≡ Menu

Baba i-o dă soldatului

Îl cunosc mult prea bine pe Andrei Pleşu pentru ca, în momentul în care am citit titlul interviului acordat Mirelei Corlăţan pentru Evenimentul zilei , să nu mă fi frecat la ochi. Ceva nu era în regulă. Am citit interviul şi am depistat necazul: între titlul interviului şi ce spunea Andrei Pleşu nu era o legătură tocmai legitimă.

Am citit apoi opiniile lui Andrei Pleşu  despre cele întâmplate. Am citit şi replica Mirelei Corlăţan. Cei doi reprezintă şcoli de gândire foarte diferite, când este vorba despre gazetărie.

Mirela Corlăţan pare produsul şcolii în care “marketingul” face legea – spui orice, ca să vinzi marfa. Născut pe vremea când marketingul nu era încă o grupare teroristă, Andrei Pleşu crede cu încăpăţânare că marfa nu trebuie vândută decât drept ceea ce este.

Una din capodoperele genului de marketing pe care este obligată să jure Mirela Corlăţan am întâlnit-o imediat după incidentul Zinedine Zidane – Marco Materazzi, din finala campionatului mondial de fotbal din 2006.

Titlul relatării era cam aşa Zidane eliminat – cap în gură lui Materazzi! Într-un paragraf al relatării se spunea că Zidane i-a administrat lui Materazzi un cap “în plexul solar”. În ultimul paragraf se afirma că Zidane i-a aplicat lui Materazzi un cap ”sub centură”. Nici măcar un yoghin nu ar fi fost capabil de o asemenea performanţă.

Printre rupturile între generaţii (inclusiv între cele de gazetari) există şi cea ilustrată de episodul interviului din Evenimentul zilei, un ”malentendu”, (cum ar zice Andrei Pleşu, în zile în care este mai îngăduitor chiar decât este de obicei) ce spune multe.

Istoria interviului din Evenimentul zilei mi-a adus aminte de un banc în care cineva relata despre un film intitulat Baba i-o dă soldatului în vreme ce epopeea cinematografică sovietică se intitula Balada soldatului.

Încremenit şi eu în prejudecăţi,  citesc deseori cu interes ce scrie Mirela Corlăţan, dar la film mă duc cu Andrei Pleşu.

I-am spus cândva fondatorului Dilemei vechi că sloganul ales pentru revistă (“Sînt vechi, domnule!”) este inexact. Nu suntem vechi, Andrei. Suntem expiraţi.

Unde-i marketing, nu-i tocmeală!

  • Nicolae Prelipceanu

    Ştii cum era, de fapt, bancul?
    Radio Erevan:
    Un ascultător ne întreabă: e adevărat că la Moscova rulează filmul erotic “Baba i-o dă soldatului”?
    Noi răspundem: Nu este vorba despre un film erotic, ci despre un film eroic şi nu se intitulează “Baba i-o dă soldatului”, ci “Balada soldatului”.

    Azi, ca să se vândă, i se “adaptează” titlul.
    Chiar aşa, oare cum i-or mai spune filmului ăluia la seria de filme ruseşti vechi care se anunţă la Bucureşti?

  • victor L

    Poate ar trebui sa ne resemnam si sa intelegem ca lumea e in schimbare fara sa ne intrebe pe noi.
    Apoi, dl Plesu nu trebuia sa poarte o sueta suflind in megafon.
    Mirela a prins o pepita mare si ar fi fost fraiera daca n-o folosea.
    Meserie.
    Metode care nu se practica doar in Romania.

  • Dorin Tudoran

    @ victor L # 2

    1. Greu de priceput de unde ati inteles ca nu ma resemnez ca lumea se schimba fara sa intrebe pe noi.

    2. Si daca ne “resemnam” ca se schimba in felul acesta, de ce ne vaitam ca lumea arata cum arata?

    3. N-am spus ca se practica doar in Romania, intrebarea ar fi de ce se importa tot ce e prost si mai nimic din ce este mai putin prost?

  • Dorin Tudoran

    @ Nicolae Prelipceanu # 1

    1. Binenteles ca stiu, datr l-am rezumat. In banc mai era si parte cu Ivan Ivanovici care nu furase o masina, ci caruia i se furase bicicleta (sau invers)

    2. Dar cum vezi de la colegul nostru victor L — “meserie”! Nu zic nu, dar cred in altfel de meserie. O parere.

  • Peter

    Ceea ce a declarat d-l Plesu acolo e o mizerie, oricum ati lua-o. Mai ales pentru ca avea niste obligatii in calitatea lui de membru CNSAS. Iata cum intelege sa si le indeplineasca:
    “Trebuie să spun însă că am văzut la un moment dat la CNSAS un dosar, nu ştiu în ce circumstanţă, şi am în minte o notă a lui Băsescu ce se referea la un conflict pe vapor. Mi-e limpede că el, din postura în care era, de căpitan de navă, nu avea cum să nu dea rapoarte. Această notă de care vă spuneam era însă în cel mai tipic stil Băsescu. “În ziua cutare, am făcut cutare, cutare subaltern a sărit la bătaie… S-a întîmplat cutare şi cutare. Chestia m-a plicistit foarte mult. Simplul fapt că acum trebuie să stau să scriu chestia asta mă enervează extraordinar” Era ceva în stilul ăsta al lui, de băiat de băiat.”
    Iar apararea e foarte slaba. In fond, si declaratia despre caseta lui Geoana era tot marginala in economia articolului respectiv. Nu era ceva care incrimina politic pe cineva.”
    Asa investigheaza si da verdicte CNSAS? Cand e vorba de deconspirat detinuti politici ca Marino si Pastior se publica si notele Securitatii, iar cand e vorba de note semnate Presedinte ne amintim vag ca le-am vazut pe undeva, nu se stie unde.
    Iar apararea de acum e foarte slaba. In fond si pasagiul despre casete si Geoana era marginal in economia celebrului interviu al lui Patapievici. Jobul jurnalistului e tocmai sa scoata in evidenta stirea relevanta.

  • Recent poetul Şerban Foarţă şi-a retras semnătura de la “Dilema veche” pentru că acolo continua să semneze Sever Voinescu, un om alăturat lui Traian Băsescu, dar şi pe lista neagra a acestuia cu ceva timp în urmă, cînd cerea schimbări urgente în guvern şi la conducerea PD-L, insă acum iarăşi în barcă pentru că a fost alături de Roberta Anăstase în problema voturilor clonate pentru fraudarea cunoscută. Evident că Andrei Pleşu, cu acelaşi umor rafinat ca al poetului de pe Bega, i-a spus-o Mirelei în stilu-i caracteristic şi, evident, nu-i va cere demisia, dar o va trimite oblogatoriu la seria de fileme ruseşti, în care este inclus, probabil, şi filmul din bancul cu pricina. Cred că nu este vorba de marketing aici, ci de o lecţie prost învăţată de toţi gazetarii noştri, buni să le zicem, de la gazetarii noştri proşti, de tipul celor din liota lui Ion Cristoiu care dădeau ştiri pe prima pagină cu găina de la Paşcani care a născut pui vii. Aici este chestiunea cea gravă, că aceşti jurnalişti fac rabat pentru un minim succes, luînd lecţii de la impostorii care au umplut presa din România şi au şi devenit formatori de opinie, umplînd zi şi noapte ecranele televizoarelor, punînd pe tavă aceleaşi lecţii de proastă calitate, fiind pe deasupra şi agramaţi. Ceea ce va costa enorm de mult sănătatea societăţii româneşti, aflată pe înaltele culmi ale marketingului de presă atît de bine cotat în ţara lui Papură Vodă. Păcat!

  • victor L

    Dle Tudoran,
    cred ca si daca voi da buna ziua tot artagos imi veti raspunde.
    Nu ma adresam dvoastra (cum o fac acum, ci emiteam o prostie de care trebuie sa tinem seama).
    “Resemnăm”, e vina mea, voiam sa insemne “vrem-nu-vrem-lumea-se-schimba”. Dar nimic nu va indrituia sa credeti ca era un “sfat” pentru dvoastra.
    Faceam doar o constatarea cunoscuta de multa lume, nu-mi arogam o descoperire, si nici nu reprosam cuiva ca nu stie.

    (A mai fost o faza cind la o afirmatie a mea despre o caricatura a dlui Ion Barbu mi-ati raspuns ca mint. Am dat link-ul si v-ati scuzat ca sinteti obosit. Am crezut. Acum cred ca am gresit dindu-va crezare.)

    Deocamdata ma opreste soacra sa mai spun ce cred.

  • InimaRea

    Vă amintiţi cum ajunge Farfuridi să vorbească despre trădare -- numărînd vizitele la Tipătescu deşi casa unde primea prefectul era a conului Zaharia. Dar probitatea venerabilului era deasupra oricărei suspiciuni. Totuşi, acolo se clocea trădarea a cărei partizană era Zoe Trahanche, dintr-un motiv cît se poate de lumesc -- reputaţia sa. Noroc că Trahanache avea o metodă infailibilă de a salva aparenţele: Nu exista decît ceea ce accepta el că putea exista. Astfel, nici scrisoare pierdută nu exista -- era doar plastografie; nici adulterul nevesti-si, era doar prietenia dintre Fănică şi soţia sa.
    Mă-ntrebam, uneori, ce-ar fi spus onorabilul dacă amîndoi adulterinii îşi recunoşteau vina, în faţa lui. Şi-mi ziceam că, decît să-şi strice tihna, patriarhul politic al Urbei X ar fi mimat surzenia ori senilitatea.
    Cu toate acestea, Zaharia Trahanche este principalul personaj malefic al Scrisorii pierdute. Pe lîngă el, Caţavencu e doar un găinar.
    Aşa-mi apare d-l Pleşu, în povestea asta -- onorabil, venerabil şi incapabil de “a gestiona” altă realitate decît aceea pe care e dispus a o accepta. Normal, şi iritat de insistenţa celorlalţi de a-i scoate ochii cu realitatea lor, cînd el ştie cel mai bine care realitate-i convenabilă. Deviza sa ar putea fi: Nu sîntem ceea ce cred alţii c-am fi, sîntem ceea ce vrem noi să fim. Cu condiţia să le-nchidem gura celorlalţi.
    Splendidă superbie!
    Şi pe mine mă surprinde această imagine a d-lui Pleşu. Recunosc că o datorez excentricei sale idei de a se justifica după publicarea interviului din EvZ.
    Dacă mă gîndesc mai bine, nici nu mai e aşa excentrică ideea. Ultima perioadă abundă în justificări şi căinţe, de la oameni despre care nu-mi închipuiam să aibă nevoie de aşa ceva. Ultimul pe listă, Cărtărescu -- văitîndu-se că a fost şi greşit înţeles, şi persecutat de Herta Muller. Ceea ce nu eclipsează, continuă pledoaria justificativă a d-lui Tudoran, faţă de sora lui Mihai Botez -- şi faţă de noi toţi, pînă la urmă. Care pledoarie nici nu e prima ci a doua, după cea înaintată marelui model de intelectual şi căuzaş român -- CTP.
    Qui s’excuse s’accuse, zice franţuzul, probabil fiindcă scuza este implicită recunoaştere a greşelii. Atunci, cine se justifică recunoaşte că ascunde ceva?
    În ce-l priveşte pe d-l Pleşu, sînt aproape sigur că ascunde aproape totul. Gîndiţi-vă la prodigioasa lui carieră politică: ministru al Culturii, de Externe, membru al Colegiului CNSAS, consilier prezidenţial. Ar părea ciudat că nu-i considerat politician ci om de cultură dacă n-am pune în balanţă faptul că nu şi-a permis şifonarea blazonului prin activitate parlamentară ori de partid. El nu a fost omul cuiva, a fost însemn onorific pentru aceia cărora seniorial le-a acceptat solicitarea de a ocupa înaltele funcţii. De aceea nici n-a putut fi demis, s-a demis de bună voie cînd a socotit de cuviinţă.
    Ar fi un minunat preşedinte al ţării dar, din păcate, nu poate fi numit -- trebuie ales de popor. Inutil de fatigant!
    Mirela Corlătean pare a juca rolul Caţavencului -- îi tot flutură dinaintea ochilor ameninţarea cu adevărul despre. Acru-bonom, d-l Pleşu o absolvă de vină, socotind-o incapabilă a-nţelege marketingul, jurnalistica, jocul de societate numit civilitate. Nu reiese de nicăieri că şi-ar fi făcut iluzii în privinţa ei. Atunci, la ce bun interviul din EvZ?
    Eu zic că “nenea Zaharia” i-a arătat pisica unuia -- nu spun cine, persoană importantă dar berbant. Restul poveştii -- odicolon pentru nasuri subţiri.

  • Dorin Tudoran

    @InimaRea

    -- Frantuzul spune multe, ii convine, sta in Francia…
    -- Nu ma scuz fata de dna Oancea. Incerc sa-i transmit, cit pot de tandru, un mesaj: escaladarea unui stupid razboi impotriva mea nu este o hotarare inteleapta. Cel putin pentru motivul indicat la finalul textului.
    Sanatate!

  • Dorin Tudoran

    @ vicro L

    Eu zic ca suparaciosul sunteti dvs. Asta nu inseamna ca inteleg intotdeauna corect mesajele dvs.
    Cat despre soacra, sincer sa fiu, nu cred ca aveti asa ceva. E doar o figura de stil…
    Cele bune.

  • E simplu, o domnisorica e in fata unui titan, domnisorica il atita, titanu se da titan. Dupa tigarea de dupa, domnisorica isi povesteste orgasmele, titanu e un pic rusinat.

  • Florin Iaru

    @Gellu
    Nu Papură Vodă, ci Lăcustă Vodă. 😛

  • Pingback: Despre minuni… si ZeList « Daurel’s Blog()

  • Hola, Interesante, no va a continuar con este artнculo?

    BernieR

Next post:

Previous post:

WP Admin