorul Stânga-Dreapta”, e facută „varză”…..Ref. la „a’ la Cluj” nu ar fi fost o surpriză, dar și „de Bruxelles” ?

  • DG Ontelus

    Între idealism şi materialism, e de preferat idealismul. Între suflet şi trup, e de preferat sufletul. Dar în spaţiul modern cel puţin, deşi dezbaterea poate implica şi alte epoci, mercantilizarea mai tuturor aspectelor vieţii a privilegiat materialismul şi trupul, făcând din idealişti şi sufletişti nişte oameni fraieri, care nu ştiu să se orienteze, să fie în pas cu vremurile. Sigur, putem să supralicităm păgubos o formă sau alta a simbolizării – culturale, mediatice, educaţionale, spirituale – , dar materialismul şi trupul au cunoscut şi cunosc nişte manifestări – bolile individuale şi cele colective, de exemplu – care fac să-ţi stea mintea-n loc şi inima să-mpietrească. Este un punct de vedere, admit că pot greşi, dar şi a merge entuziast în prăpastie, fiindcă animalul din om îşi bate joc sistematic de spiritul din om, la scară planetară, parcă nu e totuşi bine.

  • DG Ontelus

    Între prostie şi răutate, e de preferat prostia. Între eşec şi agresivitate, e de preferat eşecul. Dar în această lume, deşi virtualul şi ficţiunea stau mărturie, de asemenea, falsitatea dă câştig de cauză răutăţii şi agresivităţii. La ce bun să câştigi, dacă îţi pierzi sufletul… De ce să ai o victorie efemeră şi să pierzi în eternitate, definitiv… Sigur, ne putem înşela, conştient sau nu, asupra unor persoane ori lucruri, dar răutatea şi agresivitatea existente în această lume, la tot pasul, inclusiv în noi înşine determină mentalul nostalgic sau cronicizarea insatisfacţiei, generalizarea indiferenţei, banalizarea anomiei, supremaţia relativităţii. Este o opinie, poate că mă înşel, dar nu ai cum să-ţi reprimi strângerea de inimă, când observi ce forme de rătăcire se propagă în jur şi cum liberul-arbitru, care asigură demnitatea omenească este anihilat grosier şi subtil, deopotrivă. Dar hai mai bine să ne idiotizăm, întru eficienţa cumulată a statelor şi a corporaţiilor. De ce să mai gândim, adică să suferim, mai bine consumăm şi ne simtem (sic!) bine.

  • DG Ontelus

    câștigă al treilea// între bătrânicioasa filosofie și știința matură/ preferată este arta cea copilărindă/ nici televiziunea manipulatoare nici radioul nostalgic/ ci internetul derutant de divers/ nu universitatea feudal-corectă nu liceul cuminte-anonimizant/ da autoeducației continue/ religia formal-osificată ori spiritualitatea trufaș-devălmașă/ mai degrabă o credință vie-autentică/ literatura ca refugiu prin cuvânt față de lume sau/ filmul ca vedetă hibridă între artă industrie comerț/ evident muzica terapie a sufletului rănit/ nici facebook-ul narcisic nici forumurile celor plini de ură și frustrare/ mai degrabă câteva bloguri inspirat alese/ între lectura scrupuloasă și bricolajul anarhic/ este mai bună aprofundarea unor teme perene/ nu dificultatea de a iubi agapic nu abandonarea fatalistă în credință/ da smereniei generate de speranță/ în fine între bărbatul smintit și versatila femeie/ e de preferat copilul curios jucăuș/ trecând instantaneu de la teamă la îndrăzneală

  • Eduard

    Bastanul nu a mai fost ajutat de tigani. Le-au oferit altii fier vechi mai mult, si mai greu, prin hotarari de consiliu local (apropo, de ce baschetbalistii au o tendinta nasoala de a intra la puscaria de tip Doftana, chiar daca judecatorii le dau suspendarea executiei- la coruptia in euroi asta este hotararea Statului de drepti pe vecie-), sau de acolo de unde tara isi extragea mandria de a fi roman. Din Armata. Banii facuti din Armata, de la Cugirul unui indragostit etern de secretara sa care nu turna la secu, la Mija, Plopeni, Fabrica de biciclete care detesta podgoria tacerii Tohanilor, si inca, si deci, si deoarece.Ba chiar tiganii l-au tradat. Au fost intorsi. Si nu de SPP-isti, tigani fara bilet de intoarcere la patria muma.
    Dar tiganii lui Mihalkov, lautari, frumosi, deja au vorbit cu Putin. Acesta, lacrimand, a hotarat ca nu poate opri nimic, sau pe nimeni din cei care fac tot felul de lucruri,ca sa isi hraneasca familia care nu are o vila de vacanta, sau cont in banca, sau macar nume si grad care sa fie recunoscut vreodata. Dar ii poate ruga pe cei care sunt prieteni cu securistii Romaniei sa transmita dorinta Sa ca nimeni sa nu pateasca nimic.Iar gagauzii sa se duca dracului, la turcii care nici nu stiu ce ii asteapta.
    Oricum, marii prieteni nu se vor mai intalni pe canale artificiale, ci la Sulina bistosh.(in cazul cel mai rau, pe baza din I-la Serpilor)

  • DG Ontelus

    Băi, nene, vezi ce faci, s-a supărat rău pe tine, nu vrea să-ți mai vorbească, zice că ai trădat cauza și el nu discută cu trădătorii, înțelegi, e om cu principii, din ăia vechi, nu ca șmecherii și puțoii de azi, care habar n-au cu ce se mănâncă o Luminița Dobrescu ori o Rita Pavone, un Rafael sau niște Los Paraguayos. Dar ce, astea și ăștia se mănâncă, așa vorbești, nepoliticosule, mucosule…

  • DG Ontelus

    ați înțeles că// voi sunteți agenții noștri de influență/ serviți cauza prin acțiuni culturale economice politice sociale/ dezbateri organizate de instituții brand-uri ong-uri/ publicați texte pe diferite platforme de toate orientările/ și la exterior și la interior/ suntem bine acoperiți solid infiltrați inteligent risipiți peste tot/ încât nimeni și nimic nu poate face vreo mișcare fără ca noi să știm/ atenție la sectorul inventare de diversiuni/ vreau mai multă creativitate pentru ce-i plătim pe agenții publicitari/ studiați oamenii utilizați-le viciile interesele în scopurile noastre/ dacă bănuiți infiltrați de la alții informați centrala/ hai la muncă/ mai mult antren umor bună dispoziție s-a-nțeles/ da șefu’ să trăiți am înțeles

  • DG Ontelus

    Câteva cuvinte despre istoria literaturii române. Epoca veche culminează cu ‘Țiganiada’ lui Budai-Deleanu, un text profetic; demni de a fi menționați sunt și Neagoe Basarab, pentru umanismul de tip răsăritean, cronicarul Gr. Ureche, pentru caracterul frust al evocării, Dosoftei, pentru traducerea poetică a ‘Psalmilor’, Cantemir, pentru primul eseu, ‘Divanul’ și primul roman, ‘Istoria ieroglifică’. Din pașoptism rămâne Alecsandri, nu doar pentru aducerea în conștiința publică a folclorului, ci și pentru exersarea valabilă în cele trei genuri literare; de asemenea, C. Negruzzi, pentru ‘Alexandru Lăpușneanul’. Junimismul înseamnă Maiorescu, creator al prozei moderne de idei, Eminescu, eternizat prin poezie și ucis simbolic de publicistică, dar sublimat în ‘Sărmanul Dionis’, Caragiale, pentru evidențierea legăturii comic-tragic. Interbelicul rezistă prin poeții Bacovia, Arghezi, Blaga, Barbu și prozatorii Sadoveanu, Rebreanu, Papadat-Bengescu, Camil Petrescu; de asemenea, deși epoca a fost tradiționalistă, E. Lovinescu a văzut just, pariind pe modernism; G. Călinescu scrie ‘Istoria…’ sa, probând că nonficționalul poate fi chiar mai estetic decât ficțiunea. Postbelicul este marcat de cenzură, între 1948 și 1989, când literatura este mitizată într-un mod unic, paradoxal, dat fiind contextul; scriitorii sunt numeroși, de toate felurile și pentru toate gusturile, iar disputa dintre etici și estetici este interminabilă, ca multe lucruri din est; după 1989, deocamdată un singur titlu memorabil, ‘Jurnalul fericirii’, al lui N. Steinhardt, dar timpul va decide.

  • DG Ontelus

    O temă delicată, care inflamează opinia publică: familia tradițională. Sunt printre cele trei milioane de persoane care au semnat pentru referendumul prin care să se prevadă în Constituție că familia înseamnă femeie și bărbat. Adept al tradiției iudeo-creștine, n-aveam cum să mă dezic de asta. Dar pentru că întreținerea neîncrederii față de alteritate și minoritate nu este benefică pentru nimeni, admit că un parteneriat civil, încheiat prin notariat de către cuplurile formate din bărbați, respectiv din femei ar detensiona situația, oarecum, deși suspiciunea reciprocă va rămâne. Sigur, este trist că modernitatea târzie se particularizează prin acest accent pus pe identitatea sexuală, dar gunoiul nu este bine să fie ascuns sub preș. Pornim de la realitate și încercăm să facem ce se poate, în niște limite, totuși. Evident, nu accept adopția de copii de către cuplurile formate din persoane de același sex, tocmai din cauza potențialului pedofil exploziv în asemenea cazuri și nu numai. De asemenea, aș introduce materie obligatorie, de la grădiniță la postdoctorat studierea relației părinți-copii și responsabilitățile ce revin ambelor părți. Societatea-spectacol în care trăim deresponsabilizează și infantilizează indivizii, statele însele devin neputincioase, depășite, întru beneficiul persoanelor și brandurilor care capitalizează financiar și simbolic penumbrele umanului.

  • =Marușca dela Cetatea Albă=

    un slogan etern fără alte baliverne inutile:

    ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬­▬ஜ۩ஜ▬▬▬▬▬▬­▬▬▬▬▬▬
    =====BUCOV­INA DE NOR­D========
    ——— ♥ȘI TO­ATĂ BASAⱤA­BIA E ⱤOM­NIA♥ ———–
    —————♥—♥—♥­—RE-U N I ­R E!—♥—♥—♥­———
    ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬­▬ஜ۩ஜ▬▬▬▬▬▬­▬▬▬▬▬▬

  • Tâlcuitorul Orheianul

    De la Nistru în Apus
    Vechii Daci iubire au pus
    —————————————-
    1062.
    Limba Mamei de Acasă
    De sfințenii ea atrasă
    1063.
    Limba Mamei, necăjită
    și de ocupanți, oprită
    1064.
    Limba mamei truditoare
    e ‘n grădina noastră, floare
    1065.
    Limba Mamei Vechii Dacii
    ea ne ține toți ortacii
    1066.
    Limba Mamei, foc din vatră
    ea oprește câini ce latră
    1067.
    Limba Mamei mult-iubite
    cu bucate felurite
    1068.
    Limba Mamei, mold-românce
    bănățence, ardelence
    muntenence, bucovinence,
    oltenence, dobrogence
    1069.
    fiii voștri se închină
    mulțumindu-Vă ‘n Gradină
    1070.
    în Grădina Bucuriei
    peste Plaiul României

  • DG Ontelus

    dulcegărie// nu poți pretinde nimănui respect recunoștință milă/ știi foarte bine că primești tupeu indiferență silă/ accepți cu greu dar asta-i viața interacțiunea nu rezolvă/ acel final ești de fapt singur și doar credința te absolvă

  • DG Ontelus

    de-ale neuronilor// intelectual recunoscut/ apare-n zeci de publicații/ stârnește mai mereu tumult/ bagă teroarea în redacții/ la radio și la tv/ își mediază gras discursul/ pe internet nu e neve/ ci-și calculează dur parcursul/ scoate vreo patru cărți pe an/ mai are șapte-n edituri/ e scriitorul barosan/ și nu admite firmituri/ e-nnebunit să iasă-n față/ să-l știe lumea drept un boss/ el face regulile-n piață/ și nu-i deloc un mofturos/ dușmanii lui se simt striviți/ le dă cu sâc și-i suveran/ are doar semeni umiliți/ a ocupat micul ecran/ regizorii îl contactează/ se fac și filme se scriu cărți/ e-un fenomen care contează/ apare de curând pe hărți/ politicienii-l iau în seamă/ afaceriștii vin cu bani/ chiar ziariștii resimt teamă/ în instituții are fani/ transformă tot ce întâlnește/ acestor timpuri le e șef/ și contestarea și-o stârnește/ manipulează după chef/ are deci lumea la picioare/ toți îl privesc ca în delir/ probleme practic nu mai are/ doar un nemărginit sictir/ vă întrebați cam cine este/ mi-e frică să vă spun ghiciți/ ați înțeles că-i o poveste/ ficțiune e stați liniștiți/ de fapt cam bate vânt de vară/ iar creierii s-au lenevit/ cum e-nlăuntru e și-afară/ căci intelectu-a amuțit

WP Admin